Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 161/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2074/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.161
Ședința publică de la 12.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Corina Gabriela Buruiană
JUDECĂTOR 2: Stere Learciu
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelanta-reclamantă SC VEST SA, împotriva sentinței civile nr.1001 din 30.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 12.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și a da posibilitate părților să depună concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 19.02.2009, 26.02.2009, 05.03.2009 și apoi la 12.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Vest a formulat, în termen legal, apel motivat, împotriva sentinței civile nr.1001/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, prin care s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea pe care a formulat-o, în contradictoriu cu pârâta Administrare Cantine; a fost obligată la plata sumei de 1.000 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de expert, către pârâtă.
În motivarea apelului, apelanta-reclamantă a arătat, în esență, că, instanța de fond a analizat superficial și incomplet starea de fapt, ceea ce a condus la o soluție contrară normelor juridice.
Astfel, din probele administrate în cauză, rezultă dreptul de proprietate al apelantei-reclamante asupra imobilelor (blocurilor) F1 și F2, situate în B,-, sector 6.
În prezentarea situației de fapt, apelanta-reclamantă arată că printr-un protocol de predare-primire încheiat între cele două părți la data de 05.09.1991, s-a convenit ca blocurile F1 (cu o valoare de 2.711.523 lei), F2 (cu o valoare de 5.044.377 lei) și (cu o valoare de 1.084.242 lei), să treacă din patrimoniul Administrare Cantine în cel al Vest (cu fosta denumire Vest ).
Transferul dreptului de proprietate asupra celor trei imobile a operat "începând cu data" încheierii Protocolului, respectiv 05.09.1991, necondiționat de achitarea integrală a prețului și predarea imobilelor vândute, fiind stabilită plata prețului celor trei imobile în trei tranșe, a câte 2.946.710 lei fiecare, scadențele fiind 20.09.1991, 20.10.19991 și, respectiv, 20.11.1991, stabilindu-se, totodată, penalizările de întârziere la plată de 0,5% pe zi de întârziere, precum și că predarea-primirea imobilelor se va face pe bază de proces-verbal, urmând ca, ulterior predării, Vest să "suporte plata impozitului pe clădiri și a taxei pentru terenul aferent".
Astfel, apelanta-reclamantă arată că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.949, 953, 966, 1294, 1295, 1303, 1306, 1310 și urm. din Codul civil, respectiv consimțământul părților, capacitatea de a contracta lucrul vândut, prețul determinat și cauza licită, Protocolul încheiat la 05.09.1991 având putere de lege, conform art.969 cod civil între vânzătorul Administrare Cantine și cumpărătorul Vest, actualmente Vest
Apelanta-reclamantă mai arată că, potrivit art.977 Cod civil, "interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor".
În executarea acestui Protocol, apelanta-reclamantă a achitat către intimata-pârâtă suma de 2.946.710 lei, întocmindu-se la data de 15.10.1991, procesul-verbal de predare-primire pentru imobilul, situat în B,. - nr.14, - și F2, sector 6.
Ulterior, urmare unor inadvertențe de comunicare între cele două părți, apelanta-reclamantă, verificând arhiva de la nivelul anului 1991 la zi, nu a putut produce dovada achitării diferenței de preț stabilit prin respectivul protocol și a consemnat la CEC, în numele și pe seama societății intimatei-pârâte, prin recipisa nr.-/1/16.11.2006, suma de 22.050.000 lei ROL (reprezentând suma de 5.893.423 lei ROL diferență de preț și suma de 15.090.133 lei ROL cu titlu de penalități de întârziere), potrivit convenției părților.
Apelanta-reclamantă mai arată că, la dosarul cauzei, intimata-pârâtă nu a produs dovezi în sensul că ar fi încercat obligarea acesteia, în calitate de cumpărător, la executarea în natură a obligației, nu a invocat excepția de neexecutare, nu a solicitat rezoluțiunea convenției.
Astfel, după ce plata prețului a fost consemnată, intimata-pârâtă nu poate opune în nici un fel nerespectarea tuturor clauzelor și condițiilor prevăzute de Protocolul încheiat între părți la 05.09.1991.
Totodată, apelanta-reclamantă învederează că, în privința efectelor convențiilor, potrivit dispozițiilor art.1312 Cod civil, regula de interpretare a unui contract de vânzare-cumpărare, în cazul în care înțelesul acestuia este îndoielnic, este derogatorie de la regula instituită de art.983 Cod civil.
Drept urmare, în materie de vânzare, nu numai clauzele referitoare la propriile obligații, dar și cele referitoare la obligațiile vânzătorului, se interpretează în favoarea cumpărătorului.
Astfel, greșit a apreciat instanța de fond că, dovada achitării prețului părților nu a fost produsă, astfel cum prevăd dispozițiile art.1361 din Codul civil.
În primul motiv de apel, apelanta-reclamantă arată că instanța de fond a interpretat înscrisul ce a constituit convenția părților ca fiind o vânzare-cumpărare, aceste aspecte regăsindu-se atât în motivarea în fapt, cât și în temeiul de drept reținut ca făcând referire la plata prețului.
Cu toate că în probatoriu, ambele părți au depus adresa nr.13944/25.11.1991, prin care Vest recunoaște predarea-primirea imobilului și totodată arată că renunță la cumpărarea imobilelor F1 și F2, însă, față de condiția impusă și neexecutarea de pârâta-intimată, acordul apelantei-reclamante referitor la renunțarea achiziționării imobilelor F1 și F2 nu poate produce efecte juridice.
Din adresa sus-menționată, rezultă că anterior emiterii acesteia, intimata-pârâtă a solicitat apelantei-reclamante renunțarea la trecerea în patrimoniul acesteia din urmă a imobilelor F1 și F2, apelanta fiind de acord cu propunerea numai în condițiile restituirii prețului în plus achitat.
Întrucât intimata-pârâtă nu a făcut dovada că a fost de acord cu condiția exprimată prin adresa nr.13944/25.11.1991, respectiv restituirea diferenței de preț de 1.862.468 lei, astfel că oferta a fost refuzată.
În al doilea motiv de apel, apelanta-reclamantă arată că neexercitarea prerogativelor dreptului de proprietate cu privire la imobilele F1 și F2, cauzată de neîncheierea între părți a proceselor-verbale de predare-primire a imobilelor, nu are ca efect stingerea dreptului de proprietate, transmis în patrimoniul acesteia, necondiționat de achitarea integrală a prețului și de predarea imobilelor vândute.
Pe cale de consecință, nefiind predate, imobilele F1 și F2 au rămas în posesia și folosința intimatei-pârâte, care le-a administrat în numele și pentru apelanta-reclamantă în toată această perioadă, iar neîncheierea proceselor-verbale de predare-primire explică neînregistrarea fiscală a imobilelor pe numele apelantei-reclamante, care, "după predarea imobilelor, Societatea Comercială "Vest" va suporta plata impozitului pe clădiri și a taxei pentru terenul aferent".
În cel de-al treilea motiv de apel, apelanta-reclamantă arată că intimata-pârâtă nu a atacat niciodată Protocolul transmiterii dreptului de proprietate asupra celor trei imobile, dar a și beneficiat de mandatul apelantei în administrarea imobilelor F1 și F2.
Instanța de fond în mod greșit a reținut împrejurarea că intimata-pârâtă a încheiat cu apelanta-reclamantă contracte de furnizare a energiei electrice, apelanta-reclamantă neputând fi furnizorul efectiv de energie decât în baza unui contract anterior, încheiat cu, iar consumatorul are obligația de a face dovada titlului în baza căruia îl deține, conform Deciziei nr.57/1999 a Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în Domeniul Energiei, "actul de proprietate -, contractul de închiriere - sau alte acte prevăzute de lege".
Mai arată apelanta-reclamantă că instanța de fond, analizând superficial și incomplet probele administrate în cauză, pierde din vedere că societatea intimată-pârâtă nu putea să administreze imobilele F1 și F2 fără a fi parte într-un contract de subfurnizare energie electrică cu apelanta, în calitate de proprietar și de titular al contractului-cadru de furnizare a energiei electrice la mari consumatori, în condițiile legii.
Față de motivele invocate, apelanta-reclamantă solicită admiterea apelului, desființarea sentinței apelate și, pe fond, admiterea acțiunii precizate și stabilirea dreptului de proprietate acesteia asupra imobilelor situate în B,-, - și F2, sector 6 (în sensul obligării intimatei-pârâte să-i lase acesteia în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele) și obligarea intimatei-pârâte la predarea imobilelor.
În drept, și-a întemeiat apelul pe dispozițiile art.284 și urm. Cod procedură civilă, art.948, 953, 966, 969, 977, 1294, 1295, 1303, 1306, 1310, 1312, 1361 și urm. Cod civil, Decizia nr.57/1999 a Președintelui
La data de 20.10.2008, intimata-pârâtă Administrare Cantine Aad epus întâmpinare, întemeiată în drept pe dispozițiile art.115-118 Cod procedură civilă, solicitând, în esență, respingerea apelului, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea urmează a constata apelul nefondat, pentru următoarele considerente:
Cumpărătorul imobilului, Vest, avea obligația de a face dovada achitării prețului imobilului, dar această dovadă nu a fost făcută, potrivit art.1361 din Codul civil.
Conform adresei nr.8546/25.11.1991, blocurile F1 și F2 au rămas în posesia și folosința pârâtei ce le-a folosit și închiriat sub nume de proprietar. . cu reclamanta contracte pentru furnizarea de energie electrică (filele 76 și 93 din dosarul nr-).
Potrivit art.1314 Cod civil, predarea este strămutarea lucrului vândut în puterea și posesiunea cumpărătorului, ori această obligație care incumbă vânzătorului nu a fost niciodată îndeplinită, nefăcând dovada în sensul că ar fi proprietara celor două imobile.
Față de cele menționate mai sus, Curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă VEST, cu sediul social în B,-, sector 6, împotriva sentinței civile nr.1001/30.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă, cu sediul social în B,--4, - sector 3.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
-
Red.
Dact. / 4 ex./19.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Corina Gabriela BuruianăJudecători:Corina Gabriela Buruiană, Stere Learciu
