Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 185/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 185/
Ședința publică de la 26 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anica Ioan
JUDECĂTOR 2: Luminița Cristea
Grefier - - -
-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului civil declarat de reclamanții -., și, cu domiciliul ales la procurator, din comuna Broșteni, sat județul V împotriva sentinței civile nr.34 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ, având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 20 mai 2009 și s-au consemnat în încheierea din acea zi,când,instanța având nevoie de timp pentru deliberare,a amânat pronunțarea cauzei la data de 26 mai 2009,când a pronunțat prezenta.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată la nr- reclamanții., și prin procurator, au solicitat în contradictoriu cu pârâta Romsilva Direcția Silvică F, obligarea acesteia la plata sumei de 700.000 lei(sau cât va rezulta în urma efectuării raportului de expertiză) sumă ce reprezintă lipsa de folosință a suprafeței de 437 ha pădure de la data validării 18.10.2006 și până la data punerii în posesie 29.04.2008.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că prin hotărârea nr.144/18.10.2006 comisia județeană a validat suprafața de 386 ha după autor, iar prin hotărârea nr.145/18.10.2006 aceeași comisie a validat suprafața de 51 ha pădure de la autor. Prin adresele nr.8845/27.11.2006 și nr.24508/10.04.2004 au solicitat pârâtei să pună la dispoziția comisiei locale amplasamente libere avându-se în vedere că pe vechiul amplasament pădurea fusese tăiată în proporție de 90%.
Au mai precizat reclamanții că pârâta a ignorat obligația asigurării unui amplasament liber, s-au adresat instanței cerere admisă prin sentința civilă nr.1019/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Panciu, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1230/19.12.2007.
În condițiile în care de la data validării 18.10.2006 și până la data punerii în executare a titlurilor executorii 29.04.2008 au trecut mai bine de 18 luni, culpa pentru lipsa de folosință revenind în totalitate pârâtei care a refuzat în mod constant și fără temei atribuirea amplasamentului în vederea punerii reclamanților în posesie s-a solicitat admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Au fost invocate în drept dispozițiile art.24 al.4, art.42 din Legea nr.1/2000 și art.998 și art.999 cod civil.
În probațiune, reclamanții au înțeles să se folosească de acte și expertiză care a avut ca obiective: calcularea contravalorii masei lemnoase conform volumului de creștere al zonei pe perioada de la data validării până la punerea în posesie, ce ar fi putut fi exploatată de proprietari, determinarea structurii vegetației forestiere pe specii precum și vârsta arborilor, calcularea contravalorii masei lemnoase ce ar fi rezultat din lucrările de curățire, precum și influența lipsei de întreținere asupra volumului de creștere al arborilor.
Pentru ca interesul public al statului să fie pe deplin apărat, s-a mai solicitat introducerea în cauză a Ministerului Economiei și Finanțelor, care este titularul dreptului de proprietate asupra suprafeței de 436,94 ha(cerere reiterată prin notele de concluzii depuse la dosar(pag.174).
Prin sentința civilă nr.34/2009 a Tribunalului Vranceas -a respins acțiunea ca nefondată,reținându-se următoarele:
Prin hotărârea nr.144/18.10.2006 Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor s-a recunoscut moștenitorilor def. dreptul de proprietate pe suprafața de 386 mp pădure pe vechiul amplasament pe raza or. iar prin hotărârea nr.145/18.10.2006 s-au validat măsurile propuse de comisia județeană privind suprafața de 51 ha pădure pe vechiul amplasament pe raza or. de pe urma def. (pag.23,24).
Cu adresele nr.8845/27.11.2006 și nr.24508/10.04.2007 reclamanții au solicitat pârâtei un alt amplasament, deoarece pădurea existentă pe vechiul amplasament era tăiată în proporție de 90%. Nerăspunzând acestei solicitări reclamanții au formulat acțiune de chemare în judecată și prin sentința civilă nr.1019/12.10.2007 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr- (pag.275) pârâta a fost obligată să pună la dispoziția comisiilor locale de fond funciar Cîmpuri și Soveja suprafața de 536,94 ha pădure cu obligarea acestor comisii la punerea în posesie. Sentința sus arătată a fost modificată prin decizia civilă nr.1230/19.12.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.710/2007 în sensul că punerii la dispoziția comisiilor locale a suprafeței de 437 ha pădure cât fusese validat de comisia județeană(pag.281).
Prin încheierea din 14.03.2008 pronunțată de Judecătoria Panciu în dosarul nr- la solicitarea reclamanților, în temeiul art.572 și urm. cod procedură civilă s-a dispus executarea silită de îndată și fără somație a titlurilor executorii respectiv sentința civilă nr.1019/2007 și decizia civilă nr.1230/2007 prin Biroul Executorului judecătoresc -.
Prin procesul verbal din 29.04.2008 (dosar de executare nr.108/2008) au fost executare cele două hotărâri judecătorești, respectiv s-a procedat la punerea în posesie pe terenurile astfel identificate prin expertiza efectuată de expert de specialitate în dosarul de executare.
Reclamanții prin prezenta acțiune au solicitat lipsa de folosință a suprafeței de 437 ha de la data validării 18.10.2006 până la data punerii în posesie 29.04.2008, pădurea atribuită fiind acceptată de reclamanți.
Prin punerea în posesie, aceștia în limitele legale pot exploata pădurea, putând beneficia de folosul nerealizat anterior.
Obligarea pârâtei la acest folos ar crea un dublu avantaj reclamanților și anume obținerea de la pârâtă a acestui folos pe perioada validării și până la punerea în posesie efectivă, dar și exploatarea viitoare a masei lemnoase în calitate de proprietari de pe o suprafață neexploatată. Mai mult, folosul nerealizat, trebuia raportat la suprafața pentru care s-a făcut punerea în posesie respectiv esența arborilor, vârsta, densitatea acestora, cantitatea produselor principale și secundare ce au fost recoltate și de care reclamanții au fost în imposibilitate de a beneficia datorită tergiversării punerii în posesie și implicit a recoltării de către pârâtă.
Rezultă așadar, că reclamanții în primul rând trebuiau să facă dovada în concret că pârâta prin exploatări frecvente a terenului pe care s-a realizat punerea în posesie, ar fi realizat una sau cealaltă sumă din expertizele efectuate și cel mult atât li s-ar fi cuvenit acestora.
Împotriva sentinței civile nr.34/2009 a Tribunalului Vrancea au declarat apel reclamanții invocând faptul că în condițiile în care de la data validării 18.10.2006 și până la data punerii în executare a titlurilor executorii au trecut mai bine de 18 luni,culpa pentru lipsa de folosință a acestei suprafețe îi revine în totalitate pârâtei care a refuzat în mod constant și fără temei atribuirea amplasamentului în vederea punerii în posesie.
Corespondența purtată cu pârâta (adresa nr.8845/27.11.2006,nr.2751/18.04.2007, adresa nr.4330/04.04.2008) prin care a solicitat insistent ca aceasta să se conformeze obligației ce-i incumba de a pune la dispoziție amplasamentul în discuție,și lipsa unui răspuns concret din partea pârâtei sunt de natură a dovedi culpa Romsilva Direcția Silvică
Potrivit disp.art.998 cod civil,orice faptă care cauzează altuia prejudiciu,obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat,a-l repara,iar potrivit art.999 cod civil,omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa,dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau prin imprudența sa.
Raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciul pretins există și este dovedit,pasivitatea pârâtei susținută de reaua sa credință (prin formularea de cereri repetate în fața instanței de judecată,toate respinse,dosar - al Judecătoriei Panciu, - al Tribunalului Vrancea, numai în ideea de a paraliza orice acțiune a petenților) și refuzul nejustificat al pârâtei de a pune la dispoziție amplasamentul,sunt argumente clare că petenții au fost prejudiciați ca urmare a lipsei de folosință a suprafeței de 437 ha pădure,conform calculelor făcute de expertul consilier.
motivare a instanței de fond este de natură a crea convingerea cu privire la eroarea în care s-a aflat instanța de judecată și la aprecierea superficială a ansamblului probelor.
În cauză,prin cele două rapoarte de expertiză tehnică (raportul expertului desemnat de instanță,dar și al expertului consilier) se confirmă existența și cuantumul prejudiciului pretins de reclamanți, prin înscrisurile depuse făcând și dovada raportului de cauzalitate dintre fapta pârâtei și prejudiciul pretins de reclamanți.
Suprafața de pădure referitor la care reclamanții au formulat prezenta cerere este în prezent exploatată de pârâtă,care nu justifică nici un drept,abuzul săvârșit de aceasta fiind în acest mod tolerat de instanța de judecată.
Instanța de judecată,de asemenea,în mod greșit consideră că în cauză nu a fost analizată structura arboretului existent pe acest amplasament,rapoartele de expertiză făcând mențiuni clare cu privire la acest aspect,cuantificând prejudiciul și în funcție de acest aspect.
Examinând actele și lucrările dosarului se constată că apelul nu este fondat.
Obiectul prezentei acțiuni este acordarea de despăgubiri rezultate ca urmare a lipsei de folosință a terenului forestier pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate al apelanților reclamanți din 18.10.2006 și până la data punerii în posesie: 29.04.2008.
Ori,din actele dosarului rezultă că,Comisia Județeană V de aplicare a Legii 247/2005 prinHotărârea 144/18.10.2006șiHotărârea 145/18.10.2006ca urmare a adreselor 1523/23.02.2006, 2049/15.03.2006, și 6925/15.05.2006 a Comisiei locale,a validat reconstituirea dreptului de proprietate pentru 386 ha pădure în favoarea reclamanților după autor și pentru 51 ha pădure după autor.
În 27.11.2006 și 10.04.2007 mandatarii apelanților reclamanți aduc la cunoștință Direcției Silvice F cărefuză vechiul amplasamentpe care li se reconstituise dreptul de proprietate pentru că aceste suprafețe fuseseră anterior defrișate și vârsta actuală a pădurii era de până-n 15 ani (fila 51 dosar fond) și că doresc un alt amplasament.
În 18.04.2007 intimata pârâtă respinge solicitarea reclamanților de acordarea unui alt amplasament cu motivația că potrivit datelor care le dețin nu se confirmă "defrișarea" și că în mod nejustificat pretind că vegetația forestieră ce au avut-o s-ar încadra în grupa I funcțională (fila 50 dosar fond).
De menționat că-n 08.03.2007intimata a dorit punerea-n posesie a apelanților reclamanți potrivit Hotărârii 144, 145/2006 a Comisiei Județene V de aplicare a Legii 247/2005 însă reclamanții prin mandatar au refuzat-o pentru că nu ar fi fost aceeași categorie de vegetație forestieră ca-n 1948 (fila 181 dosar fond).
Urmare a refuzului clar exprimat al apelanților reclamanți de a intra în posesia vechiului amplasament se ajunge în fața instanței de judecată pentru soluționarea conflictului ivit între părți,care prin sentința civilă nr.1019/2007 a Judecătoriei Panciu - irevocabilă prin decizia civilă nr.1230/1912.2007 a Tribunalului Vrancea,dă câștig de cauză apelanților reclamanți din prezenta cauză.Se dispune stabilirea unui nou amplasament pe raza comunelor Soveja și/sau.
Prin sentința civilă nr.204/2008 a Judecătoriei Panciu reclamanții obțin pe cale de ordonanță președințială (irevocabilă prin decizia civilă nr.300/2008 a Tribunalului Vrancea ) obligarea Comisiilor Locale Soveja și de a nu mai dispune restituirea de terenuri către alte persoane și totodată obligarea DS F să nu pună la dispoziția respectivelor comisii suprafața de 437 ha în vederea atribuirii altor cetățeni,să nu exploateze,ridicemasa lemnoasă de pe aceasta.
Totodată demarează procedura de executare silită a sentinței civile nr.1019/2007 a Judecătoriei Panciu prin BEJ însă acest birou refuză aducerea la îndeplinire a obligațiilor stipulate în hotărârea judecătorească.
În 06.03.2008 se adresează unui alt executor judecătoresc care refuză executarea pentru că nu era competent material (fila 14 dosar fond). În 14.03.2008 instanța dispune ca BEJ să aducă la îndeplinire cele prinse-n titlul executoriu.
La 25.04.2008 se efectuează expertiza topo de identificare a terenurilor în cauză (fila 29 dosar fond).
La 29.04.2008 are loc finalizarea executării silite (fila 32 dosar fond).
După cum lesne se observă din octombrie 2006 până-n decembrie 2007 nu s-a reușit punerea-n posesie a reclamanților pentru că aceștia au refuzat ca aceasta să aibă loc pe vechiul amplasament,iar din decembrie 2007 până-n aprilie 2008 avut loc executarea silită,executare pe parcursul căreia au apărut diverse impedimente neimputabile intimatei pârâte (refuz executor,efectuare expertiză de identificare a terenurilor).
În plus,din februarie 2008 apelanții reclamanți și-au luat măsuri asiguratorii în ceea ce privește exploatarea masei lemnoase de pe terenul pe care l-au acceptat de abia-n decembrie 2007,potrivit sentinței civile nr.204/2008 a Judecătoriei Panciu.
Pentru că executarea silită este parte a procesului civil prin care se tinde la realizarea unui drept și pentru considerentele de mai sus,se reține că-n speță nu se constată cauzarea vreunui prejudiciu apelanților fapt ce determină respingerea apelului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil declarat de reclamanții -., și, cu domiciliul ales la procurator, din comuna Broșteni, sat județul V împotriva sentinței civile nr.34 din 20 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea,în contradictoriu cu intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ, având ca obiect pretenții.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - |
Grefier, - - |
: - -/27.05.2009
: /28.05.2009
6 ex.
FOND:
Președinte:Anica IoanJudecători:Anica Ioan, Luminița Cristea
