Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1678/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1678/R/2008
Ședința publică din data de 16 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Adrian Repede
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta REGIONALA CFR C împotriva sentinței civile nr. 759 din 8 mai 2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj privind și pe pârâtul intimat, având ca obiect litigiu de muncă - pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta pârâtului intimat - avocat, lipsind pârâtul și reprezentantul reclamantei recurente.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtului intimat depune la dosarul cauzei întâmpinare arătând că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului ca nefondat susținând oral considerentele expuse în cuprinsul întâmpinării, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 759/8 mai 2005 Tribunalului Clujs -a admis excepția prescripției parțiale invocată de către pârâtul.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamanta SOCIETATEA NATIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE SA B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE C, în contradictoriu cu pârâtul, având ca obiect un conflict de drepturi.
A fost obligată reclamata la plata in favoarea pârâtului a sumei de 1700 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
Pârâtul a îndeplinit funcția de operator la de Circulatie
Este cunoscut că ori de câte ori un salariat produce o pagubă în patrimoniul angajatorului, din vina sa, prin neîndeplinirea obligațiilor de serviciu ori îndeplinirea defectuoasă a acestora, este obligat aor epara.
Răspunderea patrimonială este de regulă o răspundere personală sau individuală. Pentru a interveni această formă a răspunderii se cer întrunite cumulativ, conform art. 271 alin.1 din Codul Muncii, următoarele condiții: calitatea de salariat al angajatorului păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția (culpa) salariatului.
Sarcina dovedirii vinovăției revine angajatorului în marea majoritate a cazurilor, de la această regulă existând câteva excepții cărora li se aplică prezumția de vinovăție.
Stabilirea vinovăției implică o comparație cu modul în care persoana în cauză trebuie să acționeze pentru a răspunde cerințelor legii și a celor derivând din contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau Regulamentul de ordine interioară. Ea trebuie stabilită în mod concret de la caz la caz, cu luarea în considerare a tuturor împrejurărilor în care s-a produs faptul dăunător.
Salariatul care a încasat de la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie potrivit dispozițiilor art. 272 din Codul Muncii. Această obligație este distinctă de răspunderea patrimonială, deși procedura este aceeași, temeiul juridic a acestei proceduri având la bază îmbogățirea fără justă cauză, fapt ce presupune si antrenarea ulterioară a răspunderii persoanelor vinovate de plata acestor sume.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanta nu a dovedit pretențiile sale, respectiv nu a depus documente de evidență a prezentei la locul de muncă al pârâtului, în perioada menționată, așa cum prevăd disp.art. 287 din Codul Muncii, instanța in temeiul art.283 si urm. din Codul Muncii, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de către reclamantă.
Instanța a admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de către pârât pentru perioada 01.01.2003-17.12.2004 deoarece potrivit art. 283 alin.2 din Codul Muncii, cererile in vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate in termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care nu pot fi reținute prevederile art. 283 alin.l lit.c din Codul Muncii.
In temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat reclamanta să plătească pârâtului suma de 700 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal reclamanta, solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului la restituirea sumei de 721 lei drepturi salariale acordate necuvenit.
În motivarea recursului s-au invocat următoarele:
În mod greșit prima instanță reținut prescripția parțială a dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 1.01.2003 - 17.12.2004.
În speță, data nașterii dreptului la acțiune este cea a definitivării și aprobării de către conducătorul unității a dosarului de cercetare al Oficiului, respectiv data de 13.06.2006, dată la care s- constatat existența pagubei și persoanele răspunzătoare.
Pe fondul cauzei, s- criticat nelegalitatea hotărârii, recurenta arătând că în urma cercetării efectuate s- constatat vinovăția salariatului pentru primirea drepturilor salariale și a sporurilor necuvenite - spor de 100% pentru ore festive lucrate sâmbătă, duminică și în zilele de sărbători legale, și 25% pentru munca de noapte - în condițiile în care salariatul nu era prezent la serviciu.
În acest sens, este incidentă îmbogățirea fără justă cauză a pârâtului, acesta fiind obligat să restituie sumele nelegal primite.
Totodată sunt întrunite și condițiile răspunderii patrimoniale, deoarece pârâtul având calitatea de salariat, fapta sa ilicită constă în omisiunea de a semna condica de prezență sau alte documente interne din care să reiasă prezența sa la serviciu.
Pârâtul a cauzat un prejudiciu unității prin încasarea de drepturi salariale și sporuri necuvenite, între fapta sa ilicită și prejudiciu existând un raport de cauzalitate.
Recurenta a arătat că în urma verificării efectuate orele de muncă suplimentare din luna decembrie 2003 au fost compensate în data de 4.01.2004, duminică, zi în care salariatul a fost liber, însă conform pontajului, rezultă că a efectuat 12 ore care au fost plătite cu un spor de 100%.
suplimentare din martie 2005 au fost compensate cu timp liber acordat în data de 24.04.2005, zi în care recurentul din nou a fost pontat achitându-i-se spor de 100% pentru 5 ore considerate a fi lucrate în zile festive și 8 ore cu spor de noapte.
În ce privește prejudiciul provenind din acordarea salariului în condițiile în care salariatul nu a fost prezent la serviciu aferente anului 2005, recurenta a arătat că pentru acest an nu s-a mai găsit condica de prezență, însă pârâtul, conform dosarului nu fost prezent în zilele de 1 mai 2005, 10.06.2005, 11/12.06.2005, 24.07.2005 și 29/30.07.2005.
Pretențiile recurentei sunt dovedite contrar celor reținute de prima instanță, pentru perioada anilor 2003 - 2004 existând condică de prezență nesemnată de salariat.
Pentru anul 2005 deși nu a existat condică de prezență, există foi colective din care rezultă că salariatul deși era programat la serviciu, nu s- prezentat, rămânând liber în compensare, dar fiind pontat.
Un ultim motiv de recurs vizează diminuarea onorariului avocațial pretins de pârât, acesta fiind nepotrivit de mare.
Prin întâmpinarea formulată, recurentul a solicitat respingerea recursului, arătând că recurenta nu făcut dovada pretențiilor sale, intimatul prestat muncă suplimentară în zilele de sâmbătă, duminică sau sărbători legale, precum și muncă de noapte.
Pretinsa evidență prezenței angajaților la locul de muncă în cursul anului 2005 făcută prin tabelul nominal cu turele duble înregistrate la C pe anul 2005, nu este opozabilă angajatului, fiind un act unilateral întocmit de recurentă, neexistând nici un text legal sau în cuprinsul regulamentului intern care să stabilească regimul juridic al acestui tabel.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis, pentru următoarele considerente:
În cursul soluționării litigiului, recurenta a depus la dosar pe lângă dosarul de cercetare, în baza căruia s-au stabilit sumele încasate necuvenit de mai mulți salariați, printre care și reclamantul, o serie de acte - pontaje (10-14, 51), foi colective de prezență (62-71), copii de pe condica de prezență din anul 2003 (73-77), fișe de predare a serviciului (86-190) - ce atestă prezența intimatului (și a altor salariați) la locul de muncă.
Analizând considerentele hotărârii recurate, curtea constată că prima instanță nu a făcut nici o trimitere la conținutul acestor acte, limitându-se să facă referiri la texte legale și la considerații pur teoretice privind răspunderea patrimonială, sarcina probei, stabilirea vinovăției și condițiile ce trebuie întrunite pentru angajarea acestei răspunderi.
Neanalizând în concret pretențiile reclamantei, raportat la probele (chiar incomplete) depuse de aceasta, prima instanță nu a cercetat fondul, impunându-se admiterea prezentului recurs, casarea hotărârii și trimiterea dosarului pentru o nouă judecată, în baza art.312 alin.5 Cod proc.civ. și art.81 alin.2 din Legea nr. 168/1999, astfel cum asupra acestui articol s- pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. XXI/2006 pronunțată în recurs în interesul legii.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza în concret toate documentele depuse de recurentă și va verifica perioadele efectiv lucrate de pârât, perioadele compensate prin zile libere, zile în care totuși fost pontat, precum și sporurile încasate, respectiv dacă într-adevăr, în zile în care pârâtul fost liber în compensare, fiind totodată și pontat, beneficiat de sporul de 100% acordat pentru munca prestată în zile libere și sărbători legale, respectiv de sporul de noapte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta REGIONALA CFR C împotriva sentinței civile nr. 759 din 8 mai 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact. GC
3 ex/25.09.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Adrian Repede, Gabriella
