Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1539/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(1292/2009)
Completul 5
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Decizia civilă nr. 1539
Ședința publică de la 12.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Singh
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
JUDECĂTOR 3: Claudiu Marius
GREFIER - I
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 288 din 24.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante - pârâte, și cu intimatul-pârât MUNICIPIUL B, PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - revendicare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta pârâtă - reclamantă, prin avocat fără împuternicire avocațială la dosar, intimatele reclamante - pârâte, prin avocat fără împuternicire avocațială la dosar și personal și asistată de același avocat, lipsind intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care
Apărătorul recurenta pârâtă - reclamantă, solicită acordarea unui termen de judecată, în vederea pregătirii apărării, față de împrejurarea că a încheiat contractul de asistență cu aceasta în urmă cu o zi.
Apărătorul intimatelor reclamante - pârâte și, învederează că se opune la cererea de amânare a cauzei formulată de avocatul prezent în sală, pentru recurenta pârâtă - reclamantă, deoarece o apreciază ca nefondată, față de împrejurarea că, acesta nu poate depune la dosar împuternicire avocațială eliberată în baza contractului de asistență juridică încheiată cu recurenta.
Curtea, având în vedere lipsa împuternicirii avocațiale a apărătorului recurentei pârâte - reclamante, apreciază că nu se impune amânarea cauzei, motiv pentru care respinge cererea formulată de acesta.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimatele reclamante - pârâte, prin avocat fără împuternicire avocațială la dosar și personal și asistată de același avocat, lipsind recurenta pârâtă - reclamantă și intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul intimatelor reclamante - pârâte și solicită respingerea recursului ca nul, având în vedere disp. art. 304 pct. 9 cod procedură civilă, deoarece recursul nu se dovedește de ce hotărârea este lipsită de temei legal sau a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, cât și față de faptul că în această cale de atac nu se pot solicitate administrarea de probe noi, în afara înscrisurilor.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prezentul recurs a fost exercitat cu scopul șicanator de tergiversare a soluționării cauzei, fiind înscris în prevederile. art. 723 cod procedură civilă.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, Curtea de Apel București reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2630 din 20 martie 2008 Judecătoria Sectorului 2 Bar espins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a admis acțiunea restrânsă formulată de reclamanta - pârâtă în contradictoriu cu pârâta - reclamantă și a constatat că imobilul situat în B,- A, a fost preluat de către stat fără titlu, a obligat pârâta - reclamantă să lase reclamantei - pârâte în deplină proprietate spațiile în suprafață de 58,51 mp. (folosință exclusivă) și 18,10 mp. spații comune, aflate în imobilul sus-menționat, a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 133/2006 emis de Biroul Notarului Public "", a dispus evacuarea pârâtei -reclamante din toate spațiile deținute în imobilul sus-menționat și a respins ca nefondată cererea reconvențională.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Imobilul din- A, sector 2, trecut în proprietatea statului prin decizia nr. 738/1960 d la fostul proprietar conforma Decretului nr. 224/1951 și în baza sentinței civile nr. 5090/1959 pronunțată de Tribunalul Popular al raionului 1 Mai
Imobilul a fost preluat fără titlu întrucât s-au încălcat prevederile art. 3, 7 și respectiv art. 18 din Decretul nr. 224/1951. astfel imobilul a fost luat de stat pentru neplata taxelor succesorale, la care a fost obligată, însă conform art. 3 din Decret, trebuia ca odată cu aplicarea sechestrului să fie trimis și un avertisment debitoarei și mai apoi să se procedeze la încuviințarea vânzării imobilului.
Prin testamentul olograf din 05 martie 1970 autoarea instituie legatar universal pe reclamanta.
Pârâta a contestat faptul că testamentul ar fi scris semnat de autoarea, conform art. 1178 Cod civil, însă raportul de expertiză grafologică a confirmat contrariul, astfel că înscrisul respectiv se bucură de deplină putere doveditoare îndeplinind condițiile prevăzute de art. 859 Cod civil.
Prin contractul de cesiune autentificat sub nr. 399/2005 a cesionat drepturile succesorale după autoarea sa, în favoarea reclamantei.
Prin dispoziția nr. 7299 din 15 ianuarie 2007, dată în baza Legii nr. 10/2001, reclamantei i-a fost restituit imobilul în cauză mai puțin spațiile deținute de pârâtă în urma procesului de ieșire din indiviziune cu statul în dosarul nr. 5690/1990 (decizia civilă nr. 11/2000 dată de Tribunalul București ).
În ceea ce privește titlul invocat de pârâtă, contractul de vânzare - cumpărare nr. 4283/1997, instanța a reținut că prin decizia civilă nr. 220 din 11 martie 2004 Tribunalului București definitivă și irevocabilă prin decizia civilă a Curții de Apel București nr. 1140/2004 s-a constatat nulitatea acestuia, spațiul ocupat în prezent de pârâtă fiind în total de 138,12 mp. (61,51 mp. conform contractului anulat și 76,62 mp. prin ieșire din indiviziune).
Prin dispoziția nr. 1614/2000, pârâtei i-a fost atribuită în baza deciziei Tribunalului București nr. 11/2000 suprafața de 58,21 mp. și 18,10 mp. în folosință comună.
Pârâta a susținut că titlul său actual dispoziția Primarului General nr. 1614/2000 nu mai poate fi modificată la fel ca și aceea dată în favoarea reclamantei, în baza Legii nr. 10/2001 însă, susținerea nu este întemeiată întrucât contractul de care s-a prevalat pârâta a fost desființată pentru fraudarea legii în timp ce titlul reclamantei provine de la adevăratul proprietar astfel că în baza art. 480 cod civil acțiunea acesteia va fi admisă.
Referitor la cererile conexe instanța a reținut că certificatul de moștenitor emis în favoarea pârâtei a fost dat cu încălcarea Legii nr. 36/1995 - faptul fiind constatat chiar de către forurile notariale superioare.
Astfel în certificatul nr. 133/2006 eliberat de Biroul Notarului Public "" a fost trecută ca moștenitoare a defunctei, numita în baza a două testamente olografe din 1952 și respectiv 1978 acte cu privire la care același raport de expertiză a statuat că nu au fost scrise,semnate și datele de autoarea spre deosebire de testamentul lăsat de aceasta în favoarea autoarei reclamantei,.
Drept urmare, în baza art. 99 din Lege nr. 36/1995, văzând și dispozițiile art. 859 Cod civil privind condițiile de valabilitate ale testamentului olograf care nu au fost respectate în ceea ce o privește pe autoarea pârâtei, instanța a admis și acțiunea conexă privind anularea certificatului de moștenitor.
În raport de cele mai sus reținute privind situația de fapt, instanța a apreciat că reclamanta a dovedit calitatea procesuală activă, excepția lipsei acestei condiții fiind respinsă, iar pe fond acțiunea restrânsă a fost admisă ca și cererile conexe.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta - reclamantă, cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV Civilă sub nr-, la data de 27 septembrie 2008, solicitând în baza art. 287 pct. 2 Cod de procedură civilă, a admis apelul, a modificat în tot sentința civilă atacată, a respins cererile principale ca nefondate, a admis cererile reconvenționale, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului s-a arătat că prin sentința apelată Judecătoria Sectorului 2 B s-a pronunțat în sensul că titlul intimatei - reclamante respectiv este mai bine caracterizat decât titlul apelantei.
De asemenea, instanța de fond a constatat nulitatea absolută a certificatului de moștenitor nr. 133/2006 trimis de Biroul Notarului Public "".
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond în mod incorect a validat raportul de expertiză grafologică efectuat de către din cadrul Laboratorului Interjudețean de expertize criminalistice
Prin apelul promovat apelanta a solicitat efectuarea unei noi expertize grafologice, iar în urma acestei expertize instanța să constate validitatea și autenticitatea testamentului olograf urmând a admite apelul astfel cum s-a arătat.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 282 și următoarele Cod de procedură civilă.
La data de 06 ianuarie 2009, intimata - reclamantă, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului va nefondat.
În motivarea întâmpinării, s-a arătat că unicul motiv de apel, are în vedere raportul de expertiză grafologică întocmit de către Ministerul Justiției Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice B, dispus și efectuat în cadrul probei verificării de scripte, în care se concluzionează fără dubiu ca testamentul olograf datat 05 martie 1970, vizat spre neschimbare la data de 03 iulie 1980 și datat 18 martie 1978 au fost scrise, semnate și datate de numita.
argumentează și motivează concluziile sale pe considerente tehnice de specialitate, respectiv pe coordonate grafice de ordin general și individual, comparative.
Partea adversă nu a solicitat efectuarea unei expertize contrarie, la primul termen, după depunerea lucrării, în condițiile stipulate de art. 212 alin. 2 Cod de procedură civilă, deci și-a însușit concluziile expertei, neputând să revină asupra lor.
Intimata - reclamantă consideră că solicitarea efectuării unei noi expertize în apel este nelegală și nesustenabilă prin motivări concrete care ar putea să inducă elemente noi, de echivoc asupra expertizei administrate șa fondul cauzei.
Astfel, intimata - reclamantă a solicitat respingerea probei cu o nouă expertiză grafologică ca fiind tardiv solicită și menținerea în tot a hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Prin decizia civilă nr. 288 din 22 februarie 2009 Tribunalul Bucureștia respins ca nefondat apelul formulat de apelanta - pârâtă, în motivarea soluției de respingere instanța a reținut următoarele:
Prin motivele de apel, apelanta a invocat ca singur motiv de apel faptul că instanța de fond în mod incorect a validat raportul de expertiză grafologică, constatând validitatea testamentului olograf.
Nu a arătat prin motivele de apel pârâta care sunt motivele pentru care acest raprot de expertiză nu este corect fundamentat, nesusținând practic nicio critică împotriva acestuia, invocând doar necesitatea refacerii probei.
În ședința publică din data de 17 februarie 2009, când tribunalul a pus în discuția părților probatoriul ce a fost administrat, apelanta a depus notă de probatoriu, arătând care sunt probele ce înțelege să le solicite.
Tribunalul a respins probele solicitate, în ședința publică din data de 17 februarie 2009,retinand in esenta faptul ca in lipsa unor obiective clar stabilite, si fata de faptul ca proba cu expertiza grafoscopica a fost administrata la fond, instanta de apel s-a aflat in imposibilitatea de a se pronunta asupra acestei cereri probatorii. Tribunalul a mai aratat ca in apel se pot reface probele, insa aceasta situatie implica idendificarea motivelor ce reclama o astfel de solutie si nu simpla invocare a unei solutii gresite.
Tribunalul, deliberând, a respins proba cu expertiza grafoscopică solicitată de apelanta - pârâtă, prin apărător, având în vedere că tribunalul nu a putut să se pronunțe cu privire la aceasta în lipsa unor obiective clare formulate de apelanta - pârâtă prin raportare la faptul administrării acestei probe la instanța de fond.
Având în vedere că nu este explicată o teză probatorie cu privire la expertiza grafoscopică, că aceasta a fost efectuată la fond, tribunalul a apreciat că nu s-a impus în condițiile art. 294 Cod de procedură civilă refacerea expertizei.
Tribunalul a respins proba testimonială solicitată de apelanta - pârâtă, prin apărător, prin raportare la motivele de apel formulate și la teza probatoriei, nefiind aduse critici prin motivele de apel cu privire la capacitatea intelectuală a testatorului.
Tribunalul a respins proba cu înscrisuri ce reprezintă scripte de comparație, urmare a respingerii probei cu expertiza grafoscopică.
Tribunalul a reținut că în ședința publică din 06 martie 2008, în fața instanței de fond părțile, inclusiv pârâta - reclamantă, au arătat că nu înțeleg să constate raportul de expertiză criminalistică, prin care s-a concluzionat că testamentul olograf datat 1952 și revenirea la testament, datată 1978 nu au fost scrise de.
Tribunalul a constatat că apelanta nu a invocat nicio altă critică împotriva sentinței civile atacate, cu excepția solicitării unor probe, fără a se invoca măcar ce se tinde a de dovedi cu teza probatorie propusă, cererea ce apare ca fiind făcute cu scopul tergiversării pronunțări unei hotărâri definitive, într-o procedură juridică înregistrată pe rolul instanței cu mult timp înainte.
Împotriva decizie din apel a declarat recurs intimata, solicitând admiterea căii de atac formulată, casarea deciziei pronunțate de instanța de apel și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Recurenta a contestat decizia atacată pe motive de nelegalitate, motivând în esență faptul că, la termenul de judecată din data de 17 februarie 2009, în fața instanței de apel, recurenta a solicitat o nouă expertiză grafoscopică, probă a cărei utilitate susține recurenta că a dovedit-o prin solicitarea unei noi piese de comparație. În susținerea căii de atac promovate, recurenta a mai învederat instanței că înscrisurile folosite de expert, drept scripte de comparație în cadrul expertizei efectuate nu au fost cunoscute de către aceasta, fiind depuse în exclusivitate de către intimată și de asemenea, arată că are dubii serioase legat de apartenența pieselor depuse în comparație, în condițiile în care scrisul de pe aceste piese aparține unei persoane elevate, că autoarea recurentei era o persoană cu studii medii și se afla, atat la momentul datării scriptelor de comparație cât și la momentul testării într-o stare avansată de boală.
Recurenta a mai susținut că prin respingerea probatoriului, instanța de apel a adus o gravă atingerea a dreptului la apărare al recurentei - apelante.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat constatarea nulității recursului, datorită nemotivării corespunzătoare a căii de atac, intimata arătând că recurenta nu s-a conformat dispozițiilor legale (art. 3021Cod de procedură civilă raportat la art. 306 alin. 1 Cod de procedură civilă) și nu a indicat în concret motivul pentru care hotărârea recurată este lipsită de temei legal sau pentru care hotărâre a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii. De asemenea, intimata a mai învederat instanței de recurs că solicitarea recurentei referitoare la casarea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu este permisă de dispozițiile procedurale, față de motivul de recurs indicat de recurentă - art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă care poate conduce doar la modificarea deciziei recurate.
Intimata a mai învederat instanței de recurs faptul că exercitarea căii de atac a recursului, reprezintă un abuz de drept procesual, potrivit prevederilor art. 723 alin. 1 și 2 Cod de procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului si decizia atacata prin prisma motivelor de recurs formulate, instanța constată următoarele:
Prin intampinarea formulată de intimată, acesta a invocat excepția nulității recursului datorate nemotivării acestuia în conformitate cu exigențele procedurale, criticile formulate neîncadrându-se în prevederile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
Față de prevederile art. 137 Cod de procedură civilă coroborat cu dispozițiile art. 316 Cod de procedură civilă și art. 298 Cod de procedură civilă, Curtea se va pronunța cu întâietate asupra excepției invocate de intimată prin întâmpinare.
Așa cum rezultă din continutul cererii de recurs, recurenta a formulat critici împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel cu privire la greșita omologare a raportului de expertiză grafoscopică de către instanțele de fond, încadrându-le în dispozițiile art. 304 cpt. 9 Cod de procedură civilă.
Motivul de recurs reglementat de punctul 9 al textului de lege sus-menționat se referă la situați recurarii unei hotărâri lipsite de temei legal sau pronunțate cu încalcarea sau aplicarea greșită a legii.
Practic, recurenta critică valabilitatea și temeinicia raportului de expertiză grafologică, ale carui concluzii au sta la baza constatării nulității certificatului de moștenitor nr. 133/2006 emis de Biroul Notarului Public "", precum și faptul că instanța de apel, nesocotind dispozițiile legale care reglementează administrarea probelor, a respins în mod greșit cererea de refacere a acestui raport de expertiză prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din data de 17 februarie 2009.
Examinând comparativ dispozițiile art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă care dau posibilitatea părților să invoce pe calea recursului toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității cu excepția celor care constituie motive distincte de recurs prevăzute la pct. 1 - 4 din același text de lege (art. 304 Cod de procedură civilă) precum și nesocotirea tuturor principiilor fundamentale ale procedurii civile care nu se încadrează în celelalte motive de recurs și dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă care permit exercitarea căii de atac a recursului în ipoteza nesocotirii unor norme de drept material, ca principiu, însă prin excepție, în acest motiv de recurs, putându-se încadra și acele neregularități procedurale, nesusceptibile de a intra sub incidența altor motive de recurs prevăzute de art. 304 Cod de procedură civilă, Curtea, constată că, în cauza de față recursul promovat de pârâta - reclamantă este motivat și corect încadrat sub aspectul temeiului de drept, motiv pentru care va respinge excepția nulității căii de atac, față de dispozițiile art. 306 alin. 1 și 3 Cod de procedură civilă.
Trecand la examinarea fondului recursului cu care a fost investită, Curtea constată că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor procedurale care reglementează posibilitatea refacerii probelor în apel, în mod judicios considerând că, în lipsa unor obiective clar formulate de către apelanta - pârâtă (recurenta din prezenta cauză), nu se impune refacerea expertizei grafoscopice (probă deja administrată și analizată de instanța de fond), nefiind suficientă,pentru a face aplicarea prevederilor art. 295 Cod de procedură civilă, simpla invocare a unei soluții greșite, fără precizarea în concret a motivului ce face necesară refacerea acestei probe.
Simpla solicitare în fața instanței de control judiciar a necesității prezentării unei noi piese de comparație, care să servească unei eventuale noi expertize, în condițiile în care acest lucru nu a fost solicitat în condiții de regularitate procesuală, în fata instanțelor de fond, nu este de natură să conducă la o altă concluzie în ceea ce privește corecta aplicarea a prevederilor legale referitoare la condițiile de refacere a probatoriului în faza apelului. Faptul că recurenta - pârâtă - reclamantă nu a cunoscut înscrisurile utilizate ca scripte de comparație de către expert nu poate constitui un element care să determine nelegalitatea soluției de respingere date de instanța de apel cu privire la refacerea probatoriului.
Este adevărat că dispozițiile procedurale care guvernează judecata apelului recunosc caracterul devolutiv al acestei căi de atac și dau totodată posibilitatea părților să administreze noi probe sau să solicite refacerea celor deja administrate în fața primei instanțe, însă, această posibilitate se circumscrie acelorași condiții de admisibilitate reglementate de dispozițiile art. 167 Cod de procedură civilă, în sensul dovedirii necesității și utilității probei noi sau a refacerii probelor deja administrate în fața primei instanțe.
În același sens, îndoială recurentei referitoare la neredactarea scriptelor de comparație folosite la efectuarea expertizei, datorită faptului că scrisul părea să aparțină unei persoane elevate, iar testatoarea era o persoană cu studii medii, aflate într-o stare avansată de boală atât la momentul datării pieselor de comparație cât și la data testării nu îndreptățește instanța de recurs la o altă concluzie, dat fiind și faptul că pârâta -reclamantă nu a înțeles să formuleze nici un fel de obiecțiuni la raportul de expertiză în fața primei instanțe. În aceste condiții Judecătoria Sectorului 2 Baa vut în vedere la stabilirea situației de fapt concluziile expertului, raportul fiind omologat ca atare, astfel că situația de fapt, astfel stabilită de prima instanță a dobândit autoritate de lucru judecat, prin respingerea apelului formulat de pârâta -reclamantă (recurenta din cauză), neputând face obiect de analiză pentru instanța de recurs, față de caracterul recursului de cale de atac extraordinară nedevolutivă, dispozițiile procedurale îndreptățind instanța să cenzureze și să se pronunțe doar asupra legalității hotărârii atacate.
Nu se poate reține că, prin respingerea probei cu expertiza grafoscopică solicitată de recurentă în faza apelului, Tribunalul Bucureștii -ar fi încălcat dreptul la apărare, soluția instanței de apel fiind în deplină concordanță cu dispozițiile procedurale care reglementează probațiunea în apel (art. 295 alin. 2 Cod de procedură civilă), recurenta fiind cea carenua uzat de mijloacele procedurale avute la dispoziție (posibilitatea formulării de obiecțiuni la raportul de expertiză, posibilitatea solicitării unei contraexpertize, conform dispozițiilor art. 212 alin. 2 Cod de procedură civilă, posibilitatea desemnării unui expert - consilier care să apere interesele părții la realizarea expertizei).
Pentru toate aceste considerente, apreciind că soluția instanței de apel este pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale care reglementează probațiunea în fața apelului și față de prevederile art. 312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge excepția nulității recursului și va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția nulității recursului.
Respinge recursul formulat de recurenta - pârâtă - reclamantă, împotriva deciziei civile nr. 288 din 24 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele - reclamante - pârâte, și cu intimatul - pârât Municipiul B prin Primarul General, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Grefier,
I
Red.
.
2ex./04 01 2010
-4.-;
Jud.S2.-
Președinte:Ioana SinghJudecători:Ioana Singh, Stere Learciu, Claudiu Marius
