Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 18/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 18
Ședința publică din data de 14.01.2010
PREȘEDINTE: Romeo Jirlăeanu
JUDECĂTOR 2: Elena Romila
JUDECĂTOR 3: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul domiciliat în com.,-, împotriva deciziei civile nr. 119 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul cu același număr, în contradictoriu cu pârâta SC SA B cu sediul în sect. 1,-, în acțiunea civilă având ca obiect pretenții.
La apelul nominal a răspuns pentru recurent avocat cu delegație la dosar și intimata prin consilier juridic.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Nemaifiind cereri de formulat, curtea constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Apărătorul recurentului solicită admiterea cererii de recurs, modificarea în tot a deciziei și admiterea în parte a acțiunii în sensul de a fi obligată pârâta și la plata daunelor morale în sumă de 500.000 lei. Arată că prin prisma atribuțiilor de serviciu a executat titluri ce reprezentau drepturi salariale ale unor foști angajați ai intimatei, aceasta din urmă fiind o debitoare constantă în relația sa cu proprii angajați. Că a apelat sentința considerând despăgubirile morale acordate insuficiente, față de suferințele morale suferite în cursul anilor 2004 - 2007, datorită abuzului procesual exercitat de pârâtă. Consideră că pârâta a urmărit doar desființarea acestuia pe linie profesională prin numeroasele plângeri penale formulate, ce s-au finalizat cu scoaterea acestuia de sub urmărire penală. Pentru motivele arătate pe larg în cererea de recurs solicită admiterea recursului cu cheltuieli de judecată.
Intimata prin reprezentant solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în detaliu în întâmpinare. Precizează că recurentul prin susținerile sale practic își invocă propria culpă, întrucât prin modalitatea de executare a titlului, practic a schimbat sensul dispozitivului.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 6387/29.12.2008 Judecătoria Focșania admis în parte acțiunea în pretenții înregistrată la nr- formulată de reclamantul și a obligat pârâta la 150.000 lei cu titlu de despăgubiri morale către reclamant.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Focșania reținut în fapt că prin decizia civilă nr.202/05 septembrie 2003 pronunțată de Tribunalul Vrancea, pârâta a fost obligată să achite contestatorului drepturile salariale de la data emiterii deciziei nr. 50/21 aprilie 2003 până la reintegrarea efectivă în funcție iar prin decizia civilă nr. 203/2003, aceiași pârâtă a fost obligată să plătească contestatoarei - drepturile salariale avute în vedere la data încheierii protocolului de predare primire din 7 iunie 2002 pe toată existența contractului individual de muncă.
Prin încheierea nr. 955/22 iunie 2004, la cererea executorului judecătoresc a fost încuviințată executarea silită urmată de desemnarea expertului pentru stabilirea cuantumului creanței datorate reactualizată cu indicele de inflație potrivit adresei nr.886/21 iunie 2004 Direcției de Statistică V și înființarea popririi pentru debitul de 36.961.000 lei.
Pârâta a formulat contestație la executare și a cerut și suspendarea executării, cereri care au fost respinse prin sentința civilă nr. 833/2005 a Judecătoriei Focșani rămasă definitivă și irevocabilă.
Ca urmare a acestei împrejurări Sucursala Baf ormulat plângere penală împotriva numitei - pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev.de art.215 alin.1 Cod penal și împotriva executorului de abuz în serviciu prev.de art.246 cod penal care a formulat obiectul dosarului de urmărire penală nr.3569/2004.
După prezentarea cursului dosarului de urmărire penală și a soluțiilor pronunțate instanța a concluzionat că prin sentința penală nr. 474/27.02.2007 a Judecătoriei Focșani rămasă definitivă prin decizia penală a Tribunalului Vrancea, instanța a respins ca nefondată cu motivarea că executorul judecătoresc nu a înștiințat în prealabil debitoarea despre înființarea popririi pe contul său așa cum prevăd disp.art.454 alin.1 cod proc.civilă, totuși acest fapt nu este de natură a întruni elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu.
Cu privire la această situație de fapt, instanța a concluzionat că în toată această perioadă executorul judecătoresc și-a îndeplinit atribuțiile publice ce i-au revenit cu respectarea dispozițiilor legale.
În opinia primei instanțe stăruința pârâtei în a-l acuza de comiterea infracțiunilor a fost curmată definitiv prin absolvirea de răspunderea penală, acuzare care însă a produs efecte atât materiale prin diminuarea considerabilă a veniturilor dar mai ales pe plan psihosocial determinând alterarea bruscă a stării de sănătate a reclamantului așa cum rezultă din actele medicale depuse la dosar.
În acest context instanța a exemplificat veniturile obținute succesiv de reclamant în anii 2004, 2005, 2006 și 2007.
Pe lângă efectele medicale constatate științific de medicii specialiști, instanța a constatat că reclamantul a suferit traume psihice constând în stresul continuu la care l-a supus pârâta prin repetate plângeri penale traume care deși nu pot fi înlăturate prin acordarea unor despăgubiri sunt de natură totuși a atenua impactul, psihic.
Reclamantul a suferit și în mediu social din care face parte precum și în corpul executorilor judecătorești în care a fost suspectat în toată această perioadă de încălcarea legii penale.
Cu privire la întinderea cuantumului pretențiilor instanța a apreciat că nu se poate ridica la nivelul cerut de 500.000 lei întrucât așa cum rezultă din declarația martorului acestea sunt exagerate.
În speță, instanța a înlăturat ca fiind fără relevanță împrejurarea că prin decizia civilă nr. 82/R/21 mai 2005 Curții de APEL GALAȚI au fost înlăturate cele două titluri executorii care au format obiectul executării silite.
În drept, instanța și-a întemeiat soluția pe dispozițiile art.3 din Decretul nr.31/54 potrivit cărora drepturile civile recunoscute persoanelor fizice și juridice pot fi exercitate numai potrivit cu scopul lor economic și social și cu bună credință și pe temeiul art.100/3 cod civil privind răspunderea comitenților pentru prepușii lor.
Împotriva acestei hotărâri în termen legal au declarat apel atât reclamantul cât și pârâta.
Critica reclamantului vizează cuantumul prejudiciului acordat care nu este de natură să acopere integral suferințele la care a fost expus pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006 și 2007 ca urmare a demersurilor abuzive ale colosului economic numit.
Pârâta a stăruit deliberat beneficiind de toate pârghiile mai mult sau mai puțin formale în a-l acuza de infracțiuni și a-l desființa ca profesionist pentru un așa zis prejudiciu de 10000 lei și a acționa prin prepușii săi pentru "lăsarea sa pe drumuri și a apropiaților săi cu care colaborează în cadrul biroului de executor".
Demersurile pârâtei au fost făcute în condițiile în care organismul profesional căruia se subordonează respectiv camera executorilor de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI răspunsese cu adresa nr. 674/1 noiembrie 2004 că pretinsele sale fapte nu reprezintă încălcări ale legii, aspect confirmat prin sentința civilă nr. 833/2005 a Judecătoriei Focșani.
Cuantumul despăgubirilor pe care le solicită este direct proporțional cu dimensiunea economico-financiară a Companiei cu rolul și importanța executorului judecătoresc în sistemul judiciar și cu gravitatea demersului și acțiunilor întreprinse împotriva sa pe o durată atât de îndelungată de timp.
În drept, reclamanta a motivat pe dispozițiile art.282 și urm.Cod procedură civilă, art. 1000 alin.3, art. 998-999 cod civil.
Apelanta pârâtă a criticat soluția instanței de fond pentru următoarele motive:
În mod greșit instanța a considerat că daunele materiale și morale pretinse sunt fundamentate pe un fapt ilicit și anume plângerea penală și căile de atac în această plângere penală, în condițiile în care și-au exercitat cu bună credință un drept permis de lege pentru recuperarea prejudiciului produs lor, nu există prejudiciu și nici raport de cauzalitate și nu există nici vinovăție.
În mod greșit instanța de fond a reținut că au formulat numeroase plângeri penale situație neadevărată pentru că au formulat o singură plângere penală iar căile de atac exercitate în dosarul penal nu reprezintă o șicană ci exercitarea unui drept.
În mod greșit au fost obligați la 150.000 lei daune morale pentru ca acest calcul a fost făcut printr-o simplă enunțare nemotivată și pe baza unei aprecieri a daunelor materiale.
Tribunalul Vrancea prin decizia civilă nr. 119/26.05.2009 a respins ca neîntemeiat apelul declarat de reclamantul.
A admis apelul declarat de pârâta SC Sa B și în rejudecare a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul.
Pentru a pronunța decizia civilă menționată mai sus, instanța de apel a reținut pe baza probelor administrate că prima instanță, în mod greșit a considerat că plângerea penală formulată de pârâtă prin reprezentați legali constituie un fapt ilicit de natura celui reglementat de art.998 cod civil și cu efectul de a aduce atingere onoarei, reputației, cinstei și demnității reclamantului ca și componente ale personalității sale.
Sistemul de ocrotire a drepturilor nepatrimoniale instituit prin Decretul nr.31/1954, Capitolul III, intitulat Ocrotirea drepturilor personale nepatrimoniale reglementează ca măsură de reparație a prejudiciului amenda în folosul statului (art.55) și ca și condiție existența faptului ilicit (art.56) ca și a raportului de cauzalitate între acesta și prejudiciu.
Prin urmare, dosarul penal nu demonstrează existența unui fapt ilicit ci indubitabil exercitarea unui drept prevăzut de lege.
În speță, nu s-a probat existența relei credințe a pârâtei în exercitarea căilor de atac în sarcina reclamantului potrivit art.1889 alin.2 cod civil pentru a justifica abuzul de drept susținut și prevăzut de art.723 cod proc.civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs, reclamantul invocând nelegalitatea acesteia ( disp. art. 304 pct. 9 cod proc.civilă) în sensul că în mod eronat instanța de apel a respins acțiunea ca neîntemeiată în condițiile în care reaua credință a pârâtei intimate rezultă cu prisosință din stăruința inexplicabilă, pe parcursul a câtorva ani, în a ataca în permanență soluțiile date de parchet și de instanțe care au constatat nevinovăția acestuia din punct de vedere penal. Explicația pârâtei este că astfel ar fi încercat să-și recupereze un pretins prejudiciu de circa 10.000 lei creat ca urmare a faptelor acestuia penale. Ori, un astfel de prejudiciu, chiar dacă ar exista, este derizoriu în comparație cu consecințele pe care le-ar fi suferit dacă ar fi fost condamnat și exclus din profesie, acest pretins prejudiciu putând fi recuperat pe cale civilă. Rezultă astfel, un evident abuz de drept al pârâtei.
În aceleași motive, reclamantul susține că prejudiciile de ordin moral sunt incomensurabile prin demersurile exercitate de pârâtă. În aceste condiții daunele morale solicitate în sumă de 500.000 lei trebuie să aibă în vedere;
- perioada mare de timp în care s-au desfășurat aceste demersuri, timp de ani de zile aflându-se în incertitudine cu privire la viitorul acestuia din punct de vedere profesional dar și ca simplu cetățean, cu efecte directe asupra activității profesionale zilnice;
- scopul urmărit de pârâtă, condamnarea sa penală și excluderea din profesie, perspectivă cu repercusiuni profunde asupra stării psihice, de natură să afecteze starea de sănătate;
- rolul și importanța executorului judecătoresc în sistemul judiciar;
- afectare a onoarei și reputației sociale, atât ca profesionist, care îndeplinește acte de autoritate publică, dar și ca ființă umană, pe care a încercat-o în această perioadă.
În consecință, solicită admiterea recursului, modificare în tot a deciziei și în parte a sentinței civile nr. 6387/29.12.2008 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Prin întâmpinare pârâta SC SA Bas olicitat respingerea ca nefondat a recursului și menținerea deciziei civile nr. 119/26.05.2009 a Tribunalului Vrancea ca fiind temeinică și legală.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând decizia civilă prin prisma aspectelor de modificare prev. de art. 304 pct. 9 cod proc.civilă invocate de reclamant se reține că instanța de apel a interpretat eronat probele administrate în cauză la care a făcut o injustă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre ce necesită a fi reformată.
Astfel, din probele administrate în cauză ( martori, interogatorii și înscrisuri: plângerea penală formulată de pârâtă împotriva reclamantului ce a făcut obiectul dosarului de urmărire penală nr. 3569/P/2004, Rezoluția din 4.11.2004 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, Ordonanța din 25.01.2006 și Rezoluția nr. - emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, sentința penală nr. 2960/2006 a Judecătoriei Focșani, decizia penală nr. 626/2006 a Tribunalului Vrancea, sentința penală nr. 474/27.02.2007 a Judecătoriei Focșani, decizia penală nr. 304/9.05.2007 a Tribunalului Vrancea ) rezultă că demersurile făcute de pârâtă de a-l acuza pe reclamant de comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu și complicitate la infracțiunea de înșelăciune s-au finalizat prin absolvirea acestuia de răspunderea penală.
Totuși în această perioadă ( 2004 - 2007) efectele acestor demersuri s-au produs asupra reclamantului din punct de vedere material prin scăderea veniturilor încasate dar și psihosocial determinând alterarea stării de sănătate reflectată în actele medicale depuse la dosarul de fond.
Reclamantul a suferit o traumă psihică reținută de altfel de ambele instanțe ( fond și apel) datorită numeroaselor plângeri penale formulate împotriva sa dar și în mediul social din care face parte, fiind suspectat de corpul executorilor judecătorești pe toată perioada cercetărilor de încălcare a legii penale.
În concluzie este cert că manifestarea abuzivă în dreptul de petiționare a pârâtei prin prepușii săi a provocat reclamantului traume atât în plan psihosocial cât și socioprofesional.
În ceea ce privește întinderea prejudiciului moral, se reține că prima instanță l-a stabilit corect la 150 mii lei vechi, apreciind că pretențiile solicitate de reclamant sunt prea mari raportat și la probele administrate.
Față de cele reținute, se apreciază că în speță sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii delictuale conform art. 1000 alin. 3 cod civil raportat la art. 998 - 999 cod civil între faptă și prejudiciu existând un raport de cauzalitate, cum justificat a reținut și prima instanță.
În aceste condiții, criticile formulate de reclamant sunt întemeiate, încadrându-se în disp. art. 304 pct. 9 cod proc.civilă.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 312 alin. 3 cod proc.civilă va admite recursul va modifica în tot decizia civilă atacată în sensul că va respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamant și pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6387/2009 a Judecătoriei Focșani.
În baza art. 274 cod proc.civilă intimata va fi obligată să plătească recurentului suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de reclamantul domiciliat în com.,- jud. V, împotriva deciziei civile nr. 119 din 26.05.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul cu același număr, modifică în tot decizia civilă nr. 119/26.05.2009 a Tribunalului Vrancea în sensul că respinge apelurile formulate de reclamant și pârâtă împotriva sentinței civile nr. 6387/29.12.2009 a Judecătoriei Focșani.
Obligă intimata să plătească recurentului suma de 10.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința nepublică de la 14 Ianuarie 2010
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.ER/12.02.2010
Dact.IS/4ex./19.02.2010
Fond.
Apel./
Președinte:Romeo JirlăeanuJudecători:Romeo Jirlăeanu, Elena Romila, Gabriela Baciu
