Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 173/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (2387/2008)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.173
Ședința publică de la 17 martie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Simona Gina Pietreanu
GREFIER - - -
***** *****
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - legal reprezentat de procuror.
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta reclamantă, împotriva sentinței civile nr.1347 din 09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
are ca obiect - pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică de la 10 martie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise și pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 17 martie 2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra cererii de apel d e față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 B la data de 13.12.2007, sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul STATUL ROMÂN solicitatând instanței obligarea pârâtului la plata sumei de 3.000.000 Euro, deoarece a fost prejudiciată grav material și moral prin înscenarea unui inventar fals care s-a soldat cu un minus în gestiune de 110.000 lei, urmare căruia s-a întocmit dosarul penal nr. 2307/P/1982.
La data de 09.01.2008, reclamanta a depus la dosarul cauzei un înscris prin care a precizat că echivalentul în lei a sumei de 3 milioane Euro este de 11 milioane lei.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a fost angajata la Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului în funcția de șef depozit materiale în anul 1981; întrucât a refuzat să primească în depozit folie și hârtie cartografică fără avize de proveniență, șeful Serviciul Administrativ i-a întocmit un referat prin care a propus conducerii institutului să i se desfacă contractul de muncă pe motive că este incompetentă, că este imorală și nu se încadrează în normele morale comuniste. Totodată, reclamanta a arătat că în baza acestui referat calomniator a fost dată afară din serviciu și i s-a întocmit un referat fals, directorul emițând decizia nr. 14 cu o imputație de 110.000 lei, fiind hărțuită 9 de zile în cercetări și procese interminabile.
În susținerea cererii sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 2742/28.02.2008, Judecătoria Sectorului 1 Baa dmis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei Și Finanțelor, în favoarea Tribunalului București.
Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 159 pct. 2.proc.civ. necompetența este de ordine publică când pricina este de competența unei instanțe de alt grad coroborate cu dispozițiile art. 2 pct. b proc.civ. conform cărora tribunalul judecă în primă instanță procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoarea de peste 500.000 lei.
Așadar, competența materială a instanței este reglementată de norme de ordine publică, având caracter absolut, astfel încât părțile nu pot deroga de la aceste dispoziții legale.
În cauza dedusă judecății, având în vedere și cererea precizatoare depusă la dosarul cauzei, instanța a constatat că valoarea pretențiilor solicitate de către reclamantă se ridică la suma de 11 milioane lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr-, la data de 19.04.2008.
Reclamanta a precizat că prejudiciul materiale este în cuantum de două milioane euro și rezultă din următoarele împrejurări: la data de 12 decembrie 1983 vândut terenul și o cabană din perimetrul orașului S; în 18 februarie 1985 vândut casa din- sector 1 B; în 1982 vândut autoturismul 1300, câștigat la loto în 1973; de asemenea pensia i-a fost afectată, deoarece din 1989 primit pensie cu vechime incompletă din vina fostului.
Prejudiciul moral este de un milion euro și constă în faptul că a fost acuzată prin acte false de producerea unui prejudiciu, minus în gestiune, a fost șantajată și calomniată pentru fapte pe care nu le-a săvârșit.
Astfel, începând din 1983 fost persecutată politic pentru că a depus carnetul de membru pentru problemele legate de gestiunea sa. A doua zi a fost exclusă din partid fiind declarată "dușman al poporului". De atunci nu a mai fost primită la nicio audiență. De asemenea șeful de la oficiul forțelor de muncă o punea să spele WC-urile și pe jos, iar când primea o repartiție locurile de muncă erau deja ocupate. de-a rândul și-a vândut casa și lucrurile din casă pentru întreținerea celor doi copii, care au suferit alături de aceasta, fără lumină, fără căldură, fără hrană, fără haine.
Cele mai multe acuzații i-au fost aduse de directorul, iar, contabil șef, și complicii săi i-au înscenat un inventar fals, acuzând-o de minus în gestiune și tracasând-o la miliție, procuratură, în instanțele de judecată.
În ședința publică din data de 03.06.2008, tribunalul a pus în vedere reclamantei să precizeze temeiul juridic al acțiunii.
La data de 04.09.2008, reclamanta a depus o cerere prin care a precizat temeiul juridic ca fiind: Legea nr. 29/1990, art. 52 al. 1,2,3 din Constitutia Romaniei, art. 269-271 al. 1 din Codul Muncii, art. 507. Proiectul de Lege din 19.11.2007.
În ședința publică din 09.09.2008, reprezentantul Ministerului Publica invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune.
Prin sentința civilă nr.1347/09.09.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - Direcția generală a Finanțelor Publice B, ca fiind prescrisă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 504 alin. 2 Cod procedură penală, care stabilesc dreptul la repararea pagubei produse persoanei față de care, în urma rejudecării cauzei s-a pronunțat o hotărâre definitivă de achitare, sau persoanei care, în cursul procesului penal, a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal.
Având în vedere că în speță nu sunt incidente prevederile art. 504 Cod procedură civilă, întrucât pretențiile solicitate de reclamantă nu derivă din existența unui proces penal care să aibă urmările descrise de ipotezele prevăzute în art. 504 Cod procedură penală, tribunalul a apreciat că temeiul juridic aplicabil în cauză este art. 998-999 Cod civil.
Tribunalul a apreciat că anterior analizării calității procesuale pasive se impune examinarea excepției prescripției dreptului material la acțiune și a reținut că, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, iar termenul general de prescripție este de 3. Regula generală potrivit art. 7 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 este ca "prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune. ", iar potrivit art. 1886 Cod civil:"nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere".În concluzie, regula generală, este aceea că prescripția începe să curgă la data nașterii dreptului la acțiune.
Tribunalul a apreciat că, în speță, a intervenit prescripția întrucât dreptul la acțiune al reclamantei s-a născut la data rămânerii definitive și irevocabile a sentinței civile nr. 754/27.02.1991, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în dosarul civil nr. 1960/1990, prin care s-a anulat în întregime Decizia de imputare nr. 14/25.02.1982, prin care i s-a imputat reclamantei o sumă de bani.
Tribunalul a reținut că sentința civilă nr. 754/27.02.1991, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, în dosarul civil nr. 1960/1990, a devenit definitivă și irevocabilă la data pronunțării deciziei civile nr. 776/22.05.1991, de către Tribunalul Municipiului B - Secția a IV-a Civilă, în dosarul civil nr. 2408/1991. De la data de 22.05.1991, reclamanta putea să introducă acțiune pentru solicitarea de despăgubiri, însă într-un interval de timp de 3, respectiv până la data de 22.05.1994. Or, reclamanta a introdus acțiunea prin care a solicitat despăgubiri ce derivă din faptul emiterii Deciziei de imputare nr. 14/25.02.1982, la data de 12.12.2007 - data poștei de pe plicul înaintat cu cererea instanței, înregistrată la data de 13.12.2007, după expirarea termenului de prescripție de 3.
În speță, reclamanta nu a făcut dovada intervenirii vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului termenului prescripției, astfel că acțiunea formulată este introdusă cu depășirea termenului de prescripție, termen ce a început la data de 22.05.1991 și s-a sfârșit la data de 22.05.1994.
Având în vedere cele de mai sus expuse, tribunalul a constatat că acțiunea reclamantei prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale și materiale datorate ca urmare a anulării deciziei de imputare este prescrisă și, în consecință, a respins-
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul prevăzut de art.284 alin.1 Cod procedură civilă, apelanta-reclamantă, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în mod greșit a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune și aceasta deoarece nu a putut contesta decizia nr.14/25.02.1982, emisă în anul 1982 (prin care Institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului a acuzat-o de înregistrarea unui minus în gestiune de 110.000 lei), având în vedere că cercetările penale au continuat în dosarul penal nr.2307/P/1982 până în anul 1991; decizia nr.14/1982 a fost anulată în anul 1991 printr-un recurs extraordinar.
A mai arătat apelanta-reclamantă că nu a solicitat despăgubiri de la Statul Român, pentru că în anul 1988 solicitat plata acestora de la (ca parte responsabilă civilmente) și de la salariații acestui institut, care au produs prejudiciul prin falsificarea inventarului; cererea a făcut obiectul dosarului nr.6967/1998 a fost însă respinsă ca efect al admiterii excepțiilor de inadmisibilitate și de autoritate de lucru judecat.
S-a menționat în cererea de apel că deși potrivit sentinței civile nr.71/10 martie 1989, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, în dosarul nr.6967 nu a fost privată de libertate (astfel cum prevede art.504 Cod procedură penală), totuși a fost privată de drepturile sale în sensul că din pricina constatării lipsei de gestiune nu și-a putut găsi un alt loc de muncă, a fost considerată dușman al poporului și nu a mai fost primită la nici o audiență pentru a-și rezolva problemele în mod legal.
Intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare la cererea de apel.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și dispozițiile legale incidente în speță, Curtea reține că apelul nu este fondat și urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În speță nu sunt incidente dispozițiile art.504 Cod procedură penală care reglementează repararea pagubei materiale sau a daunei morale în cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de libertate în mod nelegal având în vedere că apelanta-reclamantă nu a fost condamnată penal sau arestată nelegal, ci reclamă un prejudiciu (material și moral) produs prin emiterea Deciziei de imputare nr.14/25 februarie 1982 emisă de institutul de Geodezie, Fotogrametrie, Cartografie și Organizarea Teritoriului.
Prin urmare, devin aplicabile dispozițiile art.998-999 cod civil care reglementează răspunderea civilă delictuală.
Curtea reține că decizia de imputare sus-menționată a fost anulată în întregime prin sentința civilă nr.754/27.02.1991, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 B, rămasă definitivă ca urmare a respingerii recursului, prin decizia civilă nr.776/22 mai 1991, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă.
Prin raportare însă la data rămânerii definitive a hotărârii judecătorești definitive prin care a fost anulată decizia de imputare (22 mai 1991), Curtea constată că în mod corect prima instanță a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins, în consecință, acțiunea, în temeiul dispozițiilor art.1 și 7 alin.1 din Decretul nr.167/1958, privitor la prescripția extinctivă, constatând că în speță nu s-a făcut dovada intervenirii vreunei cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției.
Curtea constată că având în vedere data de la care a început să curgă termenul de prescripție (22 mai 1991), criticile apelantei-reclamante privind imposibilitatea de a chema în judecată Statul Român, anterior anului 1991, sunt vădit nefondate, singurele elemente relevante fiind cele care ar fi privit cauze ulterioare datei de 22 mai 1991 și care ar fi putut constitui cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției extinctive și că, în prezentul apel; nu pot fi examinate criticile aduse de apelanta-reclamantă unei hotărâri judecătorești pronunțate în alt dosar (dosar nr.6967/1988 al Judecătoriei Sectorului 1 B).
Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea ce face obiectul cererii de apel este temeinică și legală, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă, domiciliată în B, str. -. - nr.50,.1, sector 2, împotriva sentinței civile nr.1347/09.09.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B, str. -. -. nr.13, sector 2.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17.03.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
--- - --- -
GREFIER,
- -
Red.
Tehnodact. /4 ex./20.05.2009
- Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Simona Gina Pietreanu
