Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 19/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 19
Ședința publică din data de 14 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1026 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, cu sediul în B,-, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul-pârât prin avocat - din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă Sa prin consilier juridic.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Consilier juridic pentru intimata-reclamantă depune copia deciziei de concediere disciplinară nr.764/15.02.2008 și arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Avocat - pentru recurentul-pârât arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat - având cuvântul pentru recurentul-pârât, arată că acesta a desfășurat un stagiu de formare profesională la locul de muncă, ori aceasta nu înseamnă că se poate reține că recurentul-pârât a lipsit nemotivat de la serviciu.
De asemenea, mai arată că în contractul de prestări servicii se arată doar durata cursului nu și costul acestuia, precizându-se singura valoare de 665 lei/cursant, astfel că nu există nicio dovadă a sumei solicitate de intimata-reclamantă, cum de altfel nu există nicio declarație a recurentului-pârât prin care acesta să recunoască debitul, așa cum a susținut intimata-reclamantă.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, depunând și concluzii scrise.
Consilier juridic având cuvântul pentru intimata-reclamantă, solicită respingerea ca nefondat a recursului, potrivit motivelor din întâmpinarea depusă la dosar, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Buzău, reclamanta - - Bac hemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să fie obligat pârâtul la plata sumei de 16582 lei, reprezentând 15900 lei c/valoarea cursurilor de formare profesională și 682 lei salariul încasat în perioada stagiilor.
Reclamanta a motivat că pârâtul a desfășurat la inițiativa societății un stagiu de formare profesională pe perioada 26.03.2007-06.08.2007 în vederea obținerii calificării de sudor, nivel 2 de calificare.
Acest stagiu de formare profesională a fost efectuat în baza actului adițional la contractul individual de muncă nr.1450/26.03.2007 și contractului nr.1464/26.03.2007.
Prin actul adițional la contractul individual de muncă privind formarea profesională și contractul nr.1450/26.03.2007, fostul salariat și-a asumat obligația de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie inițiativă pe o perioadă de 5 ani de la data absolvirii cursurilor (demisie, absențe nemotivate). În cazul nerespectării acestei obligații, pârâtul s-a obligat să restituie toate cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.
Contrar celor convenite, pârâtul a lipsit nemotivat de la serviciu în perioada 26.03.2007-06.08.2007, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 15.02.2008, în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, prin decizia nr.764/15.02.2008.
Întrucât pârâtul nu și-a respectat obligația asumată, de a nu întrerupe raporturile de muncă cu societatea din proprie inițiativă timp de 5 ani de la data absolvirii cursurilor, societatea trebuie să-și recupereze cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională în cuantum de 16.582 lei, reprezentând 15900 lei contravaloarea cursului de formare profesională și 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus la dosar: contractul de prestări servicii nr.36/24.03.2007, calculul costului cursurilor de formare profesională, factura nr.52/08.04.2008, ordin 2 de plată nr.297 și nr.12/08.01.2008, decizia de concediere disciplinară nr.764/15.02.2008, act adițional la contractul individual de muncă nr.1450/26.03.2007, contract nr.1464/26.03.2007, încheiere de dată certă nr.1655/30.03.2007, adeverința nr.3647/23.09.2008.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în cauză.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1026 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta - -, în contradictoriu cu pârâtul, a fost obligat pârâtul să achite reclamantei sumei de 16.582 lei, compusă din 15900 lei c/valoare curs de formare profesională și 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că pârâtul a fost angajatul societății reclamante pe postul de muncitor necalificat.
Între - SRL și reclamantă s-a încheiat contractul nr.36/24.03.2007 prin care reclamanta se obliga să finanțeze integral participarea pârâtului la stagiul de formare profesională cu o durată de 12 luni în vederea obținerii calificării de sudor, cu începere din data de 26.03.2007.
Pârâtul se obliga ca după absolvirea stagiului de formare profesională să nu părăsească societatea - - B timp de 5 ani (încetarea contractului individual de muncă prin demisie, motive disciplinare, arestarea pe o perioadă mai mare de 60 de zile, condamnarea prin hotărâre judecătorească, interdicție de exercitare a profesiei). În caz contrar, va suporta toate cheltuielile ocazionate de formarea profesională, în acest sens fiind inserate clauzele în actul adițional la contractul de muncă nr.1450/26.03.2007.
Pârâtul însă, în perioada 26.03.2007 - 06.08.2007, a lipsit nemotivat de la serviciu, astfel că societatea i-a desfăcut contractul de muncă disciplinar, conform art.61 lit.a din Codul muncii, prin decizia nr.764/15.02.2008.
A apreciat instanța de fond că întrucât pârâtul nu a respectat clauzele contractuale, respectiv de a nu întrerupe raporturile de muncă din culpa sa, acesta trebuie să fie obligat la plata sumei de 16582 lei reprezentând 15900 lei c/valoarea cursului de formare profesională și 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.
Față de cele reținute, în baza art.270 Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pârâtul la plata sumei menționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
A arătat recurentul că în mod greșit prima instanță a reținut că a absentat nemotivat de la serviciu în perioada 26.03.2007-06.08.2007 întrucât reclamanta, prin actul adițional la contractul individual de muncă s-a obligat să finanțeze participarea sa la stagiul de perfecționare pe durata de 5 luni cu scoaterea parțială din activitate, stagiu care s-a desfășurat în perioada precizată și că, în mod greșit s-a reținut obligația în sarcina sa de restitui sumele ocazionate de pregătirea sa profesioanlă.
Curtea analizând sentința recurată prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și disp.art.3041Cod procedură civilă, constată că recursul este fondat, potrivit următoarelor considerente:
Prima instanță a reținut că pârâtul în perioada 26.03.2007-06.08.2007 a lipsit nemotivat de la serviciu, sens în care angajatorul i-a desfăcut disciplinar contractul de muncă prin decizia nr.764/15.02.2008.
A reținut prima instanță că pârâtul nu a respectat clauzele contractuale, respectiv de a nu întrerupe raporturile de muncă din culpa sa, constatând ca întemeiată solicitarea reclamantei de obligare a acestuia la plata sumei de 16.582 lei.
A mai reținut prima instanță că această sumă reprezintă 15.900 lei contravaloarea cursului de formare profesională și 682 lei salariul încasat în perioada stagiului.
Curtea constată că prima instanță în mod eronat a reținut în hotărâre faptul că recurentul a lipsit nejustificat de la serviciu în perioada 26.03-06.08.2007 întrucât această perioadă corespunde desfășurării stagiului de formare profesională.
Recurentul a absentat de la serviciu în perioada 08.02.2008-15.02.2008, în mod nejustificat, motiv pentru care angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a
contractului individual de muncă, începând cu 15.02.2008, prin decizia nr.764/15.02.2008, decizie pe care fostul salariat nu a contestat-o și care nu face obiectul cauzei de față.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea constată că din actul adițional la contractul individual de muncă- cu clauza de formare profesională- nr.1450/26.03.2007, rezultă că recurentul s-a obligat să suporte cheltuielile ocazionate de formarea profesională în situația în care în intervalul termenului de 5 ani de la data examenului de absolvire este concediat pe motive disciplinare, valoarea cursului suportată de către angajator fiind de 1000 lei.
Conform disp.art.193 al.2 din Codul muncii modalitatea concretă de formare profesională, drepturile și obligațiile părților, durata formării profesionale, precum și orice alte aspecte legate de formarea profesională, inclusiv obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea sa profesională, se stabilesc prin acordul părților șifac obiectul unor acte adiționale la contractul individual de muncă.
Întrucât între salariat și angajator s-a încheiat act adițional la contractul individual de muncă în care s-au convenit, conform textului legal precizat anterior, tocmai obligațiile contractuale ale salariatului în raport cu angajatorul care a suportat cheltuielile, fiind stabilită valoarea cursului de formare profesională la 1000 lei, prima instanță trebuia să ia în considerare la întinderea pretențiilor angajatorului numai acest act adițional și nu toate celelalte înscrisuri prin care angajatorul pretinde o sumă mai mare decât cea cuvenită.
În ceea ce privește solicitarea angajatorului în sensul obligării fostului salariat și la achitarea sumei de 682 lei reprezentând salariul încasat pe perioada stagiului, Curtea constată că prima instanță în mod greșit a apreciat ca întemeiată această pretenție.
Astfel, conform actelor dosarului și a susținerilor reclamantei, participarea pârâtului la stagiul de formare profesională a presupus scoaterea sa parțială din producție, posibil 2 ore zilnic.
Conform disp.art.194 alin.2 lit.a Codul muncii "dacă participarea presupune scoaterea din activitate a salariatului pentru o perioadă ce nu depășește 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, acesta va beneficia, pe toată durata formării profesionale, de salariul integral corespunzător postului și funcției deținute, sporurile și adaosurile la acestea".
Întrucât angajatorul nu a probat scoaterea din producție a salariatului pentru o perioadă ce depășește 25% din durata zilnică a timpului normal de lucru, rezultă că acestuia nu i se poate imputa suma solicitată și apreciată ca reprezentând salariul încasat.
Nu poate fi reținută susținerea reclamantei-intimate în sensul că salariatul a fost scos din producție și că nu putea beneficia de salariu întrucât adresa nr.4481/20.03.2007 (fila 14 dosar fond) face referire la obligativitatea încheierii unor acte adiționale la contractul individual de muncă pentru stabilirea aspectelor legate de obligațiile salariatului în raport cu angajatorul care a achitat valoarea cursului precum și dispoziția ca programul de formare profesională să se defășoare la sfârșitul programului de lucru, în intervalul 15,30-17,30 tocmai pentru a nu se perturba activitatea de producție.
Din acest înscris precum și din acțiunea introductivă prin care s-a precizat că salariatul a fost scos din producție 2 ore, rezultă că scoaterea din producție a fost parțială întrucât nu s-a făcut dovada că scoaterea din producție a depășit 25% din durata zilnică a timpului de lucru, salariatul era îndreptățit la plata integrală a salariului.
Pentru aceste considerente Curtea constată că recursul formulat este fondat, urmând ca în conformitate cu disp.art.312 Cod procedură civilă să îl admită și în consecință, va modifica în parte sentința și va reduce cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat pârâtul de la 16.582 lei la 1000 lei, urmând a se menține restul dispozițiilor sentinței.
Văzând și disp.art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în B,-, județul B, împotriva sentinței civile nr.1026 din 29 octombrie 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - -, cu sediul în B,-, județul B și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce cuantumul despăgubirilor de la 16582 lei la 1000 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimata la 500 lei cheltuieli de judecată către recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 14 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./13.02.2009
dosar fond.- - Tribunalul Buzău
judecători fond.-
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Traian Logojan Cristina
