Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 190/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 190
Ședința publică din data de 11 februarie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află judecarea recursurilor declarate de reclamantul și pârâta - SRL A împotriva sentinței civile nr. 902/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat, cu delegație de substituire, în substituire avocat - și avocat, cu delegație de substituire, în substituire avocat în reprezentarea pârâtei recurente.
Procedura de citare este îndeplinită legal.
Recursul este scutit de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților depun la dosar delegațiile de substituire, iar reprezentantul reclamantului recurent depune și chitanța nr. 26/10.02.2009 în cuantum de 595 lei, reprezentând contravaloare onorar avocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii pentru motivele expuse în cererea de recurs și respingerea recursului intimatei ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat și motivat în scris, respingerea recursului reclamantului și modificarea sentinței primei instanțe în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Arad la data de 3 ianuarie 2008 reclamantul a chemat în judecată pârâta C SRL A, solicitând obligarea la plata sumelor de 1.818 lei reprezentând diferența retribuție, 11.907 euro reprezentând diurnă și 30 duminici imobilizare, 6.000 euro și decont transport extern 3.057 euro, precum și daune morale în sumă de 30.000 lei cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii a arătat că în perioada martie - octombrie 2007 nu a semnat niciun stat de plată, că pentru o perioadă de 27 de zile cât a făcut transporturi în Italia, nu a primit de la unitate 1.350 euro, respectiv 50 euro pe zi, iar pentru imobilizarea autocamion, pentru reparații și revizii pârâta îi datorează 6.000 euro și amenda de 4.802 euro pe care a primit-o în Italia la.
Prin sentința civilă nr. 902/27.11.2008 Tribunalul Aradaa dmis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei - SRL A și în consecință: a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 2.616 lei reprezentând diurne și cheltuieli neavansate de la societate.
A respins petitele privind diferența de retribuție în sumă de 1.818 lei pentru perioada martie-mai 2007, imobilizare 6.000 euro, decont transport extern 3.057 euro și daune morale în sumă de 30.000 lei.
A obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert în sumă de 200 lei.
Tribunalul a reținut că între părți s-a încheiat contractul individual de muncă nr. -/17.05.2007 în baza căruia reclamantul este încadrat șofer începând cu 01.05.2007 cu o durată a timpului de lucru de 8 ore și un salariu de bază de 528 lei, raporturi de muncă care au încetat la 05.11.2007.
În îndeplinirea atribuțiilor de serviciu reclamantul a efectuat curse interne și internaționale.
În speța dedusă judecății este vorba de transportul de marfă - mobilă încărcată de C Cota Internațional SRL A pentru diferiți beneficiari din Germania în 18.10.2007 când la plecarea din țară reclamantul a primit 2.000 euro pentru cheltuieli de deplasare pe relația - Germania - Italia.
Pe parcursul desfășurării transportului în baza contractului-comandă de transport din 15.10.2007 - 12 reclamantului i s-a aplicat o amendă de 4.800 euro pentru că a utilizat în aparatul de control al timpului de conducere și odihnă cu mai mult de o foaie de înregistrare în timpul aceleiași zile de către aceeași persoană.
Pentru motivul că circulația cu vehiculul menționat nu îndeplinește condițiile și reglementările s-a ordonat imobilizarea autovehiculului cu nr. de înmatriculare AR-3845, marca Scania 420.
Prin precizarea de acțiune reclamantul a solicitat diurna pentru 112 zile în sumă de 50 euro pe zi, în total 5.600 euro, 3.250 euro reprezentând reparații, revizii, taxe pentru drum sau staționare achitate și nedecontate de societate, 3.057 euro achitați cu titlu de amendă și 30.000 lei daune morale pentru zilele în care a fost reținut de poliție până la achitarea amenzii și a remedierii defecțiunilor pentru care s-a dispus reținerea sa și a autocamionului.
Reclamantul a formulat împotriva patronului - SRL A - plângere penală care a fost soluționată prin referatul cu propunerea de neîncepere a urmăririi penale din 06.03.2008 dosar penal nr. 186/P/214.077/2008.
Din declarația dată de reclamant în acest dosar penal instanța a constatat că banii plătiți cu titlu de amendă de 4.802 euro i-au fost trimiși de firmă, sens în care s-a reținut reaua credință a acestuia precum și dorința reclamantului de a se îmbogății fără just temei prin încasarea unei sume necuvenite de bani de la societate, sumă care nu a ieșit din patrimoniul reclamantului cu titlu de amendă, aceasta fiind achitată de societate.
Reclamantul nu a contestat procesul-verbal de constatare a contravenției în care se reține vinovăția sa în aplicarea acestei amenzi pentru că a fost depistat circulând cu o foaie de înregistrare pe alt nume care nu se afla la fața locului.
Potrivit contractului de muncă reclamantul și-a desfășurat activitatea la societatea pârâtă în perioada 01.05.2007-05.11.2007 când s-a desfăcut contractul la cererea sa, perioadă în care a beneficiat de drepturile salariale astfel cum se reține în referatul Poliției municipiului
Prin urmare, societatea pârâtă nu datorează reclamantului suma de 4.802 euro reprezentând amendă achitată de societate, nici suma de 1.313 lei reprezentând drepturi salariale pentru 23.03-01.05.2007 și septembrie-octombrie 2007 având în vedere data începerii activității 01.05.2007 și împrejurarea că salariul cuvenit lunilor septembrie-octombrie 2007 fost depus la bancă în contul de salarii al reclamantului.
Experții au reținut corect că diurna s-a acordat reclamantului în funcție de kilometrii parcurși sau în funcție de diurna zilnică de 50 de euro și că sumele încasate de reclamant ca avans și pentru care există documente semnate de către acesta sunt de 17.300 euro din care experții au dedus 11.816 euro cheltuieli efectiv realizate, 950 euro plătiți de patronul societății din decontul 100 și 1.000 euro care s-au predat colegului, deci plăți totale de 13.766 lei, la care se adaugă diurnele de 6.150 euro. Astfel scăzând din avansul primit de 17.300 euro, plățile efectuate de 13.766 euro și diurnele de 6.150 lei rezultă că societatea trebuie să mai achite reclamantului suma de 2.616 euro.
Astfel că în considerarea celor menționate, a raportului de expertiză întocmit de cei trei experții, și Tribunalul în temeiul art. 269 Codul munciia obligat societatea - SRL A să plătească reclamantului suma de 2.616 euro reprezentând diurnă și cheltuieli neavansate de către societate.
Instanța a înlăturat raportul de expertiză contabilă întocmit de expertul Coană care nu explică ce reprezintă sumele de 2.774 euro și 9.011 euro și nu prezintă modul de calcul a acestora în considerarea evidențelor din contabilitate, a documentelor de plată confirmate de către reclamant pentru a fi verificate de instanță ca datorate de societate.
Instanța a respins și celelalte pretenții ale reclamantului privind contravaloarea reparațiilor, reviziilor, taxelor de staționare nefiind dovedite de către reclamant, fiind simple afirmații neînsoțite de acte doveditoare.
Reclamantul, de asemenea, nu a justificat existența vreunui prejudiciu moral care să justifice acordarea daunelor morale, nu a produs dovezi pentru zilele în care a fost reținut de poliție până la "remedierea defecțiunilor și plata amenzii".
Instanța a reținut contradicțiile și incoerența din susținerile reclamantului "reținut de poliție până la achitarea amenzii și remedierii defecțiunilor" deoarece nu avea posibilitatea din arestul poliției să remedieze defecțiunile și să plătească amenda.
Prin urmare, nefiind dovedit prejudiciul moral instanța a respins și cererea reclamantului de obligarea a pârâtei la plata daunelor morale în sumă de 30.000 lei.
Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii la cererea reclamantului și în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, tribunalul a obligat pârâta să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal atât reclamantul cât și pârâta - SRL
Reclamantul recurent a criticat sentința ca netemeinică pentru faptul că a fost obligată pârâta la suma de 2.616 lei în loc de 2.616 euro și pentru că s-au respins restul capetelor de cerere susținându-se că pretențiile au fost dovedite prin raportul de expertiză și probele administrate.
Deși criticile vizează netemeinicia sentinței, temeiul juridic al recursului invocat de către recurent îl reprezintă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Pârâta recurentă invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a susținut netemeinicia sentinței în sensul că s-au apreciat greșit probele administrate în cauză și din care rezultă că pretențiile reclamantului sunt neîntemeiate.
S-a susținut de recurentă că raportul de contraexpertiză a luat în mod greșit în considerare doar documentele semnate de reclamant și care atestă încasarea unor sume cu titlu de avans deși trebuiau luate în considerare toate documentele înregistrate în contabilitate și care evidențiază avansurile primite de acesta și în aceste condiții s-ar fi constatat că nu există nicio datorie a societății.
Sentința a fost criticată pentru că s-au însușit concluziile raportului de expertiză deși sumele ridicate ca avans de către reclamant nu au fost justificate prin deconturi justificative depuse de către acesta.
S-a invocat încălcarea dreptului la apărare prin faptul că s-a respins cererea de amânare formulată în ședința publică din 25.11.2008 pentru studierea raportului de contraexpertiză comunicat în acea zi dar fără ca recurenta să solicite casarea sentinței și rejudecarea cauzei.
S-a criticat sentința și sub aspectul obligării la cheltuieli de judecată în condițiile în care s-a admis doar în parte acțiunea.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, se constată că nu există niciun motiv pentru casarea sentinței și că se impune doar modificarea ei, fiind fondat doar recursul reclamantului pentru următoarele considerente:
Reclamantul a susținut că raporturile de muncă cu pârâta au început din luna martie 2007 deși contractului individual de muncă a fost încheiat doar cu data de 1 mai 2007. Acesta a mai susținut că deși a prestat muncă pe lunile martie 2007 (11 zile), aprilie 2007, septembrie - octombrie 2007 nu a semnat statele de plată.
Susținerile reclamantului cu privire la începerea raporturilor de muncă din luna martie sunt confirmate de probele administrate în cauză, în raportul de contraexpertiză menționându-se că în 23.03.2007 reclamantul a efectuat un transport pentru pârâtă conform scrisorii de transport de la societatea COTTA International.
Pârâta a invocat în dovedirea susținerilor sale că raporturile de muncă au început la 1.05.2007 doar contractul de muncă care într-adevăr poartă această dată, dar art. 16 alin. 2 Codul muncii prevede posibilitatea dovedirii acestor raporturi prin orice mijloc de probă.
Pârâta nu a înlăturat cele reținute de raportul de contraexpertiză, astfel că în mod neîntemeiat instanța nu a acordat drepturile salariale pentru perioada martie - aprilie 2007. Tot neîntemeiat nu s-au acordat drepturile salariale și pentru perioada septembrie - octombrie 2007, din probele administrate nerezultând virarea salariului în contul reclamantului.
Drepturile salariale care potrivit raportului de contraexpertiză sunt de 1.353 lei, au fost respinse, prin urmare în mod greșit și sub acest aspect recursul este fondat.
Instanța de fond a înlăturat în mod justificat raportul de expertiză al expertului Coană care nu justifică modul de calcul a sumelor considerate ca fiind datorate de pârâtă reclamantului, dar în mod nejustificat nu a luat în considerare toate concluziile raportului de contraexpertiză cu privire la aceste sume.
Astfel, în raportul de contraexpertiză se stabilește că pârâta mai datorează și suma de 6.856 lei sub formă de diurnă și cheltuieli nedecontate, iar instanța de fond nu a acordat această sumă, neexistând motive pentru a se înlătura cele constatate cu privire la acest aspect de către cei trei experți.
Prin urmare și sub acest aspect recursul este fondat, reclamantului fiindu-i respinse în mod greșit pretențiile pentru suma de 8.169 lei (6.856+1.313 lei).
Un al treilea motiv pentru care recursul reclamantului este fondat constă în faptul că instanța de fond a obligat pârâta la plata sumei de 2.616 lei în loc de 2.616 euro existând contradicție între dispozitiv și considerente.
În raportul de expertiză și în considerente este prevăzută suma de 2.616 euro și menționarea în dispozitiv a sumei de 2.616 lei, este o evidentă eroare materială dar fiind invocată în recurs, urmează a se îndrepta în calea de atac.
Instanța de fond a respins în mod întemeiat restul pretențiilor reclamantului, pârâta neavând culpă pentru că reclamantul a fost amendat în străinătate pentru că a circulat în mod neregulamentar, iar restul pretențiilor nefiind dovedite de către acesta.
De altfel, prin motivele de recurs reclamantul face o apreciere generică cu privire la respingerea pretențiilor sale, dar în mod concret motivează doar neacordarea sumelor de 1.313 lei și 6.856 lei dovedite cu contraexpertiza.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1,3 Cod procedură civilă, va fi admis recursul reclamantului și modificată sentința în sensul obligării pârâtei la 2.616 euro în loc de 2.616 lei, precum și la plata sumei de 8.169 lei (1.313+6.856 lei), menținându-se restul dispozițiilor.
Recursul pârâtei nu este fondat.
Raportul de contraexpertiză a stabilit sumele datorate de pârâtă luând în considerare doar sumele confirmate prin semnătură de către reclamant sau recunoscute de către acesta, comparând aceste sume cu deconturile făcute de către acesta, și a rezultat că pârâta datorează suma de 2.616 euro.
Prin motivele de recurs se susține în mod nefondat că raportul de expertiză trebuia să ia în considerare și documentele nesemnate de către reclamant.
Faptul că pârâta a înregistrat în contabilitate avansuri acordate reclamantului fără a exista semnătura de primire a acestuia nu este în măsură să dovedească primirea acestor sume, și întrucât aceste documente contabile nu îi sunt opozabile reclamantului, în mod corect experții nu le-au luat în considerare, iar culpa aparține pârâtei care avea obligația potrivit art. 6 din Legea nr. 82/1991 să facă înregistrările în contabilitate pe bază de documente justificative cu semnătură de primire a personalelor care au primit avansuri.
Nu se poate reține nici încălcarea dreptului la apărare a pârâtei pentru că nu s-a amânat cauza pentru studierea raportului de expertiză întrucât s-a amânat pronunțarea și i s-a dat posibilitatea să depună concluzii scrise, prin care s-au adus critici la raportul de expertiză și care au fost avute în vedere de tribunal.
Mai mult, motivele de recurs aduc critici raportului de expertiză neformulate prin concluziile de fond și care au fost examinate în recurs, conform celor reținute mai sus.
Instanța de fond a făcut și o aplicare corectă a dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, cu privire la cheltuielile de judecată, astfel că în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă recursul va fi respins.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă recurenta va fi obligată la cheltuieli de judecată către reclamant în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 902/27.11.2008 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată - SRL
Modifică în parte sentința în sensul că obligă pârâta să-i plătească reclamantului suma de 2.616 în loc de 2.616 lei precum și suma de 8.169 lei.
Menține restul dispozițiilor.
Obligă pârâta la 595 lei cheltuieli de judecată în recurs către reclamantul recurent.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 11 februarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /4.03. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./4.03. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
