Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 19.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Viviane Tiu
JUDECĂTOR 2: Carmen Georgeta Negrilă
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți G G și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul - reclamant, reprezentant de avocat, în baza mandatului aflat la fila nr. 9 din dosarul de fond și a împuternicirii avocațiale nr. -/11.11.2008, aflată la fila nr. 32 din dosar și intimații - pârâți G G, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/29.09.2008, aflată la fila nr. 10 din dosar și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, reprezentat de consilier juridic, cu delegație nr. -/12.11.2008, aflată la fila nr. 33 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la termenul de judecată anterior s-a pus în vedere consilierului juridic ce a răspuns în numele apelantului - reclamant să facă dovada mandatului de reprezentare, în baza căruia reprezintă interesele apelantului - reclamant.
Reprezentantul apelantului - reclamant învederează că la termenul de judecată anterior s-a prezentat în numele apelantului - reclamant doamna consilier juridic în baza mandatului aflat la fila nr. 9 din dosarul de fond.
Curtea, verificând actele dosarului, apreciază mandatul, aflat la fila nr. 9 din dosarul de fond, este acoperitor pentru reprezentarea apelantului - reclamant de către doamna consilier juridic.
De asemenea, ia act de reprezentarea apelantului - reclamant, la termenul de judecată de astăzi, de către avocatul cu împuternicire avocațială aflată la fila nr. 32 din dosar.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantului - reclamant formulează concluzii de admitere a apelului promovat de către partea pe care o reprezintă și depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului - pârât GGs olicită respingerea apelului declarat de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, fără cheltuieli de judecată.
Totodată, depune concluzii scrise și practică judiciară, respectiv: decizia nr. 6427/30.06.2006, decizia nr. 2815/30.03.2007 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală.
Reprezentantul intimatului - pârât Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci lasă la aprecierea instanței apelul promovat de către apelantul - reclamant și depune concluzii scrise.
Curtea dispune încheierea dezbaterilor și reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți G G și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți G G și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți G G și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci la data de 26.03.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 71
Ședința publică din data de: 26.03.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelantul - reclamant împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți G G și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea la data de 26.03.2009, când, în aceeași compunere a dat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 14.09.2007, sub nr-, pe rolul Tribunalului București - Secția a III-a civilă, reclamanta a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul G G, ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea mărcii naționale nr. 70154 " SANATATEA-I MAI PRESUS DE ORICE", deoarece înregistrarea acesteia aduce atingere dreptului de autor anterior aparținând reclamantei, și pentru faptul că înregistrarea a fost făcută cu rea-credință.
În susținerea acțiunii, reclamanta q arătat că, în anul 1997, se afla în căutarea unei noi identități a corporației și, în acest scop, a angajat firma de publicitate Publicis care împreună cu Departamentul de Comunicare al, a trecut la crearea acestei noi identități. În cadrul acestui proces de creație, departamentul de marketing al reclamantei a prezentat un slogan care urma să constituie punctul central al noii identități, sloganul propus fiind " cest la sante", care ulterior a devenit sloganul adoptat de către după fuziunea cu în 1999 și mai apoi de către. În România, a arătat reclamanta, reprezentanța, în anul 2000, procedat la crearea unui slogan și în limba română, respectiv sloganul "Sănătatea mai presus de orice". Acest slogan a fost folosit de către reprezentanța - pentru toate documentele emise de către aceasta, toate materialele promoționale și activitățile de sponsorizare, precum și în cadrul spoturilor TV sau afișelor publicitare care promovau produse ale companiei, cum ar fi NO- sau B6.
Reclamanta consideră că aceste creații originale îndeplinesc toate condițiile prevăzute de Legea nr. 8/1006 privind operele ce pot face obiectul drepturilor de autor și, în consecință, din momentul creării lor, și în prezent, a dobândit un drept de autor asupra acestor sloganuri. Reclamanta afirmă că deține drepturi de autor asupra sloganului "Sănătatea mai presus de orice" încă din cursul anului 2001, mai precis, că aceste drepturi de autor sunt în ființă de la data când sloganul a fost făcut pentru prima oară public, prin intermediul comunicatului de presă ce anunța înființarea reprezentanței în România, și anume 2.11.2001.
La data de 10.04.2006, a depus cerere de înregistrare pentru marca "SĂNĂTATEA MAI PRESUS DE ORICE" pentru produsele și serviciile din clasele 5, 38, 42 și 44. În cursul procedurii de înregistrare, OSIM a stabilit că această marcă se află în conflict cu marca anterioară nr. 70154 " SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE", aparținând pârâtului G G și a emis aviz de refuz provizoriu.
Pârâtul GGa depus la data de 06.06.2005 cerere la OSIM pentru înregistrarea mărcii " SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE", cererea fiind admisă pentru produse și servicii clasele 5, 31, 44, iar marca publicată în nr. 5/2006.
Reclamanta a susținut că detine astfel un drept de autor asupra sloganului "SANATATEA MAI PRESUS DE ORICE" încă din anul 2001, drept de autor care este anterior dreptului obținut de către pârât prin depunerea cererii de marcă în 06.06.2005, astfel că marca pârâtului a fost înregistrată cu încălcarea unui drept de autor dobândit anterior, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 48 din Legea 84/1998.
Cu privire la reaua-credință, reclamanta consideră că pârâtul avea cunoștintă de existenta companiei și de sloganul acesteia în România ("SANATATEA MAI PRESUS DE ORICE"), în momentul în care a decis depunerea cererii de înregistrare a mărcii sale ce conține un slogan asemănător cu C al reclamantei, având în vedere folosirea constantă a sloganului de către reclamantă în activitatea sa, din anul 2001 până în 2005. În această situație, reclamanta apreciază că sunt aplicabile dispozitiile art. 48 alin. 1, lit. c) din Legea 84/1998.
În drept, reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 48 al. 1, lit. c) și e) din Legea 84/1998.
În susținerea acțiunii, reclamanta a depus înscrisuri, respectiv documente care atestă folosirea sloganului original în limba franceză încă din anul 1998, documente care atestă proprietatea asupra sloganului original, documente referitoare la procesul de creație al sloganului "SĂNĂTATEA MAI PRESUS DE ORICE" de către reprezentanța - din România, documente care atestă folosirea continuă și intensivă a sloganului în limba română încă din anul 2001 (contracte publicitare, materiale publicitare, sponsorizări, organizări de evenimente, comunicate de presă, articole de presă privitoare la activitatea desfășurată de reprezentanța - sub acest slogan).
La data de 31.10.2007 pârâtul Gad epus întâmpinare la dosar, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul a arătat că este inventatorul și producătorul unei formule originale de ceai de plante medicinale comercializat sub denumirea.", pentru tratarea psoriazisului, obținând brevet de invenție în anul 1994 pentru "Procedeul pentru obținerea unui extract de plante pentru tratarea psoriazisului", iar în 1994 înființând Fundația, în scopul promovării fitoterapiei și altor procedee de tratament alternativ la medicina tradițională. În 2003 primit aviz favorabil de la Ministerul Sănătății pentru producerea și comercializarea amestecului de plante, pe care îl produce și comercializează din anul 2002, iar în anul 2005, pentru a-și proteja produsul pe piața din România, a depus cerere de înregistrare a mărcii sale la OSIM, marca sa fiind înregistrată pentru clasele 5, 31 și 44.
Cu privire la susținerile reclamantei referitoare la atingerile aduse dreptului de proprietate intelectuală anterior dobândit de aceasta, pârâtul a arătat că reclamanta nu este titulara vreunui drept de autor asupra expresiei "Sănătatea mai presus de orice". Pentru ca o persoană să fie titulara dreptului de autor, ar trebui ca sintagma respectivă să fie apreciată ca operă de creație intelectuală, iar potrivit art. 7 din Legea 8/1996 modificată, constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific.
folosit în limba română de reclamantă nu este o idee originală, ea fiind de fapt preluarea unui aforism popular, chiar a unei zicători, care exprimă într-o formă sintetică o părere larg răspândită între oameni cu privire la importanța pe care sănătatea o are în viața acestora. De altfel, chiar în cererea de chemare în judecată se menționează că "În final a fost ales sloganul "sănătatea mai presus de orice (. )", iar ideea de alegere a unui slogan înlătură din orice criteriu de creație originală. În aceste condiții, pârâtul consideră că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 8/1996 pentru ca această sintagmă să reprezinte o operă de creație intelectuală, pentru aceste motive solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.
Cu privire la înregistrarea cu rea-credință a mărcii, pârâtul arată că nu se află în concurență cu reclamanta, fiind inventatorul și producătorul unor remedii naturiste, ori reclamanta este o companie farmaceutică care produce medicamente de sinteză pentru cardiologie, oncologie, diabet, sistem nervos. Astfel, nu se poate afirma că reclamanta și pârâtul ar activa în același domeniu și pe aceeași piață. Prin urmare, nu s-ar putea susține faptul că marca a fost înregistrată cu rea-credință pentru a intra pe piața controlată de o firmă concurentă, sau pentru a-i crea prejudicii sau aos coate de pe piață pe reclamantă.
Pârâtul a mai solicitat respingerea susținerii că ar fi cunoscut faptul că firma reclamantă folosește pe teritoriul României expresia "Sănătatea mai presus de orice", arătând că nu are pregătire medicală și nu a participat la conferințe sau cursuri legate de obținerea unor produse de sinteză, la aceste simpozioane fiind chemați și primiți numai medici sau farmaciști.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriu și martori.
Anexat întâmpinării pârâtul a depus înscrisuri, respectiv certificat de înregistrare a mărcii 70154, copie copertă a broșurii "Am fost bolnav de psoriazis", copie diplomă acordată la Internațional de noutăți tehnice 97, copie sentința civilă nr. 6164/15.08.1994 a Judecătoriei Sectorului 6 B, copie notificare Ministerul Sănătății și Familiei privind comercializarea produsului "", autorizație de producător emisă de Primăria, copie certificat de înregistrare AF G, adresă emisă de Fundația medicală "".
Prin încheierea de ședință de la 04.12.2007 tribunalul a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 05.02.2008 tribunalul a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât, a OSIM, care a depus copia dosarului mărcii în litigiu și note scrise.
Reclamanta a depus la dosar CD- privind folosirea sloganului în România, prin reclame TV, conferințe, publicații etc.
Părțile au formulat concluzii scrise cu privire la susținerile acestora.
Prin sentința civilă nr. 635 din 8.04.2008, tribunalul a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, reținând în motivare următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat anularea înregistrării mărcii pârâtului G G, SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE, pentru motivele prevăzute la art. 48 lit. c( înregistrarea cu rea credință a mărcii) și lit. e (înregistrarea mărcii aduce atingere unor drepturi anterior dobândite cu privire la o indicație geografică protejată, un desen sau un model industrial protejat sau alt drept de proprietate), în speță fiind indicat ca drept anterior un drept de autor asupra unui slogan aparținând reclamantei.
Pârâtul a înregistrat cu nr. 70154 marca verbală SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE, la data de 06.05.2005, pentru clasele 5( produse farmaceutice: ceaiuri din plante medicinale, suplimente nutritive), 31(plante medicinale și balneologice) și 44( servicii medicale, clinică de tratamente naturiste, cabinete medicale de medicină alopată, servicii de medicină naturistă și complementară, servicii de îngrijire a sănătății umane, servicii de agricultură, cultivare de plante medicinale, servicii de horticultură). Pârâtul a solicitat inițial înregistrarea și pentru clasa 35, renunțând ulterior la această clasă.
OSIM a eliberat certificat de înregistrare, constatând îndeplinite condițiile legale, în urma examinării pe fond a cererii, negăsindu-se nici o marcă protejată anterior, care să intre în conflict cu marca pârâtului, conform dispozițiilor art. 6 din legea nr. 84/1998, iar după data publicării mărcii nu s-a înregistrat opoziție din partea persoanelor interesate.
Marca pârâtului are în compunere două elemente verbale: elementul verbal care este identic cu numele produsului aparținând pârâtului( ceaiul de plante pentru care OSIM a eliberat pârâtului și brevet de inventie având ca obiect procedeul de obtinere a acestuia), precum și elementul verbal SANATATEA-I MAI PRESUS DE ORICE, acest element fiind în realitate incriminat de reclamantă ca aducând atingere unui drept de autor anterior. Tribunalul a constatat cu privire la compunerea mărcii pârâtului, contrar susținerilor reclamantei, că nu era necesar ca elementele verbale din compunerea unei mărci să aibă caracter original pentru a fi înregistrate ca marcă, singura cerință pentru înregistrarea mărcii ce trebuie îndeplinită fiind caracterul distinctiv al semnului înregistrat.
Prin înscrisurile și celelalte probe depuse de reclamantă la dosar, aceasta a făcut dovada faptului că a folosit încă din 2001 în activitatea sa, în România, sloganul "Sănătatea mai presus de orice", pe documentele emise de reclamantă, pe materialele promoționale, în legătură cu activitățile de sponsorizare, în cadrul spoturilor TV sau afișelor publicitare privind produsele farmaceutice comercializate ( NO-, 86), pe afișele conferințelor medicale etc.
Problema care se pune în spetă este de a stabili dacă sloganul folosit de reclamantă: SANATATEA-I MAI PRESUS DE ORICE, slogan în legătură cu care aceasta afirmă că are toate drepturile și acestea i-au fost încălcate de pârât prin înregistrarea mărcii, reprezintă sau nu o creație protejată în sensul dispozițiilor art. 7 din legea nr. 8/1996, modificată.
Prin dispozițiile art. 7 menționat se reglementează obiectul dreptului de autor, în sensul că sunt enumerate, cu titlu exemplificativ, de la lit. a) la lit. i) operele originale de creație intelectuală din domeniul literar, artistic sau științific. Aceleași dispoziții ale alin. 1 stabilesc și condițiile pentru nașterea protecției, respectiv originalitatea, fiind indiferentă modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare, sau valoarea și destinația lor.
Din interpretarea dispozițiilor legale de la art. 7, coroborat cu dispozițiile art.8 care reglementează operele derivate, și cu dispozițiile art. 9, prin care se prevede în mod expres ce rămâne în afara obiectului de protecție al dreptului de autor, rezultă că, deși operele publicitare nu sunt enumerate în cuprinsul art. 7, dat fiind caracterul neexhaustiv al dispozițiilor acestuia, operele publicitare pot beneficia de protecție, dacă îndeplinesc condițiile menționate mai înainte, respectiv sunt opere originale de creație intelectuală.
Prima condiție necesară este deci condiția originalității, cu privire la care tribunalul constată că în cauză nu este îndeplinită referitor la sloganul publicitar al reclamantei, SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE. Această condiție nu este îndeplinită, deoarece nu se regăsește nici un efort creativ, nici o amprentă a personalității autorului, nici o notă personală, respectiv o contribuție creatoare din care să fi rezultat acest slogan, și care să poată fi atribuite reclamantei sau firmei de publicitate (care conform afirmațiilor reclamantei a compus împreună cu aceasta sloganul). Dimpotrivă, expresia SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE este o expresie prezentă în limbajul oral, popular, ca o mărturie a faptului că în conștiința colectivității cea mai prețuită valoare este cea a sănătății, valoare care trece înaintea altor lucruri. Fiind o expresie populară, cu caracter folcloric, care s-a transmis din generație în generație și căreia legea nu-i recunoaște, C puțin în prezent, vreo protecție, reclamanta nu avea cum să o creeze, meritul său fiind acela de a o fi preluat și exploatat pentru a-și vinde mai bine produsele, respectiv pentru promovarea cu succes a acestora.
Acest fapt nu este sinonim cu faptul creației unei opere originale, care dă naștere la drepturi exclusive, reglementate prin legea nr.8/1996, modificată prin legea nr. 285/2004 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în consecință reclamanta neputând să opună pârâtului drepturi de autor de care nu beneficiază.
Reclamanta nu beneficiază cu privire la sloganul SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE nici de altfel de drepturi, având în vedere că nu a înregistrat o marcă conținând sloganul pe care l-a folosit în activitatea sa comercială, așa încât nu poate invoca nici un fel de drepturi anterioare înregistrării mărcii de către pârât, în speță nefiind incidente dispozițiile art. 48, lit. e), fiind neîntemeiat primul motiv invocat în anularea mărcii pârâtului.
Cu privire la C de-al doilea motiv invocat de reclamantă ca temei al anulării din cauză, respectiv reaua credință la înregistrarea mărcii, ce se încadrează în dispozițiile de la art. 48, lit. c) din legea nr. 84/1998, tribunalul a reținut că reclamanta poate fi considerată persoană interesată în promovarea acțiunii, în sensul dispozițiilor menționate din legea mărcilor, întrucât a dovedit că folosește un slogan care este similar cu marca înregistrată de pârât. În ce privește conduita frauduloasă a pârâtului la înregistrarea mărcii sale, aceasta nu este dovedită în cauză, deoarece pârâtul a înregistrat o marcă față de care reclamanta nu dovedește că are înregistrată anterior o marcă similară sau identică. De asemenea, reclamanta nu a dovedit nici că a folosit ca marcă sloganul în discuție, aplicat pe propriile produse sau propriile servicii, pentru a pretinde că pârâtul a preluat fără drept marca sa pentru a-și înregistra fraudulos o marcă identică sau similară, în scopul prejudicierii reclamantei. Tribunalul a reținut susținerile pârâtului, în sensul că din felul în care a fost folosit sloganul de către reclamantă nu rezultă că acesta a căpătat notorietate, având în vedere că accentul cade pe medicamentele la care s-a făcut reclamă, iar sintagma SĂNĂTATEA-I MAI PRESUS DE ORICE nu s-a utilizat niciodată pentru a se distinge produsele reclamantei de ale celorlalți comercianți, deci ca o marcă, funcția sloganului fiind exclusiv publicitară.
Tribunalul a mai reținut totodată că pârâtul nu se află în nici una dintre situatiile considerate ca încadrându-se în noțiunea de rea credintă, conform practicii judiciare și doctrinei, nefăcându-se vreo dovadă în sensul că acesta a avut cunoștință de folosirea sloganului de către reclamantă, prin documentele depuse la dosar (materiale publicitare ale unor conferințe de specialitate la care participarea este deschisă doar specialiștilor, reviste de specialitate cu circuit închis). Nu s-a făcut dovada că pârâtul și-a apropriat pe nedrept o marcă folosită de un terț pentru a-și distinge produsele de ale altor concurenți pe piață, nici că pârâtul ar fi avut eventual calitatea de distribuitor al produselor reclamantei și ulterior a înregistrat marca acesteia fraudulos, sau că a avut altfel de relații comerciale cu reclamanta și, profitând de această poziție, a înregistrat marca în detrimentul intereselor reclamantei.
În consecință, tribunalul a apreciat că nici dispozițiile privind reaua credință nu sunt aplicabile în cauză, ca motiv al anulării mărcii pârâtului, solicitată de reclamanta
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel reclamanta -, criticând-o ca nelegală și netemeinică, pornind de la analiza distinctă a celor două temeiuri de drept pe care s-a întemeiat cererea de chemare în judecată, respectiv art. 48 alin.1, lit. c și e din Legea nr. 84/1998:
Conflictul marcă - drept de autor anterior (art. 48 al. 1 litera e)
Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că, în conformitate cu dispozițiile legale în vigoare, operele publicitare sunt susceptibile de a face obiectul protecției dreptului de autor, atâta timp cât îndeplinesc condițiile legale, respectiv sunt opere originale de creație intelectuală.
În acest sens, instanța de fond a arătat că art. 7 din Legea nr. 8/1996 modificată prezintă o enumerare cu titlu exemplificativ de la lit. a) la lit. i ), iar din interpretarea dispozițiilor acestui articol și cele ale art. 9, care prevede în mod expres ceea ce rămâne în afara obiectului de protecție a dreptului de autor, rezultă că operele publicitare pot face obiectul protecției sub imperiul Legii nr. 8/1996.
Instanța vine apoi și arată că, sloganul publicitar utilizat de către reclamantă nu îndeplinește condiția originalității prevăzută de către lege, acesta neprezentând nicio amprentă personală a autorului, niciun efort creativ care să justifice acordarea protecției pentru slogan. în opinia noastră, părerea subiectivă a instanței de fond este una greșită.
unei opere, a susținut apelanta, în cazul de speță o operă publicitară, nu trebuie apreciată în funcție de valoarea artistică a acesteia. Orice operă care prezintă originalitate, indiferent de valoarea sau destinația acesteia, se bucură de protecția dreptului de autor.
Astfel, jurisprudența a recunoscut protecția dreptului de autor pentru "pătratul " folosit ca siglă de către un operator de telefonie mobilă. Este un exemplu de operă a cărei valoare este limitată dar care prezintă originalitate în special datorită scopului său și a modului în care este folosită. De asemenea, instanțele franceze au considerat original și au acordat protecție în conformitate cu legea drepturilor de autor pentru sloganul " le, le maîs se developpe mieux" - (Curtea de Apel - -). Este, în acest caz, vorba de un slogan publicitar care conține o expresie uzuală dar care a fost considerat original ca operă publicitară.
În același timp, instanța de fond motivează hotărârea sa arătând că sloganul conține în fapt o "expresie populară cu caracter folkloric, care s-a transmis din generație în generație. . Susținerile instanței de fond nu sunt bazate pe nici o probă aflată la dosar, iar instanța nu arată pe ce s-a bazat când a făcut o astfel de calificare a expresiei folosite de reclamantă ca slogan.
În ceea ce o privește, a susținut apelanta, a făcut cercetări spre a vedea dacă această afirmație a instanței este într-adevăr susținută de dovezi în acest sens. Astfel, dintr-o cercetare a dicționarelor explicative, a dicționarelor de expresii populare și a dicționarelor de proverbe și zicători, a reieșit faptul că expresia "Sănătatea mai presus de orice" nu este prezentată de nici una dintre aceste surse ca o expresie populară. care este menționată C mai des ca fiind o expresie populară larg folosită de către public este "Sănătate, că-i mai bună decât toate" sau variante foarte apropriate ale acestei expresii. Se observă astfel că, deși din punct de vedere conceptual expresia conținută în slogan poate fi considerată similară expresiei populare, acestea nu sunt identice și în consecință nu pot fi considerate ca atare. Astfel, chiar dacă mesajul transmis este același, acest fapt nu poate conduce la concluzia că orice formă ar prinde acest mesaj, respectiva formă va fi considerată automat ca fiind la rândul său o expresie populară. In principiu, legea drepturilor de autor protejează forma și nu mesajul operei. Forma expresiei conținute în slogan este una originală, nefiind o expresie des uzitată în limbajul comun. Această situație de fapt este relevată și prin intermediul unei simple căutări pe internet, mijlocul de comunicare C mai des folosit în ziua de astăzi.
Astfel o căutare având ca obiect expresia "Sănătatea mai presus de orice" va întoarce 23 rezultate, marea majoritate a acestora fiind referiri la sloganul folosit de către reclamantă sau la marca aparținând pârâtului. In aceelași timp, o căutare având ca obiect expresia populară "Sănătate, că-i mai bună decât toate" și variantele sale apropiate, va întoarce aproximativ 213.000 de rezultate. Așadar, nu se poate afirma despre o expresie care apare de 23 de ori pe interet, din care mai mult de J sunt referiri la un slogan și la o marcă înregistrată, că este o expresie populară, larg folosită, transmisă din generație în generație.
folosită ca slogan de către reclamantă este o expresie care deține un grad de originalitate suficient de ridicat pentru a putea face obiectul protecției drepturilor de autor în calitatea sa de creație publicitară.
Totodată, din analiza textelor legale care constituie baza legală a acțiunii de fond înaintată de către reclamantă și interpretarea sistematică a acestora, se pot deduce următoarele:
Art. 48 lit. e) statuează faptul că înregistrarea unei mărci poate fi anulată dacă aceasta s-a făcut cu încălcarea, printre altele, a unui drept de autor anterior. Așadar, există un text legal care consfințește în mod expres posibilitatea existenței unui conflict dintre o marcă și un drept de autor. In cazul operelor plastice, fotografice etc. care presupun existența unui element figurativ, aplicarea textului legal este indiscutabilă, posibilitatea existenței conflictului cu o marcă figurativă sau cu elementul figurativ al unei mărci combinate fiind evidentă, însă, în niciun caz nu se poate limita aplicarea acestui text de lege doar la operele mai sus menționate. Nu există nicio rațiune legală sau vreo prevedere care să ne indice faptul că legiuitorul a dorit să limiteze această prevedere legală numai pentru situațiile descrise mai sus. în consecință, acest text se aplică și mărcilor verbale, sau elementelor verbale ale mărcilor combinate. În acest din urmă caz este evident faptul că un confict nu poate apărea decât în cazul unei opere care este asemănătoare elementului verbal al unei mărci. Este clar faptul că nu sunt vizate prin acest text de lege opere de genul romanelor, poeziilor, articolelor de presă etc. în acest caz, ce opere a avut legiuitorul în vedere în momentul în care a prevăzut posibilitatea unui astfel de conflict. in mod evident acestea au fost operele de genul sloganurilor publicitare.
Având în vedere cele de mai sus, apelanta consideră că sloganul "Sănătatea mai presus de orice" îndeplinește condițiile minime de originalitate necesare pentru ca această operă publicitară să beneficieze de protecția dreptului de autor.
Înregistrarea mărcii cu rea-credință
Instanța de fond a reținut faptul că, în ceea ce privește conduita frauduloasă a pârâtului în momentul înregistrării mărcii, aceasta nu a fost dovedită, "deoarece pârâtul a înregistrat o marcă față de care reclamanta nu dovedește că are înregistrată anterior o marcă similară sau identică".
În opinia apelantei, instanța face o confuzie gravă în acest caz, deoarece baza legală pentru cererea de anulare a mărcii a fost înregistrarea cu rea-credință (art.48 lit. c)și nu conflictul cu o marcă anterioară similară sau identică (art.48 lit. b).Existența unui mărci anterior înregistrate nu este o condiție a reținerii relei-credințe la înregistrare. Mai mult, în vasta majoritate a acestor cazuri, reclamantul nu are o marcă anterior înregistrată. Tocmai pentru aceste situații a fost prevăzută anularea pentru înregistrare cu rea-credință. În cele mai multe cazuri de acest fel, reclamantul este titularul unei mărci înregistrate și folosite în străinătate sau folosite în respectiva jurisdicție dar fără a fi înregistrată. Aceasta este și situația în cazul de față unde variantele în diferite limbi ale sloganului sunt folosite și înregistrate în întreaga lume, în timp ce varianta românească a sloganului a fost folosită încă din anul 2001 fără a fi însă înregistrată.
Totodată, instanța arată că sloganul nu a fost folosit ca marcă, pentru diferențierea produselor și serviciilor reclamantei și că acesta nu a fost aplicat pe produsele comercializate de către reclamantă, având un scop exclusiv publicitar. Se susține de către apelantă lipsa oricărei relevanțe a acestui fapt în aprecierea relei-credințe la înregistrarea mărcii de către pârât, atâta timp cât sloganul a fost folosit și adus la cunoștința publicului în mod extensiv pe parcursul întregii perioade scurse de la introducerea acestuia în 2001.
Justificarea modalității de utilizare a acestui slogan, a faptului că sloganul nu este prezent pe ambalajele produselor reclamantei, constă în aceea că aceste produse constau în medicamente, medicamente al căror ambalaj estestrictreglementat de norme legale care nu permit aplicarea de slogane publicitare pe astfel de ambalaje. De altfel, reclamanta nici nu a susținut că folosește sloganul pe ambalajul produselor sale. În schimb, reclamanta a venit și a arătat că a folosit sloganul în diferite acțiuni publicitare, acțiuni adresate atât publicului larg cât și specialiștilor din domeniu. Aceste susțineri ale reclamantei au fost demonstrate prin depunerea la dosar a unui număr impresionant de exemple de materiale publicitare în care a fost folosit sloganul "Sănătatea mai presus de orice".
Asemenea materiale au fost destinate publicului larg, deoarece, în cadrul sentinței atacate, instanța de fond constată că nu s-a făcut dovada faptului că pârâtul a avut cunoștință de folosirea sloganului, reclamanta depunând la dosar materiale publicitare ale unor conferințe de specialitate la care participarea este deschisă doar specialiștilor și reviste de specialitate cu circuit închis. O astfel de afirmație a instanței nu poate decât sa conducă la concluzia că instanța a tratat cu superficialitate analizarea documentelor depuse de către reclamantă la dosar și a ales să își însușească afirmațiile pârâtului fără a trece în revistă întreg materialul probator aflat la dosar.
Astfel, arată apelanta, în susținerea afirmațiilor sale, a depus la dosar un număr important de documente care arată faptul că sloganul a fost adus la cunoștința publicului larg prin numeroase mijloace publicitare pe întreaga sa perioadă de existență, prin: articole din ziare cu circulație națională care fac direct referire la slogan (România liberă, Ziarul Financiar, Bursa), numeroase exemple de publicitate în reviste destinate publicului larg (Agenda Medicală, Farmacia Ta) în care este prezent sloganul, exemple de spoturi publicitare care au fost prezente pe toate canalele importante de televiziune și în care este prezent sloganul publicitar,sănătatea mai presus de orice". De asemenea, unele dintre cele mai importante documente și care au fost ignorate în mod total de către instanță sunt contractele cu un număr impresionant de farmacii prin care acestea au afișat reclame luminoase la diferite produse ale reclamantei, reclame care conțineau sloganul publicitar. Aceste reclame luminoase au C mai mare impact asupra consumatorului, localizarea lor în cadrul farmaciilor fiind de natură a avea rezultate deosebit de pozitive din punct de vederea al expunerii produsului respectiv. De această expunere beneficiază totodată și sloganul "Sănătatea mai presus de orice" care este prezent pe toate aceste panouri luminoase.
Totodată, sloganul este prezent pe toate materialele de prezentare ale diferitelor produse ale reclamantei, materiale promoționale disponibile publicului larg prin intermediul farmaciilor. Mai multe exemple ale acestor materiale au fost de asemenea depuse la dosarul cauzei.
Așadar toate aceste documente coroborate arată, în opinia apelantei, faptul că sloganul a fost folosit în mod extensiv, a fost disponibil atât publicului larg cât și specialiștilor și a fost cu siguranță folosit de către reclamantă ca un "slogan corporate" menit să creeze o anumită imagine societății reclamante și să transmită un anumit mesaj, scopul final fiind diferențierea pe piață a societății reclamante și a produselor și serviciilor oferite de către aceasta.
instanței de fond asupra neutilizării sloganului ca marcă pe produsele reclamantei nu este justificată și datorită faptului că această cerință nu este obligatorie pentru reținerea relei-credințe la înregistrare. Astfel, s-a arătat în jurisprudență și în cadrul Recomandărilor, faptul că se consideră că înregistrarea unei mărci a fost făcută cu rea credință în momentul în care solicitantul mărcii cunoștea faptul că o altă persoană folosește și deține drepturi asupra acesteia. Așadar nu există o condiție strictă referitoare la faptul ca sloganul trebuia folosit ca marcă. Cerința este ca asupra mărcii a cărei înregistrare se cere să fi existat drepturi anterioare, orice fel de drepturi anterioare, inclusiv un drept de autor.
În ce privește noțiunea de rea-credință și modalitățile de dovedire ale acesteia, apelanta susține că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu se poate constata reaua-credință deoarece nu s-a dovedit faptul că pârâtul a avut cunoștință de folosirea sloganului la momentul înregistrării mărcii sale.
Se poate reține reaua-credință la înregistrarea mărcii în cazul în care la data depunerii respectivei mărci solicitantul avea cunoștință sau este rezonabil să se considere că avea cunoștință de folosirea mărcii de către un terț. Această poziție reeferitoare la reaua-credință este susținută de jurisprudenta europeană și de către Organizația Mondială de Proprietate Intelectuală.
Astfel în două dintre Recomandările Comune (joint ) ale reauacredință este definită astfel:
comună cu privire la protecția mărcilor notorii:
Art. 6 paragraful 5 litera c):" In determining faith for the purposes of this paragraph, the competent authority shall take into consideration whether the person who obtained the registration of or used the which is in conflict with a well-known had, at the time when the was used or registered, or the application for its registration was filed, knowledge of, or reason to know of, the well-known."
comună privind protecția mărcilor și a altor drepturi de proprietate intelectuală pe internet:
Art. 4: " Dacă o persoană care a folosit sau a înregistrat semnul avea cunoștință despre existența unui drept asupra unui semn identic sau similar aparținând unei alte personae, or nu este rezonabil sa se considere că avea cunoștință, la data la care a folosit sau a depus spre înregistrare respectivul semn."
Rațiunea unei astfel de poziții față de aprecierea relei-credințe este una foarte simplă. în majoritatea cazurilor, reclamantul nu are la dispoziție posibilitatea de a proba cu certitudine faptul că pârâtul cunoștea dreptul că marca era folosită de către reclamant la data depunerii cererii de înregistrare. O astfel de probă este posibilă doar în cazul unor documente emanând de la pârât ori în cazul în care pârâtul este sau a fost în relații comerciale cu reclamantul. Totuși, nu pot fi limitate cazurile de rea-credință numai la aceste situații particulare. În practică, în cele mai multe cazuri, solicitantul de rea-credință nu are nicio relație comercială cu titularul dreptului anterior, fiind astfel imposibil să se demonstreze că acesta avea cunoștință de faptul ca marca respectivă este folosită în mod legal de un terț. Aceasta este rațiunea pentru care s-a statuat că se poate reține existența relei credințe în cazul în care se dovedește că solicitantul nu putea să nu aibă la cunoștință de folosirea respectivei mărci de către un terț.
Aceasta este situația și în cazul de față. Reclamanta nu are niciun fel de relație comercială cu pârâtul și nici un alt mijloc prin care să dovedească în mod direct faptul că acesta avea cunoștință de folosirea sloganului la data înregistrării mărcii.
Tocmai din acest motiv, reclamanta a depus la dosar un număr mare de probe referitoare la folosirea sloganului. Această folosire a fost una extrem de intensă pe parcursul întregii perioade de existență a sloganului (din anul 2001 până în prezent), sloganul fiind disponibil publicului larg prin intermediul mai multor mijloace promoționale astfel cum au fost ele prezentate mai sus.
Pe de altă parte, pârâtul activează într-un domeniu de activitate similar cu C al reclamantei, producând și comercializând un remediu împotriva psoriazisului. În activitatea sa, pârâtul deține mai multe site-uri de Internet prin care își promovează produsele. Totodată prin intermediul acestor site-uri de Internet pârâtul prezintă consumatorilor efectele negative ale medicamentelor produse de companiile farmaceutice și care sunt recomandate pentru tratamentul psoriazisului. Unele dintre aceste medicamente ale căror efecte negative sunt prezentate pe site aparțin reclamantei. Așadar, se poate spune ca pârâtul este familiar cu domeniul farmaceutic și cu produsele oferite de către reclamantă, așa încât, afirmația pârâtului cum că nu avea cunoștință de existența reclamantei este foarte puțin credibilă.
În același timp, este rezonabil să credem că o persoană implicată în acest domeniu de activitate, avea cunoștință de sloganul folosit în România ca "marcă corporate" de către cea mai mare societate farmaceutică din Europa.
Aceasta este o prezumție simplă care poate fi reținută sau nu de către instanță, dar în orice caz această posibilitate nu poate fi ignorată astfel cum a fost ignorată de către instanța de fond. În acest caz o astfel de prezumție simplă este admisibilă deoarece sunt îndeplinite dispozițiile art. 1203 Cod Civil.
Intimatul pârât nu a formulat întâmpinare în cauză dar a depus la dosar concluzii scrise, conținând apărările formulate în fața primei instanțe și analiza probelor administrate în faza apelului, din perspectiva relevanței acestora.
În apel i-au fost încuviințate apelantei re4clamante proba cu acte, în cadrul căreia s-a depus la dosarul cauzei un sondaj de opinie prin să poată face dovada gradului de cunoaștere a sloganului a cărui protecție urmărește aoo bține.
La rândul său, intimatul a depus la dosar un sondaj de opinie realizat pe internet, urmărind același rezultat, al cunoașterii sloganului analizat.
În urma analizei motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată ca nefiind fondate criticile aduse sentinței apelate.
În ce privește prima critică adusă sentinței, vizând aspectele legate de originalitatea unei opere de creație intelectuală, ca și condiție funcție de care opera se bucură de protecția dreptului de autor, prima instanță a făcut o corectă analiză, ce are în vedere caracterul publicitar al spotului,Sănătatea mai presus de orice", cu privire la care apelanta pretinde un drept de autor anterior înregistrării mărcii similare a pârâtului intimat.
unei opere, a susținut apelanta, în cazul de speță o operă publicitară, nu trebuie apreciată în funcție de valoarea artistică a acesteia. Orice operă care prezintă originalitate, indiferent de valoarea sau destinația acesteia, se bucură de protecția dreptului de autor.
Prima instanță nu a avut în vedere acest mod de interpretare pe care îl susține apelanta, neavând nici căderea de a aprecia ea însăși asupra valorii artistice, ca operă ce intră sub protecția dreptului de autor, a sloganului publicitar.
a analizat prima instanță a fost tocmai caracterul original al operei și nu valoarea artistică a acesteia, ori din perspectiva caracterului original concluzia la care a ajuns este una ce se bazează pe cunoașterea valorilor umane consacrate.
Din această perspectivă este mai puțin important modul în care ideea prin care se exprimă o asemenea valoare o anume frazare, de genul celor pe care apelanta, în încercarea de a susține caracterul original al propriului slogan, prezintă expresii uzuale frecvente, a căror semnificație ideatică este identică:,Sănătatea că-i mai bună decât toate".
încearcă apelanta să dovedească prin aceste susțineri este sortit eșecului, teza fundamentală ce rezultă dintr-o asemenea analiză fiind cea a lipsei de originalitate a propriei creații a cărei protecție o reclamă.
Dat fiind tocmai caracterul aparte al sloganelor publicitate, ce urmăresc prin fraze puține dar percutante să obțină crearea unei legături între produsul a cărui reclamă o promovează, calitățile acestuia și producătorul cu care se asociază produsul, originalitatea reprezintă o componentă necesară în economia sloganelor dar aceasta nu ține neapărat de caracterul original privit din perspectiva unei creații intelectuale în sensul art. 7 din Legea nr. 8/1996 ci, mai degrabă, din modul de asociere a unor sintagme, care pot fi și unele uzuale, între ele sau cu alte imagini, sunete, etc. În măsura în care asemenea sintagme/expresii/cuvinte nu sunt prin ele însele originale și nici îmbinarea dintre ele nu conține elemente de originalitate, rezultatul creației nu reprezintă o operă originală, în sensul dispozițiilor anterior menționate.
Exemplul din practica Curții de Apel, la care încearcă să se raporteze apelanta nu este semnificativ pentru speța de față. In sloganul analizat în acea speță, le, le mais se developpe mieux" caracterul de originalitate este dat tocmai de includerea în acesta a produsului a cărui reclamă se promovează -, în absența căruia este foarte îndoielnic caracterul de originalitate al frazei -,porumbul se dezvoltă mai bine".
Este reală afirmația apelantului, potrivit căreia prima instanță a apreciat lipsa caracterului de originalitate a sloganului, făcând referire la faptul că acesta reprezintă în esență o expresie populară, cu caracter folcloric, transmisă din generație în generație.
Acest adevăr, susținut prin sentința apelată, este în afara oricărei critici, iar acest fapt se relevă din chiar materialele pe care apelanta le-a depus în cauză, cuprinzând maxime, citate, cugetări, în care apare și expresia,Sănătatea e mai bună decât toate", a cărui semnificație, astfel cum s-a arătat anterior, este identică din perspectiva mesajului transmis și a creației (populare) originale încorporate.
Așa fiind este fără suport susținerea apelantei în sensul că sloganul folosit de ea este protejat în baza Legii 8/1996, ca și operă originală de creație intelectuală, ipoteză în care marca înregistrată aparținându-i pârâtului ar fi anulabilă, pe temeiul art. 48 alin.1 lit. e din Legea nr. 8/1998.
Nici criticile în legătură modul de analiză și apreciere a relei credințe a pârâtului intimat, ca motiv de anulare a mărcii, prevăzut de art. 48 lit. c din Legea nr. 84/1998 nu sunt fondate.
Reaua credință ce poate conduce anularea înregistrării unei mărci se analizează din perspectiva atitudinii subiective a unei persoane care acționează pe deplin conștientă de caracterul ilicit al conduitei sale și urmărește sau fie și numai are reprezentarea prejudiciului pe care înregistrarea mărcii îl produce unui concurent pe o piață de produse identice, similare sau, în anumite condiții, independent de existența vreunei similarități.
Analiza efectuată de prima instanță cu privire la acest capăt de cerere a urmărit să scoată în evidență faptul că, neputându-se considera că reclamanta apelantă deține vreun drept de proprietate intelectuală asupra sloganului analizat, indiferent de natura acestuia, reaua credință se analizează din perspectiva existenței sau nu a vreunor relații economice, de colaborare sau de concurență pe piața unor produse similare între reclamantă și pârât, precum și a posibilităților acestuia din urmă de a lua cunoștință, într-un mod rezonabil, de utilizarea de către reclamantă a sloganului iar prin aproprierea acestuia, prin înregistrarea propriei mărci, a urmărit sau a avut reprezentarea prejudicierii intereselor reclamantei.
Criticile apelantei, dezvoltate în legătură cu modul de apreciere a relei credințe a pârâtului intimat, au în vedere următoarele argumente:
- Existența unei mărci anterior înregistrate nu reprezintă o condiție a reținerii relei credințe la înregistrare.
Argumentul este unul care deși este real nu reprezintă sensul considerentelor din sentință, ceeace s-a urmărit a se sublinia în cadrul acestora fiind împrejurarea că, neputând fi luat în considerare un drept anterior protejat al reclamantei, rămâne a fi analizat modul în care aceasta, prin utilizarea sloganului de o manieră similară cu cea specifică unei mărci, a dobândit o recunoaștere semnificativă pe piața de produse specifică sau a dobândit notorietate.
Din această perspectivă, în mod corect s-a reținut prin sentință că, pe de o parte, sloganul a fost utilizat exclusiv cu funcție publicitară, în directă legătură cu compania farmaceutică, niciodată de o manieră care să urmărească funcția mărcii, aceea de a distinge produsele reclamantei de cele ale altor comercianți și fără ca acesta să capete notorietate.
De altfel, teza notorietății acestui slogan nici nu a fost în mod clar susținută de către apelantă care, prin sondajul de opinie realizat, la propria sa cerere, a avut în vedere un eșantion specializat de public, exclusiv medici, ceeace nu corespunde categoriei de public căreia i se adresează marca pârâtului și sloganul publicitar în egală măsură, respectiv acel public, utilizator/consumator de medicamente mediu vizat și nu exclusiv categoria medicilor ce se încadrează în cercul persoanelor avizate ce recomandă medicamentele.
Împrejurarea că 13% dintre respondenții aparținând acestei categorii au făcut legătura între compania farmaceutică reclamantă și sloganul utilizat de aceasta nu este suficientă, prin ea însăși să conducă la concluzia relei-credințe a pârâtului intimat, contrar susținerilor apelantei.
Această cunoaștere, în rândul unui public avizat, nu poate să conducă la aplicarea unei prezumții simple, în sensul că și pârâtul intimat, presupunând că s-ar încadra în categoria de public avizat, căruia i s-a adresat sondajul, ar fi trebuit să-l cunoască, ar fi trebuit să stabilească existența unei legături cu apelanta și, pe această bază, să urmărească sau să aibă reprezentarea unui prejudiciu pe care i l-ar produce acesteia prin înregistrarea ca marcă, contrar intereselor apelantei.
Pe de altă parte, percepția generală a sloganului, susținută de intimat, anterior analizată, ca și o maximă, cugetare, proverb, poate fi avută în vedere, în contextul analizei mărcii înregistrate, ca reprezentând elementul slab, inapt să confere, prin el însuși, distinctivitate mărcii, astfel că numai asocierea cu elementul verbal face din marca înregistrată o marcă distinctivă, reprezintă un aspect care este de natură să înlăture teza relei-credințe a pârâtului și să justifice apărările formulate de acesta pe timpul procesului.
- Durata îndelungată, începând din 2001, în cadrul căreia produsele aparținându-i apelantei au fost susținute printr-o campanie publicitară destinată publicului larg, conținând sloganul analizat, ceeace ar fi permis cunoașterea de către pârâtul intimat a acestuia, ca,slogan corporate".
Această teză nu poate fi avută în vedere deoarece prin însăși materialele publicitare depuse de apelantă în susținerea punctului său de vedere, se dovedește că aceasta a utilizat, în cadrul campaniilor sale publicitare, pentru fiecare din medicamentele pe care le produce, o serie de alte slogane, astfel încât conceptul de,slogan corporate" nu poate fi acceptat exclusiv cu privire la unul dintre sloganele utilizate. În acest sens, se identifică, potrivit materialelor aflate în vol. II, următoarele slogane:, bună se cunoaște de dimineață";, cursul vieții"- în legătură cu medicamentul;, îți dă siguranță";,Pentru succes fără stres!";, este foarte mare - este chiar viața";,O punte sigură spre viitor".
Pe de altă parte, actul depus de intimat la judecarea în primă instanță, aflat la fila 1459, cărui autenticitate nu a fost contestată, atestă utilizarea de către acesta a sloganului, în actele emise de Fundația Medicală, la cărui președinte era, încă din anul 1999, dată ce se situează anterior celei la care apelanta susține că ar fi început ea însăși să utilizeze același slogan.
- Pârâtul intimat cunoștea, la momentul înregistrării mărcii, faptul că o altă persoană folosește și deține drepturi asupra acesteia.
Astfel cum s-a arătata anterior, teza cunoașterii folosirii de către apelantă a sloganului,Sănătatea-i mai presus de orice" nu poate fi unită cu cea a deținerii de către aceasta a unui drept de proprietate intelectuală, câtă vreme nu s-a recunoscut existența unui drept de autor și nici cea de marcă sau slogan încorporat, astfel cum s-a arătat anterior.
Concluzia ce se desprinde din analiza anterioară este aceea că, chiar în măsura în care s-ar putea reține interesul intimatului pentru activitatea medicală și medicamentele pe care le-ar fi comercializat apelanta, cum și cunoașterea de către acesta a folosirii de către intimată a sloganului, nu există nici o probă directă din care să rezulte reaua credință a intimatului la momentul înregistrării mărcii verbale, Sănătatea-i mai presus de orice", întregul raționament construit de către apelantă pornind de la prezumția relei credințe, situație care nu poate fi avută în vedere în condițiile în care atitudinea subiectivă prezumată prin dispozițiile de drept comun este cea a bunei credințe.
Față de cele reținute, Curtea va respinge apelul declarat în cauză, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de către apelantul - reclamant, cu sediul în 174, de, 75013, Franța și cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la mandatar Ratza & Ratza în B, B- - nr. 52-54, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 635/08.04.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți G G, cu domiciliul în Localitatea,-, Județul I și cu domiciliul procesual ales la avocat în B, sector 3,-, - 37,. 4,. 6,. 114 și Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, cu sediul în B, sector 3,-, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.03.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
/Red /09.06.2009
5 exemplare
Judecător fond Tribunalul București - Secția a III-a Civilă
Judecător C
Președinte:Elena Viviane TiuJudecători:Elena Viviane Tiu, Carmen Georgeta Negrilă
