Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 162/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 162
Ședința publică din data de: 19.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenții - pârâți, -, și împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 28.10.2008 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - chemați în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurenții - pârâți -, personal și asistați de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/2008, aflată la fila nr. 10 din dosar și, și, reprezentată de același avocat și intimații - reclamanți, și, reprezentați de avocat, care depune, în ședință publică, delegație de substituire, lipsind intimații - chemați în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și
Procedura de citare este nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că au fost comunicate motivele de recurs intimaților - chemați în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și
Reprezentantul intimaților - reclamanți, și invocă excepția tardivității declarării recursului promovat de către părțile adverse și totodată, și excepția nulității recursului pentru nedepunerea motivelor de recurs în termenul de 48 de ore de la pronunțare.
Reprezentantul recurenților - pârâți, -, și învederează că motivarea căii de atac se poate face după ce partea a luat cunoștință de conținutul motivării hotărârii atacate.
Precizează că la data de 15.12.2008, dosarul cu încheierea motivată a ajuns la Compartimentul Arhivă al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă, moment la care părțile pe care le reprezintă au luat cunoștință de conținutul încheierii, iar la data de 17.12.2009 au motivat recursul.
De asemenea, arată că declararea recursului s-a făcut în interiorul termenului legal.
Față de cele învederate, solicită respingerea excepțiilor tardivității declarării recursului și a nulității recursului pentru nemotivarea în termenul prevăzut de lege, invocate de către intimații - reclamanți, prin avocat.
Curtea, deliberând asupra excepției tardivității declarării recursului invocată de către intimații - reclamanți, prin avocat, o respinge, având în vedere că acesta a fost promovat în ziua ce a urmat pronunțării încheierii atacate, respectiv la data de 29.10.2008, așadar cu respectarea termenului de 48 de ore de la pronunțare.
Curtea, deliberând, asupra excepției nulității recursului pentru nemotivarea în termenul legal, invocată de către intimații - reclamanți, o apreciază ca nefondată și o respinge, în raport de dispozițiile art. 303 alin. 2 Cod procedură civilă, termenul de motivare al recursului curgând întotdeauna de la comunicarea hotărârii, iar hotărârea atacată prin prezenta cale de atac fiind una care se comunică.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de recurs.
Reprezentantul recurenților - pârâți, -, și apreciază că instanța a interpreta în mod greșit dispozițiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, atunci când a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Precizează că excepția de neconstituționalitate invocată de către părțile pe care le reprezintă nu mai fusese soluționată de către Curtea Constituțională, iar textul de lege vizat de către această excepție avea o strânsă legătură cu cauza.
Subliniază că în speța de față erau întrunite condițiile de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepție de neconstituționalitate invocată.
Concluzionând, solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimaților - reclamanți, și solicită respingerea recursului promovat de către părțile adverse și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
De asemenea, arată că, în opinia sa, textul de lege împotriva căruia a fost formulată excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu prezenta pricină, ce este întemeiată pe dispozițiile art. 480, 481 Cod civil.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de recurs formulată de către recurenții - pârâți, -, și împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 28.10.2008 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - chemați în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin încheierea de ședință pronunțată la data de 28.10.2008 în dosarul nr. 25698/2007, a fost respinsă excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. a și h din Legea 10/2001, ca inadmisibilă.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie revendicarea imobiliară a apartamentelor nr. 1, 3 și 4 situate în B, str. - de la nr. 38, sector 2, cerere întemeiată pe dispozițiile dreptului comun (art. 480.civ.).
Dispoziția legală a cărei neconstituționalitate s-a invocat este cea din art. 2 alin. 1 lit. a și h din Legea 10/2001, și nu are legătură cu soluționarea cauzei, așa încât nu sunt îndeplinite condițiile art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 (conform căruia Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor privind neconstituționalitatea unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acesteia).
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs pârâții-reclamanți, și.
În motivarea recursului se arată în esență că:
Instanța a greșit în interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992-R în sensul că, prin respingerea ca inadmisibilă a excepției invocate de recurenți, s-au încălcat prevederile art. 29 alin (3) care dispun că: "Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale", ori, această excepție nu a fost constatată neconstituțională spre a nu mai putea fi analizată de curtea de contencios constituțional.
Pe de altă parte se susține că este greșită aprecierea în sensul că invocarea de către recurenți a neconstituționalității art. 2 alin 1 lit. a) din legea nr. 10/2001 nu ar avea legătură cu cauza și că demersul juridic ar reclamanților - pârâți se valorifică strict pe dreptul comun art. 480 cod civil, în condițiile în care reclamanții au investit instanța cu o acțiune în revendicare întemeiată pe disp. art. 480 cod civil, făcând trimitere în considerente și la dispozițiile art. 2 din Legea 10/2001, cu referire la caracterul nelegal al preluării de către stat.
Instanțele, în dezlegările date, vor trebui să aibă în vedere în considerente modul de preluare de către stat a spațiului cu trimitere directă la art. 2 alin 1 lit. al din Legea nr. 10/2001.
Susțin recurenții că o altă greșeală a instanței constă în aplicarea incorectă a prevederilor art. 29 alin. 3 din Legea nr. 47/1992- republicată, normă în raport de care ar fi trebuit să facă aplicațiunea alin (5) din același text, fiind ținută de suspendarea cauzei și trimiterea la Curtea Constituțională, nefiind competentă să se pronunțe.
Prin motivele de recurs se reiau și argumentele dezvoltate în susținerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a din Legea 10/2001 și a solicitării de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea acestei excepții.
Recurs legal timbrat.
Analizând recursul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele prevăzute de art. 304 ind. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul fondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Obiectul acțiunii în cadrul căreia recurenții-pârâți-reclamați au invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a și h din Legea 10/2001 îl constituie revendicarea apartamentelor cu nr. 1, 3 și 4 situate în imobilul din B, str. - de la, nr. 38, sector 2, prin compararea titlurilor reclamanților cu cele ale pârâților.
Acțiunea în revendicare astfel formulată de către reclamanții, și este motivată în sensul că imobilul în care sunt amplasate apartamentele revendicate a fost preluat de către stat de la autorii lor pe temeiul Decretului 92/1950, iar această preluare a avut caracter abuziv și, în consecință, titlul statului - de la care pârâții reclamanți au cumpărat imobilele - nu era unul valabil, corespunzător prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea 213/1998 și art. 2 din Legea 10/2001.
Prin raportare la un astfel de conținut al cererii de chemare în judecată și la exigențele art. 129 alin. ultim pr.civ. (conform căruia "în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății") instanța investită cu soluționarea fondului cauzei are a cerceta valabilitatea titlului statului în contextul prevederilor art. 2 din Legea 10/2001 coroborat cu art. 6 din Legea 213/1998 și cu art. 480-481.civ. iar împrejurarea că reclamanții nu au mai făcut în finalul cererii precizarea că cererea lor are ca temei legal și prevederile art. 2 din Legea 10/2001 nu exclude obligația instanței de a cerceta pricina și dintr-o atare perspectivă odată ce aceste prevederi ale legii speciale au fost evocate părți.
Așa fiind, Curtea constată că în mod greșit a apreciat prima instanță că prevederile a căror neconstituționalitate a fost invocată în speță nu ar avea legătură cu soluționarea cauzei, în sensul prevederilor art. 29 alin. 1 din Legea 47/1992 și, ca atare, ar fi inadmisibilă respectiva excepție.
În ceea ce privește susținerea recurenților în sensul că instanța de fond ar fi greșit apreciind ea însăși asupra admisibilității excepției, Curtea constată că este una care ignoră prevederile art. 29 alin. ultim din Legea 47/1992 conform cărora "dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. 1, 2 sau 3, instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale".
Față de considerentele expuse și de prevederile art. 312 alin. 3.pr.civ. va fi admis recursul și va fi modificată în tot încheierea recurată în sensul admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale.
Conform prevederilor art. 29 alin. 4 din Legea 47/1992, se va trimite Curții Constituționale, spre competentă soluționare, excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 2 lit. a și h din Legea 10/2001.
Cât privește opinia instanței asupra excepției de neconstituționalitate, aceasta este în sensul netemeiniciei ei.
Prevederile art. 44 alin. 2 și 3 cât și cele ale art. 21 alin. 3 din Constituția României (în raport de care au invocat recurenții neconstituționalitatea dispozițiilor din art. art. 2 alin. 1 lit. a și h ale Legii 10/2001) au ca obiect de reglementare garantarea și ocrotirea dreptului de proprietate, în mod egal, indiferent de titular și limitele în care se poate proceda la exproprierea unei persoane, respectiv accesul liber la justiție al oricărei persoane și dreptul la un proces echitabil pentru apărarea oricărui drept ori interes legitim.
Dispozițiile a căror neconstituționalitate se contestă, din cuprinsul Legii speciale care are ca obiect de reglementare situația unor imobile preluate de către stat în perioada regimului comunist, stabilesc/definesc acele categorii, de imobile cărora li se aplică acest act normativ, fără a stabili vreo obligație în sarcina actualilor proprietari ai unor imobile din aceste categorii de natură a avea prin ele însele efectele unei exproprieri, în afara oricărei analize în cadrul unei proceduri judiciare în care aceștia din urmă să poată beneficia de toate garanțiile procesuale pentru a-și apăra dreptul real dobândit prin cumpărarea imobilului de la stat.
Cât privește pretinsa neconcordanță a acelorași prevederi ale Legii speciale față de dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, Curtea apreciază că aceasta constituie o chestiune asupra căreia - în conformitate cu prevederile art. 20 din Constituție României - trebuie să se pronunțe instanța civilă investită cu soluționarea pricinii, nefiind un aspect care să se circumscrie exigențelor art. 29 alin. 1.pr.civ. și, ca atare, să necesite soluționarea lui de către instanța de contencios constituțional.
În temeiul art. 29 alin. 5 din Legea 47/1992, se va dispune suspensarea fondului cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, urmând a fi restituit dosarul instanței de fond, pentru continuarea judecății, după soluționarea excepției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de către recurenții - pârâți, -, și împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 28.10.2008 de către Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și și intimații - chemați în garanție PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR și
Modifică în tot încheiere recurată.
Admite cererea de sesizare a Curții Constituționale.
Trimite Curții Constituționale, spre competentă soluționare, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. e și h din Legea nr. 10/2001.
Suspendă judecarea fondului cauzei până la soluționarea excepției, urmând a fi restituit dosarul Tribunalului București, Secția a III-a civilă, după soluționarea excepției.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
/red /2 exemplare/07.04.2009
Judecător fond: Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
