Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1787/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1787/R/2009
Ședința publică din 2 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
-- -
GREFIER: -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr.139/A din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr- privind și pe reclamanții intimați - și, precum și pe pârâții intimați, COMISIA LOCALĂ DE FOND FUNCIAR L, căs., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamanților intimați, avocat, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială (39) și reprezentantul pârâților recurenți, avocat, din Baroul Cluj, cu împuternicire avocațială (11), lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este viciată cu pârâta.
S-a făcut referatul cauzei, după care, Curtea constată că recursul a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este legal timbrat. Totodată, constată că prin registratura instanței, la data de 25 septembrie 2009, pârâții recurenți, și, prin reprezentantul lor, avocat, au depus la dosar un script intitulat "Poziția procesuală" cu privire la întâmpinarea depusă de intimații și, la care au anexat încheierea de nr. 289/1986.
Instanța înmânează reprezentantului reclamanților intimați un exemplar din scriptul intitulat "Poziția procesuală".
Curtea, pune în vedere reprezentantului reclamanților intimați să precizeze dacă mai susține excepția nulității absolute a recursului în privința recurentului invocată prin întâmpinare, având în vedere lipsa capacității de folosință a lui, la momentul promovării recursului.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că nu mai susține excepția nulității absolute a recursului în privința recurentului, având în vedere afirmația făcută la termenul de judecată din 18 septembrie 2009 de către avocatul care a redactat recursul.
Curtea pune în vedere reprezentantului reclamanților intimați să precizeze cine este având în vedere că prin extinderea de acțiune aflată la 29 din dosarul instanței de fond a fost introdusă în cauză
și ulterior aceasta nu a mai fost citată.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că este soția pârâtului intimat, pârât care are termen în cunoștință întrucât a fost prezent la dezbateri, la termenul de judecată din data de 18 septembrie 2009.
Întrebat fiind, reprezentantul reclamanților intimați arată că în mod cert este în viață și are cunoștință despre faptul că soțul său, respectiv pârâtul avea mandat să o reprezinte în prezenta cauză.
Curtea constată că în fața instanței de apel, pârâta nu a fost citată, iar mandatarul acesteia, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței de apel, astfel că pune în discuție aspectul privind procedura de citare cu pârâta.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că mandatul dat de pârâta pârâtului nu acoperă lipsa de procedură cu
pârâtul.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că pârâtul s-a prezentat în fața instanței de apel d e circa 3 - 5 ori, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al pârâtei și a depus chiar o întâmpinare în dosarul instanței de apel. Totodată, arată că, procedura de citare este legal îndeplinită, deoarece potrivit art. 105.pr.civ. nulitatea actului procedural poate fi invocată doar de către partea vătămată, care este pârâta, iar aceasta nu a invocat o astfel de nulitate.
Curtea constată că la 33 din dosarul instanței de fond se află procura specială, prin care pârâta l-a împuternicit pe soțul său, pârâtul, să o reprezinte în prezenta cauză, astfel că viciul de procedură cu pârâta se acoperă conform dispozițiilor art. 89 alin. 2.pr.civ având în vedere că la termenul de judecată din 18 septembrie 2009 s-a prezentat pârâtul intimat, care este mandatat să o reprezinte și pe pârâta.
Curtea constată că în fața instanței de apel, pârâta nu a fost citată, iar mandatarul acesteia, pârâtul nu s-a prezentat în fața instanței de apel, astfel că revine asupra aspectului privind procedura de citare cu pârâta și repune în discuția reprezentantului reclamanților intimați și reprezentantului pârâților recu-renți acest viciu de procedură.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că mandatul dat de pârâta, pârâtului nu acoperă lipsa de procedură cu
pârâtul.
Reprezentantul reclamanților intimați arată că pârâtul s-a prezentat în fața instanței de apel d e circa 3 - 5 ori, atât în nume propriu, cât și în calitate de mandatar al pârâtei și a depus chiar o întâmpinare în dosarul instanței de apel. Totodată, arată că, procedura de citare este legal îndeplinită, deoarece potrivit art. 105 pr.civ. nulitatea actului procedural poate fi invocată doar de către partea vătămată, care este pârâta, iar aceasta nu a invocat o astfel de nulitate.
Reprezentantul reclamanților intimați și reprezentantul pârâților recurenți arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la reaprecierea probelor, reevaluarea stării de fapt și la netemeinicia hotărârii atacate, având în vedere că punctele 10 și 11 din art. 304 pr.civ. au fost abrogate, declară închise dezbaterile orale și acordă cuvântul reprezentantului reclamanților intimați și reprezentantului pârâților recurenți atât asupra excepției invocate din oficiu de către instanță, cât și asupra recursului declarat în cauză.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în secundar modificarea hotărârii instanței de apel în sensul admiterii apelului și stabilirii liniei de hotar dintre terenul proprietatea reclamanților, înscris în nr. 28335/1184, tarlaua 8, parcelele 23 și 24 și terenul proprietatea pârâților, înscris în nr. 3296/1402 parcelele 21 și 22, conform expertizei efectuată în cauză de către doamna expert; respingerea obligației pârâților să desființeze toate construcțiile și plantațiile deoarece acestea se află pe terenul proprietatea lor; admiterea excepției privind uzucapiunea de 30 de ani privind terenul aferent construcțiilor; îndepărtarea obligației privind plata cheltuielilor de judecată; obligarea la plata cheltuielilor de judecată la toate gradele de jurisdicție, constând în taxe judiciare și onorariu avocațial, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs și pe care le susține oral. Arată că, instanța de fond și instanța de apel nu au analizat cererile cu privire la stabilirea mejdiei între terenul proprietatea reclamanților, înscris în nr. 28335/1184, tarlaua 8, parcelele 23 și 24 și terenul proprietatea pârâților, înscris în nr. 3296/1402 parcelele 21 și 22 și cererile referitoare la cheltuielile de judecată. Arată că, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 pr.civ. și precizează că interogatoriul părților este o probă pertinentă soluționării cauzei, din care rezultă că părțile cunosc linia de hotar dintre cele două proprietăți menționate mai sus. Totodată, arată că în cauză au fost întocmite două rapoarte de expertiză, din care o expertiză a fost efectuată de către domnul expert, iar o altă expertiză a fost efectuată de către doamna expert și precizează că în opinia sa, expertiza efectuată de domnul expert este greșită, deoarece nu a analizat eliberat pe numele pârâtei, iar expertiza efectuată de doamna expert este corectă.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită admiterea excepției inadmisibilității acelor motive de recurs care se referă la reaprecierea probelor, reevaluarea stării de fapt și la netemeinicia hotărârii atacate, deoarece prin memoriul de recurs sau invocat astfel de motive și s-a menționat că recursul se întemeiază pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9.pr.civ. când în realitate sunt enumerate motive de neteminicie a hotărârii atacate. Solicită respingerea recursului ca inadmisibil, pentru motivele arătate prin întâmpinarea depusă la dosar și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, conform chitanței pe care care o depune la dosarul cauzei.
În replică, reprezentantul pârâților recurenți, arată că în memoriul de recurs a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 pr.civ. în sensul că hotărârea este nelegală, fiind contradictorie probațiunii administrate în cauză. Arată că își menține punctul de vedere menționat în memoriul de recurs și solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial în cuantum de 1500 lei, conform chitanței pe care o depune la dosarul cauzei.
CURTEA
Prin Sentința civilă nr. 812 din 27.06.2007 a Judecătoriei Gherla, pronunțată în dosarul nr.879/205, a fost admisă în parte acțiunea extinsă și precizată formulată de reclamanții și împotriva pârâților și soția, în nume propriu și în calitate de moștenitori ai defuncților, și, Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 comuna jud. C, și I și s-a constatat că terenul în suprafață de 2849. în scris în TP nr. 28335/1184/18.04.2000, 8, parcelele 23 și 24 se identifică total cu terenul înscris în CF nr. 1769 nr. topo 771/1, în CF nr. 1511 nr. topo 771/2 și în CF nr. 560 nr. topo 772;
S-a dispus comasarea parcelei topo 771/1 în suprafață de 800. cu parcela nr. topo 771/2 în suprafață de 2648. și cu nr. topo 772 în suprafață de 1130. într-un singur corp funciar cu nr. topo nou 771/1, 771/2, 772 cu suprafața totală de 2648.;
S-a dispus rectificarea suprafeței acestei parcele de la 2648. la 2741.; s-a dispus dezmembrarea acesteia în nr. topo nou 771/1/1, 771/2/1, 772/1 teren în suprafață de 2634. și nr. topo nou 771/1/2, 771/2/2, 772/2 teren în suprafață de 107.
S-a constatat că pe terenul în suprafață de 2634. se află edificate construcțiile Casă pe fundații din beton, pereți din cărămidă acoperită cu țiglă având 3 camere, 1 bucătărie, 1 alimente, 1 hol, urcare în pod, apoi cu șură din piatră și acoperit cu țiglă.
S-a constatat că reclamanții au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2634. și asupra construcțiilor aflate pe acesta prin contract autentificat la 31.10.2003 de BNP G și s-a dispus radierea dreptului de uzufruct viager din CF nr. 1769 înscris în favoarea defuncților și ca fiind stins prin deces.
S-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților asupra parcelelor cu nr. topo nou în suprafață de 2634. și asupra construcțiilor aflate pe teren dar și asupra terenului cu nr. topo nou în suprafață de 107. ca bun comun.
S-a stabilit că linia de hotar dintre proprietatea reclamanților identificată cu nr. topo 771/1/2, 771/2/2, 772/2 și terenul înscris în TP nr. 3296/1402 din 07.09.2005 emis în favoarea pârâtei și ocupat de pârâții și soția, este linia dreaptă în lungime de 130,50 ce unește stâlpul de beton de la șosea și nucul de la drumul agricol, conform planului aflat la Anexa 9 și întocmit de expert și care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pârâții și soția au fost obligați să lase în deplină proprietate și pașnica posesie a reclamanților terenul în suprafață de 107.
Pârâții și soția au fost obligați să desființeze toate construcțiile și plantațiile edificate pe parcela nr. topo 771/1/2, 771/2/2, 772/2 în suprafață de 107. și care încalcă linia de hotar stabilită.
Aceeași pârâți au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1827 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin titlul de proprietate nr. 28335/1184 s-a reconstituit dreptul de proprietate al pârâtului pentru suprafața de 2849. intravilan în 8, parcelele 23 și 24.
Din expertiza tehnică efectuată rezultă că acest teren se identifică total terenul înscris în CF nr. 1769 nr. topo 771/1, în CF nr. 1511 nr. topo 771/2 și în CF nr. 560 nr. topo 772 ai căror proprietari tabulari sunt pârâții cu domiciliul necunoscut și antecesorii pârâtului.
Întrucât terenurile din titlul de proprietate se suprapun cu toate parcelele din cartea funciară, pentru o evidență clară și operativă a imobilelor s-a dispus comasarea acestora dar și rectificarea la suprafața reală de 2741.
Reținând conținutul actului autentic de vânzare-cumpărare încheiat între reclamanți și pârâtul s-a dispus întabularea dreptului de proprietate asupra terenului și construcțiilor.
Expertul a constatat că reclamanții ocupă o suprafață mai mică cu 215. decât în titlul de proprietate iar pârâții o suprafață mai mare cu 165. decât în titlul de proprietate iar linia de hotar dintre imobile este o linie curbă pornind de la două puncte recunoscute și acceptate de părți, care sunt la Sud spre șosea - adică stâlpul de beton, iar la Nord spre drumul de exploatare - nucul.
Conform planurilor de carte funciară, mejdia este o linie dreaptă în lungime de 130,50 între stâlp și nuc, constatându-se că pârâții ocupă o suprafață de 107. din terenul reclamanților iar pe această porțiune de 107. începând cu anii 1987-1988 aceeași pârâți au edificat diferite construcții, unele chiar după anul 2003 astfel că nu este împlinit termenul de uzucapiune de 30 de ani.
Opinia expertului asistent (din partea pârâților) este vădit părtinitoare acestora și nu corespunde realității, instanța înlăturând-o ca necalificată în considerarea faptului că domeniul expertului sunt construcțiile.
Cererea pârâților privind efectuarea unei contraexpertize a fost respinsă ca neîntemeiată și inutilă întrucât raportul întocmit de ing. este clar și explicit, nefiind incidente disp. art. 212.pr.civ.
Susținerile pârâților în sensul că efectuarea unei noi expertize este un drept al acestora, în realitate este o opțiune pe care instanța o analizează numai dacă sunt îndeplinite cerințele legii.
Reținând concluziile raportului de expertiză și incidența art. 480 și 584.civ. s-a stabilit că linia de hotar este linia dreaptă în lungime de 130,50 cu punctele de referință mai sus arătate.
Prin decizia civilă nr.139 din 11 martie 2009, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, s-a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții, și de, continuatorul defunctului, menținându-se în întregime sentința atacată.
Apelanții, și au fost obligați să plătească intimaților și cheltuieli de judecată în apel în sumă de 1850 lei.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a constatat că o primă observație este aceea că, reclamanții nu au putut cumpăra "o stare de fapt percepută cu propriile simțuri" ci au cumpărat un imobil cu un anumit amplasament, întindere și configurație.
Titlul de proprietate al fostului proprietar pârâtul, i-a conferit acestuia toate atributele dreptului de proprietate, atribute pe care le-a transmis apoi reclamanților prin actul de vânzare-cumpărare, cu privire la construcții și teren.
Prin întâmpinarea formulată la fondul cauzei de acest pârât s-a arătat că și ei au avut probleme în legătură cu geamurile de la bucătăria de vară, coronamentul pomilor aflați în apropierea mejdiei și cotețele edificate de pârâți pe terenul proprietatea sa. Apoi, în anul 2004, aceeași pârâți au construit un garaj pe terenul ce era deja înstrăinat reclamanților, toate aceste construcții fiind făcute în lipsa acordului proprietarului astfel că pârâții nu pot invoca nici măcar o posesie utilă.
Prin întâmpinarea formulată de pârâții, aceștia au susținut că toate construcțiile sunt amplasate pe terenul atribuit prin titlu de proprietate lui, în 8, parcela 21, respectiv curți construcții în suprafață de 522. și parcela 22 adică arabil în suprafață de 1316.
Martorii audiați declară că anexele au fost construite de pârâtul în anii 1987-1988 iar garajul în anul 2004, pentru acesta din urmă existând neînțelegeri între reclamanți și pârâtul. Aceeași martori au mai arătat și despre neînțelegerile dintre fostul proprietar și pârâtul cu privire la mejdie.
La efectuarea expertizei încuviințate pentru stabilirea mejdiei s-a încuviințat ca pârâții să fie asistați la măsurători de către expertul, fără însă ca acesta să fie desemnat ca expert asistent. Expertul a stabilit linia de hotar ca fiind o linie dreaptă care unește cele două puncte recunoscute și acceptate de părți, rezultând că pârâții ocupă o suprafață de 107. din terenul reclamanților.
Linia de hotar existentă în prezent este curbată tocmai datorită construcțiilor edificate de pârâții apelanți.
Expertul a arătat și faptul că, prin scăderea celor 107. din terenul pârâților, aceștia rămân în continuare cu o suprafață mai mare cu 58. decât cea înscrisă în titlul de proprietate.
Obiecțiunile formulate de pârâții la această expertiză privesc faptul că expertul a ignorat situația de fapt a construcțiilor și faptul că în planul cadastral toate limitele de proprietate sunt ușor curbate.
În mod legal instanța fondului a respins aceste obiecțiuni ca și cererea privind efectuarea unei noi expertize deoarece, din terenurilor depusă de expert rezultă că o curbă mai accentuată se află pe altă porțiune decât cea care face obiectul acțiunii iar curbura ușoară existentă în prezent se datorează amplasării construcțiilor de către pârâții, hărțile la acea dată fiind întocmite conform situației existente și fără să fi fost stabilită mejdia.
Respingerea obiecțiunilor și a cererii privind efectuarea unei noi expertize nu reprezintă o încălcare a dreptului la apărare, așa cum greșit susțin apelanții.
Potrivit art. 212 alin. 1.pr.civ. dacă instanța nu este lămurită va putea ordona refacerea expertizei adică, încuviințarea unei noi expertize nu este obligatorie pentru instanță, cu atât mai mult cu cât concluziile expertizei se coroborează cu însăși susținerile pârâților și depozițiile martorilor.
Faptul că nu s-a încuviințat măsurarea suprafeței de teren din TP al pârâtei este rezultatul modului în care pârâții și-au formulat apărările, respectiv aceștia nu au formulat o cerere reconvențională referitoare la întinderea dreptului lor de proprietate, la uzucapiune sau chiar mejdie iar pe de altă parte, la stabilirea obiectivelor expertizei nu s-a solicitat și o asemenea măsurare.
Prin prisma temeiurilor de drept ale acțiunii reclamanților, stabilirea mejdiei nu se supune dispozițiilor cuprinse în Legea nr. 7/1996, textul art. 58 din această lege fiind invocat în mod cu totul arbitrar.
Obiectul acțiunii nu presupune o comparare a titlurilor părților ci doar analiza formei terenului în partea în litigiu, în limitele suprafeței dovedite a fi în proprietatea părților.
Sunt total nejuridice susținerile apelanților privind uzucapiunea intervenită asupra celor 107. cel puțin sub aspectul neformulării unor pretenții proprii.
Invocarea exproprierii forțate vădește necunoașterea acestei instituții juridice și confuzia în care se află apelanții cu privire la dreptul lor de proprietate dar și la obligația corelativă de respectare a proprietății altuia.
Este real că foștii proprietari nu au stabilit mejdia cu pârâții dar acest fapt nu împiedică pe reclamanți, actualii proprietari, să stabilească această mejdie în condițiile prevăzute de art. 584.civ.
Operațiunile judiciare ale grănițuirii presupun identificarea hotarului real, trasarea acestuia - prin examinarea titlurilor de proprietate. Hărțile existente pot avea relevanță numai în situația în care oferă date concludente ce pot ușura operațiunea de identificare și reconstituire a hotarului real.
În principiu, grănițuirea reprezintă o operațiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre proprietăți vecine, menită să apere dreptul de proprietate. Este necesar ca grănițuirea dispusă să rezolve pretențiile părților cu caracter revendicativ, de natură a asigura o folosință utilă a proprietăților.
Neîntemeiate sunt și criticile privind opiniile expertului cu privire la aspecte ce nu au fost stabilite ca obiectiv (geamurile construcției, pomii fructiferi, etc.)
Este real că aceste aspecte nu au fost stabilite ca obiectiv pentru expert dar, expertul s-a pronunțat asupra lor în contextul în care a precizat amplasamentul construcției pe terenul proprietatea reclamanților.
Această constatare a expertului nu este de natură a schimba concluziile privind mejdia reală.
Pentru înlăturarea oricăror dubii asupra problemelor de ordin constructiv observate de expertul, s-a dispus în apel efectuarea unei noi expertize, prin care expertul a constatat că magazia și garajul sunt construcții provizorii, mai există un șopron de lemne improvizat lângă șură, că unul din geamurile bucătăriei este recent montat iar streașina imobilului pârâților nu are jgheaburi.
Același expert constată că bucătăria este construită cu un decalaj de 52 cm față de aliniamentul casei iar garajul cu 25 cm decalaj față de bucătărie, acoperișul garajului depășind aliniamentul zidului acestuia.
În apelul declarat, apelanții au solicitat stabilirea mejdiei fără afectarea construcțiilor și recuperarea de teren pe latura de N- Această susținere reprezintă prin ea însăși o confirmare a faptului că acele construcții se află într-adevăr pe terenul reclamanților și că se solicită acordarea către reclamanți a unei suprafețe în compensare, pe porțiunea de teren liber a apelanților.
Instanța de apel a stabilit ca obiectiv pentru expert identificarea construcțiilor casă și anexe, stabilirea existenței sau neexistenței a unor geamuri de vedere la imobilul apelanților spre proprietatea reclamanților intimați și dacă acestea sunt amplasate la distanța legală față de mejdie.
S-a solicitat de asemenea să se stabilească parcela pe care se află construcția pârâților în raport de mejdia ce se va propune.
S-a desemnat pentru partea topografică a expertizei, expert.
Această expertă a propus variantele solicitate de apelanți împreună cu atribuirea către reclamanți a unei suprafețe echivalente, în compensare.
Propunerea făcută nu corespunde obiectivului stabilit și cerințelor unei lucrări tehnice de stabilire a mejdiei întrucât ignoră planurile cadastrale întocmite după reconstituirea drepturilor de proprietate.
În răspunsul la obiecțiuni, expert menționează că a notat punctul de vedere al ing., președinte al Comisiei locale de fond funciar.
În ce privește configurația limitei de proprietăți, experta a precizat că mejdia este o linie ușor curbată.
Opinia proprie a expertei se susține că a fost exprimată în raport de expertiza depusă iar varianta solicitată este redată în raport de expertiza întocmită de ing. și prin care sunt secționate construcțiile și parte din plantația de pomi fructiferi.
În susținerea acestor afirmații s-a depus planul de situație împreună cu varianta propusă de expertul.
În interogatoriul formulat de apelanți pentru intimații reclamanți întrebările formulate se referă fără excepție la amplasarea construcțiilor apelanților și starea de fapt existentă sub aspectul posesiei și a vecinătăților imobilului cumpărat de reclamanți, problemele la care s-a solicitat răspuns fiind în majoritate străine obiectului cauzei.
Apelanții nu au reușit să facă dovada propriilor susțineri în nici una din fazele procesuale cu privire la așa-zisele erori săvârșite de experți. Dimpotrivă, aceștia s-au axat și în apel pe apărări legate de starea de fapt a amplasării actuale a construcțiilor, dovadă fiind chiar obiectivele propuse pentru expertize și pe care instanța, în mod legal, le-a cenzurat.
Expertul a precizat și faptul că pe planul cadastral de punere în posesie, linia de hotar dintre cele două imobile este o linie dreaptă iar apelanții nu au fost în măsură să facă o dovadă contrară în temeiul unor acte legale iar nu în temeiul faptului propriu, adică amplasarea construcțiilor.
Criticile privind rectificarea de carte funciară dispusă cu "nesocotirea" titlului de proprietate al apelanților sunt și ele profund nejuridice deoarece rectificarea s-a dispus cu privire la terenul reclamanților identificat în regim de carte funciară, fără ca această rectificare să modifice conturul și limitele parcelei acestora.
Toate criticile aduse sentinței de fond se întemeiază cu puterea evidenței pe interesul apelanților de a menține actualul amplasament al construcțiilor în dauna reclamanților și cu încălcarea flagrantă a dreptului lor de proprietate.
O ultimă critică adusă sentinței se referă la modul de stabilire a cheltuielilor de judecată la instanța de fond.
Critica este neîntemeiată deoarece apelanții s-au opus vehement admiterii acțiunii. Este real că aceștia s-au declarat de acord doar cu admiterea cererii privind stabilirea mejdiei dar numai în condițiile menținerii actualei situații ceea ce înseamnă că aceștia, în fapt, s-au opus admiterii cererii.
Instanța fondului a făcut o analiză temeinică a probelor administrate, pronunțând o hotărâre legală și care nu suportă nici una din criticile formale formulate.
Împotriva acestei decizii pârâții, și, au declarat recurs în termen legal, solicitând în principal casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii apelului pârâților.
In motivarea recursului pârâții au arătat că decizia criticată este netemeinică și nelegală, considerentele fiind în contradicție cu dispozițiile legale și probele dosarului, fiindu-le încălcat dreptul la apărare.
Atât la fond cât și în apel, pârâții au solicitat admiterea excepției privind uzucapiunea de 30 de ani cu privire la terenul aferent construcțiilor iar în dispozitivul sentinței judecătoriei nu apare ca fiind soluționată această excepție.
Pentru acest teren a intervenit uzucapiunea prin folosirea lui pe o perioadă mai mare de 30 de ani, printr-o posesie continuă și publică astfel încât orice argument adus în contra este paralizat de dobândirea originală a dreptului de proprietate prin uzucapiune. Pentru acest motiv tribunalul era obligat să desființeze hotărârea primei instanțe deoarece cererea pârâților trebuia menționată în dispozitivul hotărârii.
Prin apelul declarat pârâții au formulat din nou cerere privind admiterea excepției uzucapiunii dar nici instanța de apel nu s-a pronunțat prin dispozitiv, motiv pentru care se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Un alt aspect se referă la nesoluționarea cererilor apelanților privind cercetarea la fața locului, cerere asupra căreia tribunalul nu s-a pronunțat astfel încât este necesară casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare deoarece echivalează cu nesoluționarea fondului cauzei.
Decizia criticată cuprinde considerente contradictorii și străine de natura pricinii, fiind totodată lipsită de temei legal, motive de recurs prevăzute de art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ.
Răspunsurile reclamanților la interogatoriu confirmă faptul că aceștia nu au cumpărat terenul de sub construcțiile pârâților, că nu au făcut măsurători și că au observat construcțiile pârâților.
Totodată, în răspunsul la interogatoriu dat de fostul proprietar rezultă că, între acesta și pârâții nu au existat litigii cu privire la mejdie, că aproape toate construcțiile pârâților există de mulți ani, iar terenul a fost vândut în baza titlului de proprietate fără a contesta punerea în posesie. Practic a reieșit că acesta nu a vândut reclamanților terenurile de sub construcțiile pârâților, casa acestora și celelalte construcții fiind edificate de peste 40 ani.
Instanța de apel reține în mod trunchiat și nereal declarațiile martorilor audiați la instanța de fond, respectiv a martorilor, și.
Pe de altă parte, instanța nu a ținut cont de punctele de vedere ale expertului asistent, care a ajuns la alte concluzii decât expertul.
In mod eronat, instanța de apel a reținut că pârâții au acceptat că linia de hotar este dreaptă deoarece nu există o asemenea recunoaștere iar părțile au arătat la fața locului punctele de reper privind actuala linie de mejdie, pârâții nefiind de acord cu concluziile expertului.
În mod greșit, instanța de apel a confirmat respingerea obiecțiunilor pârâților la raportul de expertiză deoarece aceștia au solicitat în termenul legal o expertiză contrarie care a fost respinsă în mod nelegal de instanța de fond.
Totodată în mod eronat a stabilit tribunalul că valorificarea pretențiilor pârâților se realizează în cadrul unei acțiuni reconvenționale. Instanța este obligată să analizeze apărările făcute de pârât prin întâmpinare și nu să condiționeze formularea de către acesta a unei cereri reconvenționale.
Nu poate fi omisă de către instanță reconstituirea dreptului de proprietate a numitei, prin titlul de proprietate, deoarece terenul pe care se solicită rectificarea se află înscris în titlul de proprietate al acesteia.
Prin soluția pronunțată de instanțele de fond este validată în fapt o expropriere forțată deoarece se ia teren din titlul pârâtei și se atribuie reclamanților fără o justificare legală.
In propriul apel nu se poate crea o situație mai grea însă tribunalul confirmă susținerile expertului care răspunde la obiective cu care nu a fost investit.
În mod nelegal, s-a respins cererea pârâților de efectuare a unei expertize în construcții, probă cu care aceștia au dorit să dovedească vechimea construcțiilor și faptul că acestea sunt stabile.
S-a admis o nouă expertiză topografică întocmită de expert și s-a concluzionat că imobilele construcții sunt edificate pe terenul din titlul pârâtei, iar linia de hotar de pe planurile cadastrale este curbă și prin urmare se justifică construcțiile pe actualul amplasament, însă instanța de apel nu a ținut seama de această expertiză, concluziile expertei fiind contrare expertizei întocmite de expert.
Cheltuielile de judecată la instanța de fond au fost greșit stabilite deoarece expertiza pentru linia de hotar profită ambelor părți și prin urmare nu pot fi puse numai în sarcina pârâților.
Reclamanții intimați și prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului ca nefundat, precum și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată (34-38).
In susținerea poziției procesuale reclamanții intimați au arătat că recursul este lovit de nulitate absolută în privința pârâtului, deoarece acesta a decedat în cursul judecății apelului, fiind introduși în cauză moștenitorii acestuia și.
Recurenții nu au înțeles să investească instanța de fond cu soluționarea excepției uzucapiunii deoarece această împrejurare ar fi implicat formularea unei cereri reconvenționale și plata unei taxe judiciare de timbru însă recurenții nu au făcut nimic din ceea ce în mod legal trebuiau să facă. Instanțele de fond nu au putut cuprinde în dispozitivul hotărârii alte cereri decât cele pentru care au fost în mod legal sesizate.
In speță, nu sunt incidente dispozițiile art.304 pct.7 și pct.9 pr.civ. deoarece criticile aduse de recurenți sunt legate de temeinicia hotărârii atacate, nicidecum de legalitatea acesteia.
Instanțele de fond au făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor legale, raportate la starea de fapt apreciind în mod legal vastul material probatoriu administrat în cauză.
Pârâții intimați și prin întâmpinare au solicitat respingerea recursului declarat și menținerea deciziei criticate ca fiind legală și temeinică (43-46).
În motivarea poziției procesuale pârâții intimați au arătat că instanța de fond nu a fost legal sesizată cu excepția uzucapiunii motiv pentru care aceasta nu s-a pronunțat în dispozitivul hotărârii judecătorești. Pârâții recurenți nu pot pretinde o posesie pașnică asupra construcțiilor atâta vreme cât acestea au fost edificate pe terenul aflat în proprietatea intimaților și care a fost înstrăinat ulterior reclamanților.
Din întregul probatoriu administrat rezultă cu evidență că pârâții au înstrăinat reclamanților casa și anexele din l nr.445 și terenul în suprafață de 849 mp. înscris în titlul de proprietate nr.28335/1184/18.04.2000.
În ședința publică din 18.09.2009, reprezentantul pârâților recurenți av. a arătat că, dintr-o eroare materială, pe cererea de recurs s-a menționat pârâtul în loc de deoarece primul pârât a decedat în cursul procesului iar ceilalți recurenți sunt succesorii acestuia.
Pârâții intimați Comisia Locală de fond funciar l, căs., deși legal citați, nu au depus întâmpinare prin care să își exprime poziția procesuală.
Prin înscrisul intitulat "Poziția procesuală la întâmpinarea intimaților" recurenții, și au solicitat respingerea excepției nulității recursului declarat de deoarece acesta a decedat în cursul soluționării procesului, recurentul, în calitate de succesor al defunctului, înțelegând să continue poziția procesuală a autorului său astfel încât defunctul a fost menționat în cererea de recurs dintr-o eroare materială de redactare (63 - 64).
În ședința publică din 02-10.2009 reprezentantul reclamanților intimați și, avocat, a arătat că într-adevăr menționarea numelui defunctului în cererea de recurs este rezultatul unei erori materiale, motiv pentru care a învederat instanței că nu mai susține excepția nulității recursului invocată prin întâmpinare.
Analizând decizia criticată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs invocat de pârâți vizează casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare tribunalului deoarece nici una din instanțele de fond nu au soluționat în dispozitivul hotărârilor excepția uzucapiunii de 30 de ani cu privire la terenul aferent construcțiilor este considerat de C ca fiind neîntemeiat.
Este adevărat că prin înscrisul înregistrat la 19.06.2006 (204 dosar fond) pârâții, raportat la propunerea expertului privind intabularea în favoarea reclamanților a terenului de sub construcțiile pârâților și având în vedere vechimea construcțiilor, au înțeles să invoce uzucapiunea de 30 de ani cu privire la acest teren subliniind că pentru acest teren s-a emis titlul de proprietate având numărul 3296/1402.
Este adevărat că uzucapiunea, ca mod de dobândire a dreptului de proprietate, poate fi invocată în cursul unui proces fie prin cerere, fie prin excepție.
În condițiile în care pârâții, deși au beneficiat de asistența juridică calificată, nu au înțeles să invoce uzucapiunea de 30 de ani, fie printr-o cerere reconvențională, fie pe calea unei excepții, așa cum acestea sunt definite de art.119 și art.137 alin.1 pr.civ. în mod corect judecătoria a calificat susținerea părților ca fiind o simplă apărare de fond, apărare care a fost analizată de prima instanță care a stabilit că pe terenul de 107 mp. din titlul de proprietate al reclamanților, ocupat de părți, aceștia au edificat unele construcții începând cu anii 1987 - 1988 și ulterior, chiar după anul 2003, astfel că nu este împlinit termenul de uzucapiune de 30 de ani.
În aceste condiții, în mod corect tribunalul a calificat susținerea pârâților referitoare la uzucapiune ca fiind doar o apărare de fond astfel încât cercetarea acesteia s-a realizat în cadrul considerentelor hotărârii, tribunalul arătând motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat apărarea pârâților.
C de-al doilea motiv de recurs invocat de pârâți vizează insuficienta argumentare a deciziei, precum și, existența unor motive contradictorii ori străine de natura pricinii apreciat de C ca fiind nefondat.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs pârâții s-au limitat să arate doar că, în considerentele deciziei, tribunalul a reprodus doar susținerile recurenților fără o analiză suficientă a stării de fapt care să fie făcută prin filtrul probator existent la dosar și al dispozițiilor legale incidente.
Examinând decizia criticată, sub aspectul motivării ei, Curtea apreciază că aceasta respectă prevederile art.261 pct.5 pr.civ. în sensul că, hotărârea cuprinde atât motivele de fapt cât și cele de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților.
Tribunalul a făcut distincția între motivele de apel, mijloacele de apărare și argumentele invocate de părți, având obligația de a examina numai motivele de apel și mijloacele de apărare pronunțându-se asupra lor prin motivarea în fapt și în drept a soluției date apelul pârâților, astfel încât nu este ținut de a răspunde motivat tuturor argumentelor menționate de pârâți în susținerea motivelor de apel.
Contrar afirmațiilor recurenților, decizia criticată nu cuprinde doar susținerile reclamanților ci menționează în mod evident care au fost motivele de fapt și de drept care au justificat soluția de respingere a apelului pârâților, fără ca acestea să fie contradictorii sau străine de natura pricinii, astfel încât art.304 pct.7 pr.civ. nu este incident în speță.
C de-al treilea motiv de recurs invocat de pârât este cel prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ. potrivit căruia, modificarea unei hotărâri se poate cere atunci când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În dezvoltarea acestui motiv de recurs, pârâții au arătat că li s-a încălcat dreptul la apărare, nu li s-a încuviințat cererea în probațiune privind cercetarea la fața locului, iar cheltuielile de judecată la instanța de fond au fost greșit stabilite.
Conform art.24 din Constituția României, dreptul la apărare este garantat. În tot cursul procesului, părțile au dreptul să fie asistate de un avocat ales sau numit din oficiu.
Pârâții, și au încheiat contractul de asistență juridică nr.312/09.05.2005, cu dl.avocat astfel încât începând cu această dată au beneficiat de asistență juridică calificată, fiind asistați sau după caz reprezentați, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de apel astfel încât susținerea lor referitoare la faptul că li s-a încălcat dreptul la apărare, fără a argumenta în vreun fel această încălcare, este nefondată.
Este real că, la termenul de judecată din 06.12.2006 reprezentantul pârâților, av., a solicitat în probațiune, pe lângă interogatoriile reclamanților, efectuarea unei expertize topografice și în construcții, precum și, efectuarea unei cercetări la fața locului, instanța de apel prorogând pronunțarea asupra acestei cereri după efectuarea expertizelor solicitate.
În cauză tribunalul a încuviințat efectuarea unei noi expertize topografice, dar și a unei expertize în construcții, precum și obiecțiunile formulate de părți, considerent pentru care proba privind cercetarea la fața locului a devenit neconcludentă pentru justa soluționare a cauzei, tribunalul fiind pe deplin lămurit din administrarea tuturor celorlalte probe încuviințate: proba cu martori, interogatoriile reclamanților, proba cu expertiza și înscrisurile depuse la dosar.
Având în vedere că pârâții nu au indicat în mod expres și concret care sunt împrejurările de fapt pe care vor să le dovedească prin cercetarea la fața locului, cerere pe care de altfel nu au mai susținut-o pe parcursul judecării apelului, Curtea apreciază că această probă nu întrunește cerințele privind pertinența, utilitatea și concludența acesteia, astfel încât neadministrarea probei nu echivalează cu o necercetare a fondului apelului în condițiile în care, în speță, a fost administrat un vast material probator care a stat la baza formării convingerii instanței de apel în pronunțarea deciziei atacate.
Critica recurenților privind stabilirea greșită a cheltuielilor de judecată de prima instanță, pe considerentul că nu s-au opus stabilirii liniei de hotar prin întâmpinările depuse, nu este întemeiată.
Din interpretarea art.274 alin.1 pr.civ. rezultă că fundamentul obligării părții care cade în pretenții la plata cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a acesteia.
Recurenții nu se pot prevala de prevederile art.275 pr.civ. întrucât nu au recunoscut pretențiile reclamanților referitoare la grănițuire, la prima zi de înfățișare, aceștia arătând prin întâmpinare doar că sunt de acord în parte cu stabilirea liniei de hotar, dar în condițiile în care se menține starea de fapt existentă până la data introducerii acțiunii, ceea ce echivalează în fapt cu opunerea la admiterea acțiunii, culpa lor procesuală fiind mai mult decât evidentă.
Critica recurenților referitoare la modul de analizare de către tribunal a răspunsului părților la interogator, a probelor testimoniale, a concluziilor experților existente în rapoartele de expertiză și în răspunsul acestora la obiecțiunile părților, a înscrisurilor administrate vizează reevaluarea stării de fapt stabilită de instanța de apel și reprezintă o critică care vizează netemeinicia hotărârii atacate astfel încât este inadmisibilă în recurs având în vedere că art.304 pct.10 și pct.11 pr.civ. a fost abrogat prin art.1111și art.112 din OUG nr.138/2000.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâților, și întrucât în speță nu sunt îndeplinite cerințele art.304 pct.7, pct.9 și art.312 alin.5 pr.civ. și, în consecință, va menține decizia atacată ca fiind legală.
În conformitate cu dispozițiile art.316 coroborat cu art.274 alin.1 pr.civ. Curtea va obliga recurenții, aflați în culpă procesuală, în solidar, să plătească reclamanților intimați și cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei reprezentând onorariu avocațial (66).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții, și împotriva deciziei civile nr. 139/A din 11 martie 2009 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți în solidar să plătească intimaților - și suma de 1.000 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
--- - --- - -- -
GREFIER
-
RED./MB
13.10.09/15 EX.
Jud.apel.
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Anca Adriana Pop
