Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1755/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1755/R/2008
Ședința publică din 24 septembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Adrian Repede Laura
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.536 din 21 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar civil nr-, privind și pe pârâții SC " " SRL B M și SC " " SRL AL " DE " având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost depus și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că prin serviciul de registratură al instanței, la data de 23 septembrie 2008, pârâții-intimați au depus întâmpinări (prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată), iar în conformitate cu disp. art. 242.pr.civ. solicită judecarea cauzei și în lipsă.
În baza actelor de la dosar instanța constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.536 din 21 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a respinse excepția invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei SC " " SRL având ca obiect drepturi bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția tardivității acțiunii raportat la prevederile art. 19 Codul muncii invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de 30 de zile de acționare în judecată a angajatorului pentru neexecutarea obligației de informare prevăzută de art. 17 și 18 Codul muncii este un termen de recomandare și nu unul de decădere.
Potrivit art. 16 din Codul muncii contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților în formă scrisă.
Ca o excepție de la această regulă, aliniatul 2 al art. 16 acceptă și posibilitatea ca un contract de muncă să nu fi fost încheiat în formă scrisă dar în această situație dovada prevederilor contractuale și prestațiile efectuate pot fi dovedite prin orice mijloc de probă.
Reclamanta susține că în perioada 1.02.2007 - 13.12.2007 a avut raporturi de muncă cu SC " " SRL, când a fost angajată în funcția de redactor la săptămânalul " de vineri".
Pentru a dovedi acest lucru reclamanta a depus la dosar extrase din cotidianul " de vineri" și adeverința nr. 67 din 21.12.2007 ( 4). Din această adeverință rezultă că reclamanta este angajata societății și adeverința s-a eliberat pentru a-i servi la serviciu de asistență socială, pentru ajutorul de încălzire. Adeverința nu cuprinde nicio referire la modul de angajare cu contract de muncă sau cu contract civil respectiv contract de colaborare.
Nu există nici un act scris cu privire la angajarea reclamantei sau cu privire la modul de angajare - contract individual de muncă sau contract de colaborare, dar nu există nici o probă din care s-ar putea trage concluzia că ar fi existat un contract de muncă.
S-a dovedit că reclamanta a scris câteva articole care au și fost publicate și că pentru aceste articole a și fost plătită, lucru recunoscut prin acțiune.
Pe de altă parte, un contract individual de muncă presupune un program de muncă, presupune sarcini de serviciu.
Reclamanta nu a dovedit că a muncit potrivit programului cum nu a dovedit faptul că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu.
Faptul că reclamanta a scris articole pentru ziar, nu înseamnă că a încheiat un contract individual de muncă în înțelesul art. 10 din Codul muncii.
Martorii și angajați ai societății pârâte au relevat faptul că reclamanta pur și simplu aducea la redacția ziarului o dată pe săptămână câte un material pentru care a fost plătită. Se întâmpla ca aceste materiale să nu fie aduse săptămânal, iar după luna septembrie reclamanta nu a mai prezentat articole ce urmau să fie publicate.
Din toate cele de mai sus rezultă că reclamanta nu a dovedit existența unui raport de muncă, raport cum este definit de art. 10 din Codul muncii.
Reclamanta nu a dovedit existența unui salar stabilit astfel că nu se poate demonstra dacă societatea i-a plătit suma integrală sau există o diferență de 80 lei sau neplata salariului restant pe perioada 1.07 - 13.12.2007.
Nedovedindu-se acestea, nici ultimul capăt ce cerere cu privire la contribuția de angajat la CNPAS, CAS și șomaj acțiunea nu a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate cu consecința admiterii acțiunii.
În motivele de recurs arată că în perioada 01.02.2007 - 13.12.2007 a fost angajata pârâtei SC SRL în calitate de redactor la săptămânalul " de Vineri" unde a primit lunar 380 lei, depunând în acest sens și cartea de muncă pentru a fi predată la ITM M, obligația depunerii cărții de muncă precum și a încheierii contractului de muncă, indiferent de tipul acestuia revenea angajatorului, obligație ce nu a fost realizată.
Arată că a publicat în fiecare număr al săptămânalului de Vineri articole, iar nu episodic cum în mod mincinos au susținut cei doi martori ai pârâtei.
Consideră că motivele invocate de pârâtă în sensul că nu au fost stabilite raporturi de muncă decât niște raporturi de colaborare sunt ilegale deoarece Codul muncii și Contractul colectiv de muncă pe ramura mass media obligă pe angajator să încheie și să deruleze numai anumite tipuri de contracte cu angajații, iar contractul de colaborare nu este una din formele recunoscute de aceste acte normative.
Prin întâmpinarea de la 38-39, pârâta SC SRL, solicită respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
Chiar dacă reclamanta a primit lunar suma de 380 lei de la pârâtă, aceasta nu înseamnă implicit și obligația încheierii unui contract de muncă dacă remunerarea se făcea în temeiul unui alt fel de contract decât cele de muncă.
Publicarea în fiecare număr al săptămânalului de Vineri a unor articole, nu implică neapărat existența unui contract de muncă deoarece tipul de contract încheiat cu pârâta nu presupunea publicarea episodică sau regulată, aceasta nefiind de natura contractului.
Raporturi de muncă sunt reglementate de Codul muncii dar raporturi de colaborare sub forma unor contracte civile nu sunt excluse și cu atât mai puțin ilegale deoarece nu există obligația angajatorului de a încheia un contract de muncă altfel decât în condițiile Codului muncii pentru raporturi specifice de acest fel, ori recurenta nu a dovedit că ar fi avut astfel de raporturi cu pârâta.
Din adeverința nr. 67 din 21.12.2007 rezultă că reclamanta este angajata societății și adeverința s-a eliberat pentru a-i servi la serviciu de asistență socială, pentru ajutorul de încălzire. Adeverința nu cuprinde nicio referire la modul de angajare cu contract de muncă sau cu contract civil, respectiv contract de colaborare.
Nu există nici un act scris cu privire la angajarea reclamantei sau cu privire la modul de angajare - contract individual de muncă sau contract de colaborare, și nu există nici o probă din care s-ar putea trage concluzia că ar fi existat un contract de muncă.
Un contract individual de muncă presupune un program de muncă, presupune sarcini de serviciu dar reclamanta nu a dovedit că a muncit potrivit programului cum nu a dovedit faptul că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu.
Faptul că reclamanta a scris articole pentru ziar, nu înseamnă că a încheiat un contract individual de muncă în înțelesul art. 10 din Codul muncii.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs formulată de către intimată întrucât deși ar fi fost îndreptățită la acestea nu a dovedit cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 536 din 21 aprilie 2008 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 24 septembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 06.10.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Maramureș
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Adrian Repede Laura
