Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - daune -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 17
Ședința publică din 20 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Timofte Cristina
JUDECĂTOR 3: Ciută Oana
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții G și ambii cu domiciliul în com., județul S și în municipiul B, sector 3, bd. 1 - 2. nr. 22,. 2,. 2,. 42 și de pentru Biroul notar Public cu sediul în mun. Câmpulung M, str. - nr. 1A, județul S împotriva deciziei nr. 304 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Concluziile dezbaterilor sunt consemnate în încheierea ședinței de judecată din 13 ianuarie 2010, redactată separat și care face parte integrantă din prezenta și când, pentru a da posibilitatea pârâților recurenți de a depune concluzii scrise la dosar, pronunțarea a fost amânată pentru astăzi 20 ianuarie 2010.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra recursurilor de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc sub nr- din data de 22 februarie 2008, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții G, Biroul Notarului Public și Biroul Executorului Judecătoresc, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, instanța să oblige pârâții la despăgubiri după cum urmează: -, în solidar cu G și, la plata sumei de 24560 USD, reprezentând diferența de la debitul datorat până la prețul de adjudecare; -, la plata diferenței dintre suma de adjudecare și valoarea reală a imobilelor adjudecate; -, la plata daunelor în sumă de 39.375,65 lei, acordate prin sentința civilă nr. 4190 din 8 mai 2007 Judecătoriei sectorului 3 B și a cheltuielilor de judecată în valoare de 33,73 lei; -, la plata tuturor cheltuielilor efectuate în cadrul proceselor legate de anularea actului intitulat "Încheiere de rectificare" și a consecințelor acestuia; -, la plata daunelor morale în sumă de 50.000 Euro.
În motivarea acțiunii, întemeiată pe dispozițiile art. 998 din Codul civil, reclamanții au arătat că în mod nelegal a încheiat actul intitulat "Încheiere de rectificare nr. 582", din cauza căruia au pierdut imobilele casă și anexe situate în municipiul Câmpulung M,-, prin adjudecare definitivă de către pârâții G și, imobilele fiind adjudecate cu suma de 37.500 USD ( deși datoria lor era în final de 13.000 USD), iar diferența până la prețul de adjudecare nu au primit-o, cu toate că executorul judecătoresc a menționat că se află la dispoziția sa. Imobilele au avut o valoare reală de 45.000 USD, reclamanții având pretenția la plata acestei diferențe din partea.
Din cauza faptului că imobilele au fost scoase la licitație la o sumă mai mare decât debitul real, nu au achitat decât debitul de 13.000 USD, iar prin sentința civilă nr. 4190/2007 a Judecătoriei Sectorului 3 B au fost obligați să achite suma pârâților G și, astfel că în prezentul litigiu au pretins ca aceasta suma să fie achitata de.
În procesele pe care le-au avut, legate de încheierea de rectificare nr. 582, au cheltuit foarte mulți bani și au fost obligați să achite cheltuieli de judecată pe care le pretind de la..
Referitor la suma de 50.000 Euro reprezentând daune morale, au arătat că timp de 4 ani au avut numeroase procese cauzate de încheierea de rectificare nr. 582, au pierdut casa și anexele, locuind în locuri improvizate și au vândut teren la un preț sub evaluat pentru a face față cheltuielilor legate de proces, au apelat la capitalul societății, rămânând fără bani în firmă, cu datorii și probleme financiare deosebite, neputând plăti alți creditori și fiind obligați să achite suplimentar dobânzi și penalități. Deși în actul de adjudecare executorul judecătoresc a făcut mențiunea că diferența de 24.500 USD se află în posesia biroului, a refuzat să le-o achite concomitent cu predarea imobilului. Atât notarul, cât și executorul judecătoresc, au fost cercetați penal, notarul fiind amendat cu suma de 1000 lei.
Biroul Notarului Public a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Pârâții și G au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, deoarece nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale.
Prin sentința civilă nr. 700 din 16.04.2009, Judecătoria Câmpulung Moldovenesca respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții și-au întemeiat, în drept, acțiunea pe dispozițiile art. 998 din Codul civil, din care rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuie să fie întrunite cumulativ următoarele condiții: existența unei fapte ilicite a celui chemat a răspunde, existența vinovăției acestuia, existența unei legături de cauzalitate între fapta săvârșită și urmările acesteia. S-a apreciat ca toate elementele arătate mai sus au fost avute în vedere odată cu soluționarea plângerii penale formulată de reclamanți, având ca obiect aceleași presupuse fapte imputate atât soților G și, cât și.
În ceea ce-i privește pe soții G și, prin rezoluția nr. 147/P/2005 din 8 iunie 2007 Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVAs -a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzute de art. 291 din Codul Penal. Soluția din procesul penal are putere de lucru judecat în procesul civil sub aspectul existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia, astfel încât instanța nu a putut reține susținerile reclamanților ca temei al unei presupuse răspunderi delictuale în ceea ce-i privește pe pârâții G și.
Prin sentința civilă nr. 631 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, irevocabilă, pronunțată în dosarul nr-, s-a dispus adjudecarea imobilului urmărit din proprietatea soților și, adjudecarea făcându-se prin depunerea de parte din creanța creditorilor și nu prin achitare de preț în numerar, valoarea debitului fiind de 45.045 USD. În cadrul procedurii de adjudecare nu a avut loc o distribuție în numerar, întrucât suma rezultată din executare ca urmare a licitației a fost de 33.750 USD, iar debitul datorat era de 45.045 USD. Prin decizia nr. 924/2007, Tribunalul Suceavaa anulat parțial titlul executoriu în privința penalităților, actul juridic avut în vedere de părți rămânând valabil în limita sumei de 13.000 USD, la care s-au adăugat cheltuielile de executare de 25.000 lei, echivalentul lipsei de folosință a imobilului de 35.041,65 lei și dobânda legală de 9454,90 lei conform expertizei contabile ce a fost întocmită de experta.
Soții au depus la. în perioada anilor 2006 - 2007 suma de 20.000 lei, ulterior stingerii creanței lor prin finalizarea executării silite ca urmare a adjudecării și intabulării actului de adjudecare, dar acest aspect nu poate avea valențele unui act de restituire a împrumutului. Pretențiile reclamanților nu au fost dovedite în cauză față de soții G și, iar solicitarea instanței de a-și timbra acțiunea la valoarea pretențiilor a fost refuzată de aceștia cu motivarea că prezentul litigiu derivă dintr-o cauză penală.
Pentru celelalte pretenții solicitate de reclamanți față de s-a reținut că prin rezoluția nr. 147/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, acestuia i s-a aplicat o sancțiune cu caracter administrativ, dispunându-se scoaterea de sub urmărire penală pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 249 al. 1 din Codul penal și neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 291 din Codul penal. Prin urmare, eventualele pretenții ale reclamanților presupun achitarea unei taxe de timbru corespunzătoare, astfel încât și sub acest aspect solicitările lor nu au putut fi primite. Nu s-a făcut dovada daunelor morale suferite de reclamanți ca urmare a contractelor încheiate cu soții, nu s-au depus acte din care să rezulte că au locuit în locuri improvizate, au apelat la capitalul societății lor și nu au putut achita la timp diverse contracte pentru care au plătit ulterior dobânzi sau penalități. Părțile au avut pe rol mai multe procese, în calități inverse, astfel încât demersurile juridice au fost promovate atât de reclamanți, cât și de soții.
S-a mai reținut că, prin sentința civilă nr. 1761 din 14.11.2008 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, a fost respinsă cererea reclamanților privind obligarea pârâților la despăgubiri și a fost admisă excepția autorității de lucru judecat cu privire la obligarea la acoperirea pagubei pricinuite, respectiv de 0,50% pe zi de întârziere la suma de 13.000 USD, începând cu data de 30 aprilie 2004 și până la acoperirea pagubei. Reclamanții nu a precizat concret sumele și nu au arătat expres hotărârile judecătorești invocate cu privire la cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de judecată la care au fost obligați prin hotărâri judecătorești. În măsura în care reclamanții dețin hotărâri judecătorești irevocabile prin care pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată sau la alte despăgubiri, aceștia au posibilitatea să le pună în executare și nu să solicite printr-o altă acțiune obligarea pârâților la cheltuieli de judecată derivând din hotărâri judecătorești anterioare, cum au invocat în prezenta cauză.
nu și-a exprimat punctul de vedere cu privire la cauza dedusă judecății, dar a înaintat instanței dosarul de executare, iar din rezoluția nr. 45/P/2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA rezultă că față de acesta s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246, 289 și art. 291 din Codul penal, întrucât s-a stabilit că faptele reclamate de și în sarcina executorului judecătoresc nu corespund realității, astfel încât orice alte pretenții ale reclamanților nu pot fi soluționate reținându-se o eventuală răspundere delictuală a.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții, solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare, iar in subsidiar modificarea hotărârii in sensul admiterii acțiunii.
În motivare, au arătat că prima instanța nu a cercetat fondul cauzei deoarece nu a analizat temeiurile in fapt si in drept ale acțiunii, ci s-a rezumat la o prezentare superficială a evenimentelor fără a verifica dacă sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale. Instanța s-a pronunțat prin dispozitiv asupra unor pretenții care nu au legătură cu cauza, deoarece a respins ca nefondată acțiunea având ca obiect daune cominatorii, deși au solicitat despăgubiri materiale și morale izvorâte dintr-un fapt și act juridic ilicit. Este dată contrarietatea de motive deoarece, deși prima instanța a reținut ca au refuzat plata taxei judiciare de timbru pe care o presupun pretențiile lor, astfel încât acestea nu au putut fi primite, în final a respins acțiunea ca nefondată. Au prezentat soluțiile pronunțate de organele de urmărire penală față de și de soții și au arătat de ce se justifică acordarea de daune materiale și morale față de faptele sesizate. fondului pricinii rezultă și din reținerea împrejurării că, față de, G și soluția din procesul penal are putere de lucru judecat in procesul civil. Au arătat că, în concurs cu pârâții, a efectuat executarea silită și a vândut imobilul la un preț subevaluat, fără a le restitui diferența dintre valoarea creanței și prețul de vânzare.
a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Intimata s-a prezentat in instanță și a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
Ceilalți intimați nu au depus întâmpinare si nu s-au prezentat in instanță.
Prin decizia civilă nr. 304 din 7 octombrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis apelul reclamanților, a desființat sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a reținut că din cuprinsul cererii de chemare în judecată rezultă că temeiul juridic al acțiunii îl reprezintă răspunderea civilă delictuală (art. 998-999 Cod civil) a pârâților G, și (deși au chemat în judecată și pe pârâtul, reclamanții nu au formulat nicio pretenție de la acest pârât în fața instanței de fond, așadar este irelevantă referirea acestora din motivele de apel la fapta ilicita săvârșită de -persoană care nu a fost chemată în judecată în fața primei instanțe, iar în apel nu pot fi chemate în judecată persoane care nu au figurat în primul ciclu procesual, potrivit art. 294 al. 1 din Codul d e procedură civilă). Referirea din dispozitivul sentinței la daune cominatorii reprezintă doar o eroare materială în înțelesul art. 281 din Codul d e procedură civilă, nefiind schimbat obiectul acțiunii și temeiul juridic invocat. Art. 261 al. 1 pct. 5 din Codul d e procedură civilă arată că hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Prin soluția pronunțată prima instanță nu a analizat dacă sunt întrunite sau nu în persoana pârâților cumulativ cele patru condiții ale răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, vinovăția, prejudiciul, legătura de cauzalitate) cu privire la fiecare din cele cinci capete de cerere ale acțiunii.
Prima instanță a respins ca nefondată acțiunea în contradictoriu cu pârâții, reținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale față de aceștia dispusă prin rezoluția nr. 147/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA are putere de lucru judecat, că pretențiile nu au fost dovedite, iar acțiunea nu a fost timbrată. Însă neplata taxei de timbru corespunzătoare conduce la anularea cererii ca netimbrată, fără cercetarea fondului cauzei, astfel încât din motivarea contradictorie a primei instanțe nu rezultă dacă a fost cercetat fondul cauzei față de acești pârâți.
Aceeași situație se retine și cu privire la pârâtul, față de care acțiunea a fost respinsă atât ca nefondată, cât și ca urmare a netimbrării pretențiilor față de acest pârât. Pentru primele trei capete de cerere ale acțiunii, singura motivare a primei instanțe față de paratul o reprezintă netimbrarea acțiunii și indicarea fără nicio analiză a soluției dispuse prin rezoluția nr. 147/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA. Or, față de acesta situație contradictorie, nu rezultă pentru ce motiv au fost respinse cele trei capete de cerere. Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la plata unor cheltuieli rezultate de hotărâri judecătorești a fost respins ca nefondat, deși reclamanții nu au precizat ce anume sume solicită și din ce hotărâri judecătorești rezultă acestea. În această situație, obiectul cererii nu a fost precizat în prima instanță, iar instanța de apel nu poate realiza controlul judiciar al soluției dispuse cu privire la această cerere. Pe de altă parte, absența motivării sentintei conduce la imposibilitatea exercitării controlului judiciar pe calea apelului și echivalează cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 din Astfel cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Albina împotriva României, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real ascultate, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată, care are obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților. Dreptul la un proces echitabil presupune și motivarea hotărârilor, întrucât nu este suficient ca justiția să fie facută, ci trebuie să se vadă că s-a facut (" only must Justice be; it must also be seen to be ").
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G și, precum și Biroul notarului public Câmpulung
Prin cererea de recurs formulată de pârâții G și, s-a invocat faptul că prima instanță a apreciat în mod corect că acțiunea reclamanților nu are o cauză valabilă, plata sumei de 20.000 Ron neputând fi apreciată ca reprezentând restituirea împrumutului pe care aceștia l-au primit de la pârâți, astfel încât instanța ar trebui ca în raport de reținerile din cuprinsul Ordonanței Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava să respingă în totalitate acțiunea formulată de către reclamanți ca nefondată.
Prin recursul formulat de către pentru Biroul notarului public din Câmpulung M, s-a invocat faptul că nici una dintre instanțe nu a stabilit în sarcina reclamanților taxele judiciare de timbru corespunzătoare acțiunii formulate, pârâtul Biroul notarului public din Câmpulung M invocând excepția netimbrării atât cu privire la acțiunea inițială, cât și cu privire la apelul declarat de către reclamanții și. Deși prima instanță a reținut că reclamanții au refuzat plata taxei judiciare de timbru aferentă acțiunii promovate, nu s-a procedat la aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 20 alin. 5 din Legea 146/1997 de anulare a cererii formulate de aceștia. De asemenea, nici instanța de apel nu a procedat la aplicarea sancțiunii corespunzătoare cu privire la cererea de apel, pronunțând o decizie ce cuprinde noțiuni contradictorii, întrucât constată neachitarea taxelor judiciare de timbru fără a aplica sancțiunile prevăzute de dispozițiile legale.
Analizând recursurile, ale căror motive se încadrează la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța constată cele două recursuri ca fiind neîntemeiate.
Deși recurentul Biroul notarului public din Câmpulung Mai nvocat în recurs doar aspecte legate de obligația achitării de către reclamanți a taxelor judiciare de timbru aferente cererilor formulate de aceștia, instanța reține că prin soluția pronunțată de instanța de apel, de desființare a sentinței primei instanțe și trimitere spre rejudecare, aspectele criticate urmează a fi avute în vedere de către prima instanță cu ocazia rejudecării. Față de considerentele deciziei nr. 304 din 7 octombrie 2009 Tribunalului Suceava, prima instanță urmează a proceda la rejudecarea cauzei pronunțându-se mai întâi cu privire la obligația reclamanților de a timbra acțiunea promovată, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 146/1997. În acest context părțile își vor putea susține punctele de vedere cu privire la obiectul acțiunii, respectiv în ce măsură acțiunea formulată de reclamanți se încadrează între acțiunile scutite de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 14 - 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. După prezentarea concluziilor părților instanța va soluționa acest aspect urmând ca părțile să exercite căile de atac conform dispozițiilor procedurale în vigoare.
Prin sentința primei instanțe nu s-a stabilit în ce măsură acțiunea reclamanților este scutită de plata taxelor judiciare de timbru, deși instanța a reținut că solicitarea de achitare a taxelor corespunzătoare pretențiilor lor a fost refuzată, prima instanță pronunțându-se pe fondul acțiunii formulate de reclamanți, lăsând nesoluționate aspectele vizând timbrarea acțiunii, aspecte ce trebuiau soluționate prioritar.
În ceea ce privește cererea de apel, instanța de recurs constată că prin încheierea nr. 300 din 29 septembrie 2009, Tribunalul Suceavaa admis cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de apelanți, acordând acestora ajutor sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 4.280 lei și timbru judiciar de 15 lei, aferentă cererii de apel.
În ceea ce privește recursul formulat de către pârâții G și, instanța reține că nici acesta nu este întemeiat, în condițiile în care, astfel cum corect a reținut instanța de apel, prima instanță nu a analizat dacă sunt întrunite sau nu condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina pârâților pentru fiecare din cele 5 capete de cerere ale acțiunii formulate de reclamanți. Lipsa din hotărârea primei instanțe a aspectelor, de fapt și de drept, care au format convingerea că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, nu poate fi suplinită în prezentul stadiu procesual, cu atât mai mult cu cât instanța de apel a reținut în mod corect imposibilitatea exercitării controlului judiciar față de cuprinsul considerentelor sentinței civile nr. 700 din 16 aprilie 2009 Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc. Aprecierile pârâților privind netemeinicia acțiunii reclamanților, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, în condițiile în care primele două instanțe nu au analizat pe fondul lor pretențiile reclamanților, respectiv îndeplinirea condițiilor atragerii răspunderii civile delictuale în raport de sumele pretinse de aceștia de la pârâți, cu atât mai mult cu cât instanța de recurs este obligată a se rezuma la exercitarea unui control vizând nelegalitatea hotărârilor judecătorești pronunțate de instanțe.
Constatând că recurenții nu au făcut dovada existenței niciunui motiv de nelegalitate a deciziei recurate, instanța de apel realizând o corectă aplicare a dispozițiilor art. 297 din Codul d e procedură civilă, în baza art. 312 raportat la art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează a respinge ca nefondate ambele recursuri.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții G și ambii cu domiciliul în com., județul S și în municipiul B, sector 3, bd. 1 - 2. nr. 22,. 2,. 2,. 42 și de pentru Biroul Notar Public cu sediul în mun. Câmpulung M, str. - nr. 1A, județul S împotriva deciziei nr. 304 din 7 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava - Secția civilă în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20 ianuarie 2010.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
2 ex./26.02.2010
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Timofte Cristina, Ciută Oana
