Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE ORIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 167/
Ședința publică din 30 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ion Rebeca JUDECĂTOR 2: Georgiana Nanu
Judecător: - -
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-,.2,.B,.2, județul A, împotriva sentinței civile nr.23 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-.
Procedura este legal îndeplinită.
Dezbaterile de fond asupra apelului au avut loc la data de 23 2009, susținerile părților fiind consemnate în scris, în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra apelului de față, constată că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 16.10.2008, reclamantul a chemat în judecată SC Muntenia SA, solicitând pronunțarea unei hotărâri prin care să fie obligată pârâta să-i respecte dreptul de proprietate asupra terenului de 440 mp situat în Pitești,-.
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a dobândit prin moștenire testamentară imobilul de la autorul G, acesta de pe urmă dobândind în patrimoniul său terenul printr-un act de vânzare-cumpărare încheiat în 1951.
S-a mai motivat că din patrimoniul autorului, statul a preluat imobilul în mod abuziv.
Prin sentința civilă nr.23 pronunțată la 12.02.2009 a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă, cu argumentul că terenul revendicat a făcut obiectul Legii nr.10/2001, iar reclamantul nu a avut posibilitatea să opteze între procedura restituirii în baza actului normativ special și revendicarea dreptului de proprietate în baza dreptului comun.
Împotriva hotărârii a formulat apel reclamantul, criticând sentința pentru motive de nelegalitate în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă pentru motivul reglementării imobilului într-un regim special.
Intimata s-a apărat invocând efectele deciziei pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii privitor la admisibilitatea acțiunii în revendicare de drept comun a unui imobil ce a făcut obiectul Legii nr.10/2001, soluția tribunalului fiind în concordanță cu această hotărâre obligatorie, precum și cu dispozițiile art.46 pct.4 din actul normativ evocat.
Analizând apelul în limita motivelor invocate, precum și în raport de apărările formulate prin întâmpinare, se apreciază ca întemeiat, pentru argumentele ce urmează:
Tribunalul a apreciat că acțiunea în revendicare promovată de către reclamant este inadmisibilă pe calea dreptului comun ca urmare a regimului juridic impus imobilului, singura modalitate de restituire a proprietății fiind aceea reglementată de Legea nr.10/2001.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare pe calea dreptului comun a unui imobil ce a făcut obiectul Legii nr.10/2001, s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia civilă nr.33/9.06.2008, într-un recurs în interesul legii, în sensul că Legea specială se va aplica întotdeauna cu prioritate, motiv pentru care bunurile preluate de stat fără titlu pot fi restituite foștilor proprietari, numai în această procedură.
În completarea acestei dispoziții, instanța supremă a statuat că în cazul unor reglementări neconcordante cu principiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, concursul dintre norme se rezolvă în favoarea celor cu caracter internațional.
Prin decizia pronunțată în recursul în interesul Legii s-a dezlegat cu caracter obligatoriu problema de drept potrivit căreia, persoanelor ce le sunt aplicabile dispozițiile legii speciale de restituire a proprietății nu pot opta pentru valorificarea dreptului între normele speciale și cele de drept comun.
Instanța de fond a reținut că imobilul revendicat de reclamant face parte din categoria acelora preluate de către stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, regimul juridic al acestuia privind restituirea fiind supus normelor speciale prevăzute de Legea nr.10/2001.
Considerentele tribunalului întemeiate pe regimul juridic al imobilului și soluția instanței supreme au stat la baza soluției de respingere a acțiunii în revendicare ca inadmisibilă, criticată de către recurent ca fiind una de natură să-i încalce dreptul de acces la justiție.
Dreptul de acces la un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil de către o instanță independentă și imparțială, constituită potrivit legii este garantat oricărei persoane prin dispozițiile art.6 alin.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale amendată de Protocolul nr.11, cât și de art.21 din Constituția României.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că dreptul la justiție nu este unul absolut, ci dimpotrivă, în anumite condiții, statelor le este recunoscută posibilitatea unei marje de apreciere în vederea limitării lui pentru cauze obiective.
Tot în legătură cu posibilitatea de apreciere a statelor asupra dreptului de acces la justiție, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a apreciat că obstacolele sau impedimentele de drept și de fapt invocate, nu pot altera dreptul în substanța sa.
Considerentele curții, în legătură cu limitarea dreptului persoanei de acces la justiție conduce la concluzia că aceasta este permisă numai în situații obiective și numai cu condiția ca dreptul să nu fie alterat în substanța sa, astfel ca titularul său să nu mai aibă nicio posibilitate să-l valorifice și pe cale de consecință să fie lipsit de orice protecție juridică.
Reclamantul a revendicat de la pârâtă un imobil trecut în proprietatea statului înainte de 22.12.1989, legiuitorul reglementând o procedură specială de restituire, constând în formalități ce urmau să fie îndeplinite într-un termen limită.
Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, persoana îndreptățită la restituire este obligată în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii să solicite restituirea imobilului prin notificarea adresată persoanei juridice deținătoare.
Normele speciale limitează în timp dreptul de a solicita restituirea proprietății asupra unui imobil trecut abuziv în proprietatea statului și cu privire la care datorită caracterului preluării se presupune că dreptul de proprietate nu l-a pierdut titularul niciodată.
Limitarea în timp a posibilității de apărare a dreptului în procedura restituirii, reglementată de Legea specială este în contradicție cu principiul imprescriptibilității acțiunii în revendicare, având în vedere însușirea acestui drept de a nu se stinge prin neuz.
Protocolul Adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, reglementează dreptul de proprietate asupra bunurilor ca fiind unul exclusiv, în sensul că lipsirea de acest drept nu se poate dispune decât pentru cauză de utilitate publică, recunoscându-se dreptul statului de a adopta legi care să reglementeze regimul juridic al bunului, dar să nu limiteze în timp apărarea dreptului de proprietate.
Legiuitorul român, prin procedura administrativă de restituire a imobilelor preluate abuziv de către stat, a limitat în timp dreptul de a solicita restituirea, nerespectarea acestui termen având consecințe asupra posibilității redobândirii proprietății în condițiile normelor speciale.
Limitarea în timp a cererii de restituire a imobilului prevăzută prin dispozițiile art.22 din Legea nr.10/2001, este în contradicție cu principiul potrivit căruia nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică prevăzut de Convenție, precum și de art.44 din Constituția României.
Limitarea în timp prin normele interne speciale a dreptului redobândirii proprietății este în contradicție cu principiile Convenției Europene a Drepturilor Omului privind proprietatea, motiv pentru care conflictul de norme se va rezolva în favoarea aplicării regulilor cu caracter internațional, având în vedere și soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii.
Recunoașterea dreptului de proprietate reclamantului fără a se recunoaște și dreptul la o acțiune în justiție care să-l protejeze presupune existența unui drept iluzoriu pe care titularul său să nu-l poată valorific niciodată, fără justificarea unor obstacole de fapt și de drept obiective care să impună o limitare a dreptului de acces la justiție, potrivit principiilor invocate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.
Soluționarea cauzei pe excepția inadmisibilității fără a se ține cont de argumentele expuse este greșită, motiv pentru acre, în baza art.297 Cod procedură civilă, în vederea soluționării fondului litigiului se va admite apelul, se va desființa sentința și se va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil declarat de reclamantul, domiciliat în Pitești,-,.2,.B,.2, județul A, împotriva sentinței civile nr.23 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, în dosarul nr-, intimată fiind pârâta SC Muntenia SA, cu sediul în Pitești, Muntenia nr.1, jud.
Desființează sentința și trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Red.
/4 ex/09.12.2009
Jud.fond
Președinte:Ion RebecaJudecători:Ion Rebeca, Georgiana Nanu
