Jurisprudenta revendicare imobiliară.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
D ECIZIA NR.392
Ședința publică din data de 3 Aprilie 2008
PREȘEDINTE: Aurelia Popa
JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT - prin Sucursala Pentru Reprezentare și Protocol S, cu sediul în S,-, jud.P, împotriva deciziei civile nr.757 din 11 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți SC COM SRL, cu sediul în B, sector 4,-, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE P, cu sediul în P,-, jud.P și intimații chemați în garanție, domiciliată în B, sector 1, nr.3, Bl.corp A,.1, domiciliat în B, sector 1, nr.3, -orp A,.1 și, domiciliată în B, sector 1, nr.3, cod poștal -.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta reclamantă S - Sucursala Pentru Reprezentare și Protocol S reprezentată de consilier juridic, intimata pârâtă SC COM SRL B reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P, intimații chemați în garanție -, - și reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimații pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală A Finanțelor Publice
Procedura îndeplinită.
Recursul este timbrat cu 1.763,20 lei taxă judiciară de timbru potrivit ordinului de plată nr.41/26.03.2008 și timbru judiciar în valoare de 3,00 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că intimata pârâtă SC COM SRL și intimații chemați în garanție au depus la dosar întâmpinare.
Se comunică apărătorului recurentei copie de pe întâmpinările formulate de intimata pârâtă SC COM SRL și intimații chemați în garanție.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită un nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de întâmpinările formulate de intimata pârâtă SC COM SRL și intimații chemați în garanție.
Avocat - având cuvântul pentru intimata pârâtă SC COM SRL, arată că nu se opune cererii de amânare, dar consideră că întâmpinarea depusă reprezintă concluzii scrise la motivele de recurs formulate.
Avocat având cuvântul pentru intimații chemați în garanție, de asemenea declară că nu se opune cererii de amânare, dar consideră că întâmpinarea depusă reprezintă concluzii scrise la motivele de recurs formulate.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurenta reclamantă având în vedere că întâmpinările au fost depuse la dosar în termen procedural, precum și față de poziția părților adverse, apreciază cauza în stare de judecată și lasă dosarul la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a adoua strigare au răspuns recurenta reclamantă S - Sucursala Pentru Reprezentare și Protocol S reprezentată de consilier juridic, intimata pârâtă SC COM SRL B reprezentată de avocat - din cadrul Baroului P, intimații chemați în garanție -, - și reprezentați de avocat din cadrul Baroului B, lipsind intimații pârâți Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor și Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală A Finanțelor Publice
Părțile având pe rând cuvântul prin apărători declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea recursului.
Consilier juridic având cuvântul pentru recurenta reclamantă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei și pe fond admiterea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, potrivit motivelor arătate pe larg la dosar.
Avocat - având cuvântul pentru intimata pârâtă SC COM SRL solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârilor pronunțate în cauză ca legale și temeinice.
Astfel, arată că din probatoriul administrat în cauză, rezultă cu certitudine că recurenta nu are niciun drept de proprietate asupra imobilului despre care face vorbire, ci are decât un drept de administrare, deci aceasta nu are dreptul de a revendica terenul respectiv.
Solicită a se constata că în mod corect instanțele au reținut că terenul cumpărat de societatea pârâtă a fost proprietatea vânzătoarelor, iar actul lor de proprietate asupra terenului situat în S,- este pe deplin valabil.
Solicită respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații chemați în garanție solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea celor două hotărâri pronunțate în cauză ca fiind legale și temeinice.
Astfel, arată că din probatoriile administrate în cauză rezultă faptul că Statul Român nu a fost niciodată proprietarul terenului revendicat.
Solicită respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată, 2000 lei onorariul de avocat și solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar chitanța.
CURTEA
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr.532/2005, reclamanta Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat- prin Sucursala pentru Reprezentare și Protocol S- a chemat în judecată pe pârâta SC COM SRL B pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să lase reclamantei în deplina proprietate și liniștită posesie imobilul-teren în suprafață de 643,12 mp, situat în orașul S,-; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că terenul revendicat se află în proprietatea publică a Statului Român și în administrarea - S prin P S, conform dispozițiilor HG nr.60/2005. A mai arătat ca acest imobil a aparținut antecesoarei sale SC - SA, societate ce a fost comasată și absorbită de A - S, conform HG nr.639/1995. În felul acesta au fost preluate toate activele și pasivele societății absorbite, fiind dobândit și imobilul situat în orașul S,- compus din construcție ( ) și teren în suprafața de 1250,32 mp.
S-a arătat că în urma unor procese de revendicare imobiliară, ul împreună cu terenul aferent a fost retrocedat foștilor proprietari, rămânând în patrimoniul statului și administrarea reclamantei, terenul de 643,12 mp.
Pârâta SC COM SRL a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii; a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând ca nu are nicio legătură cu imobilul în cauză și că imobilul situat în orașul S,-, compus din și teren aferent nu se află nici în posesia și nici în proprietatea sa. A mai arătat pârâta ca este proprietara unui teren de 600 mp, situat în S, - -, nr.39, dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare nr.701/1998 al Biroului Notarului Public - G, de la și.
A mai arătat pârâta ca autorii săi au dobândit terenul prin moștenire de la conform certificatului de moștenitor nr. 1396/1988 care 1-a avut în stăpânire și îl dobândise cu actul autentic nr.4080/1939 transcris sub nr.4895/1939 la grefa Tribunalului Prahova.
Pârâta mai formulat și o cerere de chemare în garanție a numitelor și
arătând ca acestea sunt obligate să răspundă pentru evicțiunea totală sau parțială a bunului vândut, sau de sarcinile la care ar fi supus acesta.
Legal citată, chemata în garanție a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei, cu cheltuieli de judecată, invocând, totodată, excepția lipsei capacității procesuale a chematei în garanție, arătându-se că la data de 27.05.2005 aceasta a decedat.
S-a invocat și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, arătându-se că aceasta nu a făcut dovada calității de proprietar al terenului în litigiu.
La termenul din 17 iulie 2005 s-a dispus introducerea în cauză a moștenitorilor defunctei, și.
Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant legal al Statului Român, a formulat o cerere de intervenție în interes propriu, prin care s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul de 643,12 mp din S, - -, nr.37, județul
Prin încheierea din ședința publică de la 23.09.2005 s-au unit cu fondul excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, invocată de aceasta și s-a luat act de renunțarea la judecată cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a chematei în garanție.
Legal citați, chemații în garanție și au formulat întâmpinare față de cererea de intervenție în interes propriu a Statului Român, arătând că acesta nu a făcut dovada faptului ca ar fi devenit vreodată proprietar al terenului în litigiu prin efectului Decretului nr.92/1950 și că antecesorii acestora au stăpânit permanent terenul în litigiu și au achitat pentru el impozitele. S-a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului Statul Român.
Pe baza probelor administrate în fața primei instanțe, inclusiv expertiza tehnică topometrică de identificare a terenului s-a pronunțat la 22.02.2006 sentința civila nr.205 prin care s-a respins cererea introductivă pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.
Tribunalului Prahova, prin decizia nr.925/2006 pronunțată în recurs, s-a dispus casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la udecătoria Sinaia pentru a soluționa pe fond cauza.
Prin aceeași decizie a fost rezolvată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, aceasta fiind respinsă.
Considerentele deciziei de casare au reținut că pe baza probelor administrate nu se poate stabili cu certitudine dacă imobilul în litigiu este proprietatea statului sau a pârâtei, deoarece din raportul de expertiza topometrică și actele din dosar nu reiese că acest imobil este unul și același cu imobilul descris în actul de vânzare din 26 iunie 1939, contractul de vânzare cum nr.701/1998 sau cu imobilul descris în listele anexe la HG nr.60/2005. S-a indicat instanței de trimitere, cu titlu obligatoriu, să administreze din nou proba cu expertiza topometrică, fiind indicate și obiectivele.
În etapa rejudecării, pârâta SC Com SRL Baf ormulat o nouă întâmpinare, prin care a solicitat să se respingă atât cererea de chemare în judecată cât și cererea de intervenție în interes propriu ca neîntemeiată, fiind reiterate motivele din întâmpinarea inițială.
La solicitarea instanței de rejudecare s-a depus la dosarul cauzei hotărârile judecătorești care au avut ca obiect retrocedarea ului și a terenului aferent, precum și documentația cadastrală care a stat la baza înstrăinării imobilului în litigiu către pârâta.
ârâta a formulat noi apărări în fața instanței de trimitere și a invocat excepția lipsei capacității procesuale a reclamantei cu motivarea că sucursala nu poate figura ca reclamantă în cauza, deoarece nu este persoană juridică; s-a invocat și excepția lipsei calității de reprezentant a Sucursalei pentru Reprezentare și Protocol S, arătându-se că aceasta nu a primit un mandat de reprezentare speciale cf. art.68 pr.civilă; a mai invocat pârâta excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a introdus cererea de intervenție în interes propriu pentru Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
rin încheierea din ședință publică din 27 aprilie 2007 fost rezolvată prima excepție. S-a apreciat în raport și de disp. art.2 al.l din HG nr.60/2005, că -- are capacitate de folosință și de exercițiu ca persoană juridică, astfel cum a fost indicată de textul legal indicat.
Față de excepția privind lipsa calității de reprezentant a S, văzând și procura generală depusă de reclamantă, în baza art.68 pr.civilă, s-a pus în vedere acesteia să depună procura specială de reprezentare întrucât excepția arătată este una dintre cele care începe prin a fi dilatorie, tinzând să devină peremtorie daca nu se îndeplinesc cerințele impuse în termen. Pentru termenul fixat reclamanta a depus procura specială nr.2015/2007.
În ce privește lipsa calității dovezii lipsei de reprezentant a persoanei care a introdus cererea de intervenție în interes propriu pentru Ministerul Finanțelor Publice ca Reprezentant al Statului Român, în baza art.68 c Cod Penal, art.12 al.5 din Legea nr.213/1998, art.46 din legea nr.90/2001, și față de caracterul inițial dilatoriu al excepției, s-a solicitat Ministerului Finanțelor să complinească aceste lipsuri. Solicitarea nu a fost îndeplinită până în ziua dezbaterilor, astfel încât, în ce privește aceasta excepție, instanța a admis-o și a anulat cererea de intervenție ca fiind formulată de o persoană care nu a dovedit calitatea sa de reprezentant.
Prin sentința civilă nr. 633/15.06.2007, Judecătoria Sinaiaa respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC COM SRL B, invocată de aceasta; admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a persoanei care a introdus cererea în interes propriu pentru Ministerul Finanțelor, ca reprezentant al Statului Român; nulat cererea de intervenție în interes propriu ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentant; respins ca rămasă fără obiect excepția lipsei calității procesuale active a intervenientului, excepție invocată de chemații în garanție; respins ca neîntemeiată cererea în revendicare formulată de reclamantul ---
Pentru pronunța aceasta sentință, prima instanță retinut că numitul a dobandit de la Spitalelor Civile din
prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov -Secția notariat sub nr.8945/1923 un teren în suprafață de aproximativ 1200 mp în orașul S, str. - -, cu str. -, teren identificat prin schița de plan aflată la fila 61 în dosarul nr. 532/2005.
S-a mai reținut că din acest teren, acesta a înstrăinat către, Craja și cu actul autentificat la ribunalul Ilfov -Secția Notariat sub nr. 17954/1924, o suprafață de teren și a rămas în proprietatea unui rest de 600 mp până în anul 1939. La data de 26 iunie 1939, cu actul autentificat sub nr.4080, acesta înstrăinează de veci, în mod irevocabil, tot restul din terenul proprietatea sa, adică cca 600 mp tern viran, forma și vecinătățile locului, fiind cele arătate în schița de plan, numitului.
A mai reținut instanța de fond ca pe baza acestei succesiuni de acte, proprietarul întregului teren situat în orașul S, pe strada - -, cu str. -, ulterior str. 30 și str.- - conform adresei de nomenclator stradal aflată la fila 103 fost numitul care a înstrăinat întreaga proprietate cu două acte juridice în favoarea autorului pârâtei, numitul.
După decesul lui moștenitoarele acestuia și au continuat să stăpânească terenul, au plătit impozitele aferente acestuia și au solicitat Primariei Orașului S de a construi pe acesta o locuință, instituție care, prin răspunsul nr. 3243/19.07.1991, a fost de acord.
Pârâtele și au înstrăinat către societatea pârâtă prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 701/1998 imobilul ce a fost identificat ulterior pentru înscriere în cartea funciară pe baza unei documentații cadastrale sens în care s-a dispus înscrierea cu încheierea nr. 294/2001 a BCF
De asemenea, s-a reținut că imobilul proprietate a pârâților este cel care fost înstrăinat în anul 1939 de către, ulterior dobândit prin moștenire de și și vândut de către acestea către SC Com SRL
Trenul în litigiu nu a ieșit niciodată din proprietatea pârâtelor și a autorilor lor, aspect pe care nu îl contestă nici Statul Român, nici Ministerul Finanțelor și nici Primăria S, singura care contestă acest aspect este reclamanta, însă aceasta nu face nicio dovadă că acest teren ar fi intrat vreodată în patrimoniul său și cu ce titlu, respectiv al autorilor săi.
Instanța de fond a mai reținut că Hotărârea de Guvern nr. 60/2005 depusă de reclamanta în susținerea acțiunii sale nu reprezintă dovada că este proprietara terenului în litigiu și de altfel înscrierea este eronată deoarece în anul 2005 și terenul aferent erau retrocedate foștilor proprietari.
De asemenea, s-a reținut că în cauza de față reclamanta nu-și dovedește dreptul de proprietate afirmat, iar pârâta face dovada deplină a dreptului său de proprietate cu înscrisuri doveditoare ale dobândirii succesive încă din anul 1923, de la primul dobânditor.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei SC Com SRL B, instanța de fond a respins-o întrucât s-a dovedit că terenul indicat în cererea în revendicare se află în posesia acestei pârâte.
Impotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o ca nelegală și netemeinică, arătând că imobilul în litigiu a aparținut antecesoarei sale SC - SA, societate ce a fost comasată prin absorbție cu Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, potrivit prevederilor HG nr.639/18.08.1995.SC - SA a deținut titlul de proprietate asupra acestui teren conform HG.834/1991 și constatat prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr.-, nr.0001/1994, titlu transcris în Registrul de și al Judecătoriei Câmpina la nr.7581-7606/10.11.1999.
S-a mai arătat că, inițial, patrimoniul fostei SC - SA a cuprins imobilul situat în S,-, compus din construcție ( ) și teren în suprafață de 1250,32 mp, dreptul de proprietate constituindu-se pentru întreaga suprafață deținută.
Apelanta a mai arătat că, ulterior, în urma unor procese de revendicare imobiliară, ul împreună cu terenul aferent acestuia, a fost retrocedat foștilor proprietari în dimensiunile și întinderea dreptului lor de proprietate probat cu acte, iar restul de teren în suprafață de 643,12 p a rămas în continuare în patrimoniul public al statului și în administrarea -- potrivit dispozițiilor HG.nr.60/2005.
A mai menționat apelanta că în momentul de față, acest teren este ocupat în mod abuziv de către intimata pârâta SC SA, care împiedică exercitarea dreptului legal de proprietate de către titularul său și o împiedică să efectueze acte de administrare asupra acestui teren.
Apelanta-reclamantă a criticat sentința arătând că imobilul situat în orașul S,-, jud.P, compus din construcție ( ) și teren în suprafață de 1250,32 p, a fost deținut până în anul 1984 de orașul S, iar prin nr.43/16.03.1984 imobilul a trecut din patrimoniul orașului S în patrimoniul Oficiului Economic Central, pozitia 5 din anexă, oficiu în cadrul căruia funcționa Intreprinderea Economică de S, care, în baza Legii nr.15/1990, s-a reorganizat în SC - SA, antecesoarea apelantei care, de altfel, a depus Certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor seria - nr.0001/1994 emis în temeiul HG nr.834/1991, titlu ce a fost transcris.
De asemenea, s-a susținut că, după cum reiese din documentația cadastrală efectuată în anul 1993 de către SC SRL B, terenul în litigiu împreună cu ul formau un singur imobil, iar vecinătățile erau necunoscute de Consiliul Local S (vecini pe 3 laturi) și de SC SA, vecin pe o latură, documentație pe care se afla semnătura și ștampila reprezentantului legal al Primăriei S care a semnat și procesul-verbal de delimitare a vecinătăților din data de 15.09.1993.
Apelanta a mai susținut că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimata-pârâtă face dovada deplină a dreptului său de proprietate cu înscrisuri doveditoare ale dobândirii succesive încă din anul 1923, de la primul dobânditor, iar din actele depuse la dosar de inimata-pârâtă, nu rezultă faptul că de peste 50 de ani, autorul vânzătoarelor și-ar fi exercitat prerogativele conferite de dreptul de proprietate. De asemenea nu s-a produs nicio dovadă că s-ar fi făcut
demersuri pe cale administrativă sau judecătorească în vederea redobândirii dreptului de proprietate asupra terenului și nici nu a fost dovedită pretinsa devoluțiune succesorală privind pe dr. până la nepoatele de soră, și, în Certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1396/1988 defunctul este.
Intimata-pârâta SC Com SRL B aformulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat având în vedere că terenul revendicat de către apelanta-reclamanta, în suprafață de 643,12 p, situat în S,-, aferent ului, nu este proprietatea acesteia, ci a unor terțe persoane care nu figurează ca părți în prezenta cauză.
Intimații chemați în garanție susțin în întâmpinarea formulată că numitul a înstrăinat întreaga proprietate cu două acte juridice, ultimul dintre acte consimțit în favoarea autorului pârâtei, numitul.
Tribunalul Prahova, prin decizia civilă nr.757/11.12.2007, respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta -- S împotriva sentinței civile nr.633/15.06.2007 pronunțată de Judecătoria Sinaia, reținând că terenul în suprafață de aproximativ 600 mp, ce face obiectul prezentei cauze, a aparținut, inițial, numitului care l-a dobandit de la Spitalelor Civile din B prin actul autentificat de Tribunalul Ilfov -Sectia Notariat sub nr. 8945/1923. Acest teren a fost înstrăinat la data de 26.06.1939 cu actul autentificat sub nr.4080 numitului autorul intimatelor chemate în garantie și.
S-a mai reținut că din adresa nr.2434/2004 a Primariei oraș S nu a rezultat că terenul a intrat în proprietatea statului cu vreun act normativ și nici nu s-a facut vreun act de administrare a acestuia de către stat, intimatele chemate în garanție stăpânind terenul după decesul autorului lor, iar prin contractul de vânzare-cumpărare nr.701/1998 au înstrăinat imobilul intimatei-pârâte, imobil care a fost înscris în Cartea Funciară pe baza documentatiei cadastrale prin Încheierea nr.294/2001 a BCF
Instanța de apel a mai arătat că apelanta-reclamantă a susținut că imobilul în litigiu a fost preluat de stat în anul 1950 și că nu s-ar fi făcut demersuri în vederea redobândirii dreptului de proprietate dar, din înscrisurile depuse la dosarul de fond reiese că terenul nu a ieșit niciodată din proprietatea pârâților și a autorilor lor, aspect care nu este contestat de Statul Român prin MEF.Pe de altă parte HG nr.60/2005 care indică în listele anexă (ca terenul și calea de transport hotel 643,12. teren) ca făcând parte din domeniul public, nu reprezintă dovada dreptului de proprietate al apelantei, în anul 2005 cele două imobile fiind retrocedate foștilor proprietari.
Cât privește susținerea că a fost emis certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru SC - SA S, antecesoarea apelantei reclamante, tribunalul a constatat că din înscrisurile depuse la dosar rezultă că ul nu a avut ca teren aferent suprafața de 1250,32
Se mai arată că acțiunea în revendicare, astfel cum este reglementată de disp.art.480 Cod civil, este acțiunea proprietarului neposesor, impotriva posesorului
neproprietar, or apelanta-reclamantă nu are calitatea de proprietar neposesor asupra terenului în suprafață de 643,12 pentru a putea triumfa în acțiunea de revendicare ci, are doar un drept de administrare asupra unei suprafețe de teren de 643,12 p, situat în S,-, jud.
instanța de apel că, din raportul de expertiza tehnică judiciară efectuat în cauză la instanța de fond, coroborat cu înscrisurile depuse la dosar, a rezultat ca terenul face parte dintr-un teren mai mare de 1205,32 p, teren ce nu a ieșit niciodată din proprietatea intimaților chemați în garanție și a autorilor lor, teren pe care aceștia l-au înstrăinat intimatei SC Com SRL De altfel, din compararea schiței de plan ce a stat la baza actului de înstrăinare din anul 1939, cu schițele de plan întocmite pentru identificarea cadastrală a terenului în litigiu, cu schița de plan întocmită de SC B la solicitarea SC - SA S, cu schița de plan intocmită de expertul tehnic ing., rezultă că imobilul proprietatea pârâtei și respectiv intimaților chemați în garantie, este cel care a fost înstrăinat în anul 1939 de către numitul, către numitul.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, prin Sucursala pentru Reprezentare și Protocol S, pentru următoarele motive:
Se critică decizia pronunțată de instanța de apel în baza prevederilor art. 304 pct.9 pr.civilă, ca fiind nelegală pentru următoarele considerente:
Se susține că imobilul situat în S,-, județ P, compus din construcție, și teren în suprafață de 1250, 32 mp, a fost deținut până în anul 1984 de orașul și prin nr. 43/1984 imobilul a trecut din patrimoniul orașului în patrimoniul Oficiul Economic Central, conform poziției nr.5 din anexă.
Se precizează, de asemenea, că în cadrul acestui oficiu funcționa Întreprinderea Economică de S, care, în baza Legii 15/1990, s-a reorganizat în SC - SA, care este și antecesoarea recurentei și deținerea în patrimoniul său imobilul în litigiu, fiind cuprins în certificatul de atestare a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor seria M 18 nr.0001/1994, emis în baza HG 834/1991, titlu ce a fost transcris în registrul de transcripțiuni și inscripțiuni al Judecătoriei Câmpina.
Arată recurenta că din documentația cadastrală efectuată în anul 1993 de către SC SRL B, terenul în litigiu, împreună cu minihotelul, formau un singur imobil, iar vecinătățile erau recunoscute de Consiliul Local și de SC
Apreciază recurenta că în mod greșit instanța de apel a reținut că HG nr. 60/2005, care indică în listele anexe că terenul și calea de transport Hotel în suprafață de 643,12 mp, fac parte din domeniul public, nu reprezintă dovada titlului de proprietate al apelantului, iar în anul 2005 cele două imobile fiind retrocedate foștilor proprietari.
Recurenta arată că așa cum a dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, atât la fond cât și în apel, în urma unor procese de revendicare imobiliare, ul, împreună cu terenul aferent acestuia, a fost retrocedat foștilor
proprietari în dimensiunile și întinderea dreptului de proprietate, respectiv 600 mp, restul de teren, respectiv 643,12 mp, a rămas în continuare în patrimoniul public al statului și în administrarea Regiei Autonome Administrația Protocolului de Stat, potrivit dispozițiilor HG 60/2005.
Susține recurenta că în mod greșit a reținut instanța de apel și faptul că "din înscrisurile depuse la dosar rezultă că ul nu a avut ca teren aferent suprafața de 1250,32 mp", atât timp cât din toate înscrisurile depuse rezultă contrariul.
Se arată că din actele depuse la dosar de pârâtă, nu rezultă faptul că de peste 50 ani autorul vânzătoarelor și-ar fi exercitat prerogativele conferite de dreptul de proprietate, mai ales că, s-a făcut dovada achitării impozitelor datorate către stat, numai până în anul 1950.
Se critică decizia și pentru faptul că nu este dovedită pretinsa devoluțiune succesorală privind pe dr. până la nepoatele de soră: și, mai ales că, în certificatul de moștenitor suplimentar nr. 1396/1988, defunctul este, situație în care, instanța avea obligația de a solicita chematelor în garanție să depună la dosarul cauzei actele de stare civilă ale autorului lor.
Se solicită admiterea recursului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, iar pe fond, admiterea cererii de revendicare astfel cum a fost formulată; cu cheltuieli de judecată.
La data de 28 martie 2008, intimata SC Com SRL a formulat întâmpinare, arătând că recursul este nefondat deoarece din anexa nr. 3 la HG 60/2005, rezultă că Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat ar avea în administrare un teren în suprafață de 643,12 mp situat în S,-, care este aferent ului, situație în care reclamanta nu are drept de proprietate, ci numai un drept de administrare asupra terenului.
Susține intimata că, în cazul de față, titularul pretinsului drept de proprietate asupra terenului de 643,12 mp, menționat în anexa 3 la HG 60/2005, este Statul Român care trebuie reprezentat în instanță de Ministerul Finanțelor și în condițiile în care acesta nu a declarat recurs, reclamanta nu este îndreptățită să revendice în instanță terenul respectiv, iar recursul declarat de titularul dreptului de administrare este nefondat.
S-a mai arătat de intimată că Statul Român- prin Ministerul Finanțelor a recunoscut dreptul de proprietate al SC COM SRL B asupra terenului în litigiu cu prilejul unui alt litigiu ce a format obiectul dosarului nr. 524/2004 al Judecătoriei Sinaia.
De asemenea, intimata precizează că terenul revendicat de reclamantă nu se află în proprietatea statului și nici în administrarea Regiei Autonome Administrația Protocolului de Stat și, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit de expert, acest teren este proprietatea unor terțe persoane care nu figurează ca părți în cauză.
Precizează intimata că terenul pentru care reclamanta prezintă acte privind pretinsul său drept de administrare, nu este unul și același cu terenul de 591,28 mp care este proprietatea societății intimate.
Consideră intimata că în mod corect instanțele au reținut că terenul cumpărat de societatea intimată a rămas în proprietatea lui până la decesul său din 27.09.1988, fiind moștenit de și, conform certificatului de moștenitor nr. 1396/1988, care au continuat să stăpânească terenul de cca. 600 mp, plătind impozitele aferente acestuia.
Intimata arată că prin adresa nr. 2434/2004 Primăria i-a comunicat că terenul situat în S,- nu a intrat în proprietatea statului cu vreun act normativ și după cumpărarea terenului a înscris dreptul ei de proprietate în cartea funciară nr. 547N a Orașului
La data de 2.04.2008, intimații, și au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât au făcut dovada faptului că terenul in litigiu nu a fost
deținut niciodată în proprietatea Statului Român, acesta aflându-se în proprietate privată și, mai mult, din raportul de expertiză topo reiese că terenul în suprafață de 591,28 mp face parte din trupul de proprietate de 1205,31 mp cu fosta adresă S,--37, iar terenul aferent ului face și acesta parte, parțial, din suprafața de 1205,32 mp cu fosta adresă în S,-.
Susțin intimații că, la 26.06.1939, cu actul autentificat sub nr. 4080, numitul a vândut numitului suprafața de 600 mp teren viran, iar forma și vecinătățile locului fiind cele arătate în schița de plan, teren ce a rămas în proprietatea acestuia până la deces, respectiv 27.09.1988, fiind înscris în certificatul de moștenitor nr.1396/1988 și dobândit prin moștenire de și.
În acest sens, arată intimații, este și adresa nr. 2434/2004 a Primăriei S care a comunicat că, din evidențele sale, nu rezultă că terenul a intrat în proprietatea statului cu vreun act normativ și nu s-a făcut niciun act de administrare a acestuia de către stat.
Precizează intimatele că reclamanta este titulara unui drept de administrare a suprafeței de 643,12 mp situat în S, str. -, nr. 37 și nu a unui drept de proprietate pentru a avea calitatea procesuală în exercitarea unei acțiuni revendicare, titularul acestui drept fiind Statul Român, și cum statul nu a exercitat apel împotriva sentinței civile nr. 633/2007 a Judecătoriei Sinaia, reclamanta nu este îndreptățită să revendice terenul.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea recursului, Curtea va reține că acesta este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare:
Este adevărat că în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M 18 nr. 0001/1994 se precizează că beneficiara SC - SA S are în proprietate exclusivă o suprafață de 83.371,4 mp, iar în documentația de stabilire și evaluare a terenurilor se precizează că în anexa nr.
2 rezultă suprafața totală a amplasamentului ului, de 1250,32 mp, dar în lista anexă la HG 60/2005, nr. 3, se precizează că Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat are în administrare teren și cale de transport Hotel, situat în S,-, în suprafață de 643,12 mp.
Ca atare, în mod corect instanța de apel a apreciat că terenul și calea de transport Hotel, situat în S,-, în suprafață de 643,12 mp nu reprezintă dovada titlului de proprietate al recurentei, întrucât, așa cum s-a mai arătat, recurenta are numai un drept de administrare asupra acestuia și nu un drept de proprietate.
În HG 60/2005 se precizează că Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat este proprietara bunurilor imobile prevăzute în anexa 5, pe când imobilul în litigiu este prevăzut în anexa nr. 3.
Din adresele nr. 15225/2004 și nr. 15631/2005 ale Primăriei S reiese că terenul în litigiu nu a figurat niciodată în evidențele Primăriei oraș la adresa din-, teren ce a făcut parte din fosta proprietate a lui cu o suprafață de 1200 mp, stradă ce a mai purtat denumirile de - - și 30, că terenul la care se face referire în adresă figurează în prezent la-.
De asemenea, Primăria oraș în adresa nr. 2434/2004 a comunicat intimatei SC Com SRL că din evidențe nu rezultă că terenul respectiv a intrat în proprietatea statului cu un act normativ și nici nu s-a făcut nici un fel de administrare a terenului și nici nu există acțiune în revendicare conform Legii 10/2001 pentru terenul situat în-.
Din raportul de expertiză topo întocmit de expert rezultă că imobilul din- este ul care este proprietatea unor terți, iar terenul în litigiu este amplasat în intravilanul orașului S, str. -, nr. 39 și are suprafața de 592 mp.
Același expert arată că nu se poate pune problema unei acaparări de teren întrucât ambele părți își susțin dreptul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren de 592 mp.
Chiar dacă suprafața de teren revendicată ar fi rămas în patrimoniul public al statului, recurenta nu poate revendica acest teren întrucât nu este proprietara acestuia, ci, așa cum s-a mai arătat, proprietar este Statul Român.
Și expertul, în expertiza efectuată la instanța de fond după casare, a arătat că terenul din S, str. -, nr. 37 cu destinația, este în suprafață de 643,12 mp și face parte, parțial, din suprafața de 1205, 32 mp, menționată în actele recurentei, dar până la data apariției Monitorului Oficial nr. 105/2005 când apare menționată numai suprafața de 643,12 mp la adresa din S str. -, nr. 37, care este proprietate privată și aparține unor terți proprietari care nu sunt parte în proces.
De asemenea, expert arată că terenul din S, str. -, nr. 39, în suprafață de 591,28 mp este unul și același cu terenul de 600 mp de la fosta adresă str. - -, cu str. -, ulterior, str. 30 teren ce face parte, parțial, din aceeași suprafață de 1205,32 mp, cu fosta adresă S,--37 menționată în actele recurentei, teren
care este în prezent proprietatea SC Com SRL B, conform contractului de vânzare-cumpărare nr. 701/1998.
Din cele două expertize topografice mai sus menționate, nu rezultă că ul a avut ca teren aferent suprafața de 1250,32 mp cum, de altfel, a reținut și instanța de apel.
Este nefondată susținerea recurentei că autorul vânzătoarelor și-ar fi exercitat prerogativele dreptului de proprietate numai până în anul 1950, din moment ce acest teren este evidențiat în certificatul de moștenitor nr. 1396/11.11.1988 eliberat de fostul Notariat de Stat Câmpina, iar în adresa nr. 2434/2004 a Primăriei S se menționează că terenul din S, str. -, nr. 39, nu a intrat în proprietatea statului și nici nu există vreo acțiune în revendicare cu privire la acest teren.
Se va respinge critica că nu s-a dovedit calitatea de moștenitori a chematelor în garanție și, întrucât acestea au calitatea de moștenitoare a defunctului, conform certificatului de moștenitor nr.1396/1988 și în care se precizează că terenul de 600 mp, situat în S, str. 30, cu str. - a fost cumpărat prin act autentic nr. 4080/1939.
Din actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr 4080/1939 rezultă că numitul a vândut numitului dr., restul lotului proprietatea sa din S, str. - -, cu str. - și potrivit adresei nr. 15631/2005 Primăriei terenul din str. -, nr. 37 făcut parte din proprietatea și apare în evidențele Primăriei S str. - -, cu str. -.
Curtea apreciază că, chematele în garanție și-au dovedit calitatea de moștenitoare a autorului lor, astfel cum s-a reținut și în certificatul de moștenitor mai sus menționat.
Față de toate aceste considerente, Curtea în baza dispozițiile art. 312 alin. 1 pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat.
În baza dispozițiile art. 274.pr.civilă, va obliga recurenta, către Com SRL la plata sumei de 2500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Se va respinge, însă, cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de chemații în garanție întrucât nu s-a depus chitanța privind plata onorariului de avocat, ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamanta REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT - prin Sucursala pentru Reprezentare și Protocol S, cu sediul în S,-, județ P, împotriva deciziei civile nr.757 din 11 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții SC
COM SRL, cu sediul în B, sector 4,-, STATUL ROMÂN - PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, STATUL ROMÂN - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în P,-, jud.P și cu chemații în garanție, domiciliată în B, sector 1, nr.3, Bl.corp A,.1, domiciliat în B, sector 1, nr.3, -orp A,.1 și, domiciliată în B, sector 1, nr.3, cod poștal -.
Obligă recurenta, către SC Com SRL, la 2500 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea chemaților în garanție de acordare a cheltuielilor de judecată, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 aprilie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
- - - - - -
Grefier,
fiind în concediu medical
se semnează de
Grefierul sef secție
Red. ES
Tehnored.PJ
2 ex/7.04.2008
f- Judecătoria Sinaia
f
a- Tribunalul Prahova
a,
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Aurelia PopaJudecători:Aurelia Popa, Elena Staicu Iolanda Mioara
