Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 3: Elena
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat și Municipiul B prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 112/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
La apelul nominal, făcut în ședința publică se prezintă recurenta pârâtă Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat prin consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, intimatul reclamant prin avocat cu împuternicirea avocațială nr.19263/3.09.2008, lipsind recurentul pârât Municipiul B prin Primar General.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că cererile de recurs sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și că motivele de recurs au fost comunicate tuturor părților.
Reprezentantul recurentei pârâte Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat învederează Curții că numele complet al intimatului reclamant este, iar în citativ figurează cu numele de.
Reprezentantul intimatului reclamant arată că într-adevăr numele intimatului reclamant este, astfel cum este menționat și pe împuternicirea avocațială depusă la dosar la termenul de judecată de astăzi.
Curtea, constată că numele corect al intimatului reclamant este, astfel că dintr-o eroare materială în citativul întocmit s-a omis a se trece al doilea prenume al intimatului reclamant.
Părțile prezente învederează Curții că nu mai sunt alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererilor de recurs.
Reprezentantul recurentei pârâte Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamantul, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond și pe fondul cauzei a se dispune respingerea acțiunii formulată de reclamant ca fiind neîntemeiată. Solicită cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul formulat de recurentul pârât Municipiul B prin Primar General solicită a fi respins ca nefondat și în acest sens invocă decizia civilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 18.06.2008.
Reprezentantul intimatului reclamant solicită, cu privire la recursul formulat de recurentul pârât Municipiul B prin Primar General a fi respins ca nefondat față de decizia civilă pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție; cu privire la recursul formulat de recurenta pârâtă Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, de asemenea, solicită a fi respins ca nefondat pentru considerente reținute de instanța de apel. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul recurentei pârâte Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat, în replică, arată că raportul de expertiză întocmit în cauză a fost reținut ca probă, însă suma reținută de instanță nu este cea corectă, întrucât sumele solicitate de regie ca fiind investiții și lucrări instanțe nu le-a avut în calcul.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, față de disp. art. 146 și art. 260.pr.civ,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 23.09.2008 în cauza ce formează obiectul cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat și Municipiul B prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 112/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 23.09.2008
CURTEA
În aceeași compunere și pentru aceleași motive urmează a,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 30.09.2008 în cauza ce formează obiectul cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți Regia Autonomă Administrația Protocolului de Stat și Municipiul B prin Primar General împotriva deciziei civile nr. 112/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.385
Ședința publică de la 30.09.2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de recurenții pârâți REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 112/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția V a Civilă în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 16.09.2008 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta și întrucât Curtea a avut nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 23.09.2008 și 30.09.2008 când în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată la 25.07.2000 pe rolul Tribunalului București, reclamantul a chemat în judecată pârâta (actualmente Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat" - APPS) solicitând obligarea acesteia laplata contravalorii lipsei de folosințăpentru imobilul situat în B,- sector 2 pentru perioada 01.02.1995 la zi, evaluându-se în mod provizoriu cuantumul pretențiilor la 160.000.000 lei (ROL), precum și a dobânzii legale începând cu data nașterii dreptului de a solicita sumele reprezentând lipsa de folosință și până la achitarea definitivă și integrală a creanței.
Acțiunea a fost precizată la data de 12.10.2000, în sensul că se solicită obligarea pârâtei doar la plata chiriilor încasate de către aceasta pentru perioada 1995 la zi, renunțându-se la judecarea capătului de cerere privind dobânzile legale cuvenite.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului indicat, conform Deciziei Civile nr. 2229/A/l999 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă. Anterior formulării acțiunii în revendicare, reclamantul a mai formulat o acțiune prin care a solicitat să se constate că pârâta nu are nici un titlu legal pentru a justifica administrarea imobilului și singurul titlu valabil asupra acestui imobil este titlul reclamantului. Prin Decizia civilă nr. 1311/1996 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă s-a admis acțiunea și s-a constat că imobilul situat în B,-, sector 2 este proprietatea reclamantului, iar pârâta îl deține fără titlu. Pârâta a refuzat să pună în executare hotărârea, însă buna ei credință a încetat în momentul în care a fost acționată în judecată și a refuzat să-i predea imobilul reclamantului. Pârâta a refuzat predarea imobilului și după pronunțarea hotărârii definitive și irevocabile în acțiunea în revendicare.
În susținerea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri, fiind admisă și administrarea probei cu expertiză contabilă, având ca obiectiv stabilirea chiriei efectiv încasate de după plata taxelor și impozitelor către stat, pentru perioada pentru care se solicită cuantumul chiriei.
Pârâta a formulat la 08.09.2000 întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, precum șicerere reconvenționalăla data de 12.10.2000, prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 12.778 DM-echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentândcontravaloarea investițieifăcută la imobilul revendicat, ca și la plata sumei de 15.274.364 ROL reprezentândcontravaloarea lucrărilorexecutate la același imobil, să se actualizeze debitul cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii reconvenționale, s-a arătat că pârâta-reclamantă a devenit administratorul imobilului în litigiu prin Decizia Consiliului Local al Municipiului B nr.396/1990, achitând pentru acesta suma de 171.321.193 ROL. Ulterior a efectuat lucrări de investiții, reparații, consolidare, modernizare, instalații.
Aceeași pârâtă a formulatcerere de chemare în garanțiea Consiliului Local al Municipiului B, prin care s-a solicitat obligarea acestuia larestituirea sumei primite pentru plata imobilului, să se actualizeze debitul cu indicele de inflație și să fie obligată chemata în garanție la plata cheltuielilor de judecată.
Cererea de chemare în garanție a fost precizată la 09.11.2000, în sensul solicitării de obligare a chematei în garanție la plata sumei de 6.761.475 ROL, reprezentând contravaloarea plății efectuate la primirea imobilului, cu actualizarea debitului cu indicele de inflație.
La 14.12.2000 reclamantul și-a precizat acțiunea principală în sensul solicitării de obligare a pârâtei la platafructelor civile în cuantum de 169.190 USDculese de aceasta înperioada 01.02.1995 - 27.10.2000- echivalentul în lei la cursul zilei practicat de R din ziua plății. Reclamantul a exprimat acordul în privința compensării parțiale a creanțelor, în măsura în care pârâta face dovada prin înscrisuri a cheltuielilor efectuate pentru întreținerea imobilului.
Prin sentința civilă nr. 149/28.02.2001 pronunțată de Tribunalul București Secția a V-a Civilă a fost admisă acțiunea principală, astfel cum a fost precizată, fiind obligată pârâta la plata sumei reprezentând echivalentul în lei a 169.190 USD reprezentând chirie la cursul zilei practicat de BNR din ziua plății către reclamant; a fost admisă în parte cererea reconvenționa1ă, fiind obligat reclamantul la plata către pârâtă a echivalentului în lei al sumei de 12.778 DM, la cursul zilei practicat de BNR la data efectuării plăților - reprezentând contravaloare investiții făcute la imobi1, precum și la plata sumei de 15.274.364 lei (ROL) - reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la același imobil; a fost admisă cererea de chemare în garanție, astfel cum a fost precizată și obligat chematul în garanție Consiliul General al Municipiului B la plata către pârâtă a sumei de 6.761.475 lei (ROL) - reprezentând contravaloarea plății efectuate la primirea imobilului; au fost compensate cheltuielile de judecată.
Prin decizia civilă nr. 636/17.12.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, au fost respinse ca nefondate, apelurile declarate de către toate părțile.
Prin decizia civilă nr. 2646/18.06.2003 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă au fost admise recursurile tuturor părților declarate împotriva deciziei de apel, care a fost casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului București.
Fiind înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr-, cauza a fost scoasă de pe rol prin încheierea din data de 05.04.2006 și înaintată Judecătoriei Sectorului 1 B, unde s-a înregistrat sub nr-.
Prinsentința civilănr. 10422/05.07.2006pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 a fost admisă acțiunea principală precizată, fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 422.728,068 lei RON - reprezentând contravaloarea chiriei pentru perioada 01.08.1997-26.10.2000; a fost admisă în parte cererea reconvențională, fiind obligat reclamantul la plata către pârâtă a sumei de 1.527,43 lei RON - reprezentând investiții efectuate la imobil; a fost admisă în parte cererea de chemare în garanție precizată, fiind obligat chematul în garanție la plata către pârâtă a sumei de 86.214,99 lei RON - reprezentând diferența de plată efectuată la primirea imobilului; a fost omologat raportul de expertiză efectuat de expert; a fost obligată pârâta la 6.179,33 RON cheltuieli de judecată către reclamant și obligat chematul în garanție la 981,64 RON cheltuieli de judecată către pârâtă, reprezentând taxa de timbru.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că imobilul în litigiu a fost lăsat reclamantului în deplină proprietate și posesie, ca efect al deciziei civile nr. 1311/24.06.1996 a Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă (ca efect al admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 11795/16.09.1999, schimbării în tot a sentinței și admiterii pe fond a acțiunii reclamantului), iar prin notificarea transmisă la 07.03.2000 prin intermediul executorilor judecătorești de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 B, reclamantul a arătat că își rezervă dreptul de a solicita despăgubiri pârâtei. În imobilul în litigiu a funcționat Ambasada, iar chiria percepută de pârâtă a fost de 3.550 USD lunar în perioada 20.08.1996-31.08.1999 și 3.900 USD lunar în perioada 01.10.1999-27.10.2000.
S-a reținut din concluziile raportului de expertiză completat, că pentru perioada 01.08.1997-26.10.2000, după deducerea cheltuielilor de administrare, a reparațiilor, a impozitelor și a procentului de 10% din profitul net pentru stimularea salariaților, sumele rămase actualizate la data de 31.12.2005 au o valoare de 422.728, 07 RON.
Conform prevederilor art. 486 Cod civil, posesorul de bună-credință dobândește fructele lucrului posedat. Conform prevederilor art. 523 Cod civil, fructele civile sunt chiriile, veniturile bănești produse prin folosirea bunului. Conform art. 486 Cod civil, buna-credință presupune convingerea posesorului că are asupra lucrului posedat un drept de proprietate pe baza unui titlu translativ de proprietate a cărei nevalabilitate o ignoră. Conform art. 487 Cod civil, posesorul încetează mai fi de bună-credință, în momentul cunoașterii viciilor titlului aflat la baza posesiei.
Ca atare, s-a reținut că pârâta a devenit posesor de rea-credință în momentul formulării cererii în constatarea faptului că imobilul în litigiu este proprietatea reclamantului și că este deținut fără titlu de pârâtă, respectiv de la data de 01.02.1995. Instanța a reținut răspunsurile pârâtei la interogatoriu, prin care a recunoscut că a încasat chirii pentru bunul proprietatea reclamantului și, față de concluziile raportului de expertiză efectuat, a apreciat că este întemeiată acțiunea principală precizată.
Cererea reconvențională a fost apreciată ca fiind întemeiată în parte, față de recunoașterile reclamantului la interogatoriu, acesta fiind obligat a plăti contravaloarea investițiilor și lucrărilor executate la imobil.
Cu privire la cererea de chemare în garanție, instanța a reținut că pârâta a dovedit faptul că a plătit chematei în garanție suma de 6.671.475 ROL cu titlu de preț, cererea fiind admisă în parte, în temeiul art. 998-999 Cod civil.
Prin decizia civilă nr. 112 A/23.01.2008 a Tribunalului București - Secția a V-a Civilă (îndreptată din oficiu, asupra erorii materiale, conform încheierii de ședință din 19.03.2008) a fost admis apelul reclamantului, fiind schimbată în parte sentința civilă apelată, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 11.513,8 lei cheltuieli de judecată către reclamant. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate. S-au respins ca nefondate apelurile formulate de către pârâtă și chematul în garanție Municipiul B, prin Primar General. Intimata-pârâtă RA APPS a fost obligată la plata sumei de 7.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
1. Asupraapelului formulat de către pârâta APPS, considerat ca nefondat, s-a apreciat că nu mai poate fi analizat motivul de apel privind posesia imobilului cu bună credință, câtă vreme prin decizia nr. 2646/18.06.2003 a Curții Supreme de Justiție, s-a stabilit în mod irevocabil asupra acestui aspect, în sensul că "de la data de 01.02.1995, când reclamantul a introdus prima acțiune în justiție, pârâta a încetat să mai fie de bună credință, deoarece de la acea dată trebuia să fi cunoscut viciile titlului cu care deținea bunul, neavând nicio relevanță dacă acțiunea din 01.02.1995 a fost una în constatarea dreptului și nu în realizarea lui, efectele juridice ale demersului judiciar întreprins de reclamant constând în atenționarea pârâtei că posesiunea pe care o exercită asupra bunului este fondată pe un titlu viciat".
În ceea ce privește al doilea motiv de apel, referitor la faptul că, deși s-a cerut și altă sumă prin cererea reconvențională, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ei, Tribunal a reținut că prin cererea reconvențională pârâta a solicitat obligarea reclamantului la plata și a sumei de 12.778 DM, reprezentând contravaloarea investițiilor făcute, iar prin raportul de expertiză efectuat în cauză, expertul, chiar dacă nu a avut ca și obiectiv expres cercetarea acestei împrejurări, a avut în vedere toate cheltuielile cu investițiile pe care pârâta le-a efectuat la imobil, concluzia finală fiind aceea că pentru perioada 01.08.1997-26.10.2000, sumele rămase actualizate la data de 31.12.2005 au o valoare de -,07 RON.
2. Asupraapelului formulat de către chematul în garanție,considerat ca nefondat, s-a reținut că singura critică adusă sentinței instanței de fond, este aceea că nu s-a ținut seama de faptul că Municipiul B nu a transmis pârâtei un drept de proprietate, ci numai un drept de administrare și ca urmare nu putea fi obligat la diferența de plată efectuată la primirea imobilului.
Tribunalul a remarcat că acest aspect nu mai poate fi repus în discuție, fiind soluționat în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 2646/18.06.2003 a Curții Supreme de Justiție, care a statuat că obligația de garanție sau despăgubire, care justifică incidența instituției juridice discutate, există nu numai în materie contractuală, cum este cazul contractelor de vânzare -cumpărare, dar și în cazul oricărei transmisiuni de bunuri, singura condiție fiind ca remiterea lor să fie cu titlu oneros. Cum pârâta a susținut în timpul procesului că a primit imobilul în administrare, în baza deciziei nr. 396/1990 a Primăriei Municipiului B și că în schimbul bunului a plătit un preț, prin dispoziția de plată nr. 20/30.12.1991, instanța supremă a stabilit ca, în rejudecare, expertul contabil să verifice și să stabilească ce preț a plătit pârâta chematului în garanție pentru imobilul în cauză, preț pe care expertul îl va actualiza cu indicele de inflație.
3. Asupraapelului formulat de către reclamant,considerat ca întemeiat, s-a reținut că singura critică adusă sentinței, este aceea a calculării cuantumului cheltuielilor de judecată.
Constatând că acțiunea principală a fost admisă în întregime, așa cum a fost precizată, însă instanța de fond nu a obligat pârâta la plata tuturor cheltuielilor de judecată efectuate de către reclamant în cauză și dovedite prin chitanțele depuse la dosar, Tribunalul a procedat la verificarea actelor dosarului, reținând că apelantul reclamant a achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum total de 7.413,8 RON și un onorariu avocațial în cuantum total de 4.100 RON, ceea ce înseamnă că valoarea cheltuielilor de judecată efectuate de către acesta, se ridică la suma de 11.513,8 RON, fiind întemeiată solicitarea de obligare a pârâtei la plata acestora.
Împotriva acestei decizii, au formulat recurs:
1. chematul în garanție Municipiul prin Primarul General, solicitând modificarea deciziei, în sensul respingerii cererii de chemare în garanție formulată de RA prin RA APPS, ca total neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, s-a arătat că este greșită reținerea privind existența unei singure critici aduse sentinței instanței de fond:
Soluția a fost criticată și cu privire la temeiul de drept în baza căruia a fost admisă cererea de chemare în garanție, respectiv art. 998-999 cod civil (răspunderea civilă delictuală). S-a considerat că nu sunt întrunite elementele necesare răspunderii civile delictuale, întrucât nu s-a făcut dovada unei fapte ilicite a Municipiului B, care ar fi creat un prejudiciu pârâtei RA APPS și nici a unei legături de cauzalitate între eventualul prejudiciu creat și eventuala faptă ilicită. În fapt, numai în situația în care municipalitatea ar fi a transmis un drept de proprietate pârâtei RA în anul 1990 cu privire la imobil (iar nu un drept de administrare cum de altfel s-a transmis), putea fi angajata o asemenea răspundere, motiv pentru care se apreciază că cererea de chemare în garanție formulată este total neîntemeiată. Astfel, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală a Municipiului B, atât timp cât nu există un prejudiciu, nu există o faptă ilicită și nici o legătură de cauzalitate între un eventual prejudiciu și o eventuală faptă ilicită.
Totodată, s-a învederat că pentru imobilul în litigiu, în perioada 20.08.1996 - 31.08.1999, RA prin RA APPS a încasat o chirie lunară de 3.550 USD, iar în perioada 01.10.1999 - 27.10.2000 o chirie lunară de 3.900 USD de la Ambasada Regatului. Mai mult decât atât, chiar și pentru perioada 1990-1995, pârâta RA prin RA APPS a încasat lunar chirie pentru imobilul în litigiu, sumele obținute de către aceasta, fiind mult mai mari în raport de prețul plătit chematului în garanție pentru transmiterea dreptului de administrare.
2. pârâta Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat" - APPS, solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului formulat în cauză de RA APPS, respingerea apelului declarat de reclamant, schimbarea în tot a sentinței civile pronunțate de instanța de fond și pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată. În motivarea recursului, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, s-a arătat:
În legătură cu propria cerere de apel, este criticabilă motivarea Tribunalului privind suma solicitată prin cererea reconvențională, întemeiată pe concluzia finală a expertului că "pentru perioada 01.08.1997-26.10.2000, sumele rămase actualizate la data de 31.12.2005, au o valoare de 4.222.728,07 RON": concluziile raportului de expertiză nu sunt obligatorii pentru instanțele de fond și apel, acestea trebuie analizate de către instanță și motivată în drept, reținerea lor; suma de 4.222.728,07 RON, ce reprezintă cheltuieli actualizate reținute de instanța de apel este total greșită, întrucât suma ce apare în raportul de expertiză este de 422.728,068 RON.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, fără să invoce un temei legal la redarea sumei precizate de expert în raportul de expertiză, au trecut peste solicitarea pârâtei de obligare a reclamantului la plata sumei de 12.778 DM - echivalentul în lei la data efectuării plății, reprezentând contravaloarea investiției făcută la imobilul revendicat, respectiv la plata sumei de 15.274. 364 ROL reprezentând contravaloarea lucrărilor executate la același imobil, cu actualizarea debitului cu indicele de inflație.
În legătură cu cererea de apel a reclamantului, în mod greșit s-a reținut că apelantul-reclamant are dreptul la cheltuieli de judecată în suma de 11.513,8 lei, întrucât prin admiterea cererii reconvenționale, instanța trebuia să acorde cheltuieli de judecată și pârâtei RA-APPS. S-a considerat că instanța trebuia să compenseze cheltuielile de judecată avansate de părți pentru soluționarea cauzei. S-a adus precizarea că RA-APPS a achitat următoarele taxe de timbru:
- Dosar nr. 4301/2000 - 9.816.449 ROL - taxa de timbru
- Dosar nr. 2333/2001 - 8.898.200 ROL - taxa de timbru
- Dosar nr. 1211/2002 - 39.437.292 ROL - taxa de timbru.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursurile sunt nefondate, urmând a fi respinse,pentru următoarele considerente:
1. Asupra recursului formulat de cătrechematul în garanțieMunicipiul prin Primarul General, deși se reține critica în legătură cu temeiul de drept în baza căruia a fost admisă cererea de chemare în garanție (art. 998-999 Cod Civil), nefiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale (referitoare la fapta ilicită, prejudiciu și legătura de cauzalitate dintre acestea), totuși aceasta nu schimbă soluția asupra fondului cererii de chemare în garanție.
Obligația de plată către pârâtă a sumei reprezentând diferența de plată efectuată la primirea imobilului, este corect stabilită în sarcina chematului în garanție. Curtea apreciază că aceasta reprezintă efectul aplicării principiului repunerii părților în situația anterioară ( restitutio in integrum), fiind în strânsă legătură cu obligarea pârâtei la restituirea fructelor civile (chirii) culese prin folosința imobilului de care a fost lipsit reclamantul.
În exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate, la momentul predării imobilului către pârâtă, chematul în garanție a primit o prestație rezultând dintr-un contract sinalagmatic, ale cărui efecte au fost considerate ca și când nu au existat vreodată.
În acest caz, restituirea prestațiilor executate, urmează a fi fundamentată pe plata nedatorată, prin aplicarea disp. art. 1092 Cod civil.
Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță valoarea sumele obținute de către pârâtă, în raport cu prețul plătit chematului în garanție pentru transmiterea dreptului de administrare.
1. Asupra recursului formulat de către pârâta Regia Autonomă "Administrația Protocolului de Stat" - APPS, în legătură cu valoarea de 4.222.728,07 RON reținută de către Tribunal ca reprezentând cheltuieli actualizate prin expertiză, ale sumei solicitate prin cererea reconvențională, Curtea constată că această mențiune greșită, reprezintă o simplă eroare materială în redactare, fără efecte în planul soluționării date de către prima instanță și confirmate de către instanța de apel, asupra pretențiilor reconvenționale.
Cât privește temeiul legal la redarea sumei precizate de expert în raportul de expertiză, acesta a fost implicit, prin trimiterile efectuate de Tribunal, la rezolvările date prin decizia de casare din primul ciclu procesual (nr. 2646/18.06.2003 a Curții Supreme de Justiție - Secția Civilă), obligatorii la rejudecare, în conformitate cu disp. art. 315 alin. 1 Cod pr. civilă. Totodată, în plan procedural, temeiul aplicării concluziilor unui raport de expertiză, lămuritor pentru instanță, este dat de aplicarea disp. art. 201 și urm. Cod pr. civilă. Tribunalul a argumentat corect înlăturarea criticii referitoare la cuantumul pretențiilor pârâtei, indicând ca fiind avute în vedere prin expertizare, toate investițiile pe care pârâta le-a efectuat la imobil.
În ceea ce privește critica de necompensare a cheltuielilor de judecată ale pârâtei cu sumele acordate cu același titlu reclamantului, Curtea constată că, nefiind solicitată de către pârâta această compensare în cadrul motivelor de apel, critica nu poate fi examinatăomisso medio, reprezentând un aspect care nu a făcut obiectul controlului instanței de apel.
Ca atare, completând considerentele instanței de apel, în sensul mai sus menționat și constatând că decizia atacată pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, Curtea va respinge recursurile ca nefondate, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile formulate de către recurenții pârâți REGIA AUTONOMĂ ADMINISTRAȚIA PROTOCOLULUI DE STAT și MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL împotriva deciziei civile nr. 112/23.01.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția V-a Civilă, în contradictoriu cu intimatul reclamant.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR - - - - -
- -
GREFIER
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Judecători apel - Secția a V-a Civilă: /
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Antonela Cătălina Brătuianu, Elena
