Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 178/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 178
Ședința publică din data de 21.05.2009
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea apelului civil formulat de reclamantul domiciliat în B,-,. 1 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 803 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea, în contradictoriu cu intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor B, cu sediul în B,-, sector 5, Primăria orașului P cu sediul în P-, jud. V, Consiliul Local al orașului P jud. V, în acțiunea civilă având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 cod proc.civilă.
Nemaifiind cereri de formulat, curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- reclamantul în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Consiliul Local al Orașului Par evendicat imobilul situat în P- compus din casa de locuit construită din cărămidă în suprafață de 96 mp și 400 mp reprezentând curtea aferentă și suprafața de 900 mp reprezentând grădina situată pe str. -.
A mai solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 200 lei cu titlu de daune-interese, pentru fiecare zi de întârziere, începând cu 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii și la plata contravalorii lipsei de folosință asupra imobilului timp de 45 de ani în cuantum de 200.000 lei.
De asemenea a solicitat constatarea operării dreptului de accesiune imobiliară asupra edificiilor construite pe imobilul teren conform art. 489 și 494 cod civil.
În motivarea cererii arată că imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1964 fără să fi primit o despăgubire justă și prealabilă, de orice natură.
În dovedirea acțiunii, prin comparare de titluri, a solicitat să se constate că titlul de proprietate al pârâților își are izvorul într-un abuz, pe când titlul de proprietate al său este înregistrat în registrul de transcripțiuni - inscripțiuni, este un titlu mai bine caracterizat și preferabil.
În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 480 - 485, 489, 494 și 1851 cod civil, dispozițiile art. 6 din CEDO, dispozițiile art. 1 din Primul Protocol la CEDO, dispozițiile art. 11, 20, 21 din Constituția României.
Pârâtul Consiliul Local al Orașului Paf ormulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată considerând că pentru revendicarea imobilului nu are calea dreptului comun, ci aplicarea Legii 10/2001 și pe terenul în litigiu s-au construit blocuri de locuințe.
Statul Român prin întâmpinare a invocat netimbrarea acțiunii, prescrierea dreptului la acțiune, în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, precizând că pe dreptul comun dovada dreptului de proprietate se poate face doar printr-un titlu de proprietate.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 803/4.12.2008 a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Din adeverința nr. 8678/2001 eliberată de Primăria Orașului P rezultă că petentul împreună cu tatăl său au figurat în evidențele din perioada 1959-1963 cu bunuri imobile situate pe- împrejurare care nu a fost infirmată de pârâții din cauză iar identificarea imobilului fiind constatată prin raportul de expertiza judiciară (fila88).
Însă, prin această din urma lucrare de specialitate s-a concluzionat că nu pot fi determinate limitele terenului deoarece s-a schimbat configurația vechiului amplasament si că terenul revendicat nu se poate reconstitui pe vechiul amplasament fiind ocupat de proprietăți particulare și de blocuri, de locuințe cu spații comerciale la parter.
Potrivit art.480 civ. proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însa în limitele determinate de lege și din aceste prevederi legale se desprinde definiția acțiunii în revendicare ca fiind acea acțiune prin care proprietarul, care a pierdut posesia unui bun individual determinat, cere instanței să i se stabilească dreptul de proprietate asupra bunului și să redobândească posesia lui de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.
Cu privire la capetele de cerere constând în plata contravalorii lipsei de folosință ți accesiune imobiliară reține că fiind capăt de cerere accesoriu în raport de cererea principală are aceeași soartă juridică.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o pentru următoarele;
Instanța de fond eronat a concluzionat că nu a făcut dovada că pârâtul Statul Român ocupă terenul în litigiu, precum și faptul că deși imobilul a făcut obiectul unui decret de expropriere, aceasta nu echivalează cu lipsa de posesie ca element constitutiv al dreptului de proprietate, insinuându-se în acest fel că de fapt s-ar afla în posesia terenului în cauză.
Că pe terenul pe care îl revendică au fost construite blocuri, fiind de notorietate faptul că naționalizările comuniste efectuate în mod abuziv constau tocmai în pierderea posesiei proprietarului de drept.
Intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare a reiterat excepțiile invocate la instanța de fond, respectiv a netimbrării acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive și a prescrierii dreptului la acțiune, în ceea ce privește capătul de cerere accesoriu.
A mai invocat inadmisibilitatea cererii în condițiile în care pentru reglementarea situației imobilelor preluate de stat a fost adoptată Legea 10/2001, reclamantul fiind obligat să urmeze procedura prevăzută de această lege.
Pe fondul cauzei solicită respingerea cererii ca neîntemeiată întrucât reclamantul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra bunului.
Intimatele Primăria și Consiliul Local P au solicitat respingerea apelului întrucât în lipsa actelor de proprietate este imposibilă reconstituirea pe vechiul amplasament, iar construcțiile au fost demolate.
De asemenea, mai precizează că regimul juridic al bunurilor preluate în mod abuziv de statul român cu sau fără titlu este reglementat printr-o lege specială, Legea 10/2001, iar acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun, este inadmisibilă.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
Excepțiile invocate de intimați sunt nefondate pentru următoarele considerente;
Având în vedere dispozițiile art. 15 lit. r din Legea 146/1997 reține că excepția netimbrării acțiunii și respectiv a cererii de apel este nefondată, obiectul cererii fiind revendicarea unui imobil preluat de stat după 6 martie 1945.
De asemenea, reclamantul a chemat în judecată Statul Român, apreciind că imobilul se află în posesia acestuia susținând că terenul a fost preluat prin expropriere, iar cel care a făcut exproprierea a fost Statul Român.
Analizarea prescrierii dreptului de a solicita despăgubiri este în strânsă legătură cu capătul de cerere principal, calculul termenului de prescriere fiind făcut în funcție de recunoașterea sau nu a dreptului de proprietate al reclamantului.
Cu privire la inadmisibilitatea acțiunii reține că este, de asemenea, nefondată.
Decizia nr. 33/9.06.2008 prin care s-a pronunțat cu privire la concursul între legea specială și legea generală, nu a exclus posibilitatea formulării acțiunii în revendicare.
Susținerile intimaților nu pot fi primite, întrucât s-ar bloca accesul la justiție al persoanelor ale căror bunuri au fost preluate de stat, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 6 din CEDO, cât și cele ale Protocolului nr. 1.
Pe fondul cauzei, constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
Acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul a pierdut posesia bunului său cere să i se stabilească existența dreptului de proprietate și, în consecință, - redobândirea posesiei de la cel care posedă acel bun fără a fi proprietar.
Reclamantul potrivit dispozițiilor art. 1169 cod civil avea obligația de a face proba pretențiilor sale, respectiv să producă dovezi pentru identificarea precisă a imobilului și pentru dovada dreptului de proprietate.
Instanța de fond pornind de la adeverința eliberată de Primăria oraș P ( fila 8 ) a dispus efectuarea unei expertize topometrice care a concluzionat că nu se pot determina limitele exacte ale proprietății revendicate.
Cum reclamantul nu a depus titlul de proprietate pe care îl consideră mai preferabil și mai bine caracterizat, aflându-ne într-o acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile art. 480 cod civil, reține că în mod corect, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că imobilul a făcut obiectul unui decret de expropriere pentru a se putea identifica terenul și construcția.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 296 cod proc.civilă va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul civil declarat de reclamantul domiciliat în B,-,. 1 sector 1, împotriva sentinței civile nr. 803 din 4.12.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/9.06.2009
Dact.IS/6ex./10.06.2009
Fond.
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Gabriela Baciu
