Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 152/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR - 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.152
Ședința publică din 19 februarie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Lăpădat
JUDECĂTOR 2: Carmina Orza
JUDECĂTOR 3: Trandafir Purcăriță
GREFIER:- -
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 147/A/ din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții intimați Direcția Generală a Finanțelor Publice - T, Banca Națională a României prin Sucursala T, și Ministerul Economiei și Finanțelor Publice B, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Dezbaterile și susținerile care au avut loc în prezenta cauză au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 12 februarie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta deciziei și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 19 februarie 2009.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3518/06.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Banca Naționala a României prin BNR - Sucursala T si, in consecința, a fost respinsă acțiunea formulata de reclamant împotriva acestei parate ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului si, in consecința, a fost respinsă acțiunea formulata si precizata de reclamant împotriva pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice si, ca fiind introdusa de o persoana fără calitate procesuala activa.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Conform art. 12 alin. 5 din Legea nr.213/1998, art.25 din Decretul nr.31/1954 rap.art.3 alin.1 pct. 56 din HG 208/2005 în litigiile cu privire la dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, dispozițiile art.40 alin.2 din HG nr.1344/2003 referitoare la reprezentarea statului de către Banca Națională a României fiind de strictă interpretare și aplicare doar în cazurile în care se solicită restituirea obiectelor din metale prețioase preluate în mod abuziv. Având în vedere că în speța de față reclamantul solicită restituirea unei sume în valută, rezultă că pârâta Banca Națională a României B nu are calitate procesuală pasivă în prezentul litigiu. Ca urmare, în baza dispozițiilor legale menționate, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Banca Naționala a României prin Banca Națională a României - Sucursala T si a respins acțiunea formulata de reclamant împotriva acestei parate ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, instanța de fond a reținut următoarele:
Din adresa nr. J 104 din 10.01.2007 a Băncii Naționale a României - Sucursala T rezulta ca inventarul nr.621/16.09.1988 este singurul înscris deținut de aceasta cu privire la obiectul litigiului, iar contravaloarea in lei a sumei de 84.000 DM depusa pe numele a fost virata la bugetul de stat in luna ianuarie 1989 (78).
Din inventarul nr. 621 din 16.09.1988 întocmit de Județului T rezulta ca la data menționata s-a procedat la predarea-primirea valutei ridicate de la, fiul lui si al, născut la data de 4.05.1932 in D, jud. T, cu domiciliul in T,-, jud. T, cercetat in dosarul penal nr.2548 al Serviciului economic (4).
Martorul a declarat ca a fost vecin aproximativ 30-40 ani cu familia reclamantului, in perioada anterioara anului 1989 având loc mai multe confiscări de aur si valuta de la aceștia, inclusiv confiscarea unei sume de 84.000 mărci germane in septembrie 1988 la care martorul a participat personal (81).
Din declarația martorului rezulta ca in vara anului 1988 acesta a participat in calitate oficiala la o percheziție la adresa din T,- in urma căreia a fost predata de reclamant suma de 80.000 DM, fiind cel care a întocmit procesul verbal si a negociat predarea sumei de bani (83).
Martorul a declarat că la sfârșitul lunii august 1988 s-a prezentat împreună cu alți lucrători ai miliției la reclamant acasă, în T,- având informații conform cărora acesta primise suma de 85.000 DM, care în realitate s-a dovedit a fi 84.000 DM, l-au luat pe reclamant la sediul miliției și după ce au negociat cu acesta la predarea valutei deținute pentru a evita sancționarea penală, a încheiat un proces verbal din care rezultă că o altă persoană preda valuta respectivă de bună voie după ce a găsit-o, inventarul fiind documentul care atestă predarea valutei la bancă. Martorul a mai arătat că a trecut fictiv numele de în procesul verbal (82).
Din inventarul nr.621/16.09.1988 rezultă că la data menționată s-a procedat la predarea-primirea valutei ce a fost ridicată de la numitul, această mențiune necoroborându-se cu declarația martorului care a declarat că acea persoană fictivă numită "a predat valuta respectivă de bună voie după ce a găsit-o".
Totodată, adresa efectuată la Serviciul de Evidență Informatizată T cu privire la comunicarea datelor existente despre pârâtul a primit răspunsul concretizat in adresa nr.13438/19.02.2007 prin care se aduce la cunoștință instanței că figurează în evidențele acestei instituții cu domiciliul în T,-, Sc.C,.8, rezultând așadar că nu este o persoană fictivă.
Instanța de fond a reținut că probele administrate în cauză la solicitarea reclamantului nu fac dovada faptului că suma de 84.000 DM menționată în inventarul nr.621/1988 a aparținut reclamantului, și nu pârâtului, așa cum s-a consemnat în acest inventar.
Prima instanță a constatat că nu există identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului de proprietate asupra sumei de 84.000 DM în litigiu, astfel încât a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea formulată și precizată de reclamant ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva sentinței civile nr.3518/06.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, a declarat apel reclamantul, înregistrat pe rolul Tribunalului Timiș sub nr.1598/325/21.07.2007.
Prin decizia civilă nr.147/A din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș - secția civilă, în dosarul nr-, a fost respins apelul declarat de reclamantul apelant, împotriva sentinței civile nr.3518/06.04.2007, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice, Banca Națională a României prin Banca Națională a României - Sucursala T,
Pentru a pronunța această decizie Tribunalul Timiș a reținut următoarele: Conform principiului actori incumbit probatio statuat de art. 1169Cod civil, reclamantului îi revenea sarcina de a dovedi că suma revendicată în dosarul de față a fost proprietatea sa și a fost confiscată abuziv de către organele de miliție.
Probatoriul administrat în dosarul de fond nu confirmă susținerile reclamantului în ceea ce privește proprietatea asupra valutei confiscate.
Sub acest aspect instanța de fond a administrat, la cererea reclamantului, probe testimoniale și proba cu înscrisuri, concluzionând în mod corect că reclamantul nu a făcut dovada că este titularul dreptului de proprietate asupra sumei aflată în litigiu.
Din această perspectivă instanța de fond a analizat declarațiile martorilor, și precum și înscrisurile depuse la dosar reținând contradicția dintre declarațiile martorilor în ceea ce privește cuantumul sumei confiscate și persoana de la care s-a confiscat această sumă.
Din considerentele hotărârii instanței de fond rezultă că nu s-a dat o importanță deosebită înscrisurilor depuse la dosar de către reclamant și în felul acesta, nu a fost validată confiscarea valutei astfel cum susține apelantul; dimpotrivă susținerile reclamantului au fost analizate de prima instanță în raport de probele testimoniale și înscrisurile depuse în probațiune.
Chiar dacă s-ar face abstracție de cuantumul sumei confiscate care oscilează de la 80.000 DM la 84.000 DM, se constată că martorul care, potrivit declarației sale, a participat activ la confiscare și chiar ar fi întocmit procesul - verbal de confiscare, a declarat că numele trecut în inventarul de la fila 4 dosar fond, acela de, este fictiv ori, potrivit adresei nr. -/19.02.2007 a Serviciului de Evidență a Persoanelor T ( 90 dosar fond), persoana cu numele, figurează în evidențele acestei instituții cu domiciliul în T-,. C,. 8, domiciliul identic cu cel menționat în inventarul nr. 621/16.09.1988.
Prin urmare, această persoană nu este fictivă, ea există și, mai mult, potrivit aceluiași inventar a fost cercetat în dosarul penal nr. 2548 al Serviciului Economic al Județului finalizat cu confiscarea valutei revendicată în dosarul de față.
Împrejurarea că pârâtul nu s-a prezentat pentru interogatoriu la instanța de fond nu poate avea drept consecință aplicația art. 225 Cod procedură civilă, cătă vreme reclamantul nu și-a dovedit pretențiile conform art. 1169Cod civil.
Împotriva deciziei civile nr. 147/A/ din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- a declarat recurs reclamantul.
Recurentul a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii sale de chemare în judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că primele instanțe au făcut o interpretare greșită a probelor, atunci când au reținut că reclamantul recurent nu a făcut dovada proprietății asupra sumei de 84.000 mărci germane, dimpotrivă din probele administrate ar rezulta că suma revendicată a fost ridicată de la reclamant și nu de la persoana cu numele de.
În susținerea acestui punct de vedere recurentul a făcut trimitere la depozițiile martorilor, și.
S-a mai arătat că, la momentul confiscării sumei, era de notorietate împrejurarea că ofițerii fostei miliții procedau la întocmirea unor procese verbale în care treceau nume și adrese de persoane, fictive, ceea ce s- întâmplat și în speță.
În finalul recursului s-a arătat că reclamantul a solicitat să se judece inclusiv cu persoana cu numele de, însă aceasta nu s-a prezentat în instanță, iar instanța nu a făcut aplicabilitatea prev. art. 225 Cod procedură civilă.
În drept, recursul a fost motivat prin trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 7 - 9 Cod procedură civilă.
La filele 6 - 7 și 15 - 16 intimații Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - Direcția Generală a Finanțelor Publice T, și Banca Națională a României - Sucursala T au formulat și depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului declarat de către reclamant și menținerea deciziei Tribunalului Timiș ca legală și temeinică.
Intimații au arătat că primele instanțe au interpretat corect probatoriul administrat și au reținut o stare de fapt corectă în sensul că suma de bani revendicată a fost confiscată de la o altă persoană, pe nume și nu de la reclamant.
Examinând recursul prin prisma celor arătate și în condițiile prev. de art. 304 raportat la art. 306 și art. 312 Cod procedură civilă se reține că acesta este nefondat.
În primul rând este de subliniat împrejurarea că, la motivele "de drept", reclamantul recurent a făcut trimitere la dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, însă din conținutul motivării rezultă aspecte care privesc starea de fapt, derivate din modul din care primele instanțe au interpretat actele și lucrările cauzei.
Motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, are în vedere împrejurări legate de nemotivarea hotărârii atacate cu recurs sau înserarea în considerentele hotărârii a unor motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Recurentul nu dezvoltă acest motiv de recurs, iar hotărârea atacată este motivată în mod coerent, în sensul susținerii soluției adoptate în dispozitiv, neexistând nici un fel de motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Potrivit dispozițiile art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea atacată cu recurs poate fi modificată dacă instanța care a pronunțat-o a interpretat greșit actul juridic dedus judecății sau a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia.
Tribunalul Timiș prin hotărârea pronunțată a interpretat în mod corect actele și lucrările cauzei, și, mai ales actele care au stat la baza confiscării sumei în valută, revendicate, procedându-se la interpretarea logico-juridică a acestor înscrisuri, prin raportare la celelalte probe din dosar, inclusiv depozițiile martorilor.
Actele de cercetare penală interpretate de către instanța de judecată, au ilustrat conținutul și efectele juridice pe care le-au produs, la momentul încheierii acestora, cu consecința firească a definirii raportului juridic obligațional, în prezenta cauză, în sensul plasării reclamantului în afara sferei de proprietate a sumei revendicate.
De aceea Curtea va reține că nici acest motiv de recurs nu este incident în cauză.
Referitor la motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, instanța de recurs va reține următoarele:
Textul de lege menționat are în vedere remedierea hotărârii atacate cu recurs sub aspectul temeiului legal ori al aplicării greșite a legii.
Din această perspectivă motivarea recursului ar conduce la ideea că instanța de apel ar fi făcut o greșită aplicare a legii sub aspectul nereținerii calității procesuale active a reclamantului, întrucât susține reclamantul, martorii audiați respectiv foștii ofițeri de miliție arată că la momentul confiscării ar fi ridicat suma în valută de la reclamant și nu de la persoana înscrisă în actele de cercetare penală.
Această susținere a reclamantului apelant nu este confirmată în primul rând de înscrisurile în baza cărora suma respectivă a intrat în patrimoniul Statului Român.
Dimpotrivă din înscrisurile respective rezultă condițiile în care s-a ridicat suma revendicată și numele persoanei respective, persoana fizică care există în evidențele privind populația României.
În aceste condiții afirmațiile unor persoane, de natura celor audiate în cauză, foști ofițeri ai aparatului de miliție, contradictorii și de natură a ilustra încălcarea permanentă a dispozițiilor legale, mai ales în condițiile în care, la momentul depunerii mărturiei, se știu apărate de efectele prescripției răspunderii penale, nu pot crea convingerea instanțelor, asupra veridicității stării de fapt pe care o invocă, și nu pot, depozițiile acestor persoane, să înlăture starea de fapt conținută în actele de cercetare penală și documentele de depunere a sumei la autoritățile statului.
Depozițiile acestor martori sunt cu atât mai contradictorii cu cât, relevă efectuarea unor practici, evident nelegale chiar în fostul regim comunist când, era de notorietate că existau dispoziții legale precise cu privire la deținătorii de valută, regula generală fiind aceea că aceste cantități mari de valută nu puteau fi deținute de persoanele fizice decât cu respectarea strictă a regulamentului valutar, aprobat de Banca Națională a României B, la vremea respectivă.
De aceea afirmații ale foștilor ofițeri de miliție, în sensul că negociau predarea unor astfel de sume denotă tocmai încălcarea flagrantă, la vremea respectivă, a dispozițiilor legale, chiar de către acești lucrători de miliție, ceea ce în mod corect, a întărit convingerea instanțelor, că aceste depoziții sunt "pro cauza", realizate la foarte mult timp după producerea faptului contestat, persoanele respective fiind conștiente că se află la adăpost de orice răspundere penală pentru actele întocmite în urmă cu peste 20 de ani, pe de o parte, iar pe de altă parte, relatează aspecte pe care "cred că și le amintesc", împrejurări ce nu pot crea nici un fel de convingere care să înlătură conținutul înscrisurilor ce au stat la baza măsurii confiscării.
În concluzie instanța de recurs va reține legalitatea soluțiilor primelor instanțe cu privire la lipsa de identitate între persoana reclamantului și titularul dreptului de proprietate asupra sumei de 84.000, cu consecința juridică a lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta nedovedindu-și pretențiile conform art. 1169 Cod civil.
Față de cele arătate recursul declarat de către reclamant va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de către reclamantul, împotriva deciziei civile nr. 147/A/ din 25.02.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 19 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red. /02.03.2009
Tehnored /02.03.2009
Ex.2
Primă instanță:
Instanța de apel: și
Președinte:Lucian LăpădatJudecători:Lucian Lăpădat, Carmina Orza, Trandafir Purcăriță
