Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 155/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II /a-apel |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 155/2009-
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Doina Măduța |
- - | - JUDECĂTOR 3: Andrea Blidar | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea apelurilor civile declarate de apelanții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-,. 5, județul B și de apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, județul Bîn reprezentareaMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 166/C din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 112/1995.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă reprezentantul apelanților reclamanți -personal și -lipsă, avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 22.10.2009 emisă de Baroul Bihor -Cabinet Individual, precum și reprezentanta apelantei pârâte DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B-consilier juridic, în baza delegației nr. 34/D din 25 noiembrie 2009.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că apelurile de față sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru și al timbrului judiciar, având în vedere obiectul cauzei dedus judecății, după care:
Întrebați fiind, reprezentanții părților arată că nu mai au alte cereri, sens în care solicită cuvântul asupra recursului de față.
Nefiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra prezentelor apeluri.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului declarat de părțile pe care le reprezintă, respectiv modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii reclamanților, așa cum a fost formulată și precizată și prin urmare, obligarea pârâtului și la plata sumei de 11.787,89 Ron sumă de reprezintă valoarea prețului plătit de către reclamanți pentru apartamentul 5 situat în O,-, actualizată la zi, cerere independentă de obligarea la despăgubiri privind valoarea de circulație a imobilului și investiții, precum și reactualizarea sumelor datorate la zi, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Cât privește apelul declarat de apelanta pârâtă, reprezentantul apelanților reclamanți solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta apelantei pârâte solicită admiterea apelului declarat de parte pe care o reprezintă, respectiv modificarea hotărârii atacate și în consecință respingerea acțiunii față de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește apelul declarat de apelanții reclamanți, reprezentanta apelantei pârâte solicită respingerea acestuia ca nefondat.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 166/C din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis în parte ac ț iunea formulată de reclaman ții ș i LENU Ț împotriva pârâtului STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINAN ȚELOR PUBLICE - B ș i, în consecin ță:
Pârâtă a fost obligată să plătească reclaman ț ilor 318.530 lei sau 86.533 EURO/ despăgubiri civile, sumă care va fi reactualizată cu indicele de infla ț ie la data plă ții, precum și 1.503,80 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Reclaman ț ii au de ț inut calitatea de chiria și în imobilul în litigiu, motiv pentru care l-au cumpărat în baza Legii nr.112/1995 conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 377/11.09.1996 aflat la dosar.
Prin decizia civilă nr. 323/A/11.04.2007 a Tribunalului Bihor, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare susmen ționat, iar prin decizia civilă nr. 1358/2007 s-au respins recursurile formulate împotriva ei.
Tribunalul a reținut că potrivit Legii nr. 50/2001 chiria ș ii al căror contract de vânzare cumpărare a fost desfiin ț at au dreptul la restituirea pre ț ului actualizat cu indicele de infla ț ie - însă practica instan ț elor, bazată pe jurispruden ț a CEDO a statuat că trebuie respectat principiul propor ț ionalită ț ii, indemniza ț ia la care este îndreptă ț it fostul chiria ș trebuie să fie rezonabilă - în raport de valoarea apartamentului de care a fost privat, propor ț ionalitatea fiind asigurată numai în măsura în care fostul chiria ș dobânde ș te diferen ț a dintre pre țul de vânzare actualizat ș i valoarea bunului de la data desfiin țării contractului.
Reclaman ț ii au solicitat însă atât plata sumei de 11.787,89 RON reprezentând valoarea reactualizată la data - septembrie 2008 pre ț ului de 17.323.269 ROL - achitat cu titlu de pre ț, cât ș i plata sumei de 72.240 RON reprezentând contravaloarea investi ției efectuată la imobilul în litigiu, cât ș i obligarea pârâtei la contravaloarea la pre ț de circula ție al unui imobil identic cu cel posedat de ei.
S-a apreciat că aceste sume nu pot fi acordate cumulativ deoarece o adevărată "restitutio in integrum" presupune doar acordarea contravalorii pre ț ului de circula ție al imobilului posedat de ei, în această valoare fiind inclusă ș i valoarea investi țiilor efectuate.
Fa ță de starea de fapt ș i de drept re ț inute a fost admisă ac țiunea pentru motivele susarătate și în conformitate dispozitivul hotărârii apelate.
Împotriva sentinței au declarat apel atât reclamanții -care au solicitat schimbarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii în întregime- cât și Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, care a solicitat respingerea acțiunii față de Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice.
În motivarea cererii lor reclamanții au criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul neacordării valorii reactualizate a prețului achitat pentru apartamentul a cărui posesie și proprietate au pierdut-o, subliniind că aceasta este o cerere principală și independentă de cea privind valoarea de circulație și că o reparație justă, așa cum este aceasta definită în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, nu poate fi obținută decât prin admiterea tuturor cererilor formulate.
Critica nu este întemeiată deoarece admiterea concomitentă a celor două capete de cerere ar reprezenta o despăgubire dublă acordată reclamanților, adică o îmbogățire fără just temei.
În cazul în care cumpărătorul unui bun pierde proprietatea acestuia, respectiv în cazul imobilelor, dacă este evins, el are dreptul la despăgubiri. Cuantumul despăgubirilor reprezintă prejudiciul efectiv suportat în patrimoniul cumpărătorului evins, reclamantul având de ales între prețul achitat sau valoarea bunului la data pierderii posesiei, motivat de diferența ce poate să apară între aceste două valori, între data încheierii contractului și data pierderii bunului. Altfel spus, cumpărătorul va avea interes să ceară restituirea prețului doar dacă valoarea de piața a bunului a scăzut raportat la momentul încheierii contractului.
Mai poate fi folosită o tehnică, și anume să se dispună distinct restituirea prețului achitat, la care să se adauge despăgubiri reprezentând diferența dintre preț și valoarea de piață a imobilului, dar finalitatea este aceeași.
În nici un caz nu este admisibilă restituirea concomitentă a prețului achitat și a valorii de circulație a imobilului, neexistând nici un temei juridic pentru o astfel de plată.
Oricum, valoarea de circulație a imobilului cuprinde valoarea efectivă a acestuia, inclusiv investițiile efectuate, deoarece astfel de investiții sporesc valoarea imobilului.
Pârâtul prin apelul depus, invocă inaplicabilitatea art. 501din Legea nr.10/2001, deoarece încheierea contractului pentru apartamentul a cărui posesie au pierdut-o reclamanții s-a realizat cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995, iar un al doilea argument este acela că nu s-a făcut dovada relei-credințe a vânzătorului materializată prin preluarea abuzivă a imobilului.
Criticile nu sunt întemeiate, deoarece cercetându-se considerentele deciziei nr. 323/A din 11 aprilie 2007 Tribunalului Bihor (filele 17-19 dosar fond), rămasă irevocabilă prin respingerea recursurilor, se constată că instanța a reținut, cu autoritate de lucru judecat, caracterul abuziv al preluării imobilului de către Statul român, astfel încât nu mai era nevoie de o acțiune separată formulată de chiriași în acest sens.
Mai mult, s-a reținut în continuare reaua-credință a vânzătorului l-a încheierea contractelor de vânzare-cumpărare ale căror efecte au fost desființate, deoarece vânzătorul trebuia să știe că imobilul nu poate fi vândut în condițiile Legii nr.112/1995, astfel încât nu trebuia să dea curs cererii de cumpărare formulată de chiriași.
Din punctul de vedere al chiriașilor au fost respectate condițiile prevăzute de Legea nr.112/1995, ei deținând contracte valabile la data apariției legii și nu s-a făcut dovada că au deținut alte imobile în proprietate, acestea fiind cele două condiții pe care chiriașul trebuia să le îndeplinească potrivit legii speciale.
Se mai pune și problema unei aparențe de drept, deoarece dreptul Statului român era înscris în cartea funciară, astfel încât din punctul de vedere al reclamanților prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost respectate.
Statul român nu poate înlătura plata despăgubirilor și din alte două motive. Primul dintre acestea este că invocă culpa propriilor sale instituții, ori este de neacceptat într-un raport juridic să se dea eficiență unei astfel de apărări, deoarece o soluție contrară ar echivala cu o recunoaștere a unei poziții de supraordonare a Statului român față de celălalt subiect al raportului juridic civil, ceea ce este contrar principiilor fundamentate ale dreptului civil -unde părțile se află pe poziție de egalitate juridică- precum și dispozițiilor constituționale prin care este apărată proprietatea privată.
Al doilea argument îl reprezintă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, potrivit cărora proprietarul nu poate fi deposedat de bunul său decât în urma unei juste despăgubiri, în acest caz oricum condiția ca plata creanței să fie prealabilă pierderii posesiei nefiind îndeplinită.
Față de toate cele precizate, făcând aplicarea dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge ambele apeluri, menținând ca legală și temeinică hotărârea instanței de fond.
Ca urmare a modalității de soluționare a celor două apeluri, instanța nu va acorda cheltuielile de judecată solicitate de reprezentantul apelanților reclamanți, lucrările efectuate de acesta în dosar vizând în principal apelul părților pe care le reprezintă, axându-se mai puțin pe apărarea față de apelul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile civile declarate de apelanții reclamanți și, ambii cu domiciliul în O,-,. 5, județul B și de apelanta pârâtă DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, județul Bîn reprezentareaMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-, împotriva sentinței civile nr. 166/C din 5 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
- judecător fond -
- redactat decizie - judecător -17.12.2009
- dactilografiat grefier -17.12.2009 - 6 ex.
-comunicat 17.12.2009 - 4 ex.
-
-, ambii cu domiciliul în O,-,. 5, județul B
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, județul B
-în reprezentareaMINISTERULUI FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, sector 5,-
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Doina Măduța, Andrea Blidar
