Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 17/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.17/Ap Dosar nr-
Ședința publică din data de 19 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu judecător
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamanții șiîmpotriva sentinței civile nr.188/S din data de 23 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul nr-,după casare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 15 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 februarie 2010.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 188/23.05.2008 a Tribunalui B, a fost respinsă acțiunea formulată, astfel cum a fost precizată de reclamanții - și, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării prin reprezentant legal.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Conform extrasului cărții funciare nr. 1085, imobilul, înscris sub nr. top. 1, constând din casă de piară și curte de 9.466, 6 mp. constituie obiectul dreptului de proprietate al reclamanților, fiind dobândit de aceștia, cu titlu de cumpărare, în anul 2002.
Din extrasul cărții funciare nr. 2350, reiese că, părțile menționate au și calitatea de proprietari asupra imobilului cu destinația de teren arabil, în suprafață de 4798, 8 mp. înscris în cartea funciară menționată sub nr. top. 1064.
Prin sentința civilă nr. 1233/14.02.2007 a Judecătoriei Brașov, devenită irevocabilă, prin neexercitarea căilor de atac instituite de lege, a fost respinsă cererea introductivă de instanță și a fost admisă cererea reconvențională formulată în cauză, instanța dispunând rezilierea contractului de închiriere nr. 303 /11.11.1943 și evacuarea pârâtului din prezenta cauză din imobilele în litigiu.
Din considerentele ce preced, tribunalul a reținut că, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat că, începând cu anul 1952, pârâtul a folosit imobilele din litigiu în temeiul contractului de închiriere nr. 303, ce a fost prelungit pe o durată nedeterminată, în baza tacitei relocațiuni, această parte exercitând, prin urmare, dreptul de folosință asupra acestor imobile, în calitate de locator.
Dreptul de locațiune al părții menționate asupra imobilelor din litigiu a încetat la data de 14.02.2007, dată la care, prin sentința civilă nr. 1233/14.02.2007 a Judecătoriei Brașov, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere mai sus menționat.
În acest sens, este de menționat că, titlul locativ pe care pârâtul l-a avut asupra imobilelor din litigiu nu a fost anulat de instanța de judecată, așa cum au susținut reclamanții în considerentele cererii lor, ci, a fost reziliat.
Având în vedere că, rezilierea are drept consecință desființarea efectelor unui act juridic sinalagmatic numai pentru viitor, lăsând neatinse prestațiile succesive care au fost făcute anterior rezilierii, se constată că, contractul de închiriere, ce a fost perfectat pentru imobilele din litigiu, a fost în ființă în perioada de timp pentru care reclamanții au solicitat obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, el încetând să își producă efectele doar la data de 14.02.2007.
Așa cum am subliniat, reclamanții au fundamentat pretențiile pe care le-au formulat în prezenta cauză pe dispozițiile art. 998-999 Cod civil, texte de lege ce reglementează răspunderea civilă delictuală
Una dintre problemele căreia doctrina și practica judiciară au trebuit să îi găsească rezolvarea a fost aceea a posibilității cumulului dintre răspunderea civilă delictuală și cea contractuală.
Un principiu adoptat de practica judecătorească este acela că nu este posibilă nicio combinare, în cadrul unei acțiuni mixte, a regulilor aplicabile răspunderii civile delictuale cu cele aplicabile răspunderii civile contractuale. Prin urmare, în practică, problema cumulului răspunderii delictuale cu cea contractuală se reduce la a ști dacă cel păgubit are o opțiune între acțiunea contractuală și cea delictuală.
În acest sens, s-a statuat, cu valoare de principiu, că, în cazul în care între părți a existat un contract, din a cărui neexecutare au rezultat prejudicii, nu este posibil să se apeleze la răspunderea delictuală, calea de ales fiind cea a răspunderii contractuale.
Acest principiu are la bază caracteristicele celor două tipuri de răspundere și raportul care există între ele Astfel, răspunderea civilă delictuală alcătuiește dreptul comun al răspunderii civile, pe când, răspunderea contractuală este o răspundere cu caracter special, derogator. Prin urmare, răspunderea civilă delictuală intervine numai în cazul în care nu suntem în prezența unei răspunderi contractuale.
În cauza dedusă judecății, s-a reținut, raportat la considerentele pe care le-am expus anterior, că, în perioada cuprinsă între 07.03.2005 - 14.02.2007, între părți a existat contractul de închiriere nr. 303 1943. În cadrul acestui contract, reclamanții din prezenta cauză au dobândit calitatea de locator, prin subrogarea în drepturile proprietarului inițial al imobilelor din litigiu. În aceste condiții, părțile menționate nu pot să uzeze pentru repararea prejudiciului pe care l-au încercat ca urmare a neexecutării de către pârât a obligației contractuale, relativă la plata prețului locațiunii, decât de răspunderea civilă contractuală, iar nu de răspunderea civilă delictuală, astfel că, tribunalul va respinge pretențiile bănești formulate de părțile menționate, în temeiul art. 998-999 Cod civil, pentru perioada de timp mai sus indicată.
În ceea ce privește pretențiile pe care reclamanții le-au formulat pentru perioada cuprinsă între 14.02.2007 și 07.06.2007, instanța reține că aceasta este perioada de timp aferentă intervalului cuprins între data pronunțării sentinței civile nr. 1233 /14.02.2007 și data la care între părțile prezentului litigiu a fost încheiat procesul - verbal de predarea - primire a imobilelor din litigiu, astfel că, pentru pretențiile aferente acestui interval de timp sunt aplicabile prevederile art. 998-999 Cod civil,care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Sub acest aspect, tribunalul a constatat că, după expirarea termenului instituit de lege pentru exercitarea căilor de atac împotriva hotărârii judecătorești mai sus menționată, reclamanții au trimis pârâtului o somație prin care i-au cerut acestuia ca, până la data de 30.05.2007, să le predea imobilele din litigiu.
Răspunzând acestei notificări, pârâtul a adus la cunoștința părților menționate faptul că, va respecta și va executa obligațiile stabilite în sarcina sa prin sentința civilă nr. 1233/14.02.2007 a Judecătoriei Brașov. În acest sens, partea menționată a procedat la constituirea unei comisii care să procedeze la inventarierea și constatarea stării imobilelor din litigiu, iar, la data de 07.06.2007, comisia astfel constituită a predat reclamanților imobilele ce constituie obiectul dreptului de proprietate al acestora.
Raportat la considerentele ce preced, instanța a apreciat că, pentru perioada de timp suspusă analizei, nu se poate reține săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite, cu intenția de a produce reclamanților un prejudiciu, întrucât, așa cum am arătat, partea menționată a făcut, în intervalul de timp menționat, demersurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina sa de instanțele judecătorești și a procedat la predarea către reclamanți a imobilelor din litigiu, conformându-se notificării pe care aceștia i-au trimis-
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e apelanții - și, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel sentința este criticată pentru faptul că dispozitivul sentinței atacate nu cuprinde motivul pentru care cererea reclamanților a fost respinsă. Se mai arată în continuare că instanța de judecată a stabilit defalcat, două perioade supuse analizei intervalul 19.12.2002 - 14.02.2007 și intervalul 14.02.2007 - 7.06.2007. În ceea ce privește prima perioadă de timp, intimatul a ocupat imobilul în discuție, în baza tacitei relocațiuni a contractului de închiriere, încheiat cu fosta proprietară, iar reclamanții au solicitat, eliberarea spațiului în numeroase rânduri în cursul anului 2004.
Se mai arată că prin atitudinea pe care au adoptat-o, intimatul a acționat cu vinovăție, folosind în mod abuziv proprietatea reclamanților, în lipsa unui contract valabil, fără a achita vreodată contravaloarea folosinței și fără a avea acordul acestora.
În ceea ce privește perioada 14.02.2007 - 7.06.2007, instanța a stabilit în mod greșit că nu se poate reține săvârșirea de către pârât a unei fapte ilicite, cu intenția de a produce reclamanților un prejudiciu, întrucât intimatul a făcut în intervalul de timp menționat demersurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a obligațiilor stabilite în sarcina sa de instanțele judecătorești și a procedat la predarea imobilelor în litigiu, conformându-se notificării, pe care aceștia au trimis-
Deși în cazul răspunderii civile delictuale nu este necesară punerea în întârziere a celeilalte părți, recurenții au considerat că se poate rezolva pe cale administrativă această situație.
Cu toate acestea, pârâții au continuat să folosească imobilul în litigiu, astfel că pentru perioada 14.02.2007 - 7.06.2007 sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, prin refuzul de a elibera spațiul precum și prin refuzul de a plăti chirie pentru această perioadă.
Prin decizia civilă nr. 101/2008 a Curții de Apel Brașov, s-a dispus anularea ca netimbrat a apelului declarat de apelanții - și.
Împotriva acestei decizii s-a declarat recurs de recurenții apelanți, arătând că taxa de timbru în cuantum de 6345,80 lei, a fost achitată cu ordinul de plată nr. 1/26.09.2008, adresat prioripost nr. -/29.09.2008.
Prin decizia civilă 8069/2009 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost admis recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 101/29.09.2008 a Curții de Apel Brașov, pe care a casat-o cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cauza a fost reînregistrată la această instanță sub nr. unic - în vederea soluționării apelului.
La dosar s-a depus întâmpinare de către intimatul Ministerul Apărării Naționale solicitându-se respingerea apelului ca nefondat și păstrarea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică.
În apărările invocare intimata arată că dispozitivul sentinței atacate cuprinde soluția adoptată de instanță cu privire la pretențiile deduse judecății, respectiv respingerea acțiunii formulată de reclamanți.
În ceea ce privește celelalte critici din apel se arată că în mod corect instanța de fond a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, motiv pentru care pretențiile formulate în cauză sunt nefondate.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește prima critică din apel, relativă la faptul că dispozitivul sentinței atacate nu cuprinde motivul pentru care cererea a fost respinsă, acesta este nefondat și nu poate fi primit.
Din modul de redactare a dispozitivului, rezultă că pretențiile reclamanților au fost respinse, iar argumentele pe care s-a fundamentat această soluție au fost pe larg dezvoltate în cuprinsul considerentelor acesteia.
În ceea ce privește cel de-al doilea motiv de apel, se constată că instanța de fond, în mod corect a defalcat pretențiile reclamaților pe două perioade. S-a mai reținut în cuprinsul considerentelor instanței de fond, faptul că pentru intervalul de timp din 7.03.2005 și 14.02.2007, când s-a dispus rezilierea contractului de închiriere, prin sentința civilă nr. 1233/2007 a Judecătoriei Brașov, părțile nu puteau solicita decât prețul locațiunii, în temeiul dispozițiilor răspunderii civile contractuale. dat fiind faptul că între aceștia au existat raporturi juridice contractuale. De asemeni a fost motivat suficient de amplu aspectul legat de imposibilitatea cumulului răspunderii civile contractuale cu răspunderea civilă delictuală, rezolvat astfel, în mod unanim de întreaga doctrină și practică judiciară.
S-a reținut de asemeni în mod corect de instanța de judecată, faptul că după 14.02.2007, data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile 1233/07 a Judecătoriei Brașov, până în data de 7.06.2007 când comisia pentru inventarierea bunurilor și a stării imobilelor a predat cu proces verbal imobilele ce constituie obiectul dreptului de proprietate al acestora, ar putea opera răspunderea civilă delictuală, în condițiile art. 998-999 cod civil. Pentru a opera instituția răspunderii civile delictuale trebuie să fie îndeplinite cumulativ condițiile privind existența unui prejudiciu, a faptei culpabile, a legăturii de cauzalitate dintre prejudiciu și faptă precum și a vinovăției făptuitorului. Ori în cauză, nu au fost dovedite aceste aspecte, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a respins și pretențiile formulate de reclamanți, aferente acestei perioade.
Întrucât pretențiile reclamaților s-au născut din raporturi juridice diferite, în mod corect prima instanță le-a analizat în mod diferențiat, prin prisma celor două instituții juridice, a răspunderii civile contractuale și a răspunderii juridice delictuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D ecide:
Respinge apelul declarat de apelanții - și, împotriva sentinței civile nr.188/2008 a Tribunalului Brașov.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red.NG/18.03.2010
Tehnored. 26.03.2010 - 5 ex.
Jud fond
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma
