Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr.166
Ședința publică din 25 iunie 2008
PREȘEDINTE: G -
JUDECĂTOR 1: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de intervenienta Sindicală Solidaritatea împotriva sentinței civile nr. 2054/18.12.2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.2994.1/115.2006, în contradictoriu cu reclamanta - - și pârâtele intimate Casa de Cultură a Sindicatelor și - -, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 19 iunie 2008 prin care s-a amânat pronunțarea la data de 25 iunie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin registratura instanței la data de 24.06.2008, intervenienta apelantă a depus concluzii scrise.
CURTEA
- deliberare constată că prin Sentința civilă nr.2054 din 18 decembrie 2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul C-S a dispus următoarele:
A luat act de renunțarea la judecată cu privire la pârâții Asociația Națională de Cultură a Sindicatelor din România, - C -, Frăția - Filiala C-S, Cartel, Organizarea pentru Apărarea Drepturilor Omului Filiala C-S, Uniunea Națională a "Frăția" - Filiala C-S, Confederația Națională Cartel C-S, Asociația de Ajutor C, Unitatea Tehnică de Reîncadrare, - - C SRL, - România SRL, Școala de Șoferi a Casei de Cultură a Sindicatelor, - SRL, Cercul de, Cercul Literar "", de Arte Populare, Asociația de, Sindicatul "V", Cercul al Casei de Cultură a Sindicatelor, - SRL, Școala de Șoferi, - SRL.
A luat act de renunțarea la capătul de cerere având ca obiect evacuarea pârâtelor - - și Casa de Cultură a Sindicatelor.
A admis în parte acțiunea formulată de către reclamanta - - și, în consecință, a constatat că reclamanta este proprietară asupra terenurilor înscrise în CF nr. 1738 Română cu nr. top 22/1, nr. top 23/1, nr. top 24/1 și nr. top 25, CF nr. 2235 Română cu nr. top 26 și CF nr. 1220 Română cu nr. top 28 și asupra imobilului "Casa de Cultură" edificat pe aceste parcele.
A admis capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Casa de Cultură a Sindicatelor să lase în deplină proprietate și posesie imobilul "Casa de Cultură" situat administrativ în,-.
A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei - - să lase în deplină proprietate și posesie imobilul "Casa de Cultură".
A respins capătul de cerere privind constatarea unui drept de proprietate asupra imobilului "Casa de Cultură" având ca temei juridic accesiunea imobiliară.
A respins cererea de intervenție în nume propriu formulată de către Sindicală Solidaritatea C-S cu sediul în,- și, în consecință, a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea unui drept de superficie constând în dreptul de proprietate asupra imobilului "Casa de Cultură" și drept de folosință asupra terenului, capătul de cerere având ca obiect constatarea unui drept de proprietate asupra imobilului "Casa de Cultură" dobândit prin uzucapiune, precum și capătul de cerere având ca obiect constatarea unui drept de proprietate asupra imobilului "Casa de Cultură" dobândit în baza sentinței 468/08.10.1996.
Pentru a pronunța această soluție, după casarea cu trimitere spre rejudecare, prima instanță a reținut că nu este utilă soluționării cauzei efectuarea unei expertize topografice, întrucât în cauză există expertiza topografică efectuată de expert în dosarul nr. 4691/1999, având aceleași părți și care nu a fost contestată, iar stabilirea succesiunii în timp a titularului dreptului de proprietate este atributul instanței.
Prima instanță a reținut că nici expertiza în construcții nu este utilă cauzei, deoarece stabilirea persoanei care a edificat "Casa de Cultură" reprezintă tocmai obiectul prezentei cauze și poate fi stabilit doar de către instanța de judecată.
Cu privire la dreptul de proprietate, Tribunalul a stabilit că, potrivit expertizei judiciare realizată de expert în dosarul nr. 4691/1999 a Judecătoriei, neconstatată de părți, imobilul "Casa de Cultură" se află edificat pe parcelele de teren înscrise în CF 1738, nr.2235 și 1220, iar proprietar tabular asupra acestor parcele este înscris -Română "" a și de Construcții de Mașini.
Prima instanță, analizând înscrisurile aflate la filele 350-354, constatat că reclamanta este succesoarea proprietarei tabulare mai sus menționate și titulara dreptului de proprietate, reținând că în baza Decretului nr.344/1949 al Consiliului de Miniștri a fost înființată Societatea "" a și de Construcții de Mașini, iar ulterior, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 141/21.04.1954 și prin Hotărârea nr.864 a Consiliului de miniștri, Societatea "" a fost reorganizată în următoarele întreprinderi: Combinatul și Construcțiilor de Mașini, Întreprinderea Minieră și Întreprinderea de Construcții și Montaje, întregul activ și pasiv patrimonial al societății reorganizate trecând la societățile nou-înființate.
Că, în anul 1962, Combinatul s-a reorganizat în Combinatul și de Mașini, ultima fiind reclamanta din prezenta cauză, iar activul și pasivul s-a repartizat pe bază de protocol între aceste două societăți, protocol care, neputând fi depus de către reclamantă, a fost dovedit prin coroborarea recunoașterii făcută de pârâta - - în cuprinsul întâmpinării și a adresei de la fila 20 dosarului nr. 3682/2005, cu faptul regăsirii terenurilor în cuprinsul mijloacelor fixe din contabilitatea reclamantei, și a plății impozitelor pentru aceste terenuri.
Tribunalul a mai reținut că, stabilindu-se existența dreptului de proprietate asupra terenului în patrimoniul reclamantei, în baza art.492 cod civil se naște prezumția relativă că proprietarul terenului pe care s-a făcut o construcție este și proprietarul acesteia, dar există posibilitatea înlăturării acestei prezumții relative, dacă se dovedește că o altă persoană decât proprietarul terenului a efectuat construcția, în baza unei convenții, care să justifice dobândirea dreptului de proprietate asupra construcției și dreptul de folosință asupra terenului.
Astfel, pentru a stabili persoana care a efectuat construcția, instanța a analizat atât probele propuse de către intervenientă în dovedirea dreptului de superficie, cât și probele depuse în apărare de către reclamantă.
Intervenienta a depus hotărârea Consiliului de Miniștri al nr.2672/1956 privind modificarea planului de lucrări capitale (investiții) al Consiliului Central al Sindicatelor, pe anul 1956, situații de lucru privind reparații capitale efectuate la Casa de Cultură, facturi privind materiale necesare acestor reparații, comenzi de materiale, proces-verbal de recepție a lucrărilor (acte ce se găsesc în dosarul nr-), declarațiile a trei martori, (, și - filele 371, 450, 451 dosarul nr-), adresa Camerei de Comerț, Industrie și Agricultură C-S, nr.HG1296/1990 privind înființarea de societăți comerciale, contracte de furnizare de energie electrică, de alimentare cu apă și gaze naturale, încheiate de Casa de Cultură a Sindicatelor cu furnizorii.
Cu privire la aceste probe, Tribunalul a reținut că nu sunt concludente, de natură să demonstreze calitatea de constructor a antecesoarelor intervenientei (Consiliul Central al Sindicatelor ), neputând fi răsturnată prezumția instituită de art.492 Cod civil.
Că, această prezumție este întărită de următoarele probe în favoarea reclamantei: planurile de construcție a planșeelor peste corpul B și Ca C lubului muncitoresc (filele 389 și 22 dosarul nr. 3862/2005) întocmite de Secția de proiectare și investiții a Combinatului din, planul producției de construcții, montaje pe anul 1957 al (fila 35 dosarul nr. 3682/2005), înscrisuri privind plata impozitului pe clădiri și taxa pe teren (filele 16, 37, 39-43 dosarul nr. 3682/2005) și probele testimoniale (filele 333, 334, 335, 375 dosarul nr-).
Prima instanță a avut în vedere că intervenienta nu poate invoca dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât una din condițiile ca posesia să determine prescripția achizitivă a dreptului de proprietate este ca ea să fie sub nume de proprietar, precaritatea posesiei fiind un viciu al acesteia.
Că, în cauză deținerea lucrului cu îngăduința proprietarului în perioada 1957 -1987 rezultă din înscrisurile care fac dovada plății impozitului pe teren și clădire, de către reclamantă, și a faptului că reclamanta a făcut investiții și reparații la Casa de Cultură.
Prima instanță a stabilit, de asemenea, că nu poate fi reținut ca temei juridic al dobândirii dreptului de proprietate asupra Casei de Cultură sentința civilă nr.468/8.10.1996, invocată de intervenientă, deoarece prin hotărârea invocată s-a aprobat doar Statutul Asociației Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor din România, arătându-se că patrimoniul acesteia se compune din totalitatea caselor de cultură a sindicatelor ce fac parte din patrimoniul sindical.
Cu privire la lipsa titlului, prima instanță a constatat că între reclamantă și Casa de Cultură s-a încheiat în anul 1996 un contract de închiriere pentru o perioadă de 12 ani, cu începere de la 1.01.1996, având loc o tacită relocațiune, întrucât pârâta a continuat să folosească imobilul și după expirarea termenului contractului, iar concediul este considerat făcut odată cu formularea prezentei acțiuni.
Împotriva sentinței Tribunalului a declarat apel intervenienta Sindicală Solidaritatea C-S, solicitând în principal admiterea apelului, casarea sentinței și pe fond admiterea cererii sale de intervenție, iar în subsidiar, desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
- motivare, intervenienta apelantă a criticat hotărârea primei instanțe pentru netemeinicie și nelegalitate, arătând că instanța de fond nu a respectat dispozițiile deciziei Curții de Apel nr.342/2007, în sensul de a efectua o expertiză topografică și una în construcții, precizând că ea a respectat cele dispuse prin această decizie și a depus acte prin care a dovedit că a efectuat reparațiile capitale din fonduri proprii, precum și copia cărții de muncă a martorului, potrivit căreia acesta a fost numit director al Casei de Cultură a Sindicatelor de către și nu de către conducerea, și statele de plată, din care rezultă că ea a administrat patrimoniul Casei de Cultură a Sindicatelor.
Apelanta a mai învederat că a dovedit cu martorii, și posesia continuă, neîntreruptă, publică și sub nume de proprietar asupra imobilului, depunând și contractele de închiriere ale unor spații din imobil, pe care ea le-a încheiat.
A susținut că Statutul Uniunii Naționale a Caselor de Cultură a Sindicatelor, Statutul Alianței Sindicale Solidaritatea C-S, Statutul și sentința de dobândire a personalității juridice de către Casa de Cultură a Sindicatelor, dovedesc că sunt succesorii în drepturi ai Uniunii Generale a Sindicatelor din România și că au devenit proprietari în baza Legii nr. 15/1990 asupra tuturor bunurilor deținute de sindicate până în anul 1989.
Totodată, apelanta a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și că nr.2672/21.12.1956 este singura dovadă certă a alocării de fonduri pentru "continuarea investițiilor începute" iar reclamanta nu a dovedit că a construit din fonduri proprii acest imobil, ea neavând ca obiect de activitate cultura, ci producția de cocs, fontă, etc.
Că, reclamanta nu a depus la dosarul cauzei protocolul de divizare, nu a dovedit dreptul de administrare iar conform Legii nr. 15/1990, nr.HG834/1991 și nr.HG1296/1990 acest imobil nu putea să fie trecut în proprietatea -
- drept, intervenienta a invocat Legea nr. 15/1990, nr.HG834/1999, art.494, 645, 1837, 1846, 1890 Cod civil, art.111 Cod procedură civilă, art.22, 29, 33, 35 și 36 din Legea nr. 7/1996, Decretul-Lege nr. 115/1938 și art.304 pct.8 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare (fila 20), reclamanta intimată - - a solicitat respingerea apelului intervenientei, arătând că în cauză a fost promovat un singur apel, iar Casa de Cultură a Sindicatelor a semnat acest apel în calitate de reprezentant al intervenientei, astfel încât trebuie făcută dovada mandatului pe care Casa de Cultură a Sindicatelor l-a obținut de la intervenientă.
Intimata a susținut că nu sunt întemeiate nici criticile privind nerespectarea dispozițiilor instanței de apel, întrucât, în cazul desființării hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, potrivit art.297 Cod procedură civilă, legiuitorul nu a înțeles să stipuleze caracterul obligatoriu al dispozițiilor instanței de apel ca în cazul art.315 Cod procedură civilă, referitor la dispozițiile obligatorii ale instanței de recurs, precizând în plus că intervenienta și pârâta s-au opus la efectuarea expertizelor, așa cum rezultă din încheierea de ședință din 06.12.2007.
Reclamanta intimată a mai învederat că nu sunt întemeiate toate criticile vizând respingerea cererii intervenientei de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât intervenienta nu este decât un simplu detentor precar al unei părți din imobil, dovada indubitabilă a acestei calități constituind-o adresa nr.2849/07.05.1996 emisă de Blocul Național Sindical (antecesoarea intervenientei), către -, prin care recunoaște calitatea sa de proprietar a imobilului, iar pârâta Casa de Cultură a Sindicatelor nu este decât o persoană tolerată în imobil, în condițiile în care a fost titulara contractelor de închiriere nr.17/1995 și nr.10/1996, încheiate cu reclamanta.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat, intimata a susținut că este, de asemenea, neîntemeiată, întrucât obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă 2165/22.05.2001 a Judecătoriei era o acțiune în constatare, distinctă de acțiunea în realizare a dreptului care face obiectul prezentei cauze, lipsind identitatea de obiect și cauză între cele două litigii.
Totodată, reclamanta intimată a arătat că, în mod corect și legal prima instanță a tranșat obiectul litigios dedus judecății, întrucât ea deține dreptul de proprietate asupra terenului înscris în CF nr.1220, 2235 și 1738 Română iar dreptul de proprietate asupra construcției derivă din prezumția legală de proprietate instituită de art.492 Cod civil, prezumție ce nu a fost răsturnată de către pârâtă și intervenientă.
- fine, intimata a relevat că singura probă cu care intervenienta a tins la dovedirea calității de constructor al imobilului este nr.2672/1956 și anexa la aceasta, anexă care nu face parte din această hotărâre, ci din alt act normativ, fiind evident că se referă la planul de lucrări al Asigurărilor Sociale de Stat și nicidecum ale Consiliului Central al Sindicatelor, care figurează în M 2672/1956.
- urma examinării sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.480 și 492 Cod civil, Curtea apreciază că este neîntemeiat apelul declarat de intervenientă, pentru considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Astfel, Curtea reține că nu sunt întemeiate criticile vizând nerespectarea de către prima instanță a dispozițiilor date de către instanța de apel, întrucât prima instanță a avut în vedere principiul disponibilității procesului civil, în sensul că părțile nu au fost de acord cu efectuarea celor două expertize tehnice, expertize care oricum erau inutile cauzei, pentru motivul că stabilirea succesiunii titularilor dreptului de proprietate asupra terenului, precum și a persoanei juridice care are calitatea de constructor al imobilului în litigiu este atributul exclusiv al instanței și nu al expertului.
Pe de altă parte, art.297 Cod procedură civilă nu consacră caracterul obligatoriu al dispozițiilor instanței de apel, ca și dispozițiile art.315 Cod procedură civilă.
Cu privire la critica hotărârii din perspectiva excepției autorității de lucru judecat, Curtea apreciază că această excepție a fost soluționată corect de către prima instanță, deoarece litigiul soluționat prin Sentința civilă nr.2165/22.05.2001 a Judecătoriei, a avut ca obiect o acțiune în constatare, întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod procedură civilă, iar litigiul de față are ca obiect o acțiune în realizarea dreptului, întemeiată pe dispozițiile art.480 și 492 Cod civil, astfel încât lipsește identitatea de obiect și cauză cu privire la aceste două litigii.
- ceea ce privește fondului litigiului, Curtea reține că în mod corect prima instanță a admis acțiunea reclamantei - - și a obligat pârâta Casa de Cultură a Sindicatelor să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul "Casa de Cultură", întrucât, potrivit extraselor de carte funciară nr.1738, 2235 și 1220 Română (filele 8-11 dosarul nr. 3682/2005), proprietar asupra parcelelor de teren pe care se află construit imobilul este antecesoarea reclamantei, - -, respectiv -Română "" a și de Construcții de Mașini.
De asemenea, în mod justificat instanța de fond a reținut că reclamanta este proprietar și asupra imobilului construcție "Casa de Cultură" edificat pe parcelele de teren înscrise în cărțile funciare mai sus menționate, întrucât prezumția instituită de art.492 Cod civil în favoarea proprietarului terenului nu a fost răsturnată de către pârâtă și intervenientă.
Or, dimpotrivă, înscrisurile depuse de către reclamantă, respectiv planurile de construcție a planșeelor peste corpul B și C al Clubului întocmite de secția de proiectare și invenții a Combinatului din (fila 22 dosarul nr. 3682/2005), planul producție de construcții - montaje pe anul 1957 al (fila 35 dosarul nr. 3682/2005), adresa Prefecturii județului C-S nr.5/4426/26.11.1993 (fila 17 dosarul nr. 3682/2005), adresa Național Sindical 500/011/08.05.1996 (fila 18 dosarul nr. 3682/2005), înscrisurile privind plata impozitului pe teren (filele 16, 37, 39-43 dosarul nr. 3682/2005 și fila 415 dosarul nr- vol.II), înscrisurile privind plata impozitului pe clădire (fila 115 dosarul nr. 3682/2005 și filele 398, 418-425 dosarul nr-), declarațiile martorilor (filele 333, 334 și 372 dosarul nr-), întăresc prezumția instituită de art.492 Cod civil.
- legătură cu probele invocate de intervenientă pentru dovedirea dreptului său, și anume nr.2672/195 și anexa la aceasta (fila 27 dosarul nr. 3682/2005), Curtea apreciază că în mod justificat au fost înlăturate de către instanța de fond, pentru că, pe de o parte, această hotărâre și anexa la ea sunt prezentate de către intervenientă pe un singur înscris (pe prima pagină fiind hotărârea iar pe pagina a doua anexa), iar pe de altă parte, în hotărâre se face referire la Consiliul Central al Sindicatelor, pe când în anexă la Asigurările Sociale de Stat.
Nici critica vizând respingerea cererii de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune nu poate fi însușită, întrucât intervenienta nu are decât calitatea unui detentor precar, dovadă fiind în acest sens adresa Național Sindical nr.500/011/08.05.1996 (fila 18 dosarul nr. 3682/2005) către - -, prin care recunoaște că reclamanta -. - este proprietara "Casei de Cultură", iar pârâta Casa de Cultură a Sindicatelor are calitatea de persoană tolerată în imobil, în condițiile în care a fost titulara contractelor de închiriere nr.17/1995 și 10/1996 (filele 29, 30 dosarul nr. 3682/2005).
- sfârșit, trebuie observat că, față de cele de mai sus, în cauză nu pot avea vreo relevanță dispozițiile Legii nr. 15/1990 și nr.HG834/1991.
Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că hotărârea apelată este temeinică și legală, urmând ca, în baza art.296 Cod procedură civilă, să respingă ca nefondat apelul intervenientei.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, va obliga apelanta la plata către intimata a sumei de 11.900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intervenienta Sindicală Solidaritatea împotriva Sentinței civile nr. 2054 din 18 decembrie 2007, pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr.2994.1/115.2006.
Obligă apelanta să plătească intimatei suma de 11.900 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2008.
PREȘEDINTE, pentru JUDECĂTOR, GREFIER,
G - - - - -
aflată în concediu de odihnă, semnează
Președintele T,
Judecător Prof.univ.dr.
Se comunică cu:
.int. - - - - jud. C-S
Interv.apel. SINDICALĂ SOLIDARITATEA -,-, Jud. CS
int.p. CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR -,-, Jud. C-S
- - -,-, Jud. C-S
Red./10.07.2008
Tehnored. /6 ex./10.07.2008
Prima instanță: A
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Erica Nistor
