Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 175/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 175
Ședința publică din data de 3 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Iolanda Mioara Grecu
JUDECĂTOR 2: Aurelia Popa
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, nr.166, cod poștal -, județul D, împotriva sentinței civile nr.1435 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.21,.A,.5,.24, cod poștal -, județul D și intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3, cod poștal -.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 28 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea cauzei pentru azi, data de mai sus, când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Dâmbovița la data de 29.10.2008 sub nr- reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța primul pârâtsă fie obligat la plata sumelor de 50.000 Euro, reprezentând despăgubiri materialeși de 250.000 Euro, reprezentând daune morale, cudobânda legalăcalculată pentru ambele capete de cerere de la data formulării cererii de chemare în judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin sentința civilă nr. 413/18.06.2004 pronunțată în dosarul nr.1370/2004 de Tribunalul Dâmbovița, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Daf ost obligată la emiterea deciziei de pensionare pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, începând cu luna noiembrie 2003.
Urmare acestei sentințe i-a fost eliberată reclamantului decizia de pensionare nr. - din data de 31.01.2005 care nu cuprindea în calculul pentru stabilirea cuantumului pensiei și stagiul suplimentar realizat în plus, și fiind nemulțumit, reclamantul s-a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, care prin Hotărârea nr. 218/1.08.2007, hotărâre ce constituie titlu executoriu, pronunțată în dosarul nr. 208/2007 de către Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, cu unanimitate de voturi, s-a constatat că faptele prezentate de petentul au ca efect un tratament diferențiat concretizat prin excluderea acestuia de la aplicarea dispozițiilor art.78 alin. 8 din Legea nr.19/2000 în condițiile în care reclamantul este asigurat nevăzător, pensionat pentru limită de vârstă potrivit art.47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Totodată, prin această hotărâre se recomandă - ului să depună diligențele necesare pentru a asigura adoptarea normelor tehnice de aplicare a prevederilor art.78 alin.8 din Legea nr.19/2000 potrivit principiului tratamentului egal între persoane care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de prezenta lege, inclusiv art. 47 alin. 1 și alin. 2.
S-a mai precizat prin cererea de chemare în judecată că acest consiliu a constatat cele susmenționate raportându-se la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care legat de art.14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că diferența de tratament devine discriminare în sensul art.14 din Convenție și al art.1 din Protocolul nr.12 la Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Prin decizia nr.565/25.10.2005 a Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art.47 din Legea nr.19/2000, se prevede că textul de lege supus controlului de constituționalitate are în vedere doar exercitarea dreptului la pensie al persoanelor cu handicap, instituind în favoarea acestora dreptul de a obține pensie pentru limită de vârstă cu beneficiul reducerii stagiului de cotizare și a vârstei de pensionare, aceasta constituind o reglementare favorabilă corespunzătoare situației specifice fiecărei categorii de persoane prevăzute la art. 47 din același act normativ.
De asemenea, reclamantul a mai arătat că Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse (), nedorind să ia în calcul dispozitivul hotărârii nr. 218/1.08.2007 pronunțată în dosarul nr. 208/2007, hotărâre ce constituie titlu executoriu potrivit nr.OG 137/2000 și Legii nr.554/2004 și anume să-l pună în executare de bunăvoie și să-i elibereze decizia de pensionare cu stagiul suplimentar realizat în plus, reclamantul a fost obligat să se adreseze Curții de APEL PLOIEȘTI pentru ca să fie obligat să emită normele metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art.78 alin. 8 din Legea nr.19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Această acțiune care i-a fost admisă conform sentinței nr.14/17.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului formulat de către conform deciziei nr.2562/19.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- prin care Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse a fost obligat la emiterea normelor metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Totodată, arată că ulterior rămânerii definitive și irevocabile a sentinței nr. 14/17.01.2008 Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale D, instituție aflată sub autoritatea Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, la data de 30.06.2008 i-a emis reclamantului decizia de pensionare nr. - în care i-a fost inclus stagiul suplimentar realizat în plus, fapt ce a dus la mărirea numărului de puncte de pensie cu încă 1,45735 puncte diferență față de cel avut anterior, adică de la 3,43705 crescut la 4,89440.
Ținând cont de faptul că doar la data de 30.06.2008 reclamantul a aflat care este întinderea pagubei și prejudiciul pe care acesta l-a suferit, începând cu luna noiembrie 2003, deoarece din acel moment a suferit prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită cu vinovăție de către având ca drept consecință micșorarea cuantumului pensiei, reclamantul a apreciat că pârâtul trebuie obligat la repararea pagubelor materiale cauzate lui de-a lungul perioadei noiembrie 2003 și până în prezent.
De asemenea, reclamantul a arătat că despăgubirile materiale le solicită în temeiul art. 27 din nr.OG 137/2000, având în vedere cuantumul diferenței de pensie primit, întrucât ministrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu s-a conformat dispozițiilor hotărârilor susmenționate, despăgubiri pe care le consideră justificate, deoarece nu i s-a acordat cuantumul pensiei de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit prevederilor legale, daune materiale care cuprind majorările, suma actualizată în raport cu indicele de inflație, dobânda legală și beneficiul nerealizat, efectuându-se numai astfel anularea situației anterioare de discriminare și o reparare echitabilă față de drepturile legale ce i se cuveneau până la această dată a promovării cererii de chemare în judecată.
S-a mai menționat de către reclamant că, în ceea ce privește acordarea daunelor morale, apreciază că acestea sunt justificate datorită faptului că ministrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu s-a conformat mai întâi dispozițiilor Legii nr.19/2000 și, în al doilea rând, hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești la momentul respectiv, încălcând prevederile art. 1 (5), 16, 50, 52, 53 din Constituția României și ale Legii nr.554/2004.
Aceste stări de fapt i-au produs o serie de supărări, frustrări, o sursă de neliniște permanentă și agravându-i în acest fel starea de sănătate, ținând cont de faptul că este pensionat pentru limită de vârstă în baza art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000 și mai mult decât atât, prin comportamentul său abuziv și ilegal, a emis un alt act administrativ potrivit Ordinului nr. 680/1.08.2007 care păstra același punct 26 din Cap. B Pensii - VI referitor la calculul pensiilor - din Ordinul nr. 340/2001 al ministrului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.
În final, reclamantul a arătat că jurisprudența s-a pronunțat în sensul că încălcarea dreptului unei persoane produce, în mod și prejudicii morale, dovada acestora făcându-se prin prezumții.
În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile nr.OG 137/2000 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În dovedirea cererii sale reclamantul a depus la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: sentința civilă nr. 413/18.06.2004 pronunțată în dosarul nr. 1370/2004 de Tribunalul Dâmbovița; hotărârea nr. 218/1.08.2007 pronunțată în dosarul nr. 208/2007 de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării; deciziile de pensionare nr. -/30.06.2008 și nr. -/6.01.2005; evoluția valorii punctului de pensie; sentința nr. 32/3.02.2006 pronunțată în dosarul nr. 129/2006 de Curtea de APEL PLOIEȘTI; decizia nr. 4289/30.11.2006 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-; sentința nr. 14/17.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL PLOIEȘTI; certificatul nr-/5.08.2008 eliberat de Grefa ÎCCJ; contractul de credit de consum nr. -B/23.08.2007; grafic de rambursare contract de credit de consum nr. -/23.08.2007; contract de leasing financiar nr. -/7.07.2006; facturi fiscale nr. -/6.07.2006 și nr. -/16.12.2005 emise de Târgoviște; contract de leasing financiar nr. -/16.12.2005; credit ideal nr. -/3.08.2006 - CEC BANK A; grafic de rambursare credit ideal nr. -/3.08.2006 - CEC BANK A; extras de cont al clientului din 4.08.2006; credit super consum nr. RQ -/6.03.2008 - CEC BANK; grafic de rambursare credit super consum nr. RQ -/6.03.2008 - CEC BANK; extras de cont din 6.03.2008; Ordinul nr. 547 al Ministrului Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse; scrisorile medicale din 5.11.2005 și din 9.08.2002 eliberate de Spitalul Județean Târgoviște; rețeta medicală nr. - eliberată de medicul de familie și antecalculația privind daunele materiale.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor -reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice D care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, motivat de faptul că acesta nu se confundă nici cu Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și nici cu bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
Întrucât cererea de chemare în judecată are ca obiect acordarea de despăgubiri materiale reprezentând daune morale, iar aceste drepturi sunt acordate de Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, s-a solicitat introducerea în cauză a acestui minister în calitate de pârât cu atribuții de analiză și acordare a drepturilor pe care pensionarii le au, ope legis.
S-a mai arătat faptul că în speța dedusă judecății, Ministerul Economiei și Finanțelor nu are atribuții privind acordarea acestor drepturi sau calcularea punctelor de pensie persoanelor asigurate și pensionate și faptul că ministerul d e resort are vreo culpă în calcularea pensiilor nu poate conduce la obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor la plata unor despăgubiri materiale și morale, neexistând nicio legătură de cauzalitate între așa zisul prejudiciu cauzat reclamantului și atribuțiile Ministerului Economiei și Finanțelor.
A mai precizat pârâtul că Legea nr.500/2002 privind finanțele publice reglementează atribuțiile Ministerului Finanțelor Publice cât și pe cele ale ordonatorilor principali, secundari și terțiari de credite, Guvernul fiind cel răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea ordonatorilor principali de credite a sumelor de la bugetul de stat conform destinațiilor bugetare stabilite în conformitate cu legea bugetară anuală.
S-a solicitat, prin întâmpinare, admiterea excepției invocate în sensul respingerii acțiunii față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Aceeași excepție a fost invocată și de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin cererea aflată la dosar, filele 89 și următoarele.
Asupra excepțiilor lipsei calității procesuale pasiveinvocate de pârâtele Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Tribunalul s-a pronunțat prin încheierea din data de 05.03.2009, respingându-le ca nefondate.
Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de acesta, instanța a reținut faptul că daunele materiale și morale solicitate de către reclamant au la bază hotărârea nr.218/1.08.2007 a Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care se referă la constatarea discriminării realizate în baza unor acte normative.
De aceste acte normative se face răspunzător Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cel care a dispus această reglementare, tocmai în baza căreia s-a creat discriminarea invocată de reclamant.
Potrivit art.25 din Decretul nr.31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, statul este o persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazul în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Ca urmare, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, astfel încât instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, ca neîntemeiată.
Având în vedere temeiul juridic invocat de către reclamant în susținerea cererii, respectiv și dispozițiile art. 27 și altele din Ordonanța nr. 137/31.08.2000 care prevăd citarea Consiliului, s-a respins, ca neîntemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
La cererea reclamantului Tribunalul a admis proba cu înscrisuri, probă pertinentă și concludentă și, punând în discuția reclamantului, necesitatea efectuării unei expertize contabile pentru evaluarea prejudiciului invocat, a luat act de poziția exprimată de către apărătorul reclamantului, în sensul că nu solicită o astfel de probă.
Analizând cererea formulată, în baza actelor și lucrărilor dosarului, Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr.1435/25.06.2008 a admis, în parte, cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a bligat pe pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor la plata către reclamant a sumei de 25485,2171 lei, sumă ce urmează a fi actualizată cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin aceeași sentință a fost obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata către reclamant a sumelor reprezentând dobândă legală aferentă, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, 29.10.2008, precum și la plata către reclamant a echivalentului în lei la cursul BNR din data plății a 2 500 EURO, reprezentând daune morale, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, 29.10.2008.
Totodată, s-a respins restul despăgubirilor solicitate de către reclamant, fiind obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la 2.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Dâmbovițaa reținut următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.413/18.06.2004 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr.1370/2004, sentință definitivă și irevocabilă, Casa Județeană de Pensii Daf ost obligată să emită reclamantului decizia de pensionare pentru limită de vârstă și să-i achite diferența de pensie, începând cu luna noiembrie 2003, actualizată, cu dobânda legală.
Ulterior pronunțării sentinței menționate reclamantului i-a fost eliberată decizia de pensionare nr. - din data de 31.01.2005 care nu cuprindea în calculul pentru stabilirea cuantumului pensiei și stagiul suplimentar realizat în plus, motiv pentru care reclamantul s-a adresat Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Prin Hotărârea nr. 218/1.08.2007, pronunțată în dosarul nr. 208/2007 Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, a constatat că faptele prezentate de petentul au ca efect un tratament diferențiat concretizatprin excluderea acestuia de la aplicarea dispozițiilor art.78 alin. 8din Legea nr. 19/2000, în condițiile în care reclamantul este asigurat nevăzător, pensionat pentru limită de vârstă, potrivit art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, recomandând Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse să depună diligențele necesare pentru a asigura adoptarea normelor tehnice de aplicare a prevederilor art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000, potrivit principiului tratamentului egal între persoane care îndeplinesc condițiile de pensionare pentru limită de vârstă reglementate de prezenta lege, inclusiv art. 47 alin. 1 și alin. 2.
Ulterior, pronunțării acestei hotărâri, ce constituie titlu executoriu, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse potrivit nr.OG 137/2000 nu s-a conformat dispozitivului acesteia, motiv pentru care reclamantul a fost pus în situația de a solicita Curții de APEL PLOIEȘTI să oblige acest minister să emită normele metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentința nr.14/17.01.2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL PLOIEȘTI - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, definitivă și irevocabilă, prin respingerea recursului formulat de către Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse potrivit deciziei nr. 2562/19.06.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- s-a admis acțiunea, Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, fiind obligat să emiterea normele metodologice în care să se prevadă că beneficiari ai art. 78 alin. 8 din Legea nr. 19/2000 sunt și persoanele pensionate pentru limită de vârstă în temeiul art. 47 alin. 2 din Legea nr. 19/2000.
Ulterior, pronunțării sentinței nr. 14/17.01.2008 la data de 30.06.2008 Casa Județeană de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale Dae mis reclamantului decizia de pensionare nr. - în care i-a fost inclus stagiul suplimentar realizat în plus, împrejurare ce a dus la mărirea numărului de puncte de pensie cu încă 1,45735 puncte diferență față de cel avut anterior, adică de la 3,43705 crescut la 4,89440.
Prin cererea de față, reclamantul a susținut că despăgubirile materiale le solicită în temeiul art. 27 din nr.OG 137/2000, având în vedere cuantumul diferenței de pensie primit, întrucât Ministrul Ministerului Muncii, Familiei și Egalității de Șanse nu s-a conformat dispozițiilor hotărârilor susmenționate, despăgubiri pe care le consideră justificate, deoarece nu i s-a acordat cuantumul pensiei de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit prevederilor legale, daune materiale care cuprind majorările, suma actualizată în raport cu indicele de inflație, dobânda legală și beneficiul nerealizat, efectuându-se numai astfel anularea situației anterioare de discriminare și o reparare echitabilă față de drepturile legale ce i se cuveneau până la această dată a promovării cererii de chemare în judecată.
În drept, Tribunalul a reținut că, n baza art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare, în toate cazurile de discriminare prevăzute în ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun, cererea de despăgubire fiind scutită de taxă judiciară de timbru.
Față de cele reținute anterior, Tribunalul a apreciat că cererea reclamantului, persoană pensionată pentru limită de vârstă în temeiul art.47 alin.2 din Legea nr.19/2000 de a solicita cuantumul pensiei de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit prevederilor art.78 alin.8 din același act normativ de 25485,2171 lei, astfel cum rezultă din calculul anexat cererii și aflat la fila 8 din dosar, calcul ce nu a fost contestat de către pârâtul Statul Român, este justificată, motiv pentru care potrivit art. 27 alin 1. din nr.OG 137/2000 admis acest capăt de cerere și l-a obligat pe pârâtul Statul R, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata către reclamant a sumei de 25485,2171 lei, suma ce urmează a fi actualizata cu indicele de inflație, la data plații efective.
De asemenea, a fost obligat pârâtul Statul R, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, la plata către reclamant a sumei reprezentând dobânda legală aferentă, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, 29.10.2008.
de inflație reprezintă un calcul matematic aplicabil în cazul unui fenomen specific economiei de piață și prin intermediul căruia se măsoară gradul de depreciere a valorii banilor aflați în circulație, aduși astfel la actuala lor putere de cumpărare, în timp ce dobânda legală reprezintă câștigul, folosul, profitul, ce putea fi obținut de creditor din învestirea acelei sume.
Așadar, dacă instanța acordă creditorului o sumă de bani reactualizată de la data când trebuia achitată la data plații efective, creditorul nu primește o valoare mai mare decât cea pe care ar fi trebuit să o primească cu o anumită perioadă de timp anterioară.
Tribunalul a respins cererea reclamantului privind acordarea beneficiului nerealizat, câtă vreme acesta nu a produs nicio dovadă a nerealizării vreunui beneficiu.
Cu privire la capătul de cerere formulat de către reclamant, prin care acesta solicită și obligarea pârâtului Statul Român la plata către el a sumei de 19372,04 lei ( așa cum rezultă din calculul afla la filele 9 și următoarele din dosar), reprezentând dobânda creditelor de consum pe care a fost obligat să le solicite diferitelor instituții de credit, Tribunalul a apreciat că nu se justifică acordarea lor, câtă vreme nu s-a dovedit că aceste împrumuturi au fost făcute de către reclamant din cauza neprimirii pensiei în cuantumul solicitat, nefiind administrată sub acest aspect nicio probă privind existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.
Referitor la cererea de acordare a daunelor morale, Tribunalul a apreciat că această situație mai sus expusă a creat reclamantului un prejudiciu moral, de reparație prin plata de daune morale, deoarece, reclamantul a fost lipsit de dreptul elementar de a beneficia de o pensie corespunzătoare, veniturile sale fiind diminuate, date fiind prevederile legale în materie, care au și fost constatate ca fiind discriminatorii.
Or, reclamantul a fost pus în situația de a se adresa succesiv instanțelor judecătorești, pe parcursul mai multor ani de zile, Tribunalul considerând că această situație de fapt, la care reclamantul a fost supus, date fiind cele mai sus menționate, a creat acestuia un prejudiciu moral, a cărui reparație se impune prin plata unor despăgubiri morale, apreciate de instanță ca necesare și suficiente în cuantumul de 2500 EURO, în echivalentul în lei la cursul BNR din data plății, cu dobânda legală aferentă, calculată de la data formulării cererii de chemare în judecată, 29.10.2008.
Acordarea unei sume mai mari, este nejustificată în raport de întinderea prejudiciului real suferit, întrucât instituția răspunderii delictuale nu se poate transforma într-un izvor de îmbogățire fără just temei a celor ce se pretind prejudiciați.
Tribunalul a cenzurat, din oficiu, cheltuielile de judecată solicitate de către reclamant, întrucât suma de 25.000 lei solicitată de acesta prin apărător (chitanța de la fila 115 din dosar), reprezintă un cuantum exagerat în conformitate cu dispozițiile art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă.
Fără a interveni în relația dintre client și avocat, Tribunalul este în măsură să reducă cuantumul onorariului, atunci când este evident exagerat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 274 din Codul d e procedură civilă partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, textul fiind o aplicare particulară a dispozițiilor art. 275-276 din Codul d e procedură civilă potrivit cărora acordarea cheltuielilor de judecată se bazează pe culpa părții care a pierdut litigiul.
Este adevărat că instanța de judecată nu poate micșora plata experților, dar onorariile avocaților se determină în considerarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, în funcție de complexitatea cauzei, de valoarea obiectului litigiului.
Potrivit dispozițiilor art. 94 alin.2 și 3 din Statutul profesiei de avocat onorariul se stabilește prin negociere directă între avocat și client, dar acest text nu înlătură dispozițiile art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, în care se reglementează un aspect al raportului juridic de drept procesual civil dintre părțile contractante, respectiv modalitatea de calcul a sumei datorate cu titlu de cheltuieli de judecată, de cel care a căzut în pretenții părții care le solicită.
Făcând aplicarea art. 274 alin.3 din Codul d e procedură civilă, instanța nu intervine în contractul de asistență juridică dintre avocat și client, care se menține în integralitate. Drept urmare, clientul îi va plăti avocatului onorariul convenit. În schimb, cealaltă parte nu va fi obligată să plătească adversarului întregul onorariu convenit de acesta cu avocatul său, ci numai un onorariu în cuantumul fixat de către instanța de apel.
Prin urmare, Tribunalul, examinând cheltuielile de judecată pretinse de reclamant cu titlul de onorariu de avocat în fața instanței, în cuantum, de 25.000 lei, a constatat că sunt nepotrivit de mari.
Avocatul ales al reclamantului a fost prezent în fața Tribunalului la toate cele 7 termene de judecată și a pus concluzii orale și scrise asupra cererii, însă, în prezenta cauză nu a fost administrată decât proba cu înscrisuri, speța fiind de o complexitate redusă.
Față de cele mai sus reținute, tribunalul a micșorat, în mod corespunzător, cuantumul cheltuielilor de judecată la 2.500 lei onorariul apărătorului pentru activitatea desfășurată în fața Tribunalului Dâmbovița, ca instanță de fond, în baza dispozițiilor art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă.
În argumentarea hotărârii sub aspectul cheltuielilor de judecată, Tribunalul a avut în vedere și deciziile Curții Constituționale care, într-o practică constantă a concluzionat că judecătorul poate cenzura cheltuielile de judecată, în temeiul art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă ( Decizia nr. 401/2005; decizia nr. 492/2006).
Față de toate aceste argumente de fapt și de drept mai sus redate, Tribunalul l-a obligat pe pârâtul Statul Român la 2.500 lei cheltuieli de judecată către reclamantul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit instanța nu a ținut cont de excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, aceea a lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice, motivat de faptul că acesta nu se confundă nici cu Ministerul Muncii Familiei și a Egalității de șanse și nici cu Bugetul de stat, rolul său fiind de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestor bugete.
De asemenea, pe fondul cauzei apelanta a arătat că în mod greșit instanța a admis în parte cererea reclamantului și a obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, la plata către aceasta la plata cuantumului pensie de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit art.78 alin.8 din Legea 19/2000 sumă care urmează a fi actualizată cu indicele de inflație, la data plății efective, la plata dobânzii legale, la plata daunelor morale cu dobânda legală aferentă, calculată de la dat introducerii acțiunii la instanță.
În legătură cu aceste obligații, stabilite în sarcina Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, apelanta apreciat că sunt exagerate, determinând prin aceasta o îmbogățire fără just temei a reclamantului, care de altfel nu a produs nici un fel de probe în sensul solicitat.
Față de motivele invocate, s-a solicitat admiterea excepției și respingerea cererii față de Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice, iar în situația în care se va respinge această excepție a se modifica sentința primei instanțe în sensul criticilor formulate și anume respingerea acțiunii ca neîntemeiate.
Intimatul prin procuratorul -n a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat, după o expunere a unui istoric al situației de fapt, cât și a actelor normative pe care le apreciază incidente în cauza de față, ca Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor să fie obligat la plata sumei de 50.000 euro reprezentând despăgubiri materiale, cât și la plata sumei de 250.000 euro reprezentând daune morale cu dobânda legală calculată pentru ambele capete de cerere de la data formulării cererii de chemare în judecată, așa cum în mod corect a stabilit instanța de fond. solicitând menținerea acesteia.
A motivat intimatul cererea sa, ținând cont de faptul că daunele materiale, cât și cele morale au la bază hotărârea nr.218 /01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care se referă la constatarea discriminării realizate în baza unor acte normative, de acestea făcându-se răspunzător Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cel care a dispus această reglementare normativă, tocmai în baza căruia s-a creat discriminarea.
La termenul de soluționare a apelului declarat, intimatul prin procurator a invocat excepția lipsei calității procesuale active a apelantului Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, având în vedere Hotărârea nr.34/22 ianuarie 2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice și Decretului 31/30.01.1954 privitor la persoanele fizice și juridice, apreciind că Statul Român trebuia să figureze ca parte așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată, la instanța de fond părți litigante fiind reclamantul și în calitate de pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel formulate, a deciziei pronunțate cât și a dispozițiile legale ce au incidență în cauza de față, apreciază că apelul este întemeiat numai în limitele și pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În ceea ce privește excepția formulată de intimat, privind lipsa calității procesuale active a apelantei, Curtea urmează aor espinge ca neîntemeiată, având în vedere că Statul Român funcționează prin instituțiile subordonate, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, reprezentant al acestuia, care a figurat ca parte la prima instanță, reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice, conform mandatului nr.-/17.11.2008, considerente pentru care instanța apreciază că acesta are calitatea de apelant în prezenta cauză.
În acest sens, hotărârea nr.34/22.01.2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice, în art.3 (1), Capitolul - dispoziții generale și principalele funcții și atribuții, se prevede că "în realizarea funcțiilor sale Ministerul Finanțelor Publice are în principal următoarele atribuții: reprezintă statul ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, precum și în orice alte situații în care acesta participă nemijlocit, în nume propriu, în raporturi juridice, dacă legea nu stabilește în acest scop un alt organ".
Pe fond, Curtea apreciază că toate criticile formulate de apelantă ce vizau respingerea acțiunii reclamantului sunt întemeiate numai în parte, numai sub aspectul dispozițiilor instanței de fond privitoare la actualizarea în funcție de indicele de inflație a sumei datorate, celelalte urmând a fi respinse și a se menține restul dispozițiilor primei instanțe, așa cum au fost arătate în considerentele hotărârii pronunțate.
Astfel, referitor la critica privitoare la actualizarea sumelor datorate în funcție de indicele de inflație, instanța apreciază că aceasta este întemeiată, întrucât Ordonanța nr.9/21.01.2000, privind nivelul dobânzilor legale pentru obligații bănești, prevede în art.5 că "în raporturile civile dobânda nu poate depăși dobânda legală cu mai mult de 50% pe an, aceasta trebuie să fie stabilită prin act scris, iar în lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală".
Având în vedere dispozițiile legale, Curtea apreciază că în mod greșit instanța a obligat pe pârâtă atât la dobânda legală aferentă sumelor ce urmează a le achita, cât și la actualizarea acesteia cu indicele de inflație la data plății efective, în condițiile în care, prin cererea de chemare în judecată intimatul reclamant nu a cerut decât dobânda legală calculată pentru ambele capete de cerere, nu și actualizarea sumei.
Referitor la celelalte critici formulate de către apelantă legate de faptul că în mod greșit instanța la obligat la plata unor sume la care să se adauge și dobânda legală, precum și daunele morale, afirmând că se produce prin aceasta o îmbogățire fără just temei a intimatului, Curtea apreciază că acestea sunt neîntemeiate, dat fiind faptul că dispozițiile art.27 alin.1 din OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare cu modificările ulterioare, în toate cazurile de discriminare stipulate în ordonanță, prevede că persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare.
În raport de aceste critici nefondate, Curtea apreciază că în mod corect tribunalul a reținut că cererea reclamantului, persoană pensionată pentru limită de vârstă, în temeiul art.47 alin.2 din Legea.19/2000, are dreptul de a solicita cuantumul pensiei de care ar fi trebuit să beneficieze potrivit prevederilor art.78 alin.8 din același act normativ, conform calculului anexat la cerere depus la prima instanță la fila 8 dosar și care nu a fost contestat de pârâtul apelant.
De altfel, și critica referitoare la acordarea daunelor morale formulată de apelant, în sensul că acesta nu a produs nici un fel de dovezi, este neîntemeiată, dat fiind faptul că, la dosar, s-au produs dovezi din care rezultă că intimatul reclamant fost nevoit, datorită situației în care s-a aflat, să se adreseze în mod succesiv instanțelor judecătorești pe parcursul a mai multor ani de zile, a obținut hotărâri favorabile, prin aceasta apreciindu-se că în mod corect, prima instanță a reținut că situația expusă a creat reclamantului un prejudiciu moral a cărui reparație se impune prin plata unor despăgubiri morale.
Nu în ultimul rând, este neîntemeiată și critica prin care apelanta precizează că în mod greșit instanța a respins excepția invocată prin întâmpinarea depusă la dosar, referitoare la lipsa calității sale procesuale pasive Curtea, reținând că în mod corect prin încheierea de ședință din 5 martie 2009 prima instanță s-a pronunțat asupra acestei excepții invocate, apreciind că daunele materiale și morale solicitate de către reclamant au la bază hotărârea nr.218/01.08.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării care se referă la constatarea discriminării realizate în baza unor acte normative.
De aceste acte normative se face răspunzător Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, cel care a dispus această reglementare și tocmai în baza căreia s-a creat discriminarea invocată de reclamant.
Mai mult, în raport de dispozițiile art.25 din Decretul 31/1954, privitor la persoanele fizice și juridice, Statul este o persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazul în care legea stabilește anume alte organe în acest scop.
Drept consecință, apelantul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care în mod corect s-a respins excepția formulată de acesta ca neîntemeiată.
În cauză se vor face aplicarea dispozițiilor art.296 cod pr.civilă în sensul că urmează a se admite apelul, a se schimba în parte sentința primei instanțe prin aceea că se înlătură dispozițiile acesteia privitoare la actualizarea în funcție de indicele de inflație a sumei datorate, menținându-se în rest dispozițiile sentinței și totodată, a se respinge excepția lipsei calității procesuale active a apelantului, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge excepția lipsei calității procesual active a apelantei.
Admite apelul formulat de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE D, cu sediul în Târgoviște, nr.166, cod poștal -, județul D, împotriva sentinței civile nr.1435 din 25 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în Târgoviște, str. - -,.21,.A,.5,.24, cod poștal -, județul D și intimatul pârât CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, sector 1,--3, cod poștal -.
Schimbă în parte sentința civilă nr.1435 din 25 iunie 2009 a Tribunalului Dâmbovița, în sensul că înlătură dispozițiile instanței de fond privitoare la actualizarea în funcție de indicele de inflație a sumei datorate.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Operator date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.tehnored AP/CC
6 ex.05.11.2009
fond- Trib.
fond.
Președinte:Iolanda Mioara GrecuJudecători:Iolanda Mioara Grecu, Aurelia Popa
