Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1733/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZI CIVILĂ NR.1733/
Ședința publică din 19 noiembrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Corina Pincu Ifrim JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
Judecător: - ---
Judecător: - -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de reclamanta CASH & ROMANIA SRL, la. & ASOCIATII, împotriva deciziei civile nr.63 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat pentru recurenta-reclamantă în baza împuternicirii avocațiale nr.71032/2009, emisă de Baroul București - și intimata-pârâtă, asistată de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/2009, emisă de Baroul București -Cabinet individual.
Procedura, legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat, prin anularea timbrului judiciar în valoare de 0,50 lei și a ordinului de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 9.444 lei.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat depune la dosar din partea recurentei-reclamante ordinul de plată nr.63961 din 4.11.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru, întrucât chitanța depusă la termenul anterior a fost emisă pe un cont greșit, astfel că primul vărsământ a fost refuzat.
Curtea desprinde fila nr.25 ce reprezentând ordinul de plată nr.53570/11.09.2009 către bugetul statului, emis de către recurentă, reținând declarația reprezentantului acestuia căt suma nu a fost încasată din conturile sale.
Avocat depune la dosar cerere de suspendare a judecății prezentei cauze în temeiul art.244 (1) pct.1 Cod procedură civilă, întrucât pe rolul Judecătoriei Pitești este înregistrat dosarul nr-, cu termen de judecată la data de 7.12.2009, având ca obiect constatarea nulitatății absolute parțiale a titlului de proprietate nr.3070/9.12.2003, emis pe numele, pentru suprafața de 5100 mp, care se suprapune peste proprietatea sa. Precizează că acțiunea a fost formulată în perioada vacanței judecătorești și primul termen de judecată a fost la 19.10.2009. copia cererii și apărătorului părții adverse.
Avocat, pentru intimata-pârâtă, solicită respingerea cererii de suspendare formulată de recurenta-reclamantă, precizând că acest dosar se judecă de peste 4 ani. Acțiunea de care face vorbire apărătorul recurentei a fost introdusă pentru a se tergiversa soluționarea prezentei cauze. De altfel, după cum se poate vedea, acțiunea introdusă la Judecătoria Pitești este o acțiune în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111 Cod civil.
Curtea respinge cererea de suspendare a judecării prezentei cauze, formulată de recurenta-reclamantă, având în vedere că, dacă actul de constatare a dreptului de proprietate sub sancțiunea nulității, soluția în prezenta cauză poate face obiectul unei căi extraordinare de atac.
Avocat solicită admiterea probei cu înscrisuri, în sensul de depune o schiță cadastrală pentru a dovedi că terenul în litigiu este înscris în cartea funciară.
Avocat precizează că este dovedit faptul că terenul este înscris în cartea funciară.
Curtea apreciază că proba nu este utilă și concludentă soluționării cauzei și o respinge.
Din oficiu, se pune în discuție excepția privind admisibilitatea căii de atac, prin prisma dispozițiilor art.2821Cod procedură civilă și a lămuririlor date acestora prin decizia nr.32/2008 de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Avocat, pentru recurenta-reclamantă, precizează că valoarea bunului este peste 1 miliard lei vechi, calea de atac promovată împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond era apelul, așa încât, prezenta cale de atac este admisibilă.
Avocat, având cuvântul pentru intimata-pârâtă arată că dispozițiile art.181Cod procedură civilă, care vorbește despre competență nu se regăsesc în dispozițiile art.2821Cod procedură civilă, care nu specifică că s-ar avea în vedere doar valoarea din cererea inițială cu care a fost investită instanța; apreciază că în mod corect s-au exercitat căile de atac.
Apărătorii părților, având cuvântul pe rând, lăsând la aprecierea instanței problema modului de stabilire a valorii litigiului și precizează că, în ce privește cheltuielile de judecată le vor solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând, în condițiile art.256 Cod procedură civilă, asupra recursului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.291 din 16 ianuarie 2008, Judecătoria Piteștia respins acțiunea prin care reclamanta Cash & România solicitase obligarea pârâtei de a lăsa, în deplină proprietate și liniștită posesiune, suprafața de 5.100. situată în comuna, județul A, evaluată la suma de 36.594 lei (4 dosar), precum și excepțiile lipsei calității procesual pasive a reclamantei și a prescripției achizitive invocate de pârâta.
În motivare, s-a reținut în fapt că reclamanta invocă, în favoarea sa, un titlu de proprietate, nefiind astfel fondată excepția calității sale procesual active, existând identitate între aceasta și persoana care, fondându-se pe un titlu, pretinde respectarea lui și protejarea posesiei pretins uzurpată de către pârâtă.
În ceea ce privește uzucapiunea, s-a constatat că termenul de 10 ani pentru prescripția de scurtă durată nu este împlinit, câtă vreme atât vânzătorii către reclamantă cât și aceasta își au sediul în afara Tribunalului Argeș, iar pârâta invocă o posesiune de numai 10 ani.
Cât privește fondul, se constată că reclamanta a dobândit, în urma unor vânzări succesive, dreptul de proprietate de la o persoană în privința căreia nu dovedește originea acestui drept.
Totodată, se constată că nici în ceea ce privește identitatea terenului înscris în titlul exhibat de aceasta, nu se poate stabili față de datele înscrise în titlu.
Pe de altă parte, titlul pârâtei este eliberat în procedura de reconstituire a dreptului de proprietate instituită de Legea nr.18/1991, punerea în posesie făcându-se pe fostul amplasament al moșiei " " proprietatea autorului acesteia, motiv pentru care s-a constatat că reconstituirea respectă criteriile prevăzute de lege.
Pe de altă parte s-a mai reținut că, anularea parțială a A nr.4/1991 nu este opozabilă pârâtei, aceasta nefiind parte în procedurile purtate de instanță cu privire la hotărârea prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate.
Împotriva sentinței, în termen, pârâta a formulat recurs, iar reclamanta apel, instanța calificându-le pe amândouă drept apeluri, față de estimarea făcută ulterior investirii instanței, la data de 5 decembrie 2007, la suma de 1.413.470 lei.
Prin decizia civilă nr.63 din 26 februarie 2009, Tribunalul Argeșa respins criticile aduse, de către reclamantă, în primul rând, în ceea ce privește competența materială absolută de soluționare a cauzei, ținând cont de investirea inițială cu un litigiu a cărui valoare se situa sub cea de 500.000 lei, care nu a fost contestată vreodată de către partea adversă, abia ulterior în urma efectuării expertizei stabilindu-se o altă valoare, dar și cât privește modalitatea de soluționare a fondului.
În ceea ce privește înscrierea în cartea funciară, s-a constatat că proprietatea nu provine de la același autor, așa încât, nu este relevantă regula referitoare la prioritatea înscrierii.
Cât despre valoarea actului autentic, s-a reținut că acesta nu scutește pe reclamant de a face dovada calității de proprietar a vânzătorilor către el și respectiv a autorilor autorilor titlului acestora.
De aceea, actele fiind de aproximativ egală valoare, s-a constatat că mai bună este situația posesorului, respectiv a pârâtei.
Referitor la valabilitatea acestor titluri, s-a constatat că, într-adevăr, reclamanta nu a făcut dovada, nici măcar în calea de atac, a valabilității reconstituirii dreptului de proprietate al autorilor inițiali ai titlului său. Ba mai mult, la data emiterii actelor de proprietate în favoarea autorilor vânzătoarei către reclamantă, terenul făcuse deja obiectul atribuirii către pârâtă și nu a fost identificat în teren prin întocmirea de schițe, asemenea proceduri fiind efectuate ulterior.
În schimb, pentru autorul pârâtei, expertiza a identificat, pe exact același amplasament, fosta sa proprietate situată pe raza comunei, pct."". S-a constatat ca rezultând din probele cauzei calitatea de moștenitoare a reclamantei față de acesta și valabilitatea titlului său ca emis de către Comisia Județeană A, indiferent că propunerea a venit din partea uneia sau alteia dintre comisiile locale.
În schimb, privitor la titlul invocat de către reclamantă, s-a constatat că litigiul purtat de titularii inițiali ai acestui, a fost stins printr-o tranzacție, ceea ce înseamnă că nu a avut loc o veritabilă cercetare judecătorească și tranzacția nu a făcut referiri la titlul pârâtei.
Mai mult, aceștia autori, ca moștenitori ai lui Gh. deși aveau recunoașterea îndreptățirii pentru o întindere de 33.000. au beneficiat pentru o punere în posesie pentru 173.506m.p., în vreme ce și nu au deținut acte de proprietate, ci numai acte provizorii de reconstituire.
Criticile formulate de către pârâtă sub aspectul modalității de acordare a cheltuielilor de judecată nu au fost luate în examinare de către tribunal, deși prin hotărârea sa acesta a arătat că s-a pronunțat și asupra lor.
Împotriva deciziei, în termen, a declarat recurs reclamanta Cash & România, criticând-o pentru motive indicate a se încadra în cele prevăzute de art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, în sinteză, invocând pe de o parte lipsa de competență a judecătoriei în primă instanță de a soluționa pricina, stabilirea pe parcursul judecății a unei noi valori neconstituind o modificare a valorii, ci o chiar stabilire a valorii în vederea timbrării, dar și greșita apreciere ca fiind stabilite, a unor concluzii de către expertiza cauzei, concluzii care în opinia sa nu ar fi rezultat din aceasta. Se pretinde că în mod greșit instanța a apreciat că legea ar obliga la restituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, în favoarea pârâtei, aceasta fiind imperativă numai acolo unde este posibil. Alte critici vizează greșita evaluare, în contextul probatoriu, a actelor privitoare la reconstituirea dreptului de proprietate a autorilor titlului reclamantei, fiind înlăturate pentru lipsa unei finalizări prin emiterea unui titlu de proprietate, greșita considerare drept identice a amplasamentului revendicat cu cel pentru care părțile s-au judecat într-o acțiune posesorie, greșita interpretare a valorii înscrierilor făcute în registrele de cadastru și publicitate imobiliară, a lipsei unor schițe de identificare a terenului reconstituit autorilor lor și, respectiv, a celui ce a făcut obiectul vânzărilor ulterioare, până a ajunge în patrimoniul său, greșita interpretare a valorii juridice a hotărârii prin care a fost anulată reconstituirea dreptului de proprietate în acel punct la propunerea comunei și greșita reexaminare a întregului fond al pricinii în favoarea pârâtei, care însă nu atacase hotărârea decât sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
Curtea, examinând pricina prin prisma tuturor apărărilor formulate, în ședința publică de astăzi, 19 noiembrie 2009, pus în discuția părților admisibilitatea căii de atac a recursului.
Discuții, în cauza de față, suscită modaliatea de stabilire a valorii obiectului litigiului.
Prin art.129 din Constituția României, revizuită, cu referire la art.126 din legea fundamentală, a fost statuat principiul potrivit căruia părțile interesate pot apela la protecția juridică a drepturilor subiective încălcate, oferită imparțial de către instanțele competente, în cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat și dreptul exercitării căilor de atac.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în art.129 (1) din Codul d e procedură civilă, legiuitorul a impus în sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege sau judecător.
Prin urmare, revin persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale civile, aceleași pentru subiecții de drept aflați în situații identice.
Aceleași exigențe, exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern, prin legea procesuală.
de atac sunt prevăzute prin lege, legiuitorul consacrând astfel principiul legalității, potrivit căruia, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege. Altfel spus, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula, cu valoare de principiu, este înscrisă în art.129 din Constituție, care instituie dreptul părților interesate de a ataca hotărârile judecătorești numai în condițiile legii. Textul constituțional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătorești sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie să se realizeze în condițiile legii.
Legalitatea căii de atac implică și consecința că mențiunea greșit făcută în dispozitivul hotărârii care se atacă nu acordă părții o cale de atac pe care legea însăși nu a prevăzut-
Conform dispozițiilor art.2821alin.(1) Cod procedură civilă, modificat prin Legea nr.195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind - litigii al căror obiect are o valoare de până la 100.000 lei inclusiv.
Termenul de litigiu folosit de legiuitor în art.2821Cod procedură civilă desemnează toate acțiunile cu caracter patrimonial calificate ca atare de doctrină și jurisprudența în materie prin raportare la obiectul acestora, care privește în mod direct o valoare patrimonială ori un act juridic al cărui obiect este un drept evaluabil în bani.
Înalta Curte de Casație și Justiție, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronunțată de secțiile unite că cererea este actul de investire a instanței, obiectul cererii de chemare in judecată constituindu-l pretenția concreta a reclamantului. Întrucât dreptul subiectiv material constituie fundamentul acțiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune și toate consecințele ce decurg de aici: calificarea acțiunii, determinarea competenței, alcătuirea completului, determinarea căii de atac.
Din cuprinsul art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă, nu poate rezulta o altă concluzie decât aceea că valoarea interesului alegat este cea "prețuită" de reclamant în cererea de chemare în judecată, așadar la momentul cererii introductive de instanță. Articolul 181Cod procedură civilă statuează că instanța investită potrivit dispozițiilor referitoare la competență după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior investirii, intervin modificări în ceea ce privește cuantumul valorii aceluiași obiect. Textul are o valoare de principiu, confirmând regula potrivit căreia competența se fixează încă din momentul sesizării instanței, cererea de chemare in judecată ca element al acțiunii civile individualizând instanța.
În acest sens sunt și dispozițiile art.112 alin.1 pct.3 Cod procedură civilă potrivit cu care, cererea de chemare în judecată va cuprinde obiectul cererii și valoarea lui după prețuirea reclamantului, indicarea valorii acestuia fiind criteriul în raport de care instanța stabilește taxa de timbru, competența, calea de atac împotriva sentinței primei instanțe. Or, această valoare se stabilește, așa cum, în mod expres, s-a reținut în considerentele aceleiași decizii, prin cererea care este actul de învestire a instanței, nu acțiunea însăși, asupra căreia judecătorii sunt chemați să decidă.
Nu se poate vorbi despre o lăsare la îndemâna reclamantului, în mod discriminatoriu, sau inegal, a dreptului de a-și alege numărul căilor de atac, câtă vreme, pârâtul poate, prealabil începerii cercetării judecătorești, să conteste valoarea indicată prin cererea de investire a instanței, dacă apreciază că valoarea disputată este una mai mare sau mai mică, atât în scopul soluționării pricinii de către instanța eventual competentă, cât și în cel al asigurării beneficiului unui număr de căi de atac corespunzător, după stabilirea sau suplinirea acordului părților asupra acestei chestiuni, considerându-se legat quinclul judiciar.
Or, se poate observa, în prezenta cauză, chiar recurenta a fost aceea care a indicat valoarea ca situându-se la una mai mică de cea de 100-1000 lei, intimata pârâtă necontestându-i-
Legiuitorul a înțeles să confere un mai mare grad de celeritate în soluționare acelor litigii considerate de mai mică importanță, alegând criteriul patrimonial. Astfel, nu s-a raportat la cereri evaluabile, ci la litigii privind un obiect de o valoare mai mică de 100.000 lei, inclusiv.
În această situație, indiferent de natura litigiului, s-a avut în vedere valoarea patrimonială a bunului asupra căruia poartă litigiul, atribuindu-se o importanță mai mică litigiilor de orice natură care poartă asupra unui obiect de o valoare mai mică, indiferent că ar fi vorba despre acțiuni evaluabile sau neevaluabile, în sensul legii nr.146/1997.
de a îngrădi drepturi consacrate constituțional, reglementarea prevăzută de art.2821Cod procedură civilă constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art.6 pct.1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces.
De altfel, reglementările internaționale în materie nu impun accesul la totalitatea gradelor de jurisdicție sau la toate căile de atac prevăzute de legislațiile naționale, art.13 din aceeași convenție consacrând numai dreptul persoanei la un recurs efectiv în fața unei instanțe naționale, deci posibilitatea de a accede la un grad de jurisdicție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în cazul " împotriva Regatului Unit", 1975, că dreptul de acces la tribunale nu este absolut, fiind vorba de un drept pe care convenția l-a recunoscut fără să-l definească în sensul restrâns al cuvântului, existând posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conținutului oricărui drept.
Acțiunea dedusă judecății se încadrează astfel în acțiunile reglementate de art.2821Cod procedură civilă, valoarea obiectului dedus judecății este mai mică de 100.000 lei și se constată că în cauză soluția adoptată de către tribunal este una de recurs, iar nu una de apel.
Conform dispozițiilor art.299 Cod procedură civilă, sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, în condițiile prevăzute de lege. În consecință, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile a unei instanțe de recurs, este inadmisibil.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acestora, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.
Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art.126 din Constituția României.
Nu are relevanță calea de atac menționată în decizia tribunalului, deoarece aceasta este dată de lege fiind, potrivit acestui text, recursul, așa încât, decizia dată de tribunal asupra lui, chiar și într-o compunere greșită, față de dispozițiile art.299 alin.1 Cod procedură civilă, nu mai este supusă,la rândul său, recursului, așa încât, cel de față urmează a fi respins, potrivit art.2821, 299 și 312 Cod procedură civilă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta CASH & ROMANIA, cu domiciliul ales la & ASOCIATII, în B,-, bloc 8A, etaj 5,.25, sector 4, împotriva deciziei civile nr.63 din 26 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată-pârâtă fiind, domiciliată în Pitești, II, - 15,.A,.4, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
---, ---, -,
. Grefier,
. ,
Red.-
Tehnored.S / Ex.4/2009
Jud.fond: -.
Jud.fond:
Președinte:Corina Pincu IfrimJudecători:Corina Pincu Ifrim, Veronica Șerbănoiu Bădescu
