Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 163/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 163
Ședința publică de la 10 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Oana Ghiță
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Tatiana Rădulescu
Grefier - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din data de 03 februarie 2009 privind judecarea recursului formulat de pârâtul G împotriva deciziei civile nr. 237 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, având ca obiect revendicare.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedură legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 03 februarie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie, și când instanța, pentru a da posibilitatea apărătorului recurentului pârât să depună concluzii scrise, a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi 10 februarie 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr.1295/184/3.04.2007,reclamantele, și au chemat în judecată pe pârâtul G, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța pârâtul să fie obligat să le lase în deplin ă proprietate și liniștită posesie suprafața de 230. teren intravilan, situat în comuna, pe care-l ocupă abuziv pr5in mutarea gardului despărțitor, stabilirea liniei de hotar dintre proprietăți și obligarea pârâtului la cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantele au arătat că sunt proprietarele suprafeței de teren menționate, conform certificatului de moștenitor nr-.29/15 august 2006 și a titlului de proprietate nr.46621/23/21 iulie 1995, dar nu pot folosi terenul datorită pârâtului, care a mutat gardul în mod abuziv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 480 și următoarele cod civil și art. 274 Cod pr. civilă.
Prin sentința civilă nr. 473 din 5 martie 2008, pronunțată de Judecătoria Balș în dosarul nr-, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și s-a admis în parte acțiunea reclamantelor, și împotriva pârâtului G, care a fost obligat să lase reclamantelor în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 163,95 mp. teren situat pe raza localității, județul O în T 58, P4 și 5, conform TP. 46621/23/21.07.1995.
A fost stabilit hotarul despărțitor dintre părți conform raportului de expertiză - schiță -, întocmit de expert topograf.
S-a reținut că reclamantele au făcut dovada că sunt proprietarele terenului revendicat, după cum au făcut dovada faptului că pârâtul ocupă o suprafață de teren de 163,95. din terenul reclamantelor, ca urmare a deplasării în mod abuziv a gardului dintre proprietăți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul G, criticând soluția pentru faptul că nu s-a examinat întregul material probator administrat în cauză, cu raportare la situația terenurilor intravilane și extravilane.
A susținut că instanța nu a analizat registrul agricol, iar raportul de expertiză a fost eronat efectuat, fiind necesar să se executate o nouă expertiză care să stabilească exact situația de fapt, cu atât mai mult cu cât, martorii audiați nu au declarat adevărul în cauză.
Prin decizia civilă nr.237 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelantul pârât
A fost obligat apelantul la 300 lei cheltuieli de judecată, către intimata.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a avut în vedere certificatul de moștenitor nr. 29/15.08.2006, titlul de proprietate nr. 46621/23/21.07.1995, copia registrului agricol și probatoriile testimoniale administrate, precum și concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, din care au rezultat diferențe de teren, care pentru pârât sunt în plus față de actul său cu 163,95 mp. pârâtul fiind cel care a mutat gardul spre familia - respectiv spre reclamante.
Pârâtul Gaf ormulat obiecțiuni la raportul de expertiză, susținând că s-au făcut erori de măsurare care au dus la un calcul greșit al suprafețelor, prin neincluderea în calcul și a suprafeței dintre DS și, situație care ar fi dus la concluzia că diferența ar fi fost de 31 mp. suprafață care ulterior s-a estimat la 36,16 mp.
Prin răspunsul la obiecțiunile formulate expertul a comunicat că suprafața pe care o dețin reclamantele se mărește cu 36,16 mp. care se adaugă la cea găsită în raportul de expertiză inițial, iar suprafața ocupată de pârât este de 163,93 mp.
Pe fondul cauzei, instanța de apel a examinat întregul material probator administrat în cauză și a reținut că suprafața totală - proprietatea apelantului - este conform sentinței civile irevocabile nr. 1633/20.10.2004 pronunțată de Judecătoria Balș, de 677 mp. din care: curții construcții - 271 mp. arabil - 144 mp. și vie - 262 mp. situație care pe teren a fost constatată de expert ca fiind ocupată și îngrădită pentru 840,95 mp.
Împotriva acestei decizii în termen legal declarat recurs pârâtul G, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
A susținut că hotărârea pronunțată de instanța de apel este lipsită de temei legal, deoarece această instanță, ca și instanța de fond nu a avut în vedere toate actele depuse la dosar, îndeosebi declarațiile de impunere din data de 20 ianuarie 2005 depuse la Primăria comunei, din care rezultă că la poziția der ol a defunctului apare în intravilan suprafața de 635.
A mai susținut că instanța nu a avut în vedere copia de pe registrul agricol al foștilor proprietari și de la care pârâtul a cumpărat terenul, copie din care rezultă că suprafața din intravilan a vânzătorilor este de 1800. și nu de 667., așa cum, rezultă din adeverința eliberată de Primăria Comunei.
A formulat critici și cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, arătând că expertul a efectuat calculele greșit și că, deși a învederat acest aspect instanța de apel nu a dispus efectuarea unei noi expertize, chiar dacă pârâtul nu a formulat cerere expresă în acest sens, nefiind asistat de un avocat.
Referindu-se la raportul de expertiză întocmit în cauză, recurentul a arătat că această lucrare nu putea fi omologată, câtă vreme nu au fost indicate punctele cardinale, acestea fiind consemnate orientativ cu creionul de către instanța de, la fel cum s-a reținut și aspectul mutării gardului.
Totodată, a arătat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra criticii referitoare la faptul că intimatele reclamante nu au timbrat capătul de cerere privind stabilirea hotarului dintre cele două proprietăți.
Recursul este nefondat.
Examinând lucrările dosarului, Curtea constată că susținerile recurentului pârât G vizează greșita apreciere a probatoriilor, motiv prevăzut de vechea reglementare a Codului d e pr. civilă în art. 304 pct. 11, cât și nepronunțarea de către instanță asupra unor mijloace de apărare, motiv prevăzut în vechea reglementare în art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă, dar și aspecte de nelegalitate în conformitate cu art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Prin OUG nr.138/2000 art. 304 pct. 11 Cod pr. civilă a fost abrogat, astfel că în prezent instanța de recurs nu mai poate cenzura hotărârile recurate prin prisma acestui motiv, neavând temei legal în baza căruia să exercite controlul judiciar.
Prin urmare, situația de fapt stabilită pe baza interpretării tuturor probatoriilor administrate în cauză de instanțele anterioare nu mai poate fi schimbată în recurs, Curtea urmând să examineze numai dacă în raport de această situație de fapt, dispozițiile legale pe care reclamantul și-a întemeiat acțiunea, au fost corect aplicate.
Acțiunea promovată de reclamantele, și este o acțiune în revendicare și grănițuire întemeiată pe dispozițiile art. 480 și respectiv 584 Cod civil.
Admisibilitatea unei astfel de acțiuni este condiționată de îndeplinirea în mod cumulativ a două condiții, respectiv să se facă dovada dreptului de proprietate al reclamantului, iar pe de altă parte să se demonstreze posesia nelegitimă a bunului revendicat de către pârât.
Cu privire la capătul de cerere în grănițuire, este necesar să se stabilească pe bază de probatorii concludente faptul că hotarul dintre proprietăți a suferit modificări, ca urmare a faptei săvârșită de pârât.
În speță, s-au administrat probatorii cu înscrisuri, depoziții de martori, dar și un raport de expertiză tehnică de specialitate, pe baza cărora instanțele anterioare au stabilit că reclamantele au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului de 163,95. situat în intravilanul comunei, teren ocupat abuziv de pârâtul G prin deplasarea gardului către proprietatea reclamantelor.
În raport de situația de fapt astfel cum aceasta a fost stabilită de instanțele anterioare, Curtea reține că Tribunalul Olta aplicat în mod corect prevederile art. 480 Cod civil, dar și pe cele ale art. 584 Cod civil, astfel încât acțiunea formulată de intimatele reclamante în mod legal a fost admisă.
Susținerile recurentului pârât cu privire la modalitatea de efectuare a calculelor de către expertul ce a întocmit expertiza la instanța de fond, constituie de asemenea aspecte ce vizează netemeinicia, câtă vreme acestea se referă strict la o probă încuviințată și administrată la prima instanță.
Prin urmare, acestea nu pot fi cenzurate în faza procesuală a recursului.
De altfel, deși pârâtul a criticat raportul de expertiză și prin motivele de apel, nu a solicitat efectuarea unei noi expertize la Tribunalul O l t, așa cum prevede expres art. 287 pct. 4 Cod pr. civilă, astfel încât în mod justificat tribunalul a soluționat apelul raportându-se la temeiul legal al cererii de chemare în judecată și materialul probator administrat în cauză.
Referitor la nepronunțarea de către instanța de apel asupra unor dovezi care erau hotărâtoare în dezlegarea cauzei și anume, declarațiile de impunere din data de 20 ianuarie 2005 depuse la Primăria comunei de către reclamanta, se constată că această susținere se circumscrie motivului de recurs prevăzut în vechea reglementare de dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod pr. civilă, text abrogat în mod expres prin Legea nr.219/2005.
În atare situație, critica recurentului pârât cu referire la acest aspect nu mai poate fi cenzurată de C, neexistând temei legal în baza căruia să exercite controlul judiciar.
Critica de nelegalitate bazată pe omisiunea instanței de apel dea examina susținerea pârâtului referitoare la netimbrarea capătului de cerere privind stabilirea hotarului dintre cele două proprietăți, este nefondată.
Este adevărat că, deși a fost invocată o astfel de critică în apel, tribunalul a cercetat apelul numai pe fond, fără să verifice susținerile apelantului pârât referitoare la timbrarea capătului de cerere în grănițuire.
O astfel de omisiune nu atrage însă nelegalitatea hotărârii pronunțată de instanța de apel, aspectele sesizate putând fi rectificate în calea de atac a recursului, în situația în care instanța ar fi constatat că nu a fost achitată taxa de timbru corespunzătoare.
Verificând lucrările dosarului, Curtea constată însă că la instanța de fond reclamantele au achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 300.000 lei vechi (30 lei noi) și timbru judiciar în valoare de 15.000 lei vechi ( 1,5 lei noi ), iar la instanța de apel a fost achitată suma de 150.000 lei vechi ( 15 lei noi ) cu titlul de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în valoare de 1500 lei vechi ( 0,15 lei noi ).
În condițiile în care taxa judiciară de timbru pentru acțiunea în grănițuire este în cuantum de 190.000 lei vechi ( 19 lei noi ) la instanța de fond, Curtea reține că reclamantele achitând suma de 300.000 lei vechi au timbrat acțiunea sub ambele capete de cerere, respectiv capătul de cerere în revendicare, dar și capătul de cerere în grănițuire.
În apel s-a timbrat cu J din taxa de timbru achitată la instanța de fond, respectiv cu 150.000 lei vechi ( 15 lei noi ), așa încât reclamantele și-au îndeplinit obligațiile impuse de art. 20 alin. 1 din Legea nr.146/1997 cu modificările ulterioare.
Critica recurentului pârât sub acest aspect este așadar neîntemeiată și nu poate fi reținută, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
Pentru considerentele expuse, recursul este nefondat și în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, urmează a fi respins.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, recurentul pârât urmează a fi obligat la 300 lei onorariu de avocat, către intimatele reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul pârât G împotriva deciziei civile nr. 237 din 16 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatele reclamante, și.
Obligă recurentul pârât G, către intimatele reclamante, și, la 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
18.02.2009
Jud.apel
Președinte:Oana GhițăJudecători:Oana Ghiță, Costinela Sălan, Tatiana Rădulescu
