Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 181
Ședința publică de la 07 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Viorica Olariu
JUDECĂTOR 3: Valeria Cormanencu
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurentul CONSILIUL LOCAL împotriva deciziei civile nr. 917 din 12.12.2007, pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimații, având ca obiect pretenții;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă intimata asistată de avocat, care reprezintă și pe intimatul, lipsă recurentul Consiliul Local I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul asupra cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului - se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, se solicită judecata în lipsă.
Nemaifiind cereri de formulat, se constată recursul în stare de judecată și s-a dat cuvântul în recurs.
Avocat, pentru intimați, solicită respingerea recursului, menținerea deciziei Tribunalului Iași și a Judecătoriei Iași, ca fiind legale și temeinice, cu cheltuieli de judecată.
Arată că recursul este întemeiat pe disp.art.304 pct.9 Cod procedură civilă. Din întreg materialul probator administrat, rezultă cu certitudine că instanța a respins ca tardivă acțiunea. S-a respectat dreptul la preemțiune în adevăr, prin introducerea acțiunii dar acțiunea a fost respinsă ca fiind tardiv introdusă, astfel că potrivit art.17 din 157/1958 echivalează cu inexistența cererii.
Referitor la obligarea la semnătura pe actul adițional nr.2, solicită a se avea în vedere decizia tribunalului, din care rezultă că se datorează doar rata contractuală inițială și nu datorează sumele pretinse. Potrivit normelor securității juridice, hotărârea s-a pronunțat în contradictoriu cu recurentul din prezenta cauză cu privire la acest obiect, chiar dacă ambalat altfel. Actul adițional a fost emis unilateral, cu încălcarea termenului în care trebuia emis, pentru a produce efecte juridice.
Solicită a se avea în vedere cele susținute în întâmpinare.
CURTEA DE APEL;
Asupra recursului civil de față.
Prin sentința civilă 7781 din 25.06.2007 a Judecătoriei Iașis -a respins excepția autorității de lucru judecat.
Admite excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune. Respinge cererea reclamantului Consiliul Local I în contradictoriu cu pârâții și G având ca obiect pretenții pentru perioada 1.02.2003 - 14.09.2003 fiind prescris dreptul la acțiune. Respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul Local I în contradictoriu cu pârâții și G având ca obiect pretenții pentru perioada 15.09.2003 - 31.12.2005 precum și obligarea pârâților la semnarea actului adițional nr. 1/2002 la contractul de vânzare -cumpărare nr. 209/1999. Obligă reclamantul să plătească pârâților suma de 400 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că:
Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 cod civil și art. 166 Cod procedură civilă, tripla identitate nefiind întrunită sub aspectul obiectului celor două cauze și, nici sub aspectul temeiului acestora.
În ceea ce privește excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune invocată de pârâți, se constată că este întemeiată.
Potrivit disp. art. 1 al Decretului 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune astfel cum prevede art. 3 al. 1 și art. 7 al. 1 din același act normativ.
Astfel, reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 25.627 lei calculată pentru perioada 1.02.2003 -31.12.2005 din care 18.475 lei reprezintă debit (11.509 lei c/ rate, 2655 TVA, 4311 lei dobânzi și penalități de întârziere în valoare de 7152 lei).
Față de data introducerii acțiunii 14.09.2006, dreptul la acțiune al reclamantului pentru sumele calculate în perioada 1.02.2003 -14.09.2003 este prescris, acțiunea anterior promovată de reclamant pentru recuperarea aceluiași debit nefiind de natură să întrerupă cursul prescripției, fiind anulată ca insuficient timbrată conform sentinței civile 8235/27.06.2006.
Față de aceste considerente, s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru sumele calculate în perioada 1.02.2003 -14.09.2003 și s-a respins cererea reclamantului cu privire la aceste pretenții.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul în calitate de vânzător și pârâții în calitate de cumpărători au încheiat contractul preliminar de vânzare -cumpărare nr. 209/1999 pentru apartamentul situat în I,-,. 10,.2,.3,.12, în care s-a stabilit că prețul preliminar al apartamentului este de 129.273.062 lei vechi din care avansul și comisionul unității vânzătoare au fost achitate la perfectarea contractului, subvenția în valoare de 12.927.306 lei vechi a fost acordată gratuit de la bugetul statului, iar pentru achitarea diferenței față de prețul preliminar de 103.345.756 lei vechi a fost încheiat contractul de împrumut nr. 209/1999, cumpărătorii luând notă că prețul este preliminar și eventualele diferențe valorice vor fi reglementate prin act adițional fiind de acord să achite diferențele ce vor rezulta din aprobarea de noi prețuri, tarife sau rețele de salarizare, potrivit legislației ce va interveni până la recepția finală.
La data de 20.12.2001 a avut loc recepția finală a apartamentului fiind încheiat în acest sens procesul -verbal de predare -primire, moment la care a operat transferul dreptului de proprietate de la vânzător la cumpărător, contractul de vânzare -cumpărare devenind definitiv potrivit clauzei înserate la lit. "d" din contractul preliminar și pct. 8 din procesul -verbal de predare -primire.
Astfel, coroborând toate prevederile clauzelor contractuale menționate, orice diferență de preț se impunea a fi prezentată cumpărătorului până la momentul încheierii procesului -verbal de predare -primire -recepție a apartamentului respectiv până la data de 20.12.2001.
În anul 2002, ulterior recepționării apartamentului reclamantul a întocmit actul adițional prin care a stabilit, în mod unilateral, prețul final, al apartamentului, act adițional ce nu a fost însă acceptat de pârâți.
Reține instanța că actul adițional întocmit după predarea -primirea apartament ului, respectiv după încetarea efectelor contractului de vânzare -cumpărare, reprezintă o nouă convenție care se supune principiului libertății contractuale și presupune, pentru a fi valabil încheiat acordul de voință al ambelor părți contractante, consimțământ ce nu a fost exprimat de către pârâți, astfel încât actul adițional invocat de reclamant reprezintă un act unilateral ce nu poate fi opus pârâților și nu produce efecte față de aceștia, urmând a se respinge acțiunea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Consiliul Local I criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie motivat de faptul că instanța nu a avut în vedere că prescrierea dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 1.02.2003 -14.09.2003 nu poate fi invocată deoarece a promovat acțiune în pretenții la 31.03.2006, ce a făcut obiectul dosarului 7630/2006, pronunțându-se sentința civilă 8235/2006 încât pârâții nu au avut temei legal pentru a invoca prescripția dreptului la acțiune pentr4u această perioadă, aceștia fiind înștiințai prin notificarea 12161/25.05.2005 și că în cauza de față nu sunt în prezența unui antecontract de vânzare -cumpărare conform căruia părțile s-au învoit asupra lucrului și prețului, cumpărătorii -pârâți însușindu-și toate clauzele din contractul preliminar, nefiind dovedite existența unor motive care să ducă la constatarea nulității absolute a actului adițional, încât se impune obligarea pârâților la semnarea actului adițional întocmit conform clauzei stipulate în contractul încheiat.
Prin decizia civilă 917 din 12.12.2007 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de Consiliul Local I împotriva sentinței civile 7781 din 25.06.2007 a Judecătoriei Iași pe care o păstrează. Obligă apelantul la plata către intimați a sumei de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că:
Potrivit art. 16 lit. b din Decretul 167/1958 prescripția se întrerupe prin introducerea unei cereri de chemare în judecată ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească ori la un organ de arbitraj necompetent.
Or, în speță, prima cerere prin care reclamanta a încercat să-și valorifice pretențiile ce fac obiectul prezentei cereri, a fost anulată ca insuficient timbrată prin sentința civilă 8235/27.06.2006 a Judecătoriei Iași, încât în aceste condiții nu se poate considera că a operat întreruperea prescripției motiv pentru care față de data investirii instanței -14.11.2006, în mod corect instanța de fond a constatat prescris dreptul la acțiune al reclamantei cu privire la pretențiile ce vizează perioada 1.- -14.09.2003 și a respins ca prescrisă cererea cu privire la aceste sume.
În ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt și dispozițiile legale incidente în cauză.
Prin contractul preliminar de vânzare -cumpărare nr. 209/1999 prin care s-a stabilit preșul preliminar pentru apartamentul nr. 12 din I- C,. 10, tronson 2,.3, s-a prevăzut că modificarea de preț ce ar putea interveni până la finalizarea apartamentului va fi reglată prin încheierea unui act adițional până la recepția finală, contractul preliminar devenind definitiv după semnarea de către părți a procesului -verbal de predare -primire -recepție a apartamentului.
Procesul -verbal de predare -primire -recepție a fost semnat atât de vânzător cât și de cumpărători la data de 20.12.2001 iar de la acest moment prețul de 129.273.062 lei vechi al apartamentului a devenit definitiv potrivit înțelegerii părților. În aceste condiții în mod legal prima instanță a apreciat că pretențiile reclamantei emise după semnarea acestui proces -verbal sunt neîntemeiate, ele derivând din actul adițional nr. 1/2002 care nu poate produce efecte nefiind semnat de ambele părți și, că pârâții nu pot fi obligați la semnarea acestui act adițional, după rămânerea definitivă a contractului de vânzare -cumpărare.
De asemenea, excepția autorității de lucru judecat invocată de intimați a fost în mod legal respinsă de instanța de fond, obiectul cauzei înregistrate sub nr. 18505/2002 la Judecătoria Iași fiind diferit de cel al pricinii de față, astfel că nu este îndeplinită condiția triplei identități prevăzute de art. 1201 Cod civil.
În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei în cererea având ca obiect obligarea pârâților la semnarea actului adițional, instanța de apel reține că este neîntemeiată, în cauză nefiind incidente nici unul din cazurile prevăzute de Decretul 167/1958 cu privire la această cerere.
Pentru considerentele expuse tribunalul va respinge apelul formulat de reclamant și conform disp. art. 274 Cod procedură civilă va obliga pe acesta la plata cheltuielilor de judecată către intimați.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Consiliul Local I criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă întrucât prin pronunțarea acestei decizii, tribunalul a interpretat în mod greșit atât prevederile Codului civil în materie de contracte cât și clauzele contractului încheiat de părți în sensul că din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine pe de o parte că, pârâții și-au dat consimțământul la încheierea contractului, fiind de acord cu încheierea ulterioară a actului adițional, iar pe de altă parte, au fost de acord cu achitarea diferenței de preț, contractul nefiind contestat în nici un fel, pârâții nefăcând nici o dovadă în sensul celor afirmate sau cel puțin a faptului că există vreun viciu de consimțământ la încheierea acestuia, hotărârea astfel pronunțată fiind nelegală.
Recursul este nefondat.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța de recurs reține că:
Prin acțiunea introductivă de instanță reclamantul Consiliul Local Iac hemat în judecată pârâții și pentru a fi obligați la plata sumei de 25.627 lei reprezentând 18.475 lei debit restant și 7152 lei penalități pentru perioada 1.02.2003 -31.12.2005 și obligarea acestora la semnarea actului adițional nr. 1/2002 la contractul -cumpărare 209/1999.
Arată reclamantul că a încheiat cu pârâții contract de vânzare -cumpărare nr. 203/1999 având ca obiect vânzarea către aceștia a apartamentului din I,- C,. 10, tr. 2,. 3,. 12 stabilindu-se un preț preliminar de 129.273.062 lei vechi din care avansul în sumă de 13.000.000 lei vechi a fost achitat de pârâți, comisionul unității vânzătoare de 1.633.781 lei veci de asemenea achitat de aceștia, subvenția în sumă de 12.927.306 lei (10%) a fost scăzută din prețul apartamentului, fiind acordată gratuit de stat iar pentru diferența de achitat de 103.345.756 lei vechi s-a încheiat contractul de împrumut nr. 209/1999.
În cadrul acestui contract de împrumut s-a stabilit la art. 2 lit. "e" că prețul apartamentului este preliminar și eventualele diferențe valorice vor fi reglementate prin act adițional.
După recepția finală a blocului s-a procedat la întocmirea actului adițional prin care s-a stabilit ca preț ferm pentru apartament suma de 685.944.483 lei vechi, cu o lunară plătibilă în termen de până la 15 ani de 4.005.679 lei despre care pârâții au fost înștiințați prin adrese și notificări, fiind invitați la semnarea actului adițional, fără însă ca pârâții să dea curs acestor solicitări.
Pârâții și au formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii reclamantului, invocând totodată excepția autorității de lucru judecat motivat de faptul că pentru aceleași pretenții s-au mai judecat iar prin decizia civilă 1169/2003 a Tribunalului Iași, definitivă și irevocabilă s-a respins acțiunea reclamantei.
Ulterior pârâții au invocat și excepția prescrierii dreptului la acțiune pentru sumele aferente perioadei 1.02.2003 -19.09.2003 și a autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea lor la plata sumelor de 18.475 lei și 7152 lei.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs reține că asupra excepțiilor invocate a autorității de lucru judecat și a prescrierii parțiale a dreptului la acțiune în mod corect a statuat instanța de apel.
Potrivit art. 1 din Decretul 167/1958 dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul de 3 ani stabilit de lege, termen ce începe să curgă din momentul nașterii dreptului.
În speță, raportat la data introducerii acțiunii, dreptul material concretizat prin pretențiile aferente perioadei 1.02.2003 -14.09.2003 este prescris conform disp. art. 16 alin. 2 Decretul 167/1958.
Susținerea reclamantului că prin introducerea acțiunii înregistrată sub nr. 8235/2006 cursul prescripției a fost întrerupt este nefondată, întrucât acțiunea acestuia fiind anulată ca netimbrată, aceasta echivalează cu inexistența cererii.
În ceea privește capătul de cerere vizând pretențiile aferente perioadei 15.09.2003 -31.12.2005, în mod corect instanța de apel a menținut soluția de respingere ca nefondat a acestui capăt de acțiune.
Pe fondul cauzei se reține că reclamantul în calitate de vânzător și pârâții în calitate de cumpărători încheie contractul preliminar de vânzare -cumpărare nr. 209/1999 pentru apartamentul situat în I,-,. 10,.2,. 3,. 13, stabilind că prețul preliminar al apartamentului este de 129.273.062 lei vechi din care avansul și comisionul unității vânzătoare a fost achitat de pârâți, subvenția acordată de stat a fost scăzută din prețul apartamentului iar pentru achitarea diferenței de preț de 103.345.756 lei vechi a fost încheiat un contract de împrumut 209/1999.
Contractul preliminar de vânzare -cumpărare prevede la capitolul "Clauze speciale" la lit. "b" că "cumpărătorul este de acord să achite diferența de preț ce va rezulta din aprobarea de noi prețuri, noi tarife, noi rețele de salarizare potrivit legislației ce va interveni până la recepția finală.
Conform procesului verbal de predare -primire -recepție, semnat de ambele părți la data de 20.12.2001 rezultă că la această dată s-a făcut recepția finală a blocului 10 din strada - și a apartamentului către pârâți, și conform mențiunii de la pct. 8 din proces rezultă că "preluarea apartamentului atestă îndeplinirea obligațiilor contractuale și acceptarea prețului prezentat".
În atare condiții întocmirea actului adițional nr. 1/2002 de către Primăria municipiului I, după recepția finală a blocului în alți termeni decât cei din contractul preliminar care a devenit definitiv prin înstrăinare și semnarea procesului verbal de predare -primire -recepție, act adițional ce nu a fost acceptat de pârâți, reprezintă un act unilateral al vânzătorului ce nu poate fi opus cumpărătorilor -pârâți și nici nu-și poate produce efectele față de aceștia.
De altfel, prin decizia civilă 1196 din 5.09.2003 a Tribunalului Iași, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă 549 din 4.11.2004 a Curții de Apel Iașis -a constatat că reclamantul din prezenta cauză, Consiliul Local I nu are un drept de creanță asupra pârâților cumpărători pentru diferența de preț, stabilită prin actul adițional nr. 1/2002 față de contractul preliminar de vânzare -cumpărare 209/1999.
Prin urmare în mod corect in stanța de fond a respins acțiunea reclamantului iar instanța de apel a păstrat această soluție ca fiind temeinică și legală.
Pentru toate aceste considerente, raportat la motivele de recurs invocate și care nu sunt fondate, în conformitate cu disp. art. 312 Cod procedură civilă urmează a se respinge recursul formulat de Consiliul Local I, împotriva deciziei civile 917 din 12.12.2007 a Tribunalului Iași pe care o va menține.
În conformitate cu disp. art. 274 Cod procedură civilă urmează a obliga recurentul să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de Consiliul Local I împotriva deciziei civile nr. 917 din 12.12.2007 a Tribunalului Iași, decizie pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimaților suma de 600 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 7 mai 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
26.05.2008
Tribunalul Iași:
-
-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Viorica Olariu, Valeria Cormanencu
