Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 172/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
decizia civilă nr.172/R Dosar nr-
Ședința publică din data de mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Rodica Popa judecător
Judecător: G -
JUDECĂTOR 2: Gheorghe Burdea
Grefier:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin Direcția Generală a Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.42/A din 18 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov, în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 12 mai 2008, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrată din prezenta decizie, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru 19 mai 2008, apoi pentru astăzi 26 mai 2008.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 5035/31.05.2007, Judecătoria Brașova respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și
A anulat petitul al doilea al cererii reclamanților, ca netimbrat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că la data de 14.04.1998 între reclamanții și, în calitate de cumpărători și pârâta B, în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 23702 având ca obiect apartamentul nr. 10 situat în Mun. B,-, compus din trei camere, dependințe și anexele aferente. Prețul de vânzare al apartamentului a fost stabilit la suma de 30.964.415 lei (ROL) din care s-a achitat la data încheierii contractului suma de 40.000 lei - avans comision, 8.979.681 lei - avans locuință și 269.644 lei - diferență comision, urmând ca diferența de 21.675.090 lei să fie achitată în rate lunare.
A mai reținut instanța că, ulterior, prin sentința civilă nr. 5262/19.05.2003, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 47/A/19.01.2004 a Tribunalului Brașov și irevocabilă prin decizia civilă nr. 940/R/30.09.2004 a Curții de APEL BRAȘOV, s-a dispus lăsarea apartamentului dobândit de reclamanți în deplină proprietate și posesie numitei Greta și s-a luat măsura evacuării acestora din imobil.
Raportat la aceste împrejurări, judecătoria a recunoscut incidența prevederilor art. 1337 Cod civil, conform cărora vânzătorul este în drept obligat să-l garanteze pe cumpărător de evicțiune totală sau parțială a lucrului vândut, efecte care se constau în obligația vânzătorului de a restitui integral prețul primit, iar cumpărătorul are dreptul la daune interese (art. 1341 Cod civil) potrivit dreptului comun (art. 1350 Cod civil). Pe această cale s-a apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun ale textelor evocate, iar nu dispozițiile Legii nr. 10/2001, fiind respinsă astfel excepția inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, arătându-se că, chiar dacă în cauză evicțiunea nu rezultă din constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat în temeiul Legii nr. 112/1995, plata prețului plătit și daunele interese se face de către Ministerul Finanțelor Publice, deoarece sumele încasate cu titlu de preț al apartamentului vândut au fost virate în fondul extrabugetar aflat la dispoziția acestuia. În felul acesta a arătat prima instanță că reclamanții au fost privați de dreptul de proprietate dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995 și, având în vedere prevederile normelor de drept intern - art. 1337, art. 1341, art. 1244 cod civil - precum și ale jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului - la care a făcut o largă analiză, regăsită în considerente - a statuat că aceștia sunt îndreptățiți la plata valorii apartamentului la data producerii evicțiunii, dar pentru a beneficia de acest drept trebuia să facă dovada achitării integrale a prețului apartamentului cumpărat, condiție considerată ca fiind obligatorie pentru a invoca răspunderea vânzătorului pentru evicțiune. Pe baza acestui raționament, reținând că reclamanții au achitat doar avansul pentru locuință la data încheierii contractului - în sumă de 8.979.681 lei - iar nu prețul integral al imobilului, a fost respinsă acțiunea introductivă.
Referitor la al doilea petit al acțiunii, vizând obligarea pârâților la plata contravalorii chiriei pe care reclamanții au achitat-o pentru folosința apartamentului din Mun. B,-, Bl. 12,. D,. 11, începând cu luna ianuarie 2005, conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 s-a dispus anularea ca netimbrată a cererii.
Prin decizia civilă nr. 42/A/18.02.2008, Tribunalul Brașova admis apelul declarat de reclamanții și împotriva hotărârii primei instanțe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a admis în parte acțiunea introductivă și a obligat pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească reclamanților suma de 137.300 lei (RON), conform raportului de expertiză tehnică nr. -/2007 întocmit de expertul ing., sumă actualizată începând cu data de 01.02.2005 și până la data efectuării integrale a creanței.
A păstrat restul dispozițiilor sentinței, obligând pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, să plătească reclamanților suma de 930 lei cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a arătat că prima instanță a reținut greșit starea de fapt în ceea ce privește neachitarea în întregime a prețului apartamentului în litigiu, arătând că din adeverința nr. 49407/14.11.2001 se desprinde că s-a achitat suma de 16.617.576 lei, reprezentând rest de plată din contravaloarea locuinței contractate. Preluând argumentele de fapt și de drept ale primei instanțe și recunoscând încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților valabil dobândit, tribunalul a apreciat că acestora li se cuvine suma de 137.300 lei RON, conform raportului tehnic de expertiză întocmit în cauză, fiind respinsă suma menționată de reclamanți în apel - de 156.480,81 lei RON - ca nefiind constatată printr-o probă științifică.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, solicitând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii apelului reclamanților și a păstrării hotărârii primei instanțe.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că prin aplicarea greșită a legii tribunalul a obligat pârâtul la plata sumei stabilită în raportul de expertiză tehnică prin care a fost evaluat imobilul, întrucât, potrivit prevederilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, reclamanții sunt îndreptățiți doar la restituirea prețului actualizat plătit, actualizare care se face prin aplicarea indicelui anual de inflație din anul plății la anul introducerii acțiunii.
Verificând hotărârea în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor normative de care s-a prevalat recurentul pârât - art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, plata sumelor privind restituirea prețului actualizat plătit de chiriași ale căror contracte de vânzare-cumpărare încheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995 au fost desființate prin hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, se face de către Ministerul Finanțelor Publice din fondul extrabugetar constituit în temeiul art. 13 alin. 6 din Legea nr. 112/1995 - la dispoziția acestui minister.
Astfel cum au statuat instanța de apel și prima instanță, prevederile Legii nr. 10/2001 fac referire la nulitatea contractelor de vânzare-cumpărare, ca și cauză a evicțiunii, ori, în raportul dedus judecății sunt incidente dispozițiile dreptului comun, ale art. 1337, art. 1341, art. 1344 Cod civil. Aceasta întrucât reclamanților nu li s-a făcut dovada încheierii cu rea credință a contractelor de vânzare-cumpărare asupra imobilului, Statul fiind obligat pe această cale la despăgubiri pentru evicțiune, urmare a hotărârii judecătorești definitive și irevocabile prin care fostul proprietar al imobilului preluat de Stat a obținut recunoașterea dreptului de proprietate.
În consecință, nu sunt incidente în cauză prevederile legale de care s-a prevalat recurentul, ci cele ale dreptului comun, la adăpostul cărora instanța de apel a obligat pârâtul la plata valorii imobilului de la data producerii evicțiunii, constatând achitat integral prețul de dobândire de către reclamanți.
Astfel fiind, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul și a menține hotărârea atacată.
Potrivit prevederilor art. 174 Cod procedură civilă se va lua act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat în teritoriu de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, împotriva deciziei civile nr. 42/A/18.02.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o menține.
Ia act că intimații reclamanți și nu au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 26.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR 3: Daniel Marius
- - G - - - -
GREFIER
Red./27.05.2008
Tehnored.AN/28.05.2008 - 2 ex.
Jud.apel /
Jud.fond
Președinte:Rodica PopaJudecători:Rodica Popa, Gheorghe Burdea, Daniel Marius
