Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1625/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(774/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1625
Ședința publică din 25.11.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Aurora Herold Petre
JUDECĂTOR 2: Elena Vlad
Judecător - - -
Grefier - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurenții pârâți și, împotriva deciziei civile nr. 1860 din 9.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata reclamantă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru revendicare.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 11 noiembrie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 18 noiembrie, apoi la 25 noiembrie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 28.08.2000, sub nr.6236/2000, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și și a solicitat instanței să dispună, prin hotărârea pe care o va pronunța, obligarea acestora să-i lase, în deplină proprietate și liniștită posesie, terenul situat în comuna, sat -, județul I, în suprafață de 3000 mp. Reclamanta a mai solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata contravalorii lipsei de folosință a acestui teren, pe perioada martie 1999 - septembrie 2000, în sumă de 30.000.000 lei (ROL), precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că terenul menționat mai sus a fost proprietatea tatălui său, G, iar la data de 12.03.1999 a fost eliberat titlul de proprietate nr.-. Conform certificatelor de moștenitor nr.332/1998 și nr.282/1999, reclamanta este unica moștenitoare a tatălui său, S-a mai susținut că terenul a fost ocupat abuziv de către pârâți și, deși aceștia au fost notificați de mai multe ori, au refuzat să elibereze terenul respectiv.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile prevăzute de art.480-483 Cod civil.
Prin sentința civilă nr. 4465/05.12.2001, pronunțată în dosarul nr.6236/2000, Judecătoria Bufteaa respins acțiunea formulată de reclamanta, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că nu s-a făcut dovada că pârâții ocupă terenul în litigiu. Referitor la cel de-al doilea capăt al cererii, prima instanță a reținut că, de vreme ce nu s-a dovedit, nu pot fi obligați la plata contravalorii lipsei de folosință a unui teren pe care nu l-a folosit.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 1860A/09.11.2006, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins excepțiile lipsei calității procesuale active și, respectiv, pasive și a inadmisibilității cererii ca neîntemeiate; a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă; a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis capătul de cerere având ca obiect revendicare, așa cum a fost precizat și a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și posesie reclamantei suprafața de 1080 mp. situată în, sat -, jud. I, T 12 252 cf. TP 42603/99, identificat prin raportul de expertiză întocmit de expert G; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Referitor la excepțiile invocate de către intimații-pârâți, tribunalul a constatat că acestea sunt neîntemeiate, respingându-le pentru următoarele considerente:
Conform titlului de proprietate nr.42603/12.03.1999, emis de către Comisia Județeană I pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, terenul în suprafață de 3000 mp. tarlaua 12, parcela 252, situat în comuna, sat -, jud. I, a fost proprietatea tatălui reclamantei, Din certificatele de moștenitor nr.332/07.12.1998 și suplimentul nr.282/09.12.1999, emise de către, tribunalul a reținut că apelanta-reclamantă este unica moștenitoare a defunctului G, tatăl acesteia. Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8800/16.12.1999, reclamanta a vândut lui și soției acestuia, -, terenul în suprafață de 1920 mp. parcela 52, tarlaua 12, din totalul de 3000 mp. teren situat în intravilanul comunei, sat -, jud. Restul suprafeței de teren, din totalul de 3000 mp. a fost identificat prin raportul de expertiză topografică ce a fost întocmit în cauză de către expert G și este de 1080. acest teren fiind, conform înscrisurilor menționate mai sus, proprietatea apelantei-reclamante.
În aceste condiții, tribunalul a constatat că a fost dovedită calitatea procesuală activă a apelantei-reclamante, existând identitate între aceasta și persoana care ar putea să pretindă un drept rezultat din raportul juridic dedus judecății. Ca atare, pentru aceste motive, tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale active a apelantei-reclamante.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, tribunalul a constatat că și aceasta este neîntemeiată și a respins-o, din înscrisurile menționate, rezultând că reclamanta este titulara dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, acest teren fiind identificat și delimitat prin raportul de expertiză întocmit în cauză, reclamanta neavând calitatea unui proprietar aflat în indiviziune.
Din concluziile raportului de expertiză efectuat de către expertul G, precum și din răspunsul ce a fost dat obiecțiunilor formulate de părți la acest raport, tribunalul a reținut că terenul în litigiu, în suprafață de 1080. este ocupat, în prezent, de intimații-pârâți și, calitatea procesuală pasivă a acestora fiind astfel dovedită, existând identitate între aceștia și persoanele ce ar putea fi obligate în raportul juridic dedus judecății. În consecință, pentru aceste motive, tribunalul a respins, ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților-pârâți și, pe care aceștia au invocat-o prin întâmpinarea pe care au depus-o la dosarul cauzei. Pe de altă parte, având în vedere că pârâții și nu au exercitat calea de atac a apelului împotriva sentinței primei instanțe, în raport de dispozițiile prevăzute de art.296 Cod procedură civilă, tribunalul a constatat că aceste excepții, invocate de intimați în apelul reclamantei, sunt neîntemeiate.
Pe fondul apelului, tribunalul a constatat că acesta este fondat și l-a admis, pentru următoarele considerente:
Terenul în suprafață de 1080 mp. situat în comuna, sat -, jud. I, T 12 252, conform titlului de proprietate nr.42603/1999, este proprietatea reclamantei. Acest teren a fost identificat prin raportul de expertiză întocmit în cauză de către expert G, ce are specialitatea topografie. Din concluziile acestui raport, tribunalul a reținut că terenul este ocupat, în prezent, de către pârâții și. pârâți nu au depus la dosarul cauzei nici un înscris care să constituie un titlu legal în baza căruia aceștia ocupă terenul proprietatea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 26.01.2007, au declarat recurs pârâții și.
Prin motivele de recurs se arată că hotărârea este nelegală întrucât:
- Concluziile instanței de apel reprezintă în mod evident rezultatul necunoașterii legii, cât și a lipsei de maturitate juridică în analiza probelor administrate (înscrisuri, expertiză etc.).
Prin probele administrate atât în faza de fond cât și în faza de apel intimata - reclamantă nu a făcut dovada identității proprietății sale cu posesia exercitată de recurenți, așa cum nu s-a dovedit că prin actele lor, soții ar fi uzurpat dreptul de proprietate al acesteia, exercitând o stăpânire abuzivă și în vădită contradicție cu normele de conviețuire socială.
Astfel, instanța de apel a avut în vedere raportul de expertiză întocmit de expert G, care a fost efectuat fără să aibă în vedere și înscrisurile depuse de părți la data de 26 octombrie 2006.
Mai mult, din concluziile aceluiaș raport rezultă că nu există identitate între terenul revendicat de intimata - reclamantă și terenul posedat de recurenți, motiv pentru care, prin întâmpinarea depusă la dosarul instanței de apel, s-au pus în discuție două excepții procesuale, respectiv lipsa calității procesuale active a intimatei și lipsa calității procesuale pasive a recurenților - pârâți.
Totodată, s-a făcut precizarea că prin contractul de vânzare - cumpărare nr. 87000 din 16 decembrie 1999, a înstrăinat din totalul de 3.000 mp. suprafața de 1.920 mp. soților, cu mențiunea expresă că suprafața de 3.000 mp. este situată în intravilanul comunei, parcela 252, tarlaua 12, sat -, str. - -, județul I, având ca vecinătate la Nord și pe; la Sud pe și la Vest pe și.
În raport de mențiunile de mai sus făcute, se reține că din totalul de 3.000 mp. intimata deține cu titlu doar 1.080 mp. iar pentru revendicarea celor 1.920 mp. nu a făcut dovada dreptului de proprietate sau a unui mandat expres, consfințit de soții.
De altfel, expertiza efectuată a avut în vedere suprafața totală de 3.000 mp. și nu suprafața de 1.080 mp. cu privire la care a făcut discuții doar tangențial.
- În conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, respectiv:
Prin acțiunea introductivă de instanță, fiind vorba de acțiune în revendicare, nu s-a făcut dovada îndeplinirii condițiilor esențiale prevăzute de legiuitor în ceea ce privește promovarea unei astfel de acțiuni.
Niciodată pe parcursul desfășurării apelului, intimata nu și-a restrâns obiectul acțiunii, iar instanța nu a pus în discuția părților o astfel de situație.
Concluziile hotărârii recurate exced probelor administrate în cauză și încălcând dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod de procedură civilă, nu menționează motivele de fapt și de drept în baza cărora a respins apărările celor doi recurenți - pârâți, susținute atât pe parcursul procesului cât și la momentul judecării pe fond (motiv de recurs ce poate fi încadrat în dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă).
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se susține că reclamanta nu a făcut dovada identității între terenul revendicat și terenul posedat de recurenții - pârâți aspect care rezultă atât din expertiza întocmită de expert G, pe care instanța de apel a ignorat-o cu desăvârșire cât și din raportul de expertiză întocmit de expert, în dosarul nr- al Tribunalul București - Secția a Va Civilă.
Din aceste rapoarte de expertiză rezultă că terenul deținut de recurenții - pârâți, în suprafață de 5.084,56 mp. este unul și același cu cel deținut de autorii lor și G, terenul intimatei suprapunându-se pe o suprafață de 2.734,03 mp.; în cazul în care se au în vedere modificările scriptice (nelegale întrucât inițial titlul de proprietate al autoarei intimatei a fost emis pentru tarlaua 13, parcela 259, ulterior modificându-se amplasamentul prin hotărârea civilă nr. 501 din 07 octombrie 1999, în tarlaua 12, parcela 252, cu vecinătățile actuale apărând în anul 2002) aduse titlului de proprietate.
Dar cum instanța de judecată trebuie să se raporteze strict la cererile formulate de reclamantă, în pronunțarea hotărârii trebuie să aibă în vedere terenul efectiv revendicat de aceasta, respectiv cel situat în sat -, comuna, str. - -, județul I, în suprafață de 3.000 mp.
Conform planurilor de amplasament, anexa 1 și 2, instanța a constatat că terenul identificat la fața locului are deschidere la str. - -, DE 251 (drum de exploatare), care nu are nici o legătură cu - - (DE 253).
Din toate cele menționate, rezultă mari inadvertențe între dovezile scriptice de care se folosește intimata în dovedirea dreptului de proprietate și situația reală, existentă pe teren.
Recurenți au exercitat o posesie utilă pentru surpafața de 5.084,56 mp. aferentă construcției și anexelor gospodărești.
Inițial terenul a fost dobândit prin împroprietărire de numitul G, conform titlului de proprietate emis de Ministrul Agriculturii și Silviculturii în baza Decretului nr. 444/1953 și nr. 3522/1953.
Acest teren coincide cu terenul cumpărat de și în prezent posedat neviciat de soții, astfel cum rezultă din: autorizația de construcție, certificatele de regim și aliniere care vizează localitățile R, șos. - - Tunari, Raionul 1 Mai, adresa nr. 35500, emisă de Primăria la data de 21 iulie 2005, chitanțele sub semnătură privată, datate și semnate, sentința civilă nr. 4818 din 03 iulie 1980, care atestă cu putere de lucru judecat că și concubinul său au cumpărat construcția și terenul aferent, situate în str. - - Tunari nr. 21, județul I, sentința civilă nr. 1548 din 23 iulie 1991, prin care, în urma dezbaterii succesiunii defunctului, în calitate de legatar universal a primit în deplină posesie și proprietate tot imobilul din str. - - Tunari nr. 21, dobândind un drept exclusiv asupra proprietății, sentința civilă nr. 4504 pronunțată de Judecătoria Buftea la data de 05 noiembrie 1997, sentința civilă nr. 438 din 29 martie 2006 Tribunalul București - Secția a IV Civilă.
Prin adresa nr. 25963 emisă de Primăria orașului la data de 27 aprilie 2006 în dosarul Tribunalul București, nr- s-a recunoscut că autorul intimatei, defunctul G nu a figurat vreodată în evidențele agricole și cadastrale ale fostei comune, cu terenul reconstituit în titlul de proprietate și ca niciodată până la deces nu a formulat în nume propriu cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în condițiile Legii nr. 18/1991.
Fiind vorba de o acțiune în revendicare, care reclamă instanței de judecată profunzime și claritate în ceea ce privește regimul juridic al dreptului de proprietate invocat, se constată că intimata nu s-a putut prevala la momentul da față de o proprietate certă, în deplină concordanță cu actele și înscrisurile de care se folosește.
Date fiind inadvertențele existente între titlul de proprietate și modificările ulterioare aduse acestuia, confuziile existente în ceea ce privește identificarea și delimitarea proprietății, lipsa de identitate între terenul revendicat și terenul posedat de recurenți, este admisibilă excepția invocată de soții cu privire la nelegitimarea procesual activă a intimatei atât pentru suprafața de 3.000 mp. cât și pentru suprafața de 1.080 mp. cât ar deține în urma vânzării din anul 1999.
În finalul motivelor de recurs se arată că nici cea de a doua condiție a acțiunii în revendicare nu a fost dovedită, întrucât intimata - reclamantă nu a făcut dovada că posesia exercitată de recurenți este nelegitimă, astfel cum rezultă din ordonanța emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea la data de 01 octombrie 2001, dosarul nr. 3650/P/2001, cât și din sentința civilă nr. 745 din 04 martie 2002, pronunțată de Judecătoria Buftea.
Prin urmare, atât prin hotărârile judecătorești rămase definitive și irevocabile, cât și prin înscrisurile depuse în apărare, recurenții fac dovada unei posesii legitime, pe care o exercită începând cu anii 1980, teren ce nu se identifică decât în parte cu ceea ce revendică sub nume de proprietar, intimata.
În speță, nefăcându-se dovada identității între terenul revendicat și terenul posedat de recurenți și neprobându-se posesia nelegitimă, instanța a reținut nelegitimarea procesuală pasivă a recurenților - pârâți.
În concluzie, se solicită admiterea recursului formulat, menținând ca temeinică și legală hotărârea instanței de fond, care în mod corect a reținut că deși reclamanta - intimată are un drept de proprietate, iar recurenții exercită o posesie, nu s-a dovedit că dreptul de proprietate și respectiv posesia, ar purta asupra aceluiași teren.
Recursul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 28.08.2000, reclamanta a solicitat să se dispună obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și posesie terenul situat în comuna, sat -, județul I, în suprafață de 3.000 mp. cu următoarele vecinătăți: la Nord -, la - curți construcții, la Sud - A 252 și la Vest - drum de acces, teren care este proprietatea sa în calitate de moștenitor al defunctului G, căruia i s-a eliberat titlul de proprietate nr.42603 din data de 12.03.1999.
La data de 26.08.2003 (fila 109 dosar apel) reclamanta - apelantă a formulat contestație la taxa de timbru stabilită de instanță, arătând că din eroare în acțiune a fost trecută suprafața revendicată ca fiind 3.000 mp. în loc de 1080 mp.
Această precizare de acțiune a fost avută în vedere de instanța care a soluționat contestația la taxa de timbru fixată (fila 112 dosar apel).
Prin urmare, susținerile recurentei în sensul că niciodată pe parcursul desfășurării apelului, intimata nu și-a restrâns obiectul acțiunii, nu sunt întemeiate.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor esențiale privind revendicarea, Curtea reține că:
Acțiunea în revendicare poate fi formulată numai de către titularul dreptului de proprietate și numai împotriva celui care deține bunul fără nici un titlu.
În dovedirea cererii s-au depus la dosar copii de pe titlul de proprietate nr.42603; fișa de punere în posesie; certificatul de moștenitor nr.282/09.12.1999 (filele 4,5,6, dosar nr.6236/1999 al Judecătoriei Buftea ).
Acest titlu de proprietate nr.42603 a fost modificat prin hotărârea nr.501/07.10.1999 și nr.642/02.10.2002 (filele 18, 19, 20 din dosarul nr.3189/2001 a Tribunalului București - Secția a III-a Civilă). Împotriva acestei din urmă hotărâri recurenții - pârâți s-au înscris în fals, cauza fiind suspendată în apel conform art.183 Cod procedură civilă.
Prin rezoluția nr.4547/P/2005 din data de 06.07.2006, Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prevăzute de art.290, 258 și 292 Codul penal (fila 14-16 dosar nr- al Tribunalului București - Secția a III-a Civilă).
De asemenea, la termenul din data de 13.06.2007 s-a dispus suspendarea acestui recurs, în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă până la soluționarea dosarului nr.1490/2003, având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr.42603/12.03.1999, emis pe numele autorului reclamantei - intimate.
Acest litigiu, care a determinat suspendarea, s-a soluționat definitiv și irevocabil prin decizia civilă nr.293/2/12.02.2009 prin care s-au admis recursurile formulate de (intimată - reclamantă în cauza de față) în contradictoriu cu și și alții și în consecință:
S-a modificat în parte sentința recurată, în sensul că s-a respins cererea principală privind constatarea nulității titlului de proprietate și cererea conexă, ca neîntemeiate.
A reținut tribunalul că din "adresa nr.22407/25.07.2001 a Primăriei, rezultă că în registrele cadastrale posesor al terenului a fost, iar această situație de fapt a fost reținută și prin decizia civilănr.1217/23.04.2002 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, decizie prin care s-a stabilit totodată că nu se poate considera că acest teren a fost liber și, în consecință, că ar fi putut fi stăpânit sub nume de proprietari de reclamanții în cauză, și. Având în vedere imperativul asigurării principiului stabilității juridice, tribunalul a constatat că, deși nu sunt incidente dispozițiile art.1201 Cod civil,neoperând autoritatea de lucru judecat, nu se mai poate însă pune în discuție situația de fapt stabilită anterior printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă,reclamanții fiind părți și în procesul finalizat prin decizia civilă nr.1217/23.04.2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, decizie prin care s-a reținut și că posesorul terenului în litigiu a fost, iar reclamanții în speță ( și ) nu l-au stăpânit sub nume de proprietar.
Din analiza actului de proprietate al lui G, cât și chitanța de mână invocată de reclamanți, precum și a Registrului Agricol pentru anii 1951 - 1958G, autorul lui, avea numai calitatea de chiriaș în str.- - Tunari(copie de pe fila respectivă fiind depusă și în recurs) - situație ignorată și neexplicată în vreun mod de reclamanți - și era înregistrat în registru cu o suprafață de 5.000 mp. în extravilan și 1.100 mp. curți și construcții, în intravilan, suprafața de 5.000 mp. din extravilan fiind situată în str.- - din, conform actului de proprietate nr.444/1953, iar nu în satul -. De asemenea, autorizația nr.1238/30.08.1963 și certificatul de aliniere nr- pe numele G se referă la un alt imobil și anume imobilul de la adresa șos.- - Tunari, nr.48".
Cu privire la procesul - verbal de punere în posesie, tribunalul a constatat că întocmirea acestuia la data de 29.07.1999, după emiterea titlului, nu poate determina reținerea nevalabilității acestui act, având în vedere chiar prevederile art.34 - 35 din nr.HG131/1991 în vigoare la acel moment, care stabileau această succesiune în timp a formalităților de reconstituire și punere în posesie, punându-se eventual în discuție legalitatea stabilirii amplasamentului inițial din titlul de proprietate contestat, care însă a fost modificat ulterior ca urmare a hotărârilor Comisiei Județene
Din raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză de expert, tribunalul a reținut, în plus, că documentația cadastrală respectă schița de punere în posesie și suprafața din acte.
Totodată, prin decizia civilă nr.1217/23.04.2002 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă în dosarul nr.4399/2001 s-a reținut că nu se poate considera că recurenții - pârâți au exercitat sub nume de proprietar posesia asupra terenului în discuție, chiar dacă ei au intenționat acest lucru"având în vedere că terenul respectiv s-a aflat în administrarea, după cum rezultă din adresa nr.3870/11.12.2000 emisă de Oficiul de cadastru Agricol - Organizarea Teritoriului Agricol Județul I (fila 30 dosar) figurând în Registrul cadastral extravilan al comunei din anul 1991 această instituție.
Conform adresei menționate, în registrul respectiv apare ca posesor pentru tarlaua 12 parcela 250 și 25.
Prin procesul verbal încheiat la de 19.02.1997 (fila 33 dosar fond încheiat între Primăria și s-a procedat la predarea, respectiv preluarea unei suprafețe globale de teren, din care face parte și terenul în litigiu. Ulterior, terenul respectiv (asupra căruia recurenții au solicitat să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune)a făcut obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitului G, ca moștenitor al lui, conform titlului de proprietate nr.42603/12.03.1999 (fila 34 dosar fond). La rândul său, G este autorul intervenientei, aceasta având calitatea de moștenitor legal conform certificatului de moștenitor nr.282 din 09.12.1999.
Prin urmare, în litigiile anterior soluționate definitiv și irevocabil, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că titlul de proprietate al reclamantei - intimate nr.42603 și procesul verbal de punere în posesie, sunt legale și că recurenții - pârâți nu au stăpânit terenul în litigiu sub nume de proprietar.
Așa fiind și având în vedere că potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit în dosar de expert G și a răspunsului la obiecțiunile formulate de părți la acest raport, rezultă că terenul în suprafață de 1080 mp. proprietatea reclamantei - intimate este ocupat de recurenta - pârâtă (fila 13 din dosarul nr.3189/2002 al Tribunalului București - supliment). Curtea constată că reclamanta a făcut atât dovada dreptului de proprietate cât și a faptului că terenul proprietatea sa este ocupat abuziv de către recurenți.
Lipsa de identitate între imobilul revendicat și imobilul ocupat de recurenți a fost susținută ca rezultând din neconcordanțele dintre înscrisurile de la dosar, rapoartele de expertiză efectuate în cauza de față, dar și în alte cauze ce au avut loc între aceleași părți, din faptul că la dosar nu exista nici o dovadă că actuala str.- - este noua denumire a fostei str.- -.
Critica, prin felul în care a fost formulată, aduce în discuție o problemă de netemeinicie a hotărârii atacate, deoarece ceea ce se pretinde este stabilirea greșită a situației de fapt privind identitatea de imobil în raport de probele administrate în cauză.
O atare critică nu poate face, însă, obiect de analiză în calea extraordinară de atac a recursului întrucât, față de actuala configurație a art.304 Cod procedură civilă, care permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu si de netemeinicie, instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situația de fapt pe care acestea o constată.
Neîntemeiat este și ultimul motiv de recurs privind încălcarea dispozițiilor art.261 pct.5 Cod procedură civilă.
Instanța de apel a motivat respingerea excepțiilor inadmisibilității și a lipsei calității procesual pasive și active invocate de către recurenții - pârâți, răspunzând astfel apărărilor formulate prin întâmpinare. Hotărârea cuprinde atât motivele de fapt cât și de drept care au format convingerea instanței, respectiv a faptului că intimata - reclamantă a făcut dovada identității între terenul revendicat și posesia nelegitimă a recurenților - pârâți.
Faptul că tribunalul a grupat argumentele pârâților - intimați și, formulate prin întâmpinare și că a dat răspuns printr-un considerent comun nu echivalează cu o nemotivare.
Nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul.
În ceea ce privește cererea de restituire a cauțiunii, Curtea având în vedere dispozițiile art.7231alin.3 Cod procedură civilă potrivit cărora "auțiunea se eliberează celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit în cauză nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite, până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care, prin hotărâre irevocabilă, s-a soluționat fondul cauzei. Cu toate acestea, cauțiunea se eliberează de îndată, dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea părții adverse la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate"precum și faptul că intimata - reclamantă a arătat că urmărește obligarea părții advers la despăgubiri, o va respinge, ca prematur formulată. Recurenții vor putea solicita restituirea ei după împlinirea termenului de 30 de zile de la data la care hotărârea a rămas irevocabilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenții-pârâți și, împotriva deciziei civile nr.1860/09.11.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
Respinge cererea de eliberare a cauțiunii formulate de recurenți ca prematur formulată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
--- --- - - ---
GREFIER,
-
Red.
Tehnodact. /CF/CS
2 ex./29.01.2010
- Secția a III-a Civ. -;
Jud. B - Civ. -
Președinte:Ioana Aurora Herold PetreJudecători:Ioana Aurora Herold Petre, Elena Vlad
