Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 167/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR.-
DECIZIA CIVILĂ NR.167
Ședința publică din 15 iunie 2009
PREȘEDINTE: Marinela Giurgincă
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de reclamanții și și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T împotriva sentinței civile nr.829/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar și SC SRL T, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru pârâtul apelant Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP consilier juridic, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
Apelurile au fost declarate în termen legal și sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta pârâtului apelant Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T, consilier juridic solicită admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților. Față de apelul declarat de reclamanți, solicită respingerea acestuia, conform concluziilor scrise depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, constată:
Prin acțiunea inregistrata pe rolul Judecătoriei Timișoara sub nr- din 08.01.2008 reclamanții si au chemat in judecata pe pârâții Statul R prin Consiliul Local T, Municipiul T reprezentat prin Primar, si Ministerul Finanțelor Publice solicitând instanței sa oblige pârâții la plata despăgubirilor constând în valoarea actuală a apartamentului nr. 1 din imobilul situat în-, T, înscris în colectivă nr. 747 T, nr. top. 57, valoare pe care o estimează la 200.000 euro sau echivalentul în lei la data plății, ca urmare a constatării nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 211/17.12.1996 încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, de reclamantul cu, a cărei succesoare este pârâta, prin decizia civilă nr. 441/R/11.02.2005 a Curții de Apel Timișoara, pronunțată în dosarul nr. 7947/C/2004 al aceleiași instanțe; valoarea actuală a lucrărilor necesare în același apartament, efectuate pe cheltuiala reclamanților, ca urmare a incendiului produs în anul 1990: refacerea tencuielilor, refacerea parchetului, înlocuirea ferestrelor, a ușilor distruse în respectivul incendiu, precum și înlocuirea instalației electrice, a instalației de apă, a faianței, a gresiei și a obiectelor sanitare valoarea acestor lucrări fiind de 25.000 euro sau echivalentul în lei, suma de 950 lei reprezentând 1/2 parte din valoarea totală a cheltuielilor de judecată de 17.000.000 lei vechi, stabilite în sarcina subsemnatului și a copârâților și prin decizia civila nr. 441/R/11.02.2005 a Curții de Apel Timișoara, cu cheltuieli de judecata.
La termenul de judecata din data de 01.04.2008 reclamantii au formulat precizare de actiune in care au aratat ca au chemat în judecată Ministerul Economiei și Finanțelor în reprezentarea Statului Român în temeiul art. 25 alin. 2 teza a ll-a din Decretul nr. 31/1954, text care stabilește că statul "participă în astfel de raporturi (ca subiect de drepturi și obligații) prin Ministerul Finanțelor", chemand in judecata Ministerul Economiei si Finantelor si in nume propriu, întrucât prețul cu care au cumpărat apartamentul în cauză reprezintă venit la bugetul statului, caz în care apreciaza că sus-numitul minister are calitate procesuală pasivă și în nume propriu. De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, coroborat cu art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 modificată și completată, restituirea prețului actualizat către chiriașii al căror contract de vânzare-cumpărare a fost desființat prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit la dispoziția sa, motive pentru care reclamantii au solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sentința civilă nr. 5075/15.04.2008 pronunțată în dosarul nr- Judecătoria Timișoaraa admis exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei T si a declinat competenta de solutionare a actiunii formulate de reclamantii si impotriva paratilor Statul R prin Consiliul Local al Municipiului T si Ministerul Economiei si Finantelor, Municipiul T prin Primar, si Ministerul Economiei si Finantelor in favoarea Tribunalului
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. dosar - la data de 16.05.2008.
Prin sentința civilă nr.829/3.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr- au fost espinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului T, SC SRL, ca neîntemeiate.
A fost admisă în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T, Municipiul T prin Primar, SC SRL Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumelor de 54.353,81 lei (preț actualizat) și 28.600 lei (contravaloare îmbunătățiri), în total 82.953,81 lei.
Au fost respinse în rest pretențiile formulate.
A fost obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la 1.000 lei, către reclamanți, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanții au fost chiriași ai imobilului apartamentul nr. 1 situat în imobilul de pe- (fosta ), pe care l-au ocupat în parte- două camere, din luna septembrie 1989, în urma unui schimb de locuințe. Dupa incendiul produs în anul 1990 reclamantii au încheiat cu un alt contract de închiriere pentru tot apartamentul, inclusiv cealalta cameră. Astfel, sunt eronate susținerile pârâtului privind faptul că la data incendiului ocupau fără titlu apartamentul în cauză.
La data de 17.12.1996 au cumpărat apartamentul în baza Legii nr. 112/1995 contractul fiind încheiat cu SC SA, iar prin decizia civilă nr. 441/11.02.2005 s-a constatat nulitatea absolută a contractului.
Din motivarea deciziei pronunțate de Curtea de Apel Timișoara (fila 19 dosar Judecătorie) rezultă că imobilul a fost înstrăinat prin fraudă la lege, întrucât contestația formulată de proprietarul deposedat, în baza Legii nr. 112/1995, nu a fost irevocabil soluționată la momentul respectiv. Rezultă în mod implicit, dar destul de clar, că s-au încălcat prevederile art. 9 din lege, care fac trimitere la dispozițiile art. 14 din același act normativ.
Excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului T, SC SRL sunt neîntemeiate, întrucât primul pârât va fi obligat la despăgubiri conform art. 48 și 50 din Legea nr. 10/2001, iar celelalte instituții sunt persoane care pot sta ca pârâte în judecată întrucât Consiliul Local al Municipiului T poate fi obligat la despăgubiri conform art. 48.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, în timp ce vânzătorul imobilului a fost pârâtul SC SRL, conform actului depus la fila 14 dosar judecătorie, care trebuie să răspundă în temeiul obligației de garanție pentru evicțiune în calitate de reprezentant al statului.
Pe fond, se observă că la data promovării acțiunii Legea nr. 10/2001 prevedea doar restituirea prețului actualizat în cazul imobilelor înstrăinate cu privire la care prin hotărâre irevocabilă s-a decis desființarea contractului de vânzare cumpărare. Este vorba de un caz special al obligației de garanție pentru evicțiune, întrucât conform dreptului comun invocat de reclamanți, mai precis art. 1340.civ. primul petit al acțiunii nu ar trebui admis, reclamanții cunoscând la facerea vânzării pericolul evicțiunii, cumpărând pe răspundere proprie, aspecte ce rezultă din decizia nr. 441/2005. Legiuitorul a avut în vedere însă că și statul român, la rândul său, a fost de rea-credință, astfel că trebuie să restituie cumpărătorului prețul actualizat.
La data pronunțării prezentei hotărâri, legea specială a fost modificată, prin Legea nr. 1/2009, după art. 50 fiind introdus art. 50 indice 1, după cum urmează: " Proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare.", iar alineatul 2: " Valoarea despăgubirilor prevăzute la alin. (1) se stabilește prin expertiză."
Deși acest text a fost invocat de reclamanți, și ar fi de imediată aplicare, din punct de vedere al aplicării legii în timp, tribunalul apreciază că așa cum rezultă cu putere de lucru judecat din considerentele deciziei nr. 441/2005, contractul de vânzare cumpărare constatat nul a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, respectiv părțile contractante nu au așteptat finalizarea procedurii demarate de proprietarul deposedat.
Rezultă că rămân aplicabile dispozițiile art. 50 din Legea nr. 10/2001, în temeiul cărora pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat la restituirea prețului actualizat calculat de expertul.
Nu se poate spune nici că reclamanților li s-ar încălca dreptul de proprietate prin această decizie, întrucât art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu poate apăra drepturile dobândite cu fraudarea legii.
În ceea ce privește pretențiile cu titlul de contravaloare îmbunătățiri, tribunalul constată că și acestea sunt întemeiate, fiind efectuate în timp ce reclamanții ocupau cu titlu imobilul, incendiul a fost produs de persoane necunoscute, astfel că nu se puteau constitui parte civilă în procesul penal.
Se observă și în această privință că Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 1/2009, în sensul persoanei care trebuie obligată la despăgubiri. Art. 48 din Legea nr. 10/2001 prevedea că în cazul preluării fără titlu obligația de despăgubire revine statului, iar prin norme, s-a stabilit opțiunea chiriașului cumpărător de a cere sumele pretinse fie de la stat, fie de la unitatea deținătoare.
Ulterior, prin Legea nr. 1/2009 s-a stabilit în toate cazurile, că persoana îndreptățită căreia i se restituie imobilul trebuie să achite contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului.
Cum în cauză proprietarul deposedat nu este parte, și cum legea din anul 2009 nu prevede o reglementare specială pentru cauzele aflate pe rol, astfel că nu îndeplinește condiția de a fi previzibilă, conform jurisprudenței Curții de la Strasbourg, tribunalul apreciază că trebuie să aplice în continuare dispozițiile din legea veche, pentru a se asigura părții dreptul de acces la justiție, în caz contrar reclamanții fiind în pericol de a pierde dreptul ca urmare a intervenirii prescripției dreptului la acțiune, și în considerarea conduitei culpabile a statului care prin legiuitorul român nu a luat măsuri suficiente pentru o reglementare clară și echitabilă.
Dintre cele două teze ale articolului 48.3 din Normele Legii nr. 10/2001 tribunalul va alege pe aceea mai favorabilă reclamanților, având în vedere că pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are posibilitatea asigurării sumelor datorate într-un termen rezonabil, fiind administratorul bugetului statului.
Întrucât pentru suma datorată cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în procesul de constatare a nulității contractului de vânzare cumpărare nu există prevederi exprese, iar problema evicțiunii pe dreptul comun nu se pune întrucât cumpărătorul a avut cunoștință de pericolul evicțiunii, acest petit va fi respins ca neîntemeiat.
Prin prisma considerentelor expuse supra, tribunalul a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale pârâților Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Municipiului T, SC SRL, ca neîntemeiate.
În baza art. 48, 50 din Legea nr. 10/2001 a admis în parte acțiunea precizată formulată de reclamanții și și a obligat pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata către reclamanți a sumelor de 54.353,81 lei (preț actualizat) și 28.600 lei (contravaloare îmbunătățiri), în total 82.953,81 lei.
A respins în rest pretențiile formulate.
Impotriva sentinței civile nr.829 din 03.03.2009 a Tribunalului Timiș au declarat apel în termenul legal atât reclamanții și, cât și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP
In motivarea apelului reclamanților s-a învederat că în mod greșit tribunalul a admis în parte acțiunea reclamanților obligând pârâtul numai la plata sumei de 54.353,8 lei reprezentând preșul actualizat al apartamentului nr.1 situat în T B-dul - nr.14, reținând că nu sunt aplicabile disp.art.50 ind.1 din Legea nr.10/2001 modificată.
In acest sens s-a arătat că disp.art.50 din Legea nr.10/2001 nemodificată nu pot ultraactiva, câtă vreme la data pronunțării sentinței era deja în vigoare Legea nr.1/2009, care modifică textul prin introducerea art.501.
Pe de altă parte, chiar dacă nu ar fi aplicabil textul amintit din legea specială, sunt îndreptățiți la obținerea de despăgubiri în condițiile dreptului comun. Dreptul la despăgubiri izvorăște din răspunderea statului ca vânzător al imobilului, pentru evicțiune în temeiul art.1337 Cod civil, care se coroborează cu art.1344, dar și cu art.1346 Cod civil.
In consecință, reclamanții au solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței civile atacate în sensul obligării Ministerului Finanțelor Publice la plata către reclamanți a valorii de piață a apartamentului în cauză, valoarea stabilită prin expertiza întocmită de expert.
In motivarea apelului declarat de pârât s-a susținut că referitor la primul petit având ca obiect plata îmbunătățirilor aduse la imobil sunt aplicabile disp.art.48 și 50 din Legea nr.10/2001, astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă.
In ceea ce privește petitul 2 - având ca obiect solicitarea acordării prețului actualizat pentru apartamentul în cauză s-a invocat prescripția dreptului la acțiune, întrucât contractul de vânzare-cumpărare a fost anulat irevocabil la 11.02.2005 iar precizarea de acțiune s-a făcut la 01.04.2008.
De asemenea, s-a invocat excepția prematurității cererii în ceea ce privește restituirea îmbunătățirilor întrucât reclamanții locuiesc în apartament și se bucură de acesta.
Cu privire la fondul acțiunii s-a susținut că aceasta este neîntemeiată întrucât cu privire la îmbunătățiri s-a susținut că reclamanții având cunoștință de faptul că apartamentul a fost incendiat, aveau posibilitatea de a opta să nu închiriere locuința.
Curtea, examinând sentința civilă apelată prin prisma criticilor formulate, în coordonatele disp.art.294-296.pr.civ. a constatat că apelurile sunt neîntemeiate.
Astfel, din probatoriul administrat în cauză se reține că reclamanții au cumpărat la 17.12.1996, în baza Legii nr.112/1995 apartamentul nr.1 situat în T str.- nr.14, iar prin decizia civilă nr.441/11.02.2005 s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, din considerentele hotărârii rezultând că imobilul a fost înstrăinat prin fraudă la lege.
La data promovării prezentei acțiuni Legea nr.10/2001 prevedea restituirea prețului actualizat, iar la data pronunțării hotărârii primei instanțe, Legea nr.10/2001 a fost modificată prin Legea nr.1/2009, în sensul introducerii art.50 ind.1 care prevederea că "Proprietarii ale căror contracte de vânzare cumpărare, încheiate cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile au dreptul la restituirea prețului de piață al imobilelor, stabilit conform standardelor internaționale de evaluare."
In mod corect tribunalul a apreciat că față de considerentele deciziei civile nr.441/2005 prin care s-a statuat că în speță contractul de vânzare-cumpărare constatat nul a fost încheiat cu nerespectarea prevederilor Legii nr.112/1995, rămân aplicabile disp.art.50 din Legea nr.10/2001 în baza cărora pârâtul prin Ministerul Finanțelor Publice va fi obligat la restituirea prețului actualizat.
Referitor la susținerile pârâtului apelant, Curtea constată că sunt nefondate pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Astfel, privitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice se apreciază a fi nefondată, tribunalul respingând- în mod corect raportat la disp.art.48 și 50 din Legea nr.10/2001 și art.48.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin HG nr.250/2007.
Nefondată este și excepția prescripției dreptului la acțiune față de data investirii Judecătoriei Timișoara, respectiv 08.01.2008, cu cererea având ca obiect obligarea pârâților la plata valorii actuale a apartamentului din litigiu.
In ceea ce privește excepția prematurității cererii având ca obiect restituirea îmbunătățirilor aduse imobilului se constată a fi nefondată față de împrejurarea că prin decizia civilă nr.441/11.02.2005 a Curții de Apel Timișoara contractul de vânzare-cumpărare a fost constatat a fi nul.
Faptul că reclamanții locuiesc în prezent în apartament nu are relevanță raportat la cele reținute mai-sus.
Referitor la criticile privind fondul cauzei, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate argumentul pârâtului potrivit căruia reclamanții aveau posibilitatea opțiunii de a refuza închirierea locuinței neputând fi primit, neputându-se reține vreo culpă în sarcina acestora.
Față de cele expuse mai-sus, Curtea urmează ca în baza art.296 pr.civ. să respingă apelurile de față ca fiind neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelurile declarate de reclamanții și și pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP T împotriva sentinței civile nr.829/03.03.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 iunie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER
- -
Red.EN/22.06.2009
Dact.MM/8 ex./23.06.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică.
-recl.apel. - - T nr.1.5 jud.TM
- idem
-pâr.int. -Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T -
T- Jud.TM
-Municipiul T prin Primar idem
-SC SRL - T Calea.34C jud.TM
- pâr.apel. -Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP
T - T- jud.
Președinte:Marinela GiurgincăJudecători:Marinela Giurgincă, Erica Nistor
