Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 196/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE,
LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 196/
Ședința publică din 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelantul pârât, domiciliat în C,-,. 1,. 2, județul C - declarat împotriva sentinței civile nr. 2489/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 1604/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în C,-, - 13,. A,. 7, județul C, având ca obiectpretențiiși asupra cererii de majorare a câtimii pretențiilor formulată de intimata reclamantă.
Dezbaterile asupra apeluluii au avut loc în ședința publică din 03.09.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Completul de judecată de judecată având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în temeiul art. 260 în referire la art. 146 Cod proc. civilă, a dispus amânarea pronunțării la data de 10.09.2008, respectiv 17.09.2008, dată la care a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 1604/2005 (-), reclamanta a solicitat instanței să oblige pe pârâtul la plata de daune interese în sumă de 5.619.547.875 lei (ROL), respectiv 561.955 lei (RON), calculate până la data de 1 iulie 2005, reprezentând echivalentul în lei al sumei de 187.725 dolari USA.
În motivare a arătat că la data de 15 decembrie 1994 s-a asociat cu numiții, și G, în baza contractului civil autentificat sub nr. 49956 din 15 decembrie 1994, în vederea construirii unui imobil pe terenul în suprafață de 150. situat în comuna, județul C, ce-i fusese atribuit de Primăria Comunei prin decizia nr. 244 din 17 iulie 1991.
Ca urmare a întârzierii realizării obiectului contractului, la data de 15 1995 s-a întocmit un act adițional sub semnătură privată, intitulat "Notificare", prin care s-a stabilit terminarea definitivă a lucrării pe data de 1 decembrie 1997.
Ca urmare a nerealizării lucrării, prin notificarea nr. 2521 din 12 iunie 2002, reclamanta i-a pus în întârziere și i-a notificat pe cei trei asociați pentru renegocierea clauzelor contractului de asociere și a graficului de execuție și finalizare a construcției, stabilirea modalității și termenului de transfer privind dreptul de proprietate asupra terenului către asociați, stabilirea cuantumului daunelor interese ce i-au fost pricinuite prin lipsa de folosință a imobilului și altele. În urma acestei convocări, asociații și G au renunțat la asociere transferând toate drepturile și obligațiile lor către.
Cu acesta din urmă, în perioada de renegociere a clauzelor contractului (29 iunie 2002 - 13 iulie 2002) au fost încheiate 5 documente însușite bilateral prin semnături, documente ce au devenit acte adiționale la contratul civil. Acestea sunt:
- cadrul de renegociere a clauzelor contractului, înmânat personal pârâtului la data de 21 iunie 2002;
- procesul-verbal de conciliere din 29 iunie 2002;
- cadrul de renegociere a clauzelor contractului modificat în urma concilierii din 29 iunie 2002, înmânat personal pârâtului la data de 6 iulie 2002;
- procesul-verbal de conciliere din 6 iulie 2002;
- procesul-verbal de conciliere din 13 iulie 2002 înregistrat la birou notarial cu dată certă sub nr. 2569 din 16 iulie 2002.
Din conținutul acestor documente reiese că au fost însușite bilateral, în principal, următoarele chestiuni: 7 priorități de finalizare a lucrărilor, 6 etape distincte de finalizare a lucrărilor, terminarea în totalitate a lucrărilor la data de 10 august 2002, transferul dreptului de proprietate către asociat numai după terminarea tuturor lucrărilor, suportarea numai de către asociat a tuturor cheltuielilor privind terminarea clădirii, plata de daune interese de către pârât în situația nerespectării graficului stabilit, în cuantum de 25 dolari USA pe fiecare zi de întârziere.
Întrucât pârâtul a abandonat din nou lucrarea, susținere reclamanta că l-a notificat din nou pe pârât la data de 22 august 2002 și, întrucât nu a primit răspuns, l-a căutat personal și la data de 28 2002 și i-a înmânat notificarea.
Pe data de 5 octombrie 2002 pârâtul i-a trimis printr-o cunoștință răspunsul la notificare. Din conținutul acestui răspuns rezultă că ignoră în totalitate actele adiționale încheiate ulterior, nu face nicio referire la un eventual nou termen de finalizare a obiectului contractului și nici la cuantumul daunelor interese, în schimb cere în mod imperativ urgentarea încheierii actului de vânzare-cumpărare pentru teren.
La data de 17 decembrie 2003 pârâtul a formulat acțiune în instanță pentru obligarea reclamantei la încheierea actului de vânzare-cumpărare pentru teren, în condițiile în care el nu și-a executat în totalitate și la timp toate obligațiile asumate.
A arătat reclamanta că în condițiile în care imobilul trebuia finalizat de peste 7 ani, în prezent acesta nu este funcțional, nu poate fi împărțit în două unități locative distincte, unitățile nu sunt individualizate și contorizate.
Prin notificarea nr. 53 din 24 mai 2005 pârâtul a fost pus în întârziere în legătură cu plata daunelor interese pentru nerespectarea termenelor prevăzute în actele adiționale la contract.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Ulterior, reclamanta și-a majorat succesiv pretențiile, achitând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar corespunzătoare, respectiv a solicitat suma de 723.249,86 lei (RON) reprezentând daune interese calculate până la data de 1 2006.
Prin sentința civilă nr. 2489 din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâtul, către reclamantă, la plata sumei de 723.250 lei cu titlu de daune interese, calculate până la data de 1 2006 și la 15.639,75 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că pârâtul și-a însușit prin semnătură, în urma concilierii din 29 iunie 2002 și, respectiv, din 6 iulie 2002, cadrul de renegociere datat 5 iulie 2002 și nu și-a executat obligațiile în condițiile convenite de părți.
S-a mai reținut că prin decizia civilă nr. 736 din 24 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, irevocabilă prin decizia civilă nr. 348/C din 15 iunie 2006, s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că numitul și-a însușit, prin semnătură, cadrul de renegociere datat 5 iulie 2002, această convenție a părților dobândind forță obligatorie conform art. 969 Cod civil.
S-a mai reținut că din expertiza imobiliară rezultă că pârâtul nu a respectat termenele de execuție a lucrărilor conform graficelor întocmite de părți, imobilul nefiind funcțional datorită neexecutării lucrărilor pentru separarea și individualizarea consumurilor de apă caldă, apă, energie electrică, energie termică, precum și a lucrărilor la instalația termică și de furnizare a apei calde menajere. În baza raportului de expertiză tehnică imobiliară s-a evaluat cuantumul despăgubirilor în funcție de etapele și termenele de finalizare a lucrărilor, prin raportul de expertiză contabilă - valoarea acestora fiind de 723.249,86 lei. Această sumă a fost calculată conform convenției părților, care, în cadrul de renegociere din data de 5 iulie 2002, au prevăzut că nerespectarea graficului de execuție stabilit va majora daunele interese pricinuite reclamantei, pârâtul fiind obligat la plata unor daune interese de 25 USD/zi de întârziere pentru fiecare etapă nefinalizată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
1. Instanța de fond a apreciat greșit că procesele-verbale de conciliere din data de 29 iunie 2002 și 6 iulie 2002 și, respectiv, cadrul de renegociere din data de 5 iulie 2002 reprezintă acte adiționale la contractul de asociere din 15 decembrie 1994 autentificat sub nr. 49956 din 15 decembrie 1994 și sunt obligatorii între părți. Pârâtul nu și-a însușit toate clauzele din aceste procese-verbale de negociere și nici
clauza privind plata de penalități în cuantum de 25 USD/zi, iar negocierea definitivă a contractului de renegociere a avut loc la data de 13 iulie 2002 și nu a vizat această clauză penală. Mai mult, creditorul nu l-a notificat în condițiile art. 1079 Cod civil, iar instanța a reținut greșit că are autoritate de lucru judecat calificarea dată contractelor de renegociere prin decizia civilă nr. 736/2005 a Tribunalului Constanța.
2. Cu privire la probatoriile administrate în cauză, a fost încălcat dreptul de egalitate de tratament în judecarea cauzei, pârâtului fiindu-i respinse probatoriile cu interogatoriul reclamantei și cererea de efectuare a unei noi expertize imobiliare.
De asemenea, instanța a respins obiecțiunile pârâtului la expertiza imobiliară, deși concluziile expertului desemnat de instanță au fost contestate de expertul parte.
3. Instanța nu și-a respectat rolul activ pentru aflarea adevărului, din probatoriile administrate rezultând că pârâtul și-a executat toate obligațiile contractuale, cu excepția montării centralei termice, a elemenților de calorifer și a coloanelor de încălzire, al căror preț trebuia să fie suportat în parte și de către reclamantă, obligație pe care aceasta nu și-a executat-
4. Instanța a dispus în mod greșit obligarea pârâtului la plata daunelor interese, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1068 Cod civil.
Reclamanta a optat pentru executarea în natură a lucrărilor nefinalizate, fiind pronunțată o hotărâre irevocabilă - decizia civilă nr. 736 din 24 noiembrie 2005 Tribunalului Constanța - de obligare a pârâtului la realizarea lucrărilor restante.
Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea apelului ca nefondat.
II. La termenele de judecată din 7 noiembrie 2007 și 31 ianuarie 2008 intimata reclamantă Critina a formulat două cereri de majorare a câtimii pretențiilor sale reprezentând despăgubiri ivite după momentul pronunțării sentinței, până la data de 31 ianuarie 2008.
Apelantul pârât a solicitat completarea probatoriilor administrate în instanța de fond, cu interogatoriul reclamantei, martori și contraexpertiză.
La prima zi de înfățișare, conform art. 295 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de apel a dispus, la solicitarea apelantului pârât, efectuarea unei contraexpertize tehnice de specialitate care a avut ca obiectiv să stabilească dacă lucrările convenite de părți la imobilul din comuna, județul C, lotul 47 Bis, s-au efectuat potrivit graficului stabilit și însușit de părți în cadrul de negociere întocmit la 5 iulie 2002, completat cu procesul-verbal de conciliere din 6 iulie 2002 și 13 iulie 2002.
Prin încheierea din 28 martie 2007 instanța de apel a motivat măsura încuviințării executării unui raport de contraexpertiză, efectuat de 3 experți, arătând că în instanța de fond, după efectuarea expertizei de specialitate, pârâtul a formulat obiecțiuni iar instanța de judecată le-a respins fără nicio motivare (fila 38 - dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA și fila nr. 206 - dosar - al Tribunalului Constanța ).
În aceeași manieră au fost respinse obiecțiunile formulate de reclamanta, dar reclamanta nu a formulat apel.
Articolul 6 din stabilește în sarcina instanței de judecată obligația de a face o examinare efectivă a mijloacelor, argumentelor și a ofertelor de dovezi ale părților și fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al părților. Această obligație presupune, totuși, ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză (Cauza Vlasia împotriva României, Hotărârea din 8 iunie 2006, Cauza Dima împotriva României, Hotărârea din 16 noiembrie 2006).
Un proces echitabil nu poate trece drept obiectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt "studiate", adică examinate cum trebuie de tribunalul sesizat (Cauza Ruiz Torija contra Spaniei, Hotărârea din 9 decembrie 1994).
Curtea Europeană a reținut constant că sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului, să facă obiectul unor dezbateri în contradictoriu între părți și să primească un răspuns explicit din partea instanței (, Ruiz - Mateos contra Spaniei, Hotărârea din 23 iunie 1993, seria A, nr. 262).
Ori, în speță, deși părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză tehnică imobiliară, solicitând ca expertul să lămurească anumite aspecte tehnice referitoare la modalitatea de realizare a obligațiilor asumate prin contract de către pârâtul, instanța le-a respins fără niciun fel de motivare.
În această ipoteză, conform art. 295 Cod procedură civilă, instanța de apel a admis cererea de completare a probatoriilor în apel, cu interogatoriu, martori și efectuarea unei contraexpertize tehnice de către 3 experți.
Susținerea intimatei reclamante din concluziile scrise, în sensul că instanța de apel "nu putea păși la administrarea probatoriilor solicitate de către apelantul, până nu dispunea anularea hotărârii instanței de fond, ca urmare a constatării unor nulități", nu poate fi primită ca fondată, instanța de apel nereținând în cauză incidența dispozițiilor art. 297 alin. 2 teza a II-a Cod procedură civilă, ci a apreciat că se impune completarea materialului probator administrat la instanța de fond, conform art. 295 Cod procedură civilă, pentru lămurirea unor probleme ce vizau modalitatea tehnică de realizare a lucrărilor și cauzelor ce au determinat nerespectarea graficului de lucrări convenit de părți.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile apelantului pârât și față de întregul material probator administrat în cauză se reține că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Conform contractului de asociere încheiat la data de 15 decembrie 1994 între reclamanta, G și, asociatei îi revenea obligația de a suporta până la data încheierii acestui contract, în întregime: taxele de teren, taxele de construcție, reautorizarea și prelungirea autorizației construcției, cota parte a cheltuielilor privind lucrările de interes comun ale asociației "", contravaloarea Proiectului de construcție și Proiectului de rezistență a construcției, a lucrărilor cu săparea fundației edificiului și evacuarea pământului rezultat, achitate până la data încheierii contractului. Asociaților, și le revenea obligația de a suporta în întregime, începând cu data încheierii contractului
de asociere, taxele, cheltuielile ce s-ar datora realizării integrale a edificiului, incluzând instalațiile de apă, canalizare, căldură, energie electrică, finisaje interioare și exterioare, precum și sistematizarea pe verticală a edificiului (filele 8 - 11, dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Ulterior, prin declarații autentificate, asociații și G au declarat că sunt de acord cu modificarea contractului de asociere autentificat sub nr. 49956 din 15 decembrie 1994 la notariatul de Stat al Județului C, în sensul că apartamentele ce le reveneau din imobil să îi revină în proprietate lui, cei doi asociați renunțând la această calitate.
Cum pârâtul a preluat drepturile ce reveneau asociaților și, conform contractului de asociere nr. 49956/1994, acesta a preluat, totodată, și obligațiile corelative stabilite contractual în sarcina acestora, conform art. 969 Cod civil.
Urmare acestor modificări, reclamanta l-a notificat pe pârâtul în vederea renegocierii contractului de asociere și stabilirea unui grafic de lucrări pentru finalizarea imobilului (fila 14 - dosar nr- al Tribunalului Constanța ), părțile fiind convocate la data de 29 iunie 2002 între orele 11,00 - 12,00 la sediul imobilului situat în comuna, lot 47 Bis, județul
Cadrul de renegociere a clauzelor contractului civil de asociere din 15 decembrie 1994, care a făcut obiectul discuțiilor asociaților la întâlnirea din 29 iunie 2002 fost înmânat personal pârâtului anterior, la data de 21 iunie 2002, aspect menționat în mod expres în procesul-verbal de negociere din 29 iunie 2002 (fila 20, pct. 2 din procesul-verbal de conciliere).
Contractul de renegociere dezbătut de părți la data de 29 iunie 2002, cuprinde clauze privind modalitatea efectuării transferului dreptului de proprietate, atribuirea către asociata a 2 camere la nivelele superioare drept compensație pentru daunele interese pricinuite de pârât în perioada 1 decembrie 1997 - 1 iulie 2002 și lucrările restante ce trebuiau executate, un grafic de realizare a acestora și sancțiunile suportate de pârât în ipoteza în care nu se va respecta graficul acestor lucrări.
Conform procesului-verbal de conciliere din 29 iunie 2002, pârâtul și-a însușit toate propunerile de la punctele A și C și fără nicio obiecție, iar propunerile de la punctul D au fost modificate parțial, în sensul stabilirii altor termen (31 iulie și 10 august 2002) pentru finalizarea lucrărilor la parter, și de Vest. Clauza penală inserată la pct. D din contractul de renegociere nu a suferit nicio modificare, iar prin semnarea procesului-verbal de conciliere din 29 iunie 2002, pârâtul și-a asumat obligația de aod espăgubi pe reclamantă "suplimentar, pentru fiecare depășire a termenului din graficul de mai sus (individual) cu daune-interese în valoare de 25 dolari USA/zi de întârziere".
Susținerea apelantului pârât în sensul că nu și-a însușit niciodată clauzele contractului de renegociere, inclusiv clauza penală, nu poate fi primită ca fondată, în raport cu mențiunile consemnate de pârât pe procesul-verbal de conciliere din 29 iunie 2002: "Cele consemnate mai sus sunt reale și sunt de acord
cu cadrul de renegociere cu modificările și completările făcute mai sus " (fila 21 - dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Singura problemă rămasă nerezolvată, urmare a obiecțiunilor pârâtului, a fost propunerea de la punctul B din contractul de renegociere, referitoare la solicitarea asociatei de a i se atribui suplimentar 2 camere la nivelele superioare de pe partea de "E" a clădirii, părțile asociate convenind să reia ulterior negocierea acestei obiecțiuni nerezolvate (fila 21 pct. 3).
Cu ocazia renegocierii din 6 iulie 2002 părțile au reluat dezbaterea acestei probleme, propunerile asociaților fiind respinse reciproc.
În procesul-verbal încheiat la data de 6 iulie 2002 s-au menționat lucrările executate până la această dată și s-a dispus excluderea lor din cadrul de renegociere, pârâtul menționând personal în acest înscris că "este de acord cu cadrul de renegociere cu modificările și completările făcute", renegocierea finală a chestiunilor rămase în discuție urmând să aibă loc la 13 iulie 2002 (fila 26).
Cu ocazia renegocierii finale din 12 iulie 2002 s-au analizat termenele de realizare a lucrărilor, fără a se aduce vreo modificare clauzei penale inserate în contractul de renegociere, pârâtul semnând și acest înscris (filele 27, 28).
Din analiza contractului de renegociere și a procesului-verbal de conciliere rezultă că pârâtul și-a însușit clauzele inserate la punctul D din contractul de renegociere modificat, cu privire la graficul lucrărilor și răspunderea sa în cazul neexecutării lucrărilor la termenele stipulate, aceste înscrisuri dobândind valoare unor contracte legal încheiate și cu forță obligatorie între părțile contractante.
Principiul forței obligatorii a contractelor legal încheiate este consacrat de dispozițiile art. 969 Cod civil, conform cărora "Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante".
Principala semnificație a principiului forței obligatorii a contractului este aceea că părțile sunt obligate să execute întocmai toate prestațiile la care s-au îndatorat prin contract. Executarea trebuie să aibă loc la termenele și în condițiile stabilite.
Prima instanță a reținut corect împrejurarea că procesele-verbale de conciliere încheiate de către cei doi asociați la 29 iunie 2002, 6 iulie 2002 și, respectiv, 13 iunie 2002, împreună cu cadrul de renegociere modificat în urma concilierii părților, îmbracă forma unor veritabile acte adiționale la contractul de asociere și, prin urmare, produc față de semnatarii lor, toate consecințele ce decurg din dispozițiile art. 969 Cod civil.
Corect s-a reținut și împrejurarea că aceste acte au fost calificate ca veritabile contracte prin decizia civilă nr. 788/C din 24 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, hotărâre prin care pârâtul a fost obligat la executarea lucrărilor necesare finalizării construcției, astfel cum au fost evidențiate de expertul.
Este reală susținerea apelantului în sensul că dispozitivul hotărârii are putere de lucru judecat, dat nu este mai puțin adevărat că motivele hotărârii pot completa și lumina dispozitivul ei, determinând înțelesul și întinderea lui. Deși
motivele în sine nu au putere de lucru judecat, ajung însă la acest rezultat prin combinarea lor cu dispozitivul.
Ori, în speță, prin decizia civilă nr. 788 din 24 noiembrie 2005, Tribunalul Constanțaa obligat în mod irevocabil pe pârâtul să execute "lucrările necesare finalizării construcției", astfel cum și-a asumat obligația prin contractul de renegociere din 29 iunie 2002, instanța reținând că izvorul acestei obligații ce incumbă pârâtului îl constituie tocmai contractul de renegociere și procesul-verbal de conciliere invocate și în prezenta acțiune.
Față de aceste considerente se reține ca vădit nefondată prima critică a apelantului.
2. Conform dispozițiilor art. 295 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat și a administrat în apel probatoriile solicitate de apelantul pârât și anume: proba cu martori și contraexpertiză imobiliară, dând astfel posibilitatea apelantului să își valorifice drepturile în cadrul unui proces ce corespunde exigențelor art. 6 din
Conform raportului de contraexpertiză întocmit de experții., ing. și ing. Ament și răspunsului la obiecțiunile părților (filele 206 - 211 dosar nr- al Curții de APEL CONSTANȚA ) pârâtul nu a finalizat la data efectuării raportului de contraexpertiză mai multe lucrări menționate în cadrul de renegociere semnat de părți cu modificări, lucrări ce vizau " de ", " de vest", "Camera de la ", "Camera Centralei termice", "WC ", "Garajul", "Holul de la ", "Holul de la intrarea principală", "Apartamentul de la parter și individualizarea și contorizarea consumurilor", astfel cum sunt detaliate în anexa 1 la raport (filele 208 - 211).
Deși martorii audiați la propunerea apelantului au declarat că la finele lunii august, când au încetat lucrările la construcție, fuseseră realizate toate lucrările, mai puțin montarea centralei termice, din constatările experților, consemnate în raportul de contraexpertiză, rezultă că o parte din aceste lucrări nu au fost realizate (arcade la cele 3 ziduri, socluri la casă și ziduri, revizuit și completat burlanele de scurgere, zugrăvit și finisat toată de, montat rezervor combustibil și pozat conducta de aducțiune combustibil, montat ușa principală la intrare, revizuit și completat burlane de scurgere pe de Vest, zugrăvit și vopsit camera de la subsol, etc.).
Susținerea apelantului în sensul că parte din aceste lucrări nu erau prevăzute în proiectul de execuție al casei nu poate fi primită cât timp în contractul de renegociere părțile au convenit și efectuarea acestor lucrări (soclu casă, arcade la ziduri), iar pârâtului, în calitate de antreprenor și coproprietar, îi revenea obligația, conform contractului de asociere încheiat în anul 1994, să suporte toate costurile de realizare a construcției, inclusiv cele ce vizau obținerea unor avize, proiecte, autorizații pentru lucrările convenite de cei doi asociați a fi realizate la imobil.
La momentul semnării contractului de renegociere pârâtul nu a invocat imposibilitatea efectuării acestor lucrări motivat de faptul că ele nu sunt prevăzute în proiect, asumându-și obligația de a le realiza conform graficului de lucrări cu modificările cuvenite de părți.
De asemenea, lucrările ce vizau montarea centralei termice nu au fost executate până la momentul efectuării expertizei deși exista o hotărâre judecătorească irevocabilă de obligare a pârâtului la efectuarea acestora, pronunțată la data de 24 noiembrie 2005.
Deși apelantul pârât a invocat culpa reclamantei în neexecutarea acestei lucrări, se reține din probele administrate că instalația a fost cumpărată de apelant în vara anului 2007, conform înscrisurilor depuse la dosar și declarației martorului, la o dată ulterioară pronunțării hotărârii apelate - sentința civilă nr. 2489 din 30 noiembrie 2006, hotărâre prin care s-au calculat despăgubirile civile în beneficiul reclamantei până la data de 1 2006.
Cum reclamanta nu a formulat apel în cauză iar conform principiului "non reformatio in peius", în propria cale de atac nu se poate înrăutăți situația părții, urmează a se reține că nu se pot acorda daune civile peste data de 1 2006, dată stabilită în hotărârea judecătorească apelată. Se va reține, însă, ca nefondată critica apelantului ce vizează greșita angajare a răspunderii sale contractuale pentru neexecutarea acestei lucrări până la data de 1 2006 reținută în hotărârea apelată.
3. Referitor la clauza inserată în contractul de renegociere din 29 iunie 2002, la pct. D, conform căreia "Nerespectarea prezentului grafic de execuție va majora daunele interese ce-mi vor fi pricinuite și în consecință vor fi despăgubită suplimentar, pentru fiecare depășire a termenului din graficul de mai sus (individual) cu daune interese în valoare de 25 USD/zi întârziere" se reține că a fost corect calificată de prima instanță ca fiind o clauză penală.
Conform art. 1066 cod civil "Clauza penală este aceea prin care o persoană, spre a da asigurare pentru executarea unei obligații, se leagă a da un lucru în caz de neexecutare din parte-i".
Clauza penală reprezintă o convenție accesorie prin care părțile determină anticipat echivalentul prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau necorespunzătoare, a obligațiilor de către debitorul său. Stipularea clauzei penale are rolul de a-l asigura pe creditor cu privire la executarea obligațiilor de către debitor, cât și aceea de mobilizare a debitorului, mai ales când plata penalității ar părea pentru el mai oneroasă decât plata de daune interese pentru neexecutare, executare necorespunzătoare sau tardivă.
În dreptul civil, dacă penalitatea stipulată în clauza penală este mai mare decât valoarea prejudiciului, debitorul nu poate pretinde reducerea ei, după cum, în cazul în care aceasta este inferioară pagubei, creditorul nu este îndreptățit a cere o sumă mai mare.
În speță, în baza înscrisurilor administrate în cauză și a concluziilor expertizei tehnice imobiliare, s-a procedat la efectuarea unei expertize contabile pentru calcularea despăgubirilor cuvenite reclamantei conform clauzei penale inserate în contractul părților.
Expertiza contabilă a avut în vedere împrejurarea că părțile au convenit, pentru fiecare etapă nefinalizată conform graficului de lucrări din contractul de renegociere din 29 iunie 2002, plata unei penalități de 25 dolari USA pentru fiecare zi de întârziere.
Conform expertizei contabile efectuate la instanța de fond, lucrările din cele 7 etape din graficul negociat în contractul de renegociere din 29 iunie 2002 au înregistrat întârziere în realizarea lor, parte din ele nefiind executate nici la data soluționării apelului, situație în care valoarea penalităților calculate până la data de 1 2006 fost de 723.250 lei.
Susținerea apelantului pârât în sensul că acestea au fost greșit calculate este nefondată, această situație fiind confirmată în apel d e expertiza efectuată de expert contabil G (filele 400 - 405) și de contraexpertiza tehnică imobiliară în care s-au constatat lucrările neefectuate din cadrul fiecărei etape menționate în graficul de lucrări semnat de părți (filele 208 - 211).
Critica apelantului ce vizează încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. 1068 Cod civil este nefondată.
Conform dispozițiilor art. 1068 Cod civil "Creditorul are facultatea de a cere de la debitorul care n-a executat la timp, sau îndeplinirea clauzei penale, sau aceea a obligației principale".
Existența clauzei penale nu transformă obligația inițială într-o obligație alternativă. Debitorul este lipsit de posibilitatea de a opta între executarea în natură și plata sumei prevăzute în clauza penală. Această posibilitate de a alege o are doar creditorul, dar numai când obligația principală, deși exigibilă, nu a fost executată în natură de debitor.
În speță se reține că pârâtul nu și-a executat obligațiile asumate conform graficului de lucrări semnat de părți. În ceea ce privește obligația acestuia de executare a lucrărilor de racordare la rețeaua de apă potabilă, canalizare, energie electrică până la central și instalația termică cu centrala termică și elemenții de calorifer, stabilită prin decizia civilă nr. 736 din 24 noiembrie 2005 pronunțată de Tribunalul Constanța, se constată că aceasta nu a fost integral executată de debitor în natură, iar calculul penalităților conform clauzei penale, a vizat etapele de lucrări în integralitatea lor iar nu lucrările privite în mod individual din cadrul fiecărei etape.
Prin urmare, în condițiile în care doar anumite lucrări dintr-o etapă nu au fost finalizate în termen, pârâtul datorează penalități de 25 dolari USA/zi în raport cu etapa nefinalizată integral.
În speță se reține că, deși reclamanta a optat pentru obligarea pârâtului să execute în natură o parte din lucrările neexecutate, incluse în diferite etape de lucrări, pârâtul nu le-a executat în natură și reclamanta nu a realizat executarea silită a acestor obligații. Pe de altă parte, alături de aceste lucrări, în cele 7 etape nefinalizate, figurează ca neexecutate și alte lucrări (zidărie, vopsitorie, revizuit burlane, reparat tâmplărie, soclu casă, etc. conform expertizei tehnice imobiliare), lucrări ce nu au fost vizate de decizia civilă nr. 736/2005 pronunțată de Tribunalul Constanța. Aceste lucrări neexecutate și pentru care reclamanta nu a optat pentru executarea în natură, au determinat calcularea despăgubirilor civile, conform clauzei penale de 25 dolari USA pentru fiecare zi de întârziere în finalizarea etapelor de lucrări prevăzute în graficul din contractul de renegociere din 29 iunie 2002 (fila 19 - dosar nr- al Tribunalului Constanța ).
Executarea unor lucrări din cadrul unei etape nu exonerează pârâtul de plata penalităților stipulate în clauza penală atunci când dintr-o etapă de lucrări
prevăzută în graficul însușit de părți ar fi rămas chiar o singură lucrare neexecutată, convenția părților constituind legea acestora, conform art. 969 Cod civil.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod procedură civilă, se va respinge apelul pârâtului ca nefondat.
II. Cu privire la cererea intimatei reclamante de majorare a câtimii pretențiilor sale la valoarea de 783.010 lei, reprezentând daune calculate până la data de 31 octombrie 2997 și, ulterior, la valoarea de 888.322 lei, cereri formulate direct în apel la data de 7 noiembrie 2007 (fila 181) și, respectiv, la data de 31 ianuarie 2008 (fila 225), instanța urmează a le respinge pentru următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr. 2489 din 30 noiembrie 2006 Tribunalul Constanțaa obligat pe pârâtul, către reclamanta, la plata unor despăgubiri materiale în valoare de 723.250 lei, calculate până la data de 1 2006.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal reglementat de art. 284 Cod procedură civilă, a declarat apel numai pârâtul, care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Reclamanta nu a declarat apel în termenul reglementat de art. 284 Cod procedură civilă, iar cererea formulată în apelul pârâtului, de majorare a pretențiilor sale, în cazul admiterii, ar determina încălcarea de către instanță a principiului "non reformatio in peius" reglementat de art. 296 Cod procedură civilă. Aplicarea acestui principiu în procesul civil face imposibilă înrăutățirea situației părții în propria sa cale de atac. Acest principiu se aplică în toate acele situații în care partea a atacat în mod solitar hotărârea pronunțată. Într-o asemenea situație instanța de control judiciar nu poate pronunța o soluție prin care să-i creeze părții o situație mai grea decât cea stabilită prin hotărârea atacată. Altminteri, părțile adeseori ar fi tentate să renunțe la exercițiul unui drept procedural fundamental de teamă că li s-ar putea crea o situație mai grea în urma exercitării căii de atac.
Conform dispozițiilor art. 294 alin. 1 și 2 Cod procedură civilă, în apel nu se pot face alte cereri noi, dar se vor putea cere dobânzi, rate, venituri ajunse la termen și orice alte despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe.
Prin urmare, solicitarea unor despăgubiri, ivite după darea hotărârii primei instanțe este admisibilă în apel, cu condiția ca partea interesată să fi uzat de calea de atac, fie în mod direct, în termenul prevăzut de art. 284 Cod procedură civilă, fie prin aderarea la apelul părții adverse, conform art. 293 Cod procedură civilă.
Aderarea la apel sau apelul incident este o instituție care are ca finalitate menținerea unui echilibru în situația juridică a părților.
Potrivit art. 293 alin. 1 Cod procedură civilă "Intimatul este în drept, chiar după împlinirea termenului de apel, să adere la apelul făcut de partea potrivnică, printr-o cerere proprie, care trebuie să tindă la schimbarea hotărârii prime instanțe. Cererea se poate face până la prima zi de înfățișare".
Prin urmare, apelul incident are finalitatea de a împiedica introducerea apelurilor în scop de șicană, oferindu-i intimatului posibilitatea de a solicita și el reformarea hotărârii atacate. Aderarea la apel se poate produce numai până la prima
zi de înfățișare, indiferent dacă cererea este formulată înăuntrul termenului de apel sau după expirarea acestuia.
În speță se reține că cererea reclamantei, de majorare a câtimii pretențiilor sale, reprezentând despăgubiri ivite după pronunțarea sentinței, până la data de 31 ianuarie 2008, deși nu a fost motivată în fapt și în drept ca o cerere de aderare la apelul pârâtului, aceasta, chiar informă, ar fi putut fi analizată ca un apel incident dacă s-ar fi formulat în termenul legal.
Din analiza primei cereri de majorare a pretențiilor, formulată de intimata reclamantă, se constată că aceasta a fost formulată la data de 7 noiembrie 2007 (fila 181) în ședință publică, după prima zi de înfățișare.
Prima zi de înfățișare conform dispozițiilor art. 134 Cod procedură civilă a fost la termenul de judecată din 28 martie 2007, când părțile, reprezentate de avocați, au formulat probatorii, respectiv refacerea expertizelor imobiliară și contabilă.
Instanța a acordat ulterior 6 termene de judecată (la 25 iulie 2007, 9 mai 2007, 16 mai 2007, 30 mai 2007, 4 iulie 2007, 26 2007) pentru efectuarea expertizelor, soluționarea cererilor de recuzare a experților și comunicarea raportului de expertiză tehnică și doar la data de 7 noiembrie 2007, cu mult după prima zi de înfățișare, intimata reclamantă a depus cerere prin care a solicitat daune interese calculate până la 31 octombrie 2007 (fila 181).
Ulterior, la data de 31 ianuarie 2008, s-a depus o nouă cerere de recalculare a daunelor interese la data de 31 ianuarie 2008 (fila 225).
În condițiile în care cererile intimatei reclamantei de majorare a cuantumului daunelor civile au fost formulate tardiv, după prima zi de înfățișare, se constată că pretențiile sale nu pot fi încuviințate de instanța de apel, în caz contrar s-ar aduce o încălcare a principiului " non reformatio in peius", situație în care, singurul apel formulat în condițiile legii este apelul pârâtului.
În baza art. 274 Cod procedură civilă, constatându-se că apelantul pârât a căzut în pretenții, apelul său fiind respins ca nefondat, instanța de apel va obliga apelantul la 2.000 lei cheltuieli de judecată (onorariu avocat) către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul civil formulat de apelantul pârât, domiciliat în C,-,. 1,. 2, județul C - declarat împotriva sentinței civile nr. 2489/30.11.2006 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 1604/2005, în contradictoriu cu intimata reclamantă -, domiciliată în C,-, - 13,. A,. 7, județul
Respinge cererea de majorare a câtimii pretențiilor, cerere formulată de.
Obligă apelantul la 2.000 lei cheltuieli de judecată către intimată.
Definitivă. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond -
Red. dec. jud. -/29.09.2008
gref.
4 ex./30.09.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
