Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 199/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(130/2007)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.199
Ședința publică de la 05.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Claudiu Marius Toma
JUDECĂTOR 2: Corina Gabriela Buruiană
GREFIER - - -
* * * * * * * * *
Pe rol se află pronunțarea cererii de apel formulată de apelantul-reclamant, împotriva sentinței civile nr.1344 din 25.10.2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-reclamant și intimații-pârâți CONSILIUL GENERAL AL MUNICIPIULUI B, CONSILIUL LOCAL SECTOR 1 B și SC NORD SA.
Dezbaterile în cauză au avut loc la data de 26.02.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie. Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05.03.2009, 12.03.2009, 19.03.2009 și apoi la 26.03.2009, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1344 din 25 octombrie 2006, Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, a admis excepția lipsei capacității procesuale civile de folosință a pârâților Consiliul General al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 1 B; a respins cererea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Consiliul General al Municipiului B și Consiliul Local al Sectorului 1 B, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără capacitate procesuală civilă de folosință; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Herăstrău Nord; a respins cererea formulată de reclamanții și împotriva pârâtei Herăstrău Nord, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă sub nr. 9024/1995, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al Municipiului B și Herăstrău Nord, solicitând obligarea pârâților să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 300 mp. situat în B,-, sector 1, fără cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că a dobândit acest imobil prin certificatul de moștenitor nr. 584 din 12 aprilie 1972, eliberat de fostul notariat de Stat Local al Sectorului 1 B, urmare a decesului soțului său,; pe acest teren se afla și o construcție ridicată în timpul căsătoriei prin contribuție comună.
Reclamanta a mai învederat că, prin Decretul Consiliului de Stat nr. 39 din 12 februarie 1973, construcția a fost expropriată, iar ulterior, prin Decizia Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B, terenul a fost trecut în administrarea Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Municipiului B, sub pretextul că pe suprafața de teren preluată se va construi Ambasada, astfel încât construcția proprietatea sa a fost demolată, iar ea, împreună cu familia sa, au fost evacuați.
Reclamanta a arătat totodată că imobilul construit pentru Ambasada nu a afectat niciodată terenul proprietatea sa.
În drept, au fost invocate dispozițiile Codului civil.
Prin cererea precizatoare depusă în ședința publică din data de 20 septembrie 1996, reclamanta a precizat cadrul procesual pasiv, învederând că înțelege să se judece și cu Consiliul Local al Sectorului 1
La data de 22 octombrie 1996, în ședință publică, pârâtul Consiliul General al Municipiului B, prin reprezentant, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, solicitând introducerea în cauză a Administrației Protocolului de Stat
Prin sentința civilă nr. 47 din 04 februarie 1997, Tribunalul București Secția a III a Civilă a respins cererea, arătând că reclamanta nu a prezentat un titlu de proprietate pentru teren (care era stăpânit în fapt de ea și soțul ei) terenul aflându-se în proprietatea pârâtei în baza Decretului de expropriere nr. 39 din 12 februarie 1973, iar în prezent fiind situat în incinta Ambasadei (conform raportului de expertiză).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, înregistrat pe rolul Curții de Apel Secția a III a Civilă sub nr. 1074/1997 și soluționat prin decizia civilă nr. 121 din 03 iunie 1998, în sensul respingerii apelului.
Pe parcursul soluționării acestei faze procesuale, reclamanta a decedat, în cauză fiind introduși moștenitorii acesteia, și (fost ) (prin încheierea de ședință din 14 ianuarie 1998).
Împotriva aceste decizii au declarat recurs reclamanții, înregistrat pe rolul Curții Supreme de Justiție sub nr. 2669/1998 și soluționat prin decizia civilă nr. 730 din 02 martie 1999, în sensul admiterii recursului, casării deciziei și sentinței și trimiterii cauzei spre rejudecare la tribunal.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea Supremă de Justiție a arătat că este necesară efectuarea unei noi expertize topometrice, prin care să se stabilească cu certitudine amplasamentul terenului; totodată, a pus în vedere instanței de fond să analizeze și celelalte motive invocate în recurs, respectiv calitatea procesuală activă, cadrul procesual complet (având în vedere cererea precizatoare în sensul că reclamanta a chemat în judecată și Consiliul Local al Sectorului 1 B, iar prima instanță s-a pronunțat numai în contradictoriu cu Primăria Municipiului B), precum și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de Consiliul General al Municipiului B prin reprezentant.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 1759/1999 pe rolul Tribunalului București - Secția a III a Civilă și soluționat prin sentința civilă nr. 152 din 07 februarie 2000, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale active și respingerii cererii ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
În esență, tribunalul a reținut că autorul reclamantei, defunctul ei soț, a avut în proprietate terenul din anul 1965 doar ca stare de fapt, acesta fiindu-i "donat" de sa, OG, "conform declarației succesorale"; ori, chiar dacă lui îl avea în mod legal în proprietate, transmisiunea proprietății către nepotul său nu putea opera, dat fiind că donația unui teren trebuia făcută prin act autentic.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă sub nr. 2461/2000 și soluționat prin decizia civilă nr. 440 din 13 septembrie 2000, în sensul respingerii acestuia ca nemotivat în termen.
Această decizie a fost recurată de reclamanți, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție formându-se dosarul nr. 6052/2000, soluționat prin decizia civilă nr. 2135 din 27 februarie 2006, în sensul admiterii recursului, casării deciziei și sentinței recurate și trimiterii cauzei spre o nouă rejudecare.
Curtea Supremă de Justiție a reținut că, deși terenul a intrat în patrimoniul lui fără respectarea strict formală a normelor existente în epocă, dreptul său de proprietate nu numai că nu a fost contestat, dar a fost recunoscut inclusiv de autoritățile statale, (deschidere de rol fiscal, plata impozitelor, răspuns la diverse cereri).
În a doua rejudecare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV a Civilă sub nr-.
În ședința publică din data de 18 octombrie 2006, tribunalul, din oficiu, a invocat excepția lipsei capacității procesuale civile de folosință a pârâților Consiliul General al Municipiului B și Consiliul Local Sector 1 B și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Herăstrău Nord, pe care le-a pus în discuția părților alături de excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul General al Municipiului B, invocată la termenul de judecată din data de 22 octombrie 1996, pe care le-a analizat cu prioritate, conform art. 137 alin. 1 Cod de procedură civilă după cum urmează:
Conform art. 4 alin. 1 din Legea nr. 69/1991 (în vigoare la momentul introducerii cererii), aveau capacitate procesuală de folosință doar comunele, orașele și județele, iar conform art. 5 și 76 din același act normativ, consiliile locale și respectiv Consiliul General al Municipiului B erau doar autorități deliberative.
De altfel, prevederile legii actuale, Legea nr. 215/2001, reiau pe acest aspect dispozițiile Legii nr. 69/1991, art. 94 prevăzând că Consiliul General al Municipiului B și consiliile locale de sectoare sunt doar autorități deliberative, fără a avea însă capacitate procesuală civilă de folosință.
Ca atare, față de aceste considerente în fapt și în drept, văzând și prevederile art. 41 alin. 1 Cod de procedură civilă - interpretare per a contrario (și apreciind că în cauză nu este incidentă ipoteza reglementată de alin. 2 al aceluiași articol), tribunalul a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Consiliul General al Municipiului B și Consiliul Local Sector 1 B, cererea de chemare în judecată formulată împotriva acestora urmând a fi respinsă ca introdusă împotriva acestor persoane fără capacitate procesuală civilă de folosință.
Ca atare, tribunalul nu a mai analizat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local Sector 1
Cu referire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Herăstrău Nord SA. tribunalul, de asemenea, a apreciat-o drept întemeiată, având în vedere faptul, că în cazul unei acțiuni în revendicare prin comparare de titluri (titlul reclamanților cu titlul statului), calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana pârâtului și persoana care invocă un titlu de proprietate asupra imobilului; or, în speță, cel care invocă acest titlu de proprietate este Municipiul B, în patrimoniul căruia a intrat imobilul ca efect al preluării lui de către stat, prin decizia nr. 314/1973 a fostului Consiliu Popular al Municipiului
În consecință, tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Herăstrău Nord și a respins cererea formulată împotriva sa ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În baza principiului disponibilității tribunalul a luat act că pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel.
În esență și-a motivat apelul în sensul că prima instanță nu a ținut seama de actele de la dosar (și face o mențiune a acestor înscrisuri) solicitând să i se restituie terenul în natură, în opinia s-a terenul fiind expropriat Primăriei Municipiului B, este beneficiara exproprierii și ca atare, tot acesta să restituie terenul.
Mai face precizarea în apel că locul terenului de 300 mp. din-, sector 1, B să-i fie restituit, tot în natură, un alt teren de aceiași suprafață, ocupat de alte persoane care nu au locuit acolo (file 2 dosar curte).
La 13 iunie 2007 apelantul mai depune și note scrise în care face precizări referitoare la expropriere (fila 21 dosar curte).
La 12 august 2005, rezultă din adresa Administrația Protocolului de Stat (fila 77 dosar curte) prin care i se aduce la cunoștință că notificarea sa a fost redirecționată la Primăria Municipiului B (notificare din 05 aprilie 2004) deoarece eronat terenul respectiv a fost identificat ca fiind în incinta Ambasadei Populare, care s-ar afla în administrarea sa (a Administrației Protocolului de Stat ) dar cum se solicită măsuri reparatorii pentru imobilul demolat, notificarea a fost redirecționată la Primăria Municipiului B, împreună cu întreaga documentație (în temeiul art. 33 din Legea nr. 10/2001).
Precizări face și Consiliul General al Municipiului (Administrația Fondului Imobiliar) prin adresă (fila 79 dosar curte).
În apel, prin încheierea din 11 septembrie 2008, Curtea a admis proba cu o expertiză tehnică topografică pentru stabilirea situației juridice a terenului și identificarea acestuia (filele 202 - 203 dosar curte).
De asemenea, s-a mai admis apelantului dar și intimatului - reclamant proba cu o expertiză evaluatoare a terenului de 361 mp. (din B-, sector 1) și a eventualelor construcții care s-ar fi aflat pe el la momentul exproprierii (filele 214 - 215 dosar curte).
S-a efectuat o expertiză topografică de către expert (filele 233 - 243 dosar curte - vol. I).
S-a mai efectuat o expertiză tehnică imobiliară de expertul Dr. Ec. (filele 274 - 309 dosar curte - vol. II).
S-a mai depus o copie a expertizei topografice (filele 792 - 500 dosar curte - vol. II) și o expertiză de evaluare imobil de ing. (filele 501 - 502 dosar curte - vol. II).
Expertul formulează o cerere de îndreptare eroare materială (fila 516 dosar curte - vol. II) fiind în fapt o cerere prin care expertul își rectifică eroarea materială din expertiza întocmită și depusă la dosar (la filele 274 - 308 dosar curte - vol. II).
S-au depus concluzii scrise de apelant (filele 613 - 635 dosar curte - vol. II) dar și de intimatul Consiliul General al Municipiului
Apelul este fondat.
Conform celor stabilite de instanțe în ciclurile procesuale anterioare și mai precis de instanța supremă, că terenul a intrat în patrimoniul lui (fără respectarea strict formală a normelor existente în epocă) însă dreptul său de proprietate nu numai că nu a fost contestat, dar a fost recunoscut și de autoritățile statale.
În cauză însă prin sentința apelată, s-a respins cererea lui și pentru lipsa capacității procesuale de folosință a Consiliul General al Municipiului B, a Consiliului Local al Sectorului 1 B, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Herăstrău Nord
Acesta deoarece conform art. 4 din Legea nr. 69/1991 (în vigoare la momentul introducerii cererii) consiliile (municipale și locale) nu aveau capacitate procesuală de folosință (normă reluată de Legea nr. 215/2001 în art. 94) iar pentru Herăstrău Nord că imobilul a intrat în patrimoniul Municipiului B, aceasta fiind administrator și vânzător conform deciziei nr. 314/1973 al fostului Consiliu Popular al Municipiului
Expertiza topo, concluzionează că "suprafețele de teren de 361 mp. care a fost înregistrat la nr. 13 pe str. -, în prezent se fală cuprins în suprafața de teren pe care se află Ambasada cu adresa în șos. - nr. 2 iar "imobilul cu actualul amplasament înregistrat la nr. 13 din str. - nu are legătură cu imobilul revendicat" (fila 236 dosar curte - vol. I).
Cea de evaluare, arată că "valoarea de circulație a terenului în suprafață de 361 mp. este de 1.288.600 euro" (adică 5.133.030 lei/ron - fila 293 dosar curte - vol. II) iar o "construcție de 72 mp. demolată" de 7.732 euro (adică 30.540 lei/ron - fila 294 dosar curte - vol. II). De asemenea, expertiza evaluatoare a doua "arată o valoare de 1.310.220 euro (adică tren de 1.302.488 euro și construcție de 7.732 euro) în final ajungându-se la valoarea finală de 1.307.332 euro" (fila 416 doar curte - vol. II).
Dacă terenul a fost cert identificat, evaluat, iar calitatea procesuală a apelanților (activă) nu este pusă în discuție, rămâne a stabili cine are capacitate procesuală și calitate procesuală pasivă, deoarece toate instanțele de fond au soluționat cauza pe această excepție.
Pentru a dobândi calitate de pare în procesul civil sunt necesare patru condiții: capacitate procesuală, calitate procesuală, dreptul și interesul (capacitatea de exercițiu pentru persoana juridică este arătată la art. 43 și 161 Cod de procedură civilă iar capacitatea de folosință este implicit, indirect arătate în art. 41 Cod de procedură civilă).
De vreme ce obiectul prezentei acțiunii (imobilul expropriat) este cert, certă este și protecția dreptului subiectiv civil, precum și interesul pentru realizarea acestuia (care este obligatorie).
Ca atare este cert că dacă aveau pe apelanți (reclamanții în cauză), urmează să exise și o parte în proces care să aibă calitate sau capacitate procesuală pasivă.
Dacă calitatea de reclamant în proces aparține numai persoanei care pretinde că i-a fost încălcat un drept al său, iar calitatea de pârât (intimat) numai persoanei despre care se afirmă că a încălcat sau nu, a recunoscut acel drept.
Teoretic, calitatea procesuală este titlul legal care îndreptățește o persoană să fie parte în proces.
Or, conform art. 19 din Legea nr. 215/2001 (lege la care prima instanță face referire că ar fi preluat dispoziția din Legea nr. 69/1991) se arată, referitor la administrația publică locală, comunele și orașele sunt persoane juridice de drept public, având patrimoniu și capacitate juridică deplină (Primarul General, pe de o parte, și Consiliul General pe de altă parte sunt autorități ale administrației publice ale Municipiului B, având fiecare capacitate juridică specială, raportată la atribuțiile stabilite prin lege. Atunci când în justiție sunt atacate acte administrative emise de Primarul General în exercitarea atribuțiilor ce-i sunt conferite prin lege, el este autoritatea care trebuie să stea în proces în nume propriu și tot el are capacitatea de a utiliza căile de atac, iar nu municipiul reprezentat de primar - Curtea Supremă de Justiție - Secția contencios Administrativ, decizia nr. 1519/2002).
În speță, însă, în cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul prin Ministerul Finanțelor Publice (art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001).
Referitor la aceasta este de amintit că potrivit art. 112 - 113 Cod de procedură civilă, reclamantul nu este obligat să indice chiar textul de lege pe care se întemeiază cererea, deoarece încadrarea în text o va face judecătorul.
Spre deosebire de obiectul cererii, instanța nu este ținută de temeiul juridic al cererii, ci îl poate schimba după ce, în respectarea principiilor contradictorialității și a dreptului la apărare, a pus în discuția părților noua cauză.
Acest element al cererii de chemare în judecată este important pentru că, alături de obiect contribuie la determinarea calității procesuale a părților și interesează problema litispendenței și autorității lucrului judecat (această ultimă ipoteză nu privește cauza de față).
S-ar putea supune că odată pornită cererea de reclamant, cu aceste părți, prin stabilirea altei părți nu calitate procesuală pasivă s-ar încălca principiul disponibilității iar în conținutul acestui principiu intră și dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele care sunt chemate în judecată și obiectul.
Ca atare, instanța nu poate introduce din oficiu o altă persoană în proces, ci, cel mult, în virtutea rolului activ, să pună în discuția părților necesitatea introducerii în proces și a altor persoane.
Or, în apel, nu se poate pune în discuție, aceasta, de altfel, dacă se persistă pe soluția că și în pofida art. 19 din Legea nr. 215/2001, care a continua Legea nr. 69/1991, soluția care însă putea fi rezolvată pentru că și ținând seama de momentul introducerii cererii de reclamant, nu se putea ca să nu existe în cazul administrației publice locale să nu fie o persoană cu calitate procesuală pasivă, care să aibă imobilul ce se cere a fi restituit (de fapt măsuri compensatorii) însăși motivarea de la fond arătând că dispozițiile din Legea nr. 69/1991 au fost reluate de art. 19 din Legea nr. 215/2001, trimite la succesoarea în drepturi a persoanei juridice a administrației publice cum era reglementate în Legea nr. 69/1991, în noua Legea nr. 215/2001, deoarece se încalcă dublul grad de jurisdicție (fond și apel).
De altfel se putea rezolva, potrivit art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, dacă nu se putea stabili cert, că nici una din autoritățile administrației publice locale nu au capacitate sau calitate procesuală pasivă.
Ca atare, în apel nu mai poate fi pusă în discuție eventuala introducere ca parte în proces a Ministerului Finanțelor Publice (conform art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001).
Cum prima instanță a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului (natura litigiului fiind restituirea sau măsuri reparatorii a unui imobil preluat abuziv de stat) conform art. 197 alin. 1 Cod de procedură civilă apelul este întemeiat.
Așa fiind, potrivit art. 297 alin. 1 Cod de procedură civilă, se va admite apelul, se va desființa soluția apelată și se va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării, va pune în discuția părților, eventuala introducere a Ministerului Finanțelor Publice, conform art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, după ce va analiza atent, potrivit Legilor nr. 69/1991 și nr. 215/2001, nici una din părțile indicate de apelant nu au calitate procesuală pasivă și numai dacă reclamantul este de acord (invocarea introducerii în cauză a altei persoane făcându-se în baza art. 129 Cod de procedură civilă) cu introducerea în proces a Ministerului Finanțelor Publice.
În urma acestor analize și punerii în discuție (eventual) a introducerii unei alte persoane juridice în proces, conform art. 28 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, se va proceda la soluționarea cauzei.
Văzând și art. 298 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelantul - reclamant cu domiciliul în B,-, 7, parter,. 2, sector 1 și cu domiciliul ales la av. în B,- - 9,. B,. 5,. 194, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1344 din 25 octombrie 2006, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - reclamant cu domiciliul în B,-, 7, parter,. 2, sector 1 și intimații - pârâți Consiliul General al Municipiului B cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Local al Sectorului 1 cu sediul în B,-, sector 1 și Herăstrău Nord cu sediul în B,-, sector 1.
Desființează hotărârea atacată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26 martie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
.
8ex./14.04.2009
-4.-
Președinte:Claudiu Marius TomaJudecători:Claudiu Marius Toma, Corina Gabriela Buruiană
