Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1756/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2285/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1756
Ședința publică de la 17 decembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ilie MARI -
JUDECĂTOR 2: Mihai Andrei Negoescu Gândac
JUDECĂTOR 3: Ionelia
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol soluționarea asupra recursului formulat de recurentul - reclamant -, împotriva deciziei civile nr.847 A din 20.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III- a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți ASOCIAȚIA DE proprietari - și
are ca obiect - pretenții+obligație de a face+anulare act.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 10 decembrie 2009 fiind consemnate în cuprinsul încheierii de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, cât și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise la dosar, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 17 decembrie 2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată la data de 21.01.2004, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Asociația de Proprietari - solicitând ca aceasta să fie obligată la recalcularea listelor de plată începând cu luna noiembrie 2001 și până în prezent, astfel încât calculele să fie refăcute avându-se în vedere repartizarea corespunzătoare a cheltuielilor, restituirea sumelor actualizate ce au fost încasate în plus și totodată obligarea persoanelor responsabile la plata de despăgubiri către reclamant.
În drept au fost invocate dispozițiile art.998-999 cod civil și prevederile Legii nr.29/1990 respectiv ale Legii nr.114/1996.
Pârâta a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii introdusă de reclamant ca fiind neîntemeiată.
La data de 20.06.2004 reclamantul și-a completat acțiunea solicitând să se constate nulitatea absolută a anexei 2 și totodată să fie anulate listele de plată întocmite pentru perioada noiembrie 2001 și până în prezent, a mai solicitat reclamantul declararea procedurii falsului cu privire la facturile fiscale depuse de pârâtă la termenul din 29.04.2009, întrucât în aceeași zi s-au emis facturi identice de către două societăți diferite, rezultând astfel că s-a executat hidroizolație de 115 mp. dar au fost plătiți 245 mp.
Prin încheierea de la data de 09.09.2004, dosarul a fost înaintat Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, pentru efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals de către numiții și G, însă prin rezoluția pronunțată la 29.04.2005 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 B, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de aceștia pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.290 și art. 291 Cod procedură civilă.
Prin sentința civilă nr.7553/22.09.2005, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 Baf ost respinsă ca neîntemeiată acțiunea precizată și completată formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a avut în vedere că acordul de asociere privind Constituirea Asociației de Proprietari Bloc 24 din-, inclusiv anexele aferente, acord în baza căruia a fost acordată personalitate juridică Asociației prin încheierea pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, la data de 14.04.2003, respectă cerințele legale,fiind adoptat de hotărârea adunării generale Asociației conform art. 9 din HG 400/2003 și că legea nu interzice la nivel de bloc anumite cheltuieli sa fie repartizate pe scări, prevăzând chiar posibilitatea formarii unor asociații de proprietari la nivel de scară, astfel că cererea de constatare a nulității absolute a Anexei 2 la Acordul de Asociere este neîntemeiată.
Prima instanța a apreciat că aceasta concluzie se impune prin raportare la dispozițiile art. 8 alin.1 și 2 din HG nr.400/2003 dar și la faptul că în cazul blocurilor cu mai multe scări, anumite spatii ale imobilului au fost gândite pentru deservi numai apartamentele situate pe scara a blocului.
Referitor la cererea de recalculare a listelor de întreținere, instanța de fond a avut în vedere poziția exprimată de reclamant în sensul că nu contestă cotele de întreținere calculate pentru apartamentul proprietatea sa, decât prin prisma repartizării legale și inegale între proprietari a cheltuielilor de reparații făcute la nivelul scării 6 - repararea instalațiilor de încălzire - înlocuire țevi, racorduri soluții, or, anexa 2 contestata de reclamant, nu pune problema clasificării proprietății comune din punct de vedere al titularilor ci numai din punct de vedere al repartizării cheltuielilor de întreținere și reparare, or, în aceasta materie, potrivit art. 5 lit.c din HG 400/2003, adunarea generala Asociației de proprietari este liberă să ia hotărâri cu privire la repartizarea cheltuielilor comune, fără însă a încălca dispozițiile legale imperative.
Împotriva acestei sentințe, reclamantul a declarat apel, cererea de apel fiind înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a III a Civilă.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul criticat hotărârea primei instanțe pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că temeiurile invocate în sentința atacată sunt străine cauzei, fiind contrare probatoriului administrat și situației de fapt deduse judecății.
Arată că dispozitivul hotărârii pronunțate de instanță este în contradicție cu considerentele și cu cererea introdusă de reclamant în care figurează doi pârâți.
Mai arată apelantul reclamant că instanța de fond a refuzat să dispună verificarea corectitudinii calculelor din listele de plată, respectiv repartizarea cheltuielilor și că instanța a ignorat faptul că prin Anexa 2 Acordului de asociere a Asociației, Administrația condominiului a redefinit astfel proprietatea comună, contrar legii, fapt care a generat calculele contestate dar și faptul că la nivelul întregului condominiu este constituit un fond de reparații de la toate scările, ceea ce nu mai justifică situația ca pentru alte părți comune, acestea să fie repartizate separat la nivel de scară și achitate distinct față de acest fond.
Potrivit unei alte critici se susține că prima instanță nu a avut în vedere faptul că este vorba doar de o singură Asociație de Proprietari, că toate facturile aferente acesteia sunt facturate pe "Asociația de Proprietari -- 4", iar nu pe scări sau tronsoane, că nu s-a avut în vedere de către instanța de fond faptul că facturile pentru care s-a solicitat de către reclamant declararea procedurii falsului s-au dovedit a fi într-adevăr false, unele fiind emise de firme inexistente.
Tribunalul a încuviințat la cererea apelantului reclamant efectuarea în cauză a unei expertize contabile, având obiectivele propuse de reclamantul apelant.
Prin decizia civilă nr.847 A din 29.06.2009, Tribunalul București - Secția a III-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.7553 din 22.09.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prima instanță a făcut o analiză pertinentă a tuturor probatoriilor administrate în cauză pe baza cărora a reținut corect situația de fapt dedusă judecății, neexistând contradicțiile semnalate de reclamant în motivele de apel, totodată fiind în mod just interpretate și aplicate dispozițiile legale în materie.
S- apreciat că raportul de expertiză contabilă anexat la dosar a răspuns detaliat la fiecare dintre obiectivele stabilite de tribunal, pe baza înscrisurilor existente și a celor puse la dispoziție de către părți, în concordanță cu prevederile legale în materie iar în ceea ce privește operațiunea de verificare a listelor lunare de plată și cheltuieli, a facturilor și documentelor contractuale întocmite de intimată, raportul concluzionează în sensul existenței unor facturi emise de furnizorii de utilități în perioada supusă verificării, arătându-se totodată că în intervalul 2001-2004 apa a fost repartizată ținându-se cont de apartamentele care au apometre și care au înregistrat consumul de apă potabilă lunar, diferența fiind repartizată pe apartamentele care nu au contoare, în funcție de numărul de persoane, aceeași procedură fiind folosită și cu privire la repartizarea apei calde și a căldurii, că există registrul de casă în care au fost trecute la încasări toate chitanțele emise de Asociație, iar pentru plăți există documente justificative, totodată întocmindu-se lunar centralizatorul nr.1 pentru cheltuielile comune, precum și liste de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației pentru fiecare scară și apartament în funcție de numărul de camere și de persoane.
În raportul de expertiză se face precizarea în sensul că repartizarea cheltuielilor s-a făcut corect, că nu există sume care să fie încasate în plus, dar că în mod justificat există anumite diferențe în ceea ce privește modul de repartizare a acestor cheltuieli pe persoane, determinate de faptul că unii proprietari și-au instalat apometre pentru înregistrarea apei reci și a apei calde consumate, precum și repartitoare pentru înregistrarea consumului de căldură.
Referitor la încasările și plățile efectuate prin CASA și prin CEC în perioada 2001-2004, se arată în raportul întocmit că există documentele justificative conforme cu legislația în vigoare, același lucru constatându-se și în privința reparațiilor efectuate la imobil.
În privința listelor de întreținere se precizează că acestea sunt lunar afișate la avizier pentru fiecare scară și cuprind mențiunile necesare, iar referitor la lucrările de reparații se arată că acestea au la bază contracte sau convenții civile, există facturi, chitanțe în acest sens, inclusiv procese verbale de recepție, a lucrărilor efectuate, iar repartizarea acestor lucrări s-a realizat pe toate scările blocului respectiv.
Cu privire la terasa blocului se menționează în expertiza contabilă faptul că s-au efectuat lucrări de reparații prin intermediul unei firme specializate, pentru o suprafață de 245 mp,întocmindu-se mai multe facturi legat de aceste reparații, pentru una dintre aceste facturi datată 04.08.2003 specificându-se din eroare o suprafață de 115 mp. în loc de 130 mp. situație care a fost ulterior îndreptată prin anularea facturii și întocmirea unei facturi noi în care s-a trecut suprafața corectă de 130 mp.
Raportul de expertiză contabilă concluzionează în sensul că în cauză au fost respectate prevederile art.45-46 din nr.HG400/2003 în ceea ce privește modalitatea de repartizare a contravalorii lucrărilor de reparații efectuate la terasă și scara 6, astfel că reclamantul - apelant nu a achitat în plus vreo sumă de bani față de suma ce i-a revenit conform cotei părți indivize pe care o deține în proprietate.
În finalul raportului de expertiză contabilă se face precizarea că reclamantul nu a suferit vreun prejudiciu prin modul de calcul al cotelor de întreținere și respectiv de repartizare a cheltuielilor de reparații.
Cu privire la obiecțiunile formulate de reclamantul-apelant la raportul de expertiză cotabilă și care au fost încuviințate de tribunal, în răspunsul întocmit de expert se menționează că expertiza a făcut referire la toate obiectivele stabilite, astfel că tribunalul a menținut în totalitate raportul.
Reclamantul a precizat în cererea de chemare în judecată că are calitatea de pârâtă Asociația de Proprietari a blocului 24, cu sediul în-, sector 3, astfel că susținerile făcute în apel cum că în cauză au figurat doi pârâți, iar în dispozitivul sentinței se face referire doar la intimata Asociația de Proprietari, sunt nefondate.
Instanța de fond a procedat corect în sensul respingerii cererii de contestare a nulității absolute a Anexei 2 la Acordul de Asociere considerându-se că acest acord referitor la constituirea Asociației de Proprietari Bloc 24, inclusiv anexele aferente, acord în temeiul căruia s-a dispus acordarea personalității juridice Asociației prin încheierea din 14.04.2003 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B respectă cerințele legale, respectiv prevederile art.8 alin.1 și 2 din nr.HG400/2003.
În ceea ce privește modalitatea de repartizare a cheltuielilor de întreținere și reparații efectuate la spațiile comune din blocul în care domiciliază reclamantul, prima instanță a reținut că Adunarea generală a Asociației de Proprietari este liberă să ia hotărâri în această materie, fără a fi încălcate dispozițiile legale imperative.
Având în vedere că ansamblul probator al cauzei din care face parte și raportul de expertiză contabilă efectuat în faza de apel nu confirmă susținerile reclamantului legat de modul defectuos în care pârâta intimată a repartizat cheltuielile de întreținere și reparații efectuate în intervalul 2001-2004, ori privitor la anexa 2 la Acordul de Asociere, tribunalul a apreciat că se impune respingerea apelului declarat de reclamant în baza art.296 Cod procedură civilă și menținerea hotărârii pronunțate în primă instanță întrucât este temeinică și legală.
Împotriva acestei decizii, reclamantul a declarat recurs, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București Secția III a Civilă.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și pe cale de consecință a sentinței pronunțată de instanța de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe prevederile art. 304 pct. 5,7,8 și 9 din Codul d procedură civilă, recurentul a arătat, în esență că ambele instanțe de fond au interpretat greșit actul juridic dedus judecații, că au încălcat formele de procedură și au ignorat nulitatea unor acte, întocmite contrar dispozițiilor legale, că hotărârile pronunțate au fost date fără nici un temei legal și printr-o aplicare greșită a legii iar instanțele au ignorat probatoriile administrate, dezicându-se de propriile dispoziții.
Arată recurentul că tribunalul a încuviințat obiecțiunile pe care le-a formulat la raportul de expertiza iar în cadrul hotărârii recurate apreciat că nu sunt fondate criticile apelantului, or soluția de admitere nu putea fi luata daca tribunalul n-ar fi apreciat că ele sunt întemeiate, astfel că, în raport de aceste decizii contradictorii, hotărârea recurată este nelegală și netemeinică.
Arata recurentul că în mod greșit s-a apreciat ca fiind corecte calculele cotelor de întreținere în condițiile în care Anexa 2 (a cărei anulare a solicitat-o) definește "partea comună" contrar textului de lege aplicabil la acel moment. Legiuitorul a ținut seama de modul în care au fost construite imobilele și astfel a putut defini "partea comună" dintr-un condominiu, respectiv a menționat doar excepțiile în care se vor putea face individualizarea unor costuri în cadrul fiecărei Asociații și nu așa cum încearcă conducerea Asociației de Proprietari a - să o facă.
Adunarea generală, fie ea majoritară, nu poate defini și stabili altfel decât prevede legea, ce este și ce nu este "parte comună" a unui I condominiu. Din punct de vedere tehnic și în concordanță cu situația de fapt existentă în condominiu - instalațiile de încălzire, de evacuare a apei menajere, de alimentare cu apă potabilă, nu permit individualizarea/repartizarea pe fiecare scară sau tronson de scară a costurilor, cheltuielile legate de întreținerea și repararea acestora, căzând în sarcina tuturor proprietarilor și nu i doar a unora, mai ales că ele sunt generate de uzura și vechimea instalațiilor existente.
A stabili contrar dispozițiilor legale ce este "parte comună"- conduce inevitabil la un alt mod de calcul și de repartizare a cotelor de! întreținere. Deciziile pronunțate nu au făcut altceva decât să "legitimeze" perpetuarea încălcării legii.
În susținerea acestor motive, recurentul învederează că - la nivelul întregii Asociații este constituit un fond de reparații comun pentru tot condominiul. Astfel fiecare apartament pe lângă plata lunară a cotelor de întreținere lunară ce sunt stabilite, s-au plătit de-a lungul timpului diferite sume care au condus la constituirea fondului de reparații al Asociației.
Cu toate acestea, ori de câte ori pentru părțile comune de la o scară sunt efectuate reparații, numai locatarii din acea scară plătesc costurile efectuate pentru acele intervenții în condițiile în care facturile întocmite de agenții economici sunt emise pentru întreaga Asociație de proprietari și nu separat pe scări sau pe anumite apartamente.În acest context, pentru care motiv se mai justifică constituirea fondului de reparații la nivelul Asociației, în condițiile în care orice cheltuială de reparație la nivel de scară o suportă fiecare locatar.
Arată că expertul nu a făcut dovada consultării documentelor "ridicate" de la primul expert și nici nu a studiat documentele de contabilitate primară; - raportul de expertiză a fost prezentat și altor persoane - care nu aveau calitate de "parte" și nici nu a fost probat cu documente justificative că terța persoană era colaboratoarea acestuia; - în raportul de expertiză se afirmă că nu s-a încălcat legea pentru că nu s-a început urmărirea penală față de administrator și președinte, în loc să se facă calcule și să se prezinte sume corecte.
Nu s-a ținut cont de obiectivele ce le-a formulat recurentul, deși au fost admise de instanță, ci au fost însușite fără temei de instanță "răspunsurile" expertului la obiecțiuni, cu toate că acesta nu și-a susținut argumentat punctul de vedere, ori a dat răspunsuri fără acoperire și nu a efectuat expertiza pe întreaga perioadă, conform obiectivelor încuviințate și dispuse de instanță.
Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă clar că temeiurile juridice pe care le-a invocat, sunt în totală contradicție cu textele de lege aplicabile pe toată perioada pentru care a trebuit să efectueze expertiza.
Prin întâmpinarea formulată la data de 04.12.2009, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că premisele pe care se întemeiază criticile formulate de recurent, sunt eronate și nu se regăsesc în condițiile prevăzute de art. 304 pct. 5,7,8 și 9 din Codul d procedură civilă. prin aceeași întâmpinare a fost invocata excepția tardivității formulării recursului, excepție soluționata motivat de curte în sensul respingerii, în ședința publică din data de 10.12.2009.
Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate și de prevederile legale incidente în cauză, curtea constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct.7 din Codul d procedură civilă.
Potrivit art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă, modificarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Textul de lege sus citat, consacră trei ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs: nemotivarea hotărârii; existenta unor contradicții între considerente și dispozitiv, în sensul că deși dintr- parte a hotărârii rezultă că acțiunea este întemeiată, din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate ști ce a decis instanța; existenta unor contradicții între considerente în sensul că din unele rezultă netemeinicia hotărârii iar din altele, că este întemeiată.
Din verificarea cuprinsului cererii de recurs, curtea retine că recurentul susține existenta unor contradicții nu între considerentele hotărârii recurate sau între aceste considerente și dispozitiv ci, între măsurile luate în timpul efectuării cercetării judecătorești în faza procesuală a apelului - în sensul că deși s-au încuviințat obiecțiuni la raportul de expertiză, administrat în aceasta fază procesuală, la soluționarea căii de atac, criticile formulate de apelant au fost apreciate ca nefondate, recurentul invocând faptul că există în consecință, contradicție, pe fond, derivând din aceste măsuri dispuse de către instanța de apel, care dacă nu ar fi apreciat obiecțiunile formulate ca fiind întemeiate, nu le-ar fi admis.
Curtea retine totodată că potrivit art. 129 alin. 6 Codul d procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății. Potrivit acestei dispoziții legale, instanța este ținută de limitele învestirii sale determinate prin cererea de chemare în judecată, ea neputând hotărî decât asupra a ceea ce formează obiectul cererii deduse judecății.
Așa cum rezultă din acțiunea civilă formulată și precizată de către reclamant, acesta și-a configurat exercițiul dreptului de acces la instanța, formulând acțiune complexă, prin care invocat nulitatea anexei 2 Acordului de Asociere al Asociației pârâte, susținând că în mod nelegal a fost redefinit în cadrul acestui act, proprietatea comună din condominiu și, pe cale de consecința, a solicitat refacerea calcului cotelor de întreținere în ceea ce privește repartizarea cheltuielilor de reparații calculate în raport de această anexă.
Așa fiind, împrejurarea că instanța de apel și-a însușit motivat punctul de vedere al fondului, întemeiat pe interpretarea prevederilor înscrise în art.8 alin. 1 și 2 din HG 400/2003, nu este de natură a conduce la reținerea vreunei critici relative la acest aspect, fiind o chestiune care vizează atributul instanțelor ținând de aprecierea și interpretarea legii și care urmează fi analizat din perspectiva motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
Pe de altă parte, faptul că în apel, tribunalul încuviințat, la solicitarea apelantului reclamant, efectuarea probei cu expertiza tehnică în scopul verificării modului de calcul al cotelor de întreținere contestate și ulterior încuviințat ca expertul să răspundă obiecțiunilor formulate de aceeași parte iar ulterior valorificat acest raport de expertiză, nu poate fi de natură să conducă la concluzia incidentei în cauza motivului de recurs întemeiat pe art. 304 pct. 7 din Codul d procedură civilă ci mai degrabă se configurează intr- critica vizând aprecierea și interpretarea probatoriilor, care scapă însă cenzurii în faza procesuală recursului, față de abrogarea expresă a prevederilor art. 304 pct. 10 și 11 din Codul d procedură civilă, prin prevederile cuprinse în art. 1 pct. 49 din legea nr. 219/2005 și respectiv în art. 1 pct. 112 din OUG 138/2000 aprobată prin legea nr. 219/2005.
Curtea apreciază în același timp, că aceasta critică nu poate fi analizată decât în stricta corelație cu criticile concrete formulate în apel, sub acest aspect și la necesitatea ca masurile dispuse să nu echivaleze cu antepronunțare, or, în apel una dintre aceste critici viza omisiunea instanței de fond de proceda la administrarea acestei probe.
În consecință, față de toate considerentele expuse, curtea apreciază că nu există motive temeinice pentru admiterea recursului în baza art. 304 pct. 7 Codul d procedură civilă.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă - interpretarea greșită actelor juridice deduse judecății, respectiv schimbarea înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestora - Curtea, cu prioritate, va observa că acest text de lege are în vedere ipoteza concretă în care instanța de judecată a nesocotit conținutul explicit al actelor juridice deduse judecății, stabilind alte drepturi și obligații pentru părțile în litigiu, ceea ce din punct de vedere strict legal ar înseamna încălcarea art.969 din Codul Civil (în esență, s-a urmărit prin acest motiv de modificare, ca instanța de judecată să respecte voința clar exprimată a părților din convenții).
Deși dispozițiile art.304 pct.8 din Codul d e procedură civilă sunt determinate de legiuitor cu multă claritate, nu de puține ori în practica instanțelor de judecată această normă procedurală a fost și este invocată pentru a susține o ipoteză concretă de pretinsă aplicarea greșita a legii și aprecierea greșita probelor administrate în cauză, cum este și cazul pricinii de față.
Astfel, în recurs, se reclamă că în mod greșit instanța de apel a reținut că, partea comună" din condominiu, poate face obiectul unor delimitări din partea Asociației de Proprietari, prin acordul de asociere și dispozițiile legale care prevăd atât modul în care poate fi stabilită partea de proprietate comuna cât și modul în care se stabilesc și se datorează cheltuielile de întreținere și reparație aferente acesteia, au caracter imperativ.
Cum lesne se poate observa, critica nu vizează o schimbare a naturii actului juridic, respectiv a actului constitutiv al asociației de proprietari pârâte, în sensul că acesta a fost calificat de așa manieră încât i-a fost alterat în mod substanțial natura sa, ci modul în care a contat în probațiune și în formarea convingerii judecătorului, înscrisul susmenționat și mai ales aprecierea de către instanțele de fond a conformității clauzelor inserate în cuprinsul acestui acord de asociere cu prevederile legale incidente în cauza.
Așa fiind curtea apreciază că nu există motive temeinice pentru admiterea recursului în baza art. 304 pct. 8 Codul d procedură civilă.
În ceea ce privește susținerea recurentului referitoare la nelegalitatea deciziei recurate întemeiata pe faptul că în penultimul alineat al acesteia se menționează că pârâta Asociația de proprietari Z4 are sediul în sectorul 5 și nu în sectorul 3, curtea va înlătura ca vădit nefondată, prin raportare la conținutul concret al dispozitivului hotărârii recurate, în cadrul căruia se menționează că intimata pârâta are sediul în B, Bd. - - nr. 37, -4,. 5.4, sector 3.
În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9 din Codul d procedură civilă.
O primă precizare care se impunea fi făcută este aceea că verificând cererea de recurs, în cadrul acestei critici, recurentul deși nu invoca în mod expres încălcarea unui anumit text de lege sau aplicarea ori interpretarea lui eronată în cauză, susține pe de parte, faptul că adunarea generala a asociației nu avea posibilitatea de face precizări în ceea ce privește părțile comune ale condominiului, în cadrul acordului de asociere, susținând că aceste precizări sunt contrare normelor legale în materie, care stabilesc doar excepțiile în care se poate face individualizarea unor costuri iar pe de alta parte, că prin aceasta inserare, se produce vătămare recurentului care, potrivit acordului de asociere este nevoit sa achite atât un fond de reparație comun, care este utilizat pentru acoperirea costurilor legate de întreținerea și reparația acelor parți comune ale condominiului stabilite că atare în actul constitutiv cât și costul cheltuielilor de reparații la nivelul acelor părți definite ca fiind comune la nivelul fiecărei scări.
Potrivit art. 10 din legea nr. 114/1996, anexa 2 - Regulamentul-cadru al asociațiilor de proprietari,stabilirea cotei-părți din cheltuielile de reparație a proprietății comune ce revine fiecărui proprietar din cadrul condominiului se face proporțional cu cota-parte din proprietatea comună aferentă proprietății individuale.
Totodată, potrivit art. 24 lit. a și din același act normativ, asociația de proprietari îndeplinește următoarele atribuții:
- adoptă și amendează bugetele de venituri și cheltuieli, precum și fondul de rulment;
- reglementează folosirea, întreținerea, repararea, înlocuirea și modificarea părților proprietății comune;
În același timp, art. 29 stabilește că toți proprietarii de apartamente trebuie să plătească în avans cota ce le revine din bugetul pentru cheltuielile comune. Plata se va faceconform hotărârii luate în adunarea generală.
Este adevărat că prevederile art. 3 lit. c din legea nr. 114/1996- Anexa 2 definesc noțiunea de proprietate comună, însă, pe de parte aceste dispoziții legale nu reglementează modul de stabilire sau repartizare a cheltuielilor vizând întreținerea și repararea proprietății comune, din acest punct de vedere, prevederile legale anterior redate fiind pe deplin aplicabile, iar pe de altă parte, câtă vreme prevederile art. 24 lit. din actul normativ de referința stabilesc neechivoc că asociația de proprietari are posibilitatea, conferită de lege, de reglementa inclusiv aspecte legate de modificarea părților proprietății comune iar art. 8 alin. 1si 2 din HG 400/2003, permite ca în clădirile de locuit cu mai multe scări să se poată constitui asociații de proprietari pe una sau mai multe scări, dacă proprietatea comună aferentă poate fi delimitată, coproprietarii putând hotărî cu privire la delimitarea efectivă a părților de proprietate comună, curtea apreciază că în mod corect au apreciat instanțele de fond că aceste dispoziții legale nu au caracter imperativ.
Totodată, din verificarea cuprinsului anexei 2 a acordului de constituire, se constată că în cauză, prin hotărârea adunării generale, nu s-a procedat la extindere sau excludere a unor părți din condominiu, de folosință comună din sfera proprietății comune, ci s-a procedat la stabilirea modului în care se suportă cheltuielile legale de întreținerea și repararea acestora, în mod distinct, respectiv, de către toți proprietarii din condominiu sau de către toți proprietarii unei scări.
În acest sens, curtea reține că, prin anexa 2 acordului de asociere, s-a procedat la detaliere a modului în care urmează se suporta cheltuielile de întreținere ale proprietății comune, stabilindu-se că pentru acele părți comune care sunt reprezentate de: acoperișul blocului, fațada exterioara, fundația, de gunoi, antena Tv, toate instalațiile de la racordul stradal de alimentare evacuare și canalizare orizontale de la subsolul blocului până la punctul de racord cu instalațiile verticale pe scări, participa toți proprietarii blocului, iar pentru acele elemente ale părților comune reprezentate de intrările scării, subsolul scării, casa scării, uscătoria, boxele scării, instalația, instalațiile de alimentare și evacuare verticale de la racordul orizontal al scării din subsol până la racordul din apartament, participă potrivit cotei părți indivize, proprietari scării respective.
Din verificarea enumerării acestor ultime categorii de cheltuieli, în cadrul anexei 2 a acordului de asociere rezultă cu evidență că ele au avut în vedere natura părților de proprietate comună dar mai ales destinația concretă acestora, de a folosi doar acelor proprietari de pe scara respectivă.
În raport de aceste constatări se impune a se reține așadar, că, în temeiul art. 24 coroborat cu art. 29 din legea nr. 114/1996 -Anexa 2, asociația de proprietari era îndreptățită să stabilească, prin hotărâre, atât chestiunile legate de întreținerea și repararea părților proprietății comune cât și aspectele legate de stabilirea bugetului necesar efectuării unor cheltuieli care să vizeze părțile de proprietate comună din condominiu și participarea proprietarilor la cheltuielile de administrare și de întreținere a clădirii.
Faptul că recurentul achită către asociația de proprietari și un fond de reparații care este destinat achitării acelor cheltuieli în legătură cu părțile din proprietatea comună în raport de care în adunarea generală s-a stabilit că revin tuturor proprietarilor din condominiu, nu poate fi apreciat ca fiind de natură să constituie un motiv de nulitate al anexei 2 a acordului de asociere, câtă vreme, această obligație revine tuturor proprietarilor din respectivul imobil iar contestatorul nu contestat prin acțiunea cu care a investit prima instanța decât exclusiv aspectele inserate în cuprinsul anexei 2 a acordului de asociere iar nu și hotărârea prin care s-a procedat la stabilirea acestui fond de reparații.
Pe de altă parte, participarea proprietarilor la suportarea cheltuielilor de reparație aferente părții de proprietate comună pentru care s-a stabilit că revin doar proprietarilor de pe scara respectivă, se face proporțional cu cota-parte din proprietatea comună aferentă proprietății individuale, conform art. 6.2 din acordul de asociere, așadar în concordanță cu prevederile exprese ale art. 46 din HG 400/2003. În același timp, prin acest mod de stabilire a cotelor de participare la suportarea cheltuielilor de reparație aferente părții de proprietate comună pentru care s-a stabilit că revin doar proprietarilor de pe scara respectivă, recurentul nu poate fi obligat să participe la suportarea cheltuielilor de aceeași natură, care, potrivit aceluiași acord de asociere sunt suportate de locatarii celorlalte scări, beneficiari ai acestor părți comune.
În raport de toate aceste constatări, curtea va retine ca nefondat și acest motiv de recurs.
Având în vedere limitele investirii primei instanțe, câtă vreme reclamantul a precizat în mod expres în ședința publică din data de 22.09.2005, că în ceea ce privește petitul 2 al cererii formulate, ceea ce contestă este modul de calcul al cotelor de întreținere prin prisma,repartizării ilegale a cheltuielilor în sensul că a fost stabilit fond de reparații la nivel de scară", iar nu modul de calcul al acestora în raport de cele stabilite conform anexei 2 acordului de asociere, prin raportare la considerentele expuse în cadrul analizei motivului de recurs întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 9, sub aspectul modului de soluționare primului capăt de cerere, curtea va respinge ca nefondate și celelalte critici formulate în cauză și care vizează nulitatea probei cu expertiză administrată în faza procesuală a apelului.
Astfel, curtea apreciază că de vreme ce aspectele legate de modul de administrare a acestei probe și de valorificare a acesteia tindeau la proba netemeinicia și nelegalitatea modului de repartizare a cotelor de întreținere sub aspectul cheltuielilor de reparație a părților de proprietate comună, calculate de asociația pârâtaconform Acordului de asociere, eventuala constatare a nulității raportului de expertiză nu poate constituie un motiv temeinic de admitere căii de atac a recursului, tocmai prin raportare modul de dezlegare a primului capăt de cerere, cu care se află în strânsă interdependență.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 312 din Codul d procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul promovat.
Potrivit art. 274 Cod de procedură civilă,partea care cade în pretențiuni va fi obligată la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Principiul care rezulta din aceasta dispoziție legala are ca temei culpa procesuala a părții care a căzut în pretenții, cheltuielile judiciare având totodată rolul de a despăgubi partea care a câștigat procesul și care nu este vinovata de declanșarea activității judiciare.
În cauză, curtea reține culpa procesuala a recurentului, câta vreme, aceasta a căzut în pretenții, ca urmare a soluției ce va fi pronunțată în recurs, astfel că acesta, în raport de prevederile art. 274 din Codul d procedură civilă, trebuie să suporte riscul pierderii procesului, întrucât a obligat pe partea potrivnică câștigătoare să angajeze cheltuielile din proces.
Curtea retine totodată că potrivit art. 274 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților în anumite limite.
Întrucât accesul liber la justiție, ca, de altfel, orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituție și de art. 6 din CEDO, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credință, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor și intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nici o îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanță cu exigențele generale proprii unui stat de drept.
Având în vedere pe de parte, obiectul acțiunii inițiale, faptul că în recurs fost acordat un singur termen de judecată, iar totalul onorariului de avocat solicitat de intimați este în cuantum de 1000 lei, suma care în este mod vădit disproporționată, atât sub aspectul volumului de muncă prestată de avocat, cât și complexitatea cauzei iar pe de altă parte, considerentele decurgând din aplicarea în cauza prevederilor legale anterior citate, curtea va dispune obligarea recurentului reclamant la plata către intimați, a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - reclamant - împotriva deciziei civile nr.847 A din 29.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâți ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI - Z4 și
Obliga recurentul către intimați la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, cu aplicarea art. 274 alin. 3 Cod de procedură civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
MARI - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.2/13.01.2010
Secția a III-a Civ. - /
Jud. sect.3
Președinte:IlieJudecători:Ilie, Mihai Andrei Negoescu Gândac, Ionelia
