Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 181/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 181/
Ședința publică din 2 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Eleonora Spiridon
JUDECĂTOR 3: Daniela Petrovici
Grefier - -
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâții CONSILIUL LOCAL C ȘI MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, bd. -, nr. 51 și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE C, cu sediul în C, bd. -, nr. 18, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,-, domiciliat în C,str. -, nr. 66 și, domiciliată în C, bd. -, nr. 315,. 3,.9 și intimata pârâtă EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C, bd. 1 -, nr. 21, - parter, împotriva deciziei civile nr. 509 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata pârâtă C prin av., conform împuternicirii avocațiale seria - nr. -/2008, intimata reclamantă asistată de av. în baza împuternicirii avocațiale nr. 52/2008 și intimații reclamanți, și prin av., potrivit aceleiași împuterniciri avocațiale, lipsind recurenții pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Întrebat fiind, avocatul recurenților reclamanți învederează instanței că la data preluării bunului autoarea reclamanților avea 83 de ani, deci era casnică, reclamanții sunt nepoți și că tatăl acestora s-a născut în anul 1899.
Luând act că nu mai sunt cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Având cuvântul pentru intimații reclamanți, apărătorul acestora, cu privire la recursul Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de C, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat apreciind că în mod corect instanța de apel reținut că are calitate procesuală pasivă raportat la momentul preluării imobilului. Instanța a fost sesizată cu o acțiune în revendicare imobiliară, în care se pune problema comparării celor două titluri, cel al reclamanților și cel al statului, care era Decr. 92/1950. Ceilalți pârâți vin în proces ca deținători sau administratori ai bunului ce face obiectul revendicării.
Cu privire la recursul Consiliului Local C și al Municipiului C, solicită în principal respingerea ca tardiv formulat. Hotărârea pronunțată în apel a fost comunicată la 19.12.2007. În raport de această dată termenul de recurs se finaliza vineri, 4.01.2008, într-o zi lucrătoare, iar recursul a fost depus la 7.01.2008, peste termenul legal.
În subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat apreciind că primul motiv de recurs este pur formal pentru că patru instanțe au dat dreptate reclamanților reținând că aceștia au făcut dovada că autoarea lor era proprietara imobilului și că era exceptată de la naționalizare.
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs, urmează să se constate că toate instanțele au reținut că imobilul a fost trecut greșit în proprietatea statului întrucât la data preluării autoarea reclamanților era casnică, avea 83 de ani, copii săi erau născuți în 1893 și respectiv, 1899.
Și cel de-al treilea motiv de recurs este nefondat pentru că acțiunea în revendicare a fost promovată de reclamanți anterior apariției Legii 10/2001, iar reclamanții, persoane îndreptățite, aveau posibilitatea ce a solicita repunerea cauzei pe rol în cazul nerezolvării cererii pe cale administrativă.
Solicită de asemenea, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă C, reprezentantul acesteia solicită respingerea recursului formulat de Statul Român pentru că unul din apartamentele ce compun imobilul în litigiu a fost vândut. În referire la recursul pârâților Consiliul Local și Municipiul C, pune concluzii de admitere pentru că nu a fost dovedită calitatea procesuală activă și preluarea bunului s-a făcut cu titlu valabil. În legătură cu excepția tardivității formulării recursului, lasă la aprecierea instanței, urmând să se verifice dovada de comunicare a hotărârii. Solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Asupra recursului de față;
Prin cererea adresată Judecătoriei Constanța, înregistrată sub nr. 4037/1998, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâții consiliul Local al Municipiului C și C, au solicitat instanței obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C,-, compus din două corpuri și teren în suprafață de 731.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că imobilul în litigiu a aparținut autoarei lor, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris la Tribunalul Constanța sub nr. 1793/1916, dobândit de la escu. Proprietara imobilului a decedat și în posesia acestuia au rămas părinții reclamanților, numiții, decedat la data de 8.07.1961, decedat la data de 8.11.1952 și, decedat la data de 15.06.1990. Reclamanții sunt moștenitorii direcți ai acestor proprietari.
În ceea ce privește imobilul, acesta a trecut în proprietatea statului în mod abuziv, în temeiul Decr. 92/1950.Consideră reclamanții că în mod greșit li s-au aplicat autorilor lor dispozițiile acestui decret în măsura în care era casnică, iar imobilul a avut destinația de locuință pentru întreaga familie, fiind unica sa proprietate, neînchiriată vreodată.
Acțiunea nu a fost întemeiată în drept. În susținerea acesteia, s-au depus înscrisuri.
La termenul de judecată din 1.06.1998, reclamanții au introdus în cauză, în calitate de pârâți, pe Municipiul C și
Prin sentința civilă nr. 8152 din 12.05.1999 Judecătoria Constanțaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, având în vedere valoarea imobilului așa cum a fost stabilită prin raportul de expertiză.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 239 din 28.02.2000 a admis acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul ce face obiectul litigiului.
Prin decizia civilă nr. 33/C din 7.03.2006 Curtea de APEL CONSTANȚAa constatat nul apelul formulat de C împotriva sentinței mai sus menționate și a respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar.
Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 9383 din 17.11.2006 a admis recursul pârâților Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C, a casat decizia recurată și a trimis cauza pentru rejudecarea apelurilor la Tribunalul Constanța, reținând că nu era competentă material Curtea de APEL CONSTANȚA să soluționeze apelurile formulate împotriva hotărârii instanței de fond.
Pe rolul Tribunalului Constanța, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar au criticat soluția instanței de fond sub următoarele aspecte:
- acțiunea în revendicare nu poate fi admisă atâta timp cât a fost introdusă de persoane care nu au în patrimoniul lor un drept de proprietate;
- reclamanții nu au făcut dovada exceptării autoarei lor de la naționalizare, astfel încât aceasta a operat în mod corect.
În ceea ce privește apelul formulat de pârâta C, acesta a fost depus la 10.05.2000 la Judecătoria Constanța deoarece dosarul nu se afla înregistrat pe rolul acestei instanțe ( fila 108 dosar nr. 3900/2000). De asemenea, Tribunalul Constanța, cu adresa din 6.06.2005, a comunicat Curții de APEL CONSTANȚA că nu are înregistrat din partea acestei pârâte apelul declarativ în dosarul nr. 5546/1999, iar la data de 25.07.2000 au fost înregistrate motivele de apel care au fost înaintate Curții de APEL CONSTANȚA.
Din verificarea dosarului tribunalului nu rezultă că a fost înregistrat la această instanță apelul pârâtei
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat decizia civilă nr. 509 din 13.11.2007 prin care a respins excepția lipsei calității procesual pasive a intimatului Statul Român.
A fost constatat nul apelul declarat de apelanta
A fost respins ca nefondat apelul declarat de apelanții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar în contradictoriu cu intimata apelantă C și intimații reclamanți, și intimatul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că apelanta pârâtă C nu a depus apelul la instanța a cărei hotărâre se atacă, motiv pentru care în baza art. 288 Cod pr. civilă a fost declarat nul.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesual pasivă a Statului Român întrucât acesta are calitate de a sta în proces deoarece bunul a cărui revendicare o solicită reclamanții a fost expropriat conform Decr. 92/1950, are obligație în raportul juridic dedus judecății.
Pe fondul cauzei, a fost respins apelul declara de către apelanții pârâți consiliul Local C și Municipiul C prin primar,întrucât reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, imobil ce a fost expropriat de către stat conform Decr. 92/1950.
Împotriva deciziei civile nr. 509 din 13.11.2007 au declarat recurs pârâții Consiliul Local C, Municipiul C prin primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Recursul declarat de către pârâții Consiliul Local C și Municipiul C
Critica soluției se referă la următoarele:
Reclamanții intimați nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu privire la imobilul situat în C, b-dul - cu str. -, sub aspectul calității procesual active, legat atât de calitatea de succesori, cât și în ce privește dovada dreptului de proprietate.
Nu au făcut dovada exceptării autoarei lor de la naționalizare, astfel încât în mod corect a operat naționalizarea, în raport de reglementările în vigoare la momentul respectiv.
Au invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, în raport de adoptarea unei legi de reparație și anume, Legea nr. 10/2001.
în continuare că acțiunea în revendicare este inadmisibilă în raport de art. 6 din Legea 213/1998.
Recursul declarat de pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei și Finanțelor
Motivează recursul arătând că nu au calitate procesual pasivă de a sta în proces, întrucât potrivit dispozițiilor legale în vigoare acesta nu răspunde pentru obligațiile organelor și instituțiilor statului dacă acestea sunt persoane juridice.
În speța de față, Consiliul Local este cel care administrează domeniul public și privat al Municipiului C și hotărăște cu privire la închirierea, vânzarea sau concesionarea bunurilor.
Conform prevederilor legale ( art. 25 din Decr. 31/1954, art. 136 al.2 din Constituția României, HG113/1992) rezultă că Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă interesele statului în justiție, în litigiile al căror obiect îl formează bunurile ce aparțin domeniului public de interes național și nu local cum este în cazul de față.
În raport de cele menționate mai sus, a solicitat să se constate că nu are calitate procesual pasivă de a sta în proces.
Analizând recursurile declarate de către pârâții Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar și Statul român prin Ministerul Economiei și Finanțelor prin prisma motivelor de recurs invocate, instanța constată următoarele:
1. Recursul declarat de pârâții recurenți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar
Potrivit art. 301 cod pr. civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speță, hotărârea recurată a fost comunicată recurenților pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar la data de 19.12.2007, iar recursul a fost declarat la data de 7.01.2007, după expirarea termenului prevăzut de lege ( după aproximativ o săptămână).
În atare situație, curtea va respinge recursul declarat de recurenții pârâți Consiliul Local C și Municipiul C prin Primar, ca fiind tardiv formulat.
2. Recursul declarat de către recurentul pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic.
În speță, pârâtul recurent Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat că nu are calitate procesual pasivă de a sta în proces.
Curtea apreciază că are calitate de a sta în proces, fundamentată pe următoarele argumente juridice:
Autoarea reclamanților era proprietara imobilului din C,-, județul C, la data intrării în vigoare a Decr. Nr. 92/1950.
Prin Decr. Nr. 92/1950, imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de către Statul Român.
Actul normativ a fost emis de către Statul Român cu efecte în beneficiul lui, în scopul deposedării persoanelor private, cetățeni români, de bunurile lor imobiliare și de trecere a acestora în proprietatea comună a statului.
În cauza de față, acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Statul Român este fondată întrucât aceștia se legitimează cu titlul de proprietate valid în dauna statului care a preluat imobilul în mod abuziv, conform actului normativ mai sus menționat.
Statul Român este parte în această cauză pornind de la raportul juridic stabilit în momentul preluării imobilului între partea deposedată ( autoarea reclamanților ) și titularul ( beneficiarul) naționalizării - statul.
Pentru considerentele mai sus menționate se constată că pârâtul recurent Statul Român, reprezentat prin Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesual pasivă de a sta în proces.
Ca atare, curtea în baza art. 312 cod pr. civilă va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 509 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE C, cu sediul în C, bd. -, nr. 18, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,-, domiciliat în C,str. -, nr. 66 și, domiciliată în C, bd. -, nr. 315,. 3,.9 și intimații pârâți EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C, bd. 1 -, nr. 21, - parter și CONSILIUL LOCAL C ȘI MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, împotriva deciziei civile nr. 509 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de pârâții CONSILIUL LOCAL C ȘI MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, bd. -, nr. 51, în contradictoriu cu intimații reclamanți, domiciliați în C,-, domiciliat în C,str. -, nr. 66 și, domiciliată în C, bd. -, nr. 315,. 3,.9 și intimații pârâți EXPLOATAREA DOMENIULUI PUBLIC ȘI PRIVAT C, cu sediul în C, bd. 1 -, nr. 21, - parter și STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR REPREZENTAT DE C, cu sediul în C, bd. -, nr. 18, împotriva deciziei civile nr. 509 din 13.11.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Obligă recurenții către intimații reclamanți la 1000 lei cheltuieli de judecată și către C la 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 2 iunie 2008.
Președinte, Judecători,
- - - -
Grefier, - -
- -
04.06 2008
Jud.fond Gh.
Jud. apel;
Red.dec.jud.
2 iulie 2008
Dact.gref.
2 ex./ 8 iulie 2008
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Eleonora Spiridon, Daniela Petrovici
