Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 167/
Ședința publică din 22 iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Mihaela Ganea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelanta pârâtă, cu domiciliul procesual ales la avocat R, din C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,- - 24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1748 din 13.09. 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr. 938/2005, având ca obiect despăgubiri civile.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din 15 iunie și au fost consemnate în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru concluzii scrise, completul de judecată a amânat pronunțarea asupra apelului la data de 22 iunie 2009, când a dat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra prezentului apel, constată:
Prin sentința civilă nr. 1748/13.09.2006 a Tribunalului Constanța -secția civilă, pronunțată în dosarul nr. 938/2005, a fost admisă acțiunea reclamantei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în contradictoriu cu, pârâta fiind obligată la plata sumei de 1.081.277,48 lei RON, actualizată cu indicele de inflație până la momentul achitării sumei, cu titlu de contravaloare investiții și îmbunătățiri.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a constatat că în speță este pe deplin incidentă situația restituirii îmbogățirii fără justă cauză, care generează din acest punct de vedere și temeiul obligației în restituire născute în sarcina celui căruia i se mărește patrimoniul în mod neîntemeiat, pe seama altui patrimoniu.
S-a arătat, astfel, că în condițiile în care s-a dispus restituirea în natură, către pârâtă, în temeiul Legii nr. 10/2001, a imobilului preluat de stat în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, deținătorul imobilului (Curtea de Conturi a României) poate pretinde restituirea contravalorii acelor îmbunătățiri și investiții aduse imobilului retrocedat - situat în mun. C,- bis, jud.
S-a reținut că au fost administrate probele ce atestă faptul că în perioada 2001 - 2004 au fost efectuate asupra acestui imobil lucrări de reparații și îmbunătățiri care profită, după retrocedare, pârâtei, precum și că în executarea acestor lucrări este indiscutabilă buna-credință a deținătorului bunului în măsura în care au fost obținute aprobările legale și a fost întocmită documentația necesară prealabilă începerii lucrărilor, cât și a celei impuse pe parcursul lor.
S-a constatat că mare parte a lucrărilor a fost efectuată anterior momentului înaintării notificării către unitatea deținătoare ( 12.03.2003 ).
Prin decizia civilă nr. 377/C/13.12.2006 a Curții de Apel Constanța -secția civilă a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta pârâtă, statuându-se, în esență, că art. 59 din Legea nr. 10/2001 rep. și modif. (art. 49 în redactarea inițială ) conține dispoziții referitoare la obligația statului de a despăgubi doar pe chiriași pentru sporul de valoare adus imobilului retrocedat foștilor proprietari; că aceste prevederi trebuie însă interpretate și aplicate restrictiv, anume, doar la situația chiriașilor, iar nu la cea a fostului proprietar care preia un imobil cu un spor de valoare adus ca urmare a lucrărilor de renovare și reabilitare.
Ori, în speță, la data restituirii în natură a bunului prin decizia civilă nr. 163/28.01.2005 a Curții de Apel București, acesta se afla în administrarea Curții de Conturi, ca instituție publică autonomă, imobilul neavând destinația de locuință și nefiindu-i așadar aplicabile dispozițiile legale sus-citate.
Recursul formulat de recurenta pârâtă împotriva deciziei menționate a fost admis prin decizia civilă nr. 247/17.01.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția civilă și de proprietate intelectuală, care a dispus casarea hotărârii pronunțate de Curtea de Apel Constanța și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceleiași instanțe.
S-a avut în vedere că, deși în contextul faptic criticile recurentei referitoare la aplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001 nu pot fi reținute, întrucât acțiunea reclamantei Curtea de Conturi a României constituie o veritabilăactio de in rem verso, în cauză nu s-a desăvârșit probatoriul cât privește îmbunătățirile aduse imobilului și, implicit, valoarea acestora.
S-a arătat astfel, de către instanța supremă, că documentația depusă la dosar de către reclamantă ( contractele de furnizare de produse și de execuție de lucrări, ordine de plată și facturi etc. ) nu pot reprezenta, prin ele însele, o dovadă indubitabilă a existenței acestor lucrări, motiv pentru care se impunea în baza rolului activ al instanțelor să se pună în discuție și să se administreze o expertiză tehnică, pe aceste aspecte.
Cauza a fost reînregistrată la Curtea de Apel Constanța sub nr-, iar în raport de disp. art. 315 cod proc. civilă, s-a dispus la termenul din 10.09.2008 administrarea unei expertize tehnice judiciare având ca obiective: - stabilirea îmbunătățirilor aduse imobilului în litigiu de către intimata reclamantă de la data preluării în administrare, natura acestor îmbunătățiri, respectiv, dacă au fost necesare, utile ori voluptorii; - sporul de valoare adus bunului, urmare acestor lucrări.
Expertiza a fost efectuată de către d-l expert G, fiind prezentată la termenul din 06.04.2009.
Conform lucrării, imobilul situat în mun. C,- bis, jud. Caf ăcut obiectul unui program de reabilitare cu ocazia preluării în administrare de către instituția Curții de Conturi a României, fiind întocmit în acest sens un proiect de execuție pentru lucrările ce urmau a fi executate (în luna oct. 2001).
Expertul a arătat că toate lucrările au natura celor necesare și utile, având în vedere că această clădire necesita lucrări de reparație și întreținere, neputându-se include o parte a acestora în categoria celor voluptorii.
Expertiza a fost fundamentată pe documentația întocmită cu ocazia derulării proiectului, fiind făcută trimitere la borderoul centralizat al situațiilor de lucrări executate.
În aceste condiții, expertiza a conchis că lucrările aduse edificiului însumează, în valoare actualizată în luna februarie 2009, 16.765.610.529 lei ROL, valoarea lucrărilor executate la data finalizării contractului de execuție fiind de 10.812.774.829 lei ROL.
La termenul din 15.06.2009 a fost invocată de către apelanta pârâtă excepția nulității raportului de expertiză față de neîndeplinirea cerințelor prev. de art. 208 cod proc. civilă, motivat de faptul că în cauză nu a fost realizată convocarea procedurală a părții.
Această apărare a fost, însă, respinsă prin încheierea interlocutorie de la acea dată. S-a avut în vedere, la soluționarea excepției, că expertul desemnat a prezentat la dosar dovada convocării ambelor părți cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ( filele 64-65 ), apelanta pârâtă fiind înștiințată asupra datei deplasării expertului la locul situării imobilului ( 19.12.2008 ) prin trimiterea scrisorii poștale la domiciliul procesual ales - anume, Cabinetul avocațial R, situat în C,-, jud.
Dovada convocării legale este atestată și de primirea înscrisului, sub semnătură și ștampilă, de către funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței cabinetului de avocatură, care a și confirmat înmânarea trimiterii poștale la data de 15.12.2008.
Pe cale de consecință, expertul tehnic judiciar a respectat dispozițiile art. 208 cod proc. civilă, apelanta pârâtă având cunoștință de termenul stabilit la 19.12.2008 pentru deplasarea la fața locului.
În raport de probatoriul administrat, de susținerile părților și de temeiurile în drept aplicabile, vor fi reținute următoarele considerente:
Fiind dată de către dezlegarea în drept situației de fapt, prin prisma operării în acest litigiu a prevederilor art. 494, 997 și 1618 Cod civil, iar nu a celor cuprinse în art. 53 din Legea nr. 10/2001, chestiunea dedusă judecății a vizat stabilirea pe baza probatoriului administrat a valorii certe a îmbunătățirilor aduse imobilului retrocedat.
Astfel, în prezentul litigiu este incontestabilă situația deținătorului imobilului până la momentul pronunțării deciziei nr. 163/28.01.2005 a Curții de Apel București - secția a IV-a civilă în dosarul nr. 4828/2004, anume, de posesor de bună-credință, căruia i s-a transmis în administrare imobilul conform nr.HG 343/02.05.2000 și care a executat lucrări de reparații capitale și amenajări pentru care a fost încheiat inițial contractul de proiectare nr. 153/ oct. 2001 și ulterior contractul de execuție de lucrări nr. 39186/ august 2002.
Prin urmare, este pe deplin incident textul art. 494 alin. 3 teza ultimă cod civil conform cu care dacă lucrările au fost făcute de către o persoană de bună-credință, proprietarul nu va putea cere ridicarea lor, având doar dreptul de restitui sporul de valoare adus bunului său.
Mai mult, disp. art. 997 Cod civil statuează în sensul că cel căruia i se face restituirea bunului este obligat să-l despăgubească pe posesorul lui, chiar de rea-credință, cu cheltuielile făcute pentru conservarea bunului sau care au adus acestuia sporul de valoare.
Ori, probele administrate atestă că lucrările inițiate de către intimata reclamantă asupra imobilului situat în mun. C,- bis au fost efectuate de către Curtea de Conturi ca detentor de bună-credință și că acestea nu se puteau încadra decât în categoria celor necesare și utile, având drept scop funcționarea sediului Camerei de Conturi
De altfel, lucrările de reparații capitale și amenajări ale instituțiilor publice nu se pot încadra în sfera cheltuielilor voluptorii, câtă vreme acestea sunt finanțate de la bugetul de stat și sunt supuse unor reglementări clare privind utilitatea, oportunitatea și controlul alocării fondurilor, precum și a celor referitoare la modalitatea de achiziționare a prestațiilor, ca autoritate contractantă.
Prin urmare, în măsura în care s-a probat faptul că lucrările cuprinse în contractele încheiate în legătură cu tema obiectivului (proiectare, execuție lucrări de rezistență, arhitectură, instalații) au fost executate conform situațiilor de plată și proceselor-verbale de recepție și decontate de la bugetul de stat prin virarea sumelor solicitate de către beneficiar și în contextul prezentării expertului judiciar a întregii documentații tehnice întocmite în legătură cu plățile dispuse prin ordinele de plată necontestate, nu se va putea reține opinia apelantei pârâte potrivit căreia nu s-a dovedit în speță existența și utilitatea lucrărilor care au adus sporul de valoare.
Acesta a fost și motivul pentru care a fost înlăturată și cererea apelantei pârâte privitoare la încuviințarea unei noi expertize în raport de dispozițiile art. 212 cod proc. civilă - pe care a formulat-o de altfel tardiv, cu depășirea termenului prevăzut de textul enunțat ( primul termen după depunerea/ comunicarea lucrării ). Ori, în absența oricărei probe contrarii care să combată concluziile raportului de expertiză ( fondate pe documentația anexă lucrării ), apelanta pârâtă nu poate critica justețea acestor concluzii exclusiv pe faptul că expertul a introdus un termen comparativ între instituțiile statului care pot beneficia de asemenea lucrări, în condițiile legii.
Constatând, așadar, că valoarea lucrărilor executate, astfel cum a fost identificată de către expert, este de 10.812.774.829 lei ROL (1.081.277,48 lei RON), sumă acordată de către prima instanță și la care nu se pot cumula, în apel, astfel cum stabilește art. 294 cod proc. civilă, alte daune-interese, în raport de disp. art. 296 cod proc. civilă apelul formulat de apelanta pârâtă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul civil formulat de apelanta pârâtă, cu domiciliul procesual ales la avocat R, din C,-, în contradictoriu cu intimata reclamantă CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, cu sediul în B,- - 24, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1748 din 13.09. 2006, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr. 938/2005, având ca obiect despăgubiri civile.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
Pentru grefier - -,
aflat în concediu de odihnă, cf. art.
261(2) Cod procedură civilă,
semnează,
Red.hot.jud.fond
Red./tehnored.dec.jud.apel - -/17.08.2009
Gref./4 ex./17.08.2009
Emis 2 com.
azi, 17.08.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Mihaela Ganea
