Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 22.01.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Andreia Liana Constanda
JUDECĂTOR 2: Elena Viviane Tiu
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanta - revizuientă, reprezentat de avocat -, cu împuternicire avocațială nr. 575/15.12.2008, aflată la fila nr. 58 din dosar și intimata, reprezentat de avocat, cu împuternicire avocațială nr. -/31.10.2008, aflată la fila nr. 16 din dosar și consilie în proprietate industrială, cu delegație la dosar, lipsind intimatul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că, prin încheierea de ședință din data de 06.01.2009, a fost respinsă cererea de recuzare a doamnelor judecător și, formulată de către - revizuientă
Domnul avocat, în calitate de reprezentant al intimatei, solicită aplicarea dispozițiilor art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. a și b Cod procedură civilă și amendarea apelantei - revizuiente, dată fiind împrejurarea că aceasta a introdus cu rea-credință cererea de revizuire, cerere vădit netemeinică și totodată a formulat cu rea-credință cererea de recuzare.
Reprezentantul apelantei - revizuiente învederează că partea pe care o reprezintă nu a făcut altceva decât să își exercite un drept legal.
Precizează că apelanta - revizuientă și-a întemeiat cererea de recuzare formulată pe dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ce protejează dreptul la un proces echitabil, având în vedere că doi dintre judecătorii ce fac parte din complet sau mai pronunțat în prezentul dosar.
Curtea, deliberând, respinge cererea de aplicare a amenzii judiciare formulată de către intimatul, prin reprezentant, în considerarea dispozițiilor art. 1081alin. 1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, ca fiind inadmisibilă, întrucât această cerere trebuia formulată odată cu cererea de recuzare și nu ulterior acesteia.
În ceea ce privește solicitarea de a se dispune amendarea apelantei - revizuiente pentru introducerea cu rea-credință a unei cereri vădit netemeinice, Curtea urmează a se pronunța asupra acestui aspect odată cu pronunțarea asupra cererii de apel.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - revizuiente învederează că instanța nu a respectat dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă și nu s-a pronunțat pe toate capetele de cerere, respectiv nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 405/15.04.2005 a Tribunalului București.
Menționează că este adevărat că în încheierea de ședință din data de 15.01.2008, s-a consemnat că mandatarul a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 405/15.04.2005 a Tribunalului București, dar pentru a face acest lucru mandatarul trebuia să dețină un mandat expres în acest sens, iar acest mandat nu există.
Continuând, arată că dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă impun anumite rigori pentru hotărârile judecătorești, printre care motivarea acesteia în fapt și în drept.
Critică soluția atacată având în vedere că, în opinia sa, instanța a soluționat și a motivat hotărârea luată în cauză printr-o singură frază, în condițiile în care cererea de revizuire, formulată în baza art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, viza un număr de 337 de acte.
De asemenea, învederează că parte pe care o reprezintă a înțeles să critice hotărârea atacată întrucât a apreciat că aceasta este laconică și sumar motivată.
Precizează că instanța nu a analizat apărarea formulată de către clientul său, prin care aceasta a invocat o imposibilitate obiectivă de a produce înscrisurile, pentru că nu a avut cunoștință de ele, necunoscând noul sediul al C, care se afla în lichidare judiciară și nu și-a înscris la Oficiul Registrului Comerțului noul sediu.
Totodată, învederează că nu s-a făcut dovada susținerilor revizuientei decât cu un singur înscris intitulat proces-verbal din 03.03.2007, așa cum a fost reținut de către instanță, acesta nefiind singurul act de care revizuienta a înțeles să se folosească.
Mai arată că documentele în discuție sunt înscrisuri noi care nu au putut fi folosite în litigiul anterior și a căror existență societatea pe care o reprezintă nu a cunoscut-
De asemenea, învederează că apelanta - revizuientă a înțeles să critice hotărârea atacată și pentru motivul că aceasta este contradictorie.
Continuând, menționează că partea adversă a chemat în judecată pe apelanta - revizuientă invocând că aceasta nu a folosit marca în perioada 2000-2005. Precizează că partea pe care o reprezintă a dobândit marca prin cesiune la data de 09.07.2004, iar Tribunalul Bucureștia reținut că din cele 337 de documente ar rezulta folosirea mărcii în perioada 2000-09.07.2004 și că aceste înscrisuri nu ar fi hotărâtoare deoarece nu ar avea relevanță perioada supusă examinării de către reclamantă ci perioada de referință de cinci ani de la data înregistrării mărcii: 23.07.1998-23.07.2003.
Față de cele anterior precizate, apreciază că hotărârea atacată este contradictorie, întrucât cele două perioade, respectiv 2000-2004 (vizată de cele 337 de acte) și 23.07.1998-23.07.2003 (5 ani de la înregistrarea mărcii) se intersectează.
Totodată, învederează că hotărârea apelată este nelegală și netemeinică, întrucât cererea de revizuire a fost respinsă, deși aceasta întrunea, în opinia sa, toate elementele de admisibilitate.
Subliniază că partea pe care o reprezintă a făcut dovada existenței unei împrejurări mai presus de voința sa, respectiv faptul că cedentul și-a schimbat sediul și nu și-a înscris la Oficiul Registrului Comerțului noul sediu.
Cu privire la susținerea potrivit căreia înscrisurile reprezintă acte noi, precizează că sunt întrunite cerințele legale pentru ca acestea să fie considerate astfel, ele fiind deținute de către o terță persoană și sunt relevante pentru că tind să dovedească netemeinicia hotărârii pronunțate în acțiunea în decădere din dreptul la marcă.
De asemenea, arată că a existat din partea clientului său o folosire eficientă și serioasă a dreptului la marcă și precizează că a solicitat efectuarea unei expertize tocmai pentru că nu a putut afla noul sediu al cedentului.
Concluzionând, solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, fără cheltuieli de judecată.
Domnul avocat, în calitate de reprezentant al intimatei, apreciază că primul motiv de apel formulat de către partea adversă este nefondat, întrucât revizuienta a renunțat la capătul de cerere privind suspendarea executării Sentinței civile nr. 405/15.04.2005, așa cum rezultă din încheierea de ședință din data de 15.01.2008.
De asemenea, arată că revizuienta nu a solicitat punerea în discuție a cererii de suspendarea a executării silite la niciunul dintre cele opt termene de judecată din fața primei instanțe.
Mai precizează că, la momentul pronunțării soluției primei instanțe, cererea de suspendare a executării silite rămăsese fără obiect, sentința fiind pusă în executare.
Totodată, subliniază că însăși partea, în numele căreia mandatarul făcuse renunțarea, nu a arătat că această renunțarea nu ar fi reală și nu a infirmat-
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel, învederează că partea adversă a cunoscut sediul societății cedente încă din 2005.
Mai apreciază că în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate pentru invocarea motivului de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, înscrisurile depuse de revizuientă neîntrunind cerințele prevăzute de acest articol.
Subliniază că aceste acte nu reprezintă înscrisuri determinante pentru soluționarea cauzei și puteau fi produse oricând în cursul judecății, în fazele procesuale ale fondului, apelului și recursului, lipsa de diligență a revizuientei neputând fi asimilată cu o împrejurare mai presus de voința sa.
Doamna consilier, în calitate de reprezentant al intimatei, cu privire la celelalte motive de apel, învederează că înscrisurile considerate ca fiind noi de către partea adversă, în proporție de 90% au mai fost depuse și în celelalte faze procesuale și au fost administrate pe parcursul judecării cererii în decădere.
Subliniază că în cauză nu a fost încălcat principiul disponibilității, iar singurele înscrisuri noi depuse nu au legătură cu obiectul pricinii.
Concluzionând, solicită respingerea apelului promovat de către partea adversă, menținerea hotărârii atacate și arată că intimata își rezervă dreptul de a solicita cheltuielile de judecată pe cale separată.
Domnul avocat, în calitate de reprezentant al intimatei, învederează că insistă în solicitarea ca partea adversă să fie amendată pentru formularea cu rea-credință a unor cereri vădit netemeinice.
Reprezentantul apelantei - revizuiente reiterează susținerea potrivit căreia actele depuse reprezintă înscrisuri noi, afimația părții adverse în sensul că în proporție de 90% acestea ar mai fi fost administrate, nefiind reală.
Curtea reține cauza în vederea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI la data de 29.01.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de: 29.01.2009
Curtea constituită din:
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
CURTEA
Având în vedere imposibilitatea legalei constituiri completului de judecată, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
DISPUNE
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs formulată de către asupra cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, la data de 05.02.2009.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.01.2009.
PREȘEDINTE GREFIER
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 28
Ședința publică din data de: 05.02.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererii de apel formulată de către apelanta - revizuientă împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 22.01.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 29.01.2009, când, pentru imposibilitatea legalei constituiri a completului de judecată, a amânat pronunțarea la data de 05.02.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie.
CURTEA
Asupra apelului de față, deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București Secția a IV-a civilă la data de 5.03.2007, revizuenta a solicitat ca în contradictoriu cu intimații și OSIM să se dispună revizuirea sentinței civile nr. 405/15.04.2005 a Tribunalului București Secția a III-a civilă, pronunțată în dosarul nr. 692/2005 și suspendarea executării acestei sentințe.
În motivarea cererii, revizuenat a susținut că marca," înregistrată la. de către SRL sub nr. 14385/1994, pentru clasele de produse / servicii: 33 - producție de vinuri și produse distilate, 35 - import-export, comercializare băuturi alcoolice și diverse, publicitate și reclamă; 39- transport," depozitate și ambalare, a cesionat în anul 2004, toate drepturile și obligațiile privind această marcă către
La data de 10.02.2005, AFa formulat acțiunea în decădere a titularului mărcii, susținând că marca nu a fost folosită în perioada 2000-2005.
Acțiunea în decădere a fost admisă prin sentința menționată anterior, hotărâre menținută în apel, potrivit deciziei civile nr. 37 A/16.03.2006 a Curții de Apel București - Secția a IX-a Civilă și pentru cauze privind Proprietatea Intelectuală și în recursul soluționat prin decizia civilă nr. 1324/13.02.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuenta susținând că după pronunțarea acestor hotărâri, a descoperit înscrisuri doveditoare ale utilizării mărcii și care nu au putut fi prezentate instanțelor din împrejurări mai presus de voința sa.
Aceste înscrisuri s-au aflat în posesia, cedentul mărcii, societate cu care, în ciuda demersurilor făcute, nu s-a putut lua legătura pe parcursul procesului, deoarece și-a schimbat sediul în care a funcționat inițial fără a înregistra la Registrul Comerțului noul sediu.
Dacă intițial societatea a avut sediul în-, sector 1 B, sediu care a expirat la 31.12.2004, ulterior, în mod cu totul întâmplător, reprezentantul zonal al revizuentei din Bai dentificat sediul actual al acesteia, în care își desfășoară activitatea conform contractului de închiriere nr. 67/28.11.2005, încheiat cu Centrul Incubator Tehnologic și de Af.
Din corespondența purtată cu această societate, a aflat că aceasta se găsește în lichidare judiciară, că și-a schimbat sediul fără a face mențiuni la Registrul Comerțului din lipsa posibilităților bănești.
În urma acestui contact, societatea i-a pus la dispoziție revizuentei actele existente în arhivă referitoare la comercializarea produselor purtând marca," pe anii 2000.2004, documente care au caracter nou și care nu au putut fi folosite în litigiul anterior.
Aceste acte fac pe deplin dovada utilizării mărcii în mod efectiv și serios pe teritoriul României, de către.
În sensul acestor susțineri, revizuenta a depus la dosarul cauzei o serie de înscrisuri reprezentând acte de publicitate a mărcii, autorizație de producere și comercializare a vinurilor îmbuteliate, banderole fiscale, corespondență purtată în legătură cu îmbutelierea, comercializarea, capsularea, dopuirea și aplicarea timbrului fiscal sub marca analizată, etc.
Prin sentința civilă nr. 187 din 29.01.2008, tribunalul a respins cererea de revizuire ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul analizând cauza din perspectiva art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, a reținut că actele invocate de către revizuentă nu se încadrează în prevederile acestor dispoziții, în sensul că nu au fost folosite de instanța care a judecat cauza de decădere din dreptul la marcă, pentru că nu au putut fi înfățișate acesteia dintr-o împrejurare mai presus de voința părții și sunt determinante, au o importanță deosebită, dacă nu chiar hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
S-a reținut prin sentință că revizuenta nu a făcut dovada susținerilor sale privind imposibilitatea obiectivă de a produce aceste acte, în absența cunoașterii noului sediu a care se afla în lichidare judiciară, fără a-și înscrie noul sediu.
Singurul act menit să ateste această împrejurare este un înscris intitulat Proces verbal din 3.03.2007, prin care reprezentantul atestă prin propria semnătură cele învederate de către revizuentă și pune la dispoziția acesteia un număr de 337 documente și un număr de 20 fotografii ale mostrelor, din care rezultă folosirea mărcii în perioada 2000- 9.07.2004, data cesiunii.
S-a mai reținut și faptul că înscrisurile nu îndeplinesc condiția de a fi hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, în speță neavând relevanță perioada supusă examinării de către reclamantă, după cum s-a stabilit irevocabil prin hotărârea pronunțată în cauza de decădere și cum rezultă din art. 45 lit. a din Legea nr.-, perioada de referință fiind de 5 ani de la data înregistrării mărcii, respectiv 23.07.1998 - 23.07.2003.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuenta - -, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive de apel:
Instanța nu s-a pronunțat asupra capătului de cerere privind suspendarea executării silite a sentinței civile nr. 405/15.04.2005 a Tribunalului București.
Deși instanța a fost investită și cu o astfel de cerere motivată, ea nu s-a pronunțat și nu a analizat în nici mod această cerere care nici măcar nu a fost pusă în discuția părților.
2. Hotărârea este insuficient motivată prin neanalizarea tuturor apărărilor și probatoriilor formulate de revizuientă.
Prin cererea de revizuire a fost amplu motivată atât admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire cât și fondul cauzei.
Instanța nu a analizat toate aceste apărări decât într-un mod sumar și evaziv.
O motivare sumară și confuză a fost considerată în practica ca echivalând cu o nemotivare (a se vedea decizia 723/23.03.2002 a ).
Conform art. 261 pct. 5.pr.civ. hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Dovada imposibilității obiective de a produce actele pe care se întemeiază cererea de revizuire nu rezultă numai din procesul verbal din 3.03.2007 emanat de la -. cum în mod eronat reține Tribunalul București, ci și dintr-o mulțime de alte probatorii produse în cauză și cu privire la care instanța nu oferă nici un punct de vedere, neanalizându-le.
Astfel, instanța nu a analizat faptul că societatea și-a schimbat sediul în care a funcționat inițial, fără a înregistra la Registrul Comerțului noul sediu.
S-a demonstrat în cauză că societatea a avut inițial sediul în- B sectorul 1 (a se vedea în acest sens Certificatul constatator nr. 78533/28.02.2007 a ORC de pe lângă Tribunalul București ), sediu care a expirat în 31.12.2004 nefiind înregistrat un nou sediu.
S-a probat de asemenea că, după soluționarea litigiului, în mod cu totul întâmplător reprezentatul zonal din B al apelantei a identificat sediul actual al - în incinta Centrului incubator tehnologic și de afaceri Af. din- sector 4, B și i-a comunicat acesteia, prin e-mail, acest aspect (conform e-mail din 26.02.2007 )
S-a probat că, luând legătura cu - L TD. apelanta a aflat că aceasta își desfășoară activitatea într-un nou sediu conform contractului de închiriere nr.67/28.11.2005 încheiat cu Centrul Incubator Tehnologic și de
S-a demonstrat că a notificat această societate conform art.7201pr.civ. comunicându-i prejudiciul creat (a se vedea notificarea din data de 28.02.2007) și invitând-o la sediul societății în vederea concilierii.
La data de 3.03.2007 -. s-a prezentat, învederând că se află în lichidare judiciară, că și-a schimbat sediul mențiune pe care nu a făcut-o la ORC, că din lipsa posibilităților bănești nu posedă telefon, fax sau alte mijloace de comunicare și și-a arătat disponibilitatea în a-i pune la dispoziție actele existente în arhiva sa referitoare la comercializarea produselor purtând marca pe anii 2000-2004.
Astfel, apelanta a intrat în posesia a numeroase documente (337 conform opisului anexat), mostre (sticle îmbuteliate, agendă, cataloage, bannere, casetă video, capsuloane personalizate, cutii carton personalizate) și fotografii cu privire la produse desfăcute sub marca în perioada 2000-2004 de către -.
Aceste documente sunt înscrisuri noi care nu au putut fi folosite în litigiul anterior și a căror existență apelanta nu a cunoscut-
Aceste înscrisuri existau la momentul pronunțării sentinței Tribunalului București și nu au putut fi înfățișate instanței care a judecat cauza din motive mai presus de voința apelantei revizuente.
Nu i se poate imputa vreo culpă, având în vedere imposibilitatea obiectivă de a afla noul sediu al cedentului și mai ales faptul că a solicitat în permanență, pe parcursul cauzei, proba cu expertiză de specialitate care să identifice actele de utilizare a mărcii de către -, probă care i-a fost respinsă atât la fond cât și în apel.
Având în vedere multitudinea precum și conținutul înscrisurilor este de observat că ele tind la obținerea unei cu totul alte soluții în cauză, respectiv respingerea acțiunii de decădere, prin intermediul lor fiind demonstrat tocmai aspectul considerat nedovedit de instanțele de fond și anume amploarea utilizării mărcii de către -.
În susținerea acestui punct de vedere, apelanta enumeră aceste înscrisuri, grupate pe capitole în funcție de natura lor, susținând că prima instanță nu a analizat aceste multiple probatorii, nu a analizat fiecare act în parte ci le-a respins în mod global, nici măcar nu a arătat în considerente despre ce înscrisuri este vorba în mod concret.
3. Hotărârea este contradictorie.
Reclamanta - - a chemat-o în judecată invocând neutilizarea mărcii în perioada 2000-2005.
Apelanta susține că a dobândit marca prin cesiune la data de 9.07.2004, iar Tribunalul Bucureștia reținut că din cele 337 de documente și 20 de mostre fotografiate ar rezulta folosirea mărcii în perioada 2000-9.07.2004.
Tribunalul a mai reținut că aceste înscrisuri nu sunt hotărâtoare deoarece nu ar avea relevanță perioadă supusă examinării de către rec1amantă ci perioada de referință de 5 ani de la data înregistrării mărcii stabilită irevocabil de instanța de fond: 23.07.1998-23.07.2003.
Această susținere a Tribunalului este contradictorie deoarece este evident că cele două perioade: 1.)2000-2004 - vizată de cele 337 acte noi și 20 mostre fotografiate și 2.)23.07.1998-23.07.2003 (5 ani de la înregistrarea mărcii) se intersectează, astfel că înscrisurile noi depuse în dovedirea cererii de revizuire atestă și acte de folosire din cadrul perioadei de referință și prin urmare sunt hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Pe de altă parte, perioada supusă analizei folosirii mărcii conform cererii de chemare în judecată a fost 2000-2005. Cererea de chemare în judecată conform principiului disponibilității (art.129 pr.civ.) a creat cadrul juridic în care a fost soluționată cererea.
În cadrul cererii de revizuire instanța nu poate analiza o altă perioadă decât cea avută în vedere de reclamantă inițial.
4. În mod nelegal și netemeinic instanța a respins cererea de revizuire în condițiile în care aceasta întrunea toate condițiile de admisibilitate și era fondată conform probelor depuse la dosarul cauzei.
În cauză s-a făcut dovada că înscrisurile noi prezentate nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților iar pe de altă parte ele demonstrează folosirea mărcii în perioada în litigiu.
Fiecare înscris nou depus este o dovadă a folosirii mărcii.
Prin actele noi prezentate este dovedită pe deplin utilizarea mărcii în mod efectiv și serios pe teritoriul României de către -.
Înscrisurile noi constau în: contracte de publicitate și reclamă a mărcii, autorizații de producere și îmbuteliere a vinurilor, banderole fiscale, corespondență, contracte de prestării servicii având ca obiect îmbutelierea, etichetarea, capsularea, dopuirea și aplicarea timbrului fiscal sub marca, contracte de vânzare cumpărare materiale (sticle, etichete, capsule, dopuri, cutii carton), contracte de vânzare încheiate cu marile rețele de magazine, etc. balanțe, facturi, bonuri de comandă, avize de expediție, confirmări de primire.
Sunt multiple operațiuni de exploatare a mărcii T care conform balanțelor contabile anuale depășesc cu mult cifra de 1.000 miliarde lei pentru perioada reclamată.
Astfel, doctrina consideră că sunt acte de exploatare efectivă, reală a mărcii: expunerea mărcii în cataloagele de produse și prețuri, aplicarea mărcii pe ambalajele în care produsele sunt vândute, publicitatea făcută mărcii etc.
Intimata a formulat întâmpinare în cauză, solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere motivele apelului și susținerile din întâmpinare ale intimatei, dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată și reține următoarele:
În ce privește motivul de ordin procedural, susținut de apelantă la pct. 1, constând în nesoluționarea de către prima instanță a cererii de suspendare a executării hotărârii împotriva căreia s-a declarat calea de atac a revizuirii, Curtea constată din încheierea de dezbateri din 15.01.2008, că revizuenta și-a exprimat poziția cu privire la cererea de suspendare, arătând că nu înțelege să o mai susțină.
În raport de această poziție procesuală, instanța a procedat la judecarea cererii de revizuire, fără a mai cerceta îndeplinirea celorlalte condiții pe care legea le impune prin art. 325 Cod procedură civilă, respectiv plata unei cauțiuni.
În absența unei hotărâri asupra cererii de suspendare, curtea nu are a verifica legalitatea hotărârii asupra fondului, demersul procesual fiind la acest moment epuizat, cu atât mai mult cu cât în apel nu s-a formulat o cerere similară, de suspendare a executării.
În ce privesc criticile aduse sentinței în privința modului de soluționare a revizuirii înseși, se impun a fi făcute următoarele precizări:
Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere,dacă după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ".
Condițiile impuse prin aceste dispoziții sunt necesar a fi îndeplinite în mod cumulativ, neîndeplinirea oricăreia conducând la respingerea cererii de revizuire care, potrivit art. 326 alin.3 este analizată în cadrul dezbaterilor exclusiv sub aspectul admisibilității.
Prima instanță a cercetat cererea de revizuire, contrar susținerilor apelantei revizuente, din perspectiva îndeplinirii tuturor condițiilor, deși acest lucru nu era necesar potrivit normei de drept invocate.
Curtea nu apreciază că este necesară efectuarea unei analize similare cu cea efectuată de prima instanță, câtă vreme potrivit actelor și lucrărilor dosarului se constată că nu este îndeplinită în cauză cerința ca înscrisurile doveditoare, descoperite după data hotărârii,să fi fost reținute de partea potrivnică sau să nu fi putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."
din cadrul analizei prezente cea dintâi teză, a reținerii înscrisurilor de partea potrivnică, se impune a se verifica în ce măsura situația de fapt prezentată de către revizuenta apelantă, potrivit căreia înscrisurile se aflau în posesia societății cedente, -, societate care și-a schimbat sediul, fără a efectua publicitatea impusă de regulile comerciale în materie și fără aoa nunța pe revizuentă, care s-a văzut astfel în imposibilitate de a furniza pe parcursul procesului acte doveditoare ale utilizării mărcii, în raport de care să fie respinsă acțiunea în decădere, reprezintă o împrejurare mai presus de voința sa.
Curtea nu exclude de plano includerea acestei situații în categoria acelor împrejurări mai presus de voința părților, sintagmă care, deși nedefinită prin dispoziții ale legii, se impunea a fi interpretată în cadrul analizei efectuate de prima instanță, potrivit dovezilor prezentate de revizuentă.
Analizând cauza sub acest aspect și având în vedere critica apelantei legate de faptul că prima instanță nu a avut în vedere situația învederată sub toate aspectele, limitându-se aoa precia, în raport de procesul verbal din 3.03.2007, Curtea reține următoarele:
Cererea de chemare în judecată în calitate de pârâtă, în cadrul acțiunii în decădere a fost înregistrată la data de 11.02.2005.
Prin întâmpinarea formulată în cadrul dosarului de fond la data de 9.03.2005, pârâta, revizuentă în cauza de față, a invocat existența contractului de cesiune a mărcii și faptul utilizării mărcii de către -, anterior cesiunii, depunând în dovedirea acestor susțineri și o serie de facturi prin care aceasta a livrat produse alcoolice - vinuri, către diferite societăți comerciale, invocând în acest sens adresa primită din partea acestei societăți la data de 23.02.2005 (aflată la fila 51 din dosarul de fond).
Această adresă conține date privitoare la starea societății - aflată în lichidare, adresa (cea sub care a figurat societatea), adresa de e-mail la care această societate ar fi putut fi contactată.
Curtea reține că, în raport de acest act, este nejustificată cererea revizuentei de a fi avută în vedere, ca împrejurare mai presus de voința ei, necunoașterea noului sediu al acestei societăți despre care avea cunoștință că se află în lichidare din chiar momentul chemării sale în judecată.
În raport de această împrejurare și față conținutul însăși al adresei la care s-a făcut referire anterior, rezultă că -, prin lichidatorul acesteia, CONSULT, societate înregistrată în mod legal și care, așa fiind, putea fi oricând contactată, pe parcursul procesului, își arăta disponibilitatea de a-i elibera copii de pe un număr mai mare de facturi, pentru a face dovezile necesare în procesul de decădere.
Cu alte cuvinte, nici intrarea în lichidare a societății cedente,fapt cunoscutrevizuentei, cum nici schimbarea sediului acesteia, fapt care, deși real, nu era de natură să împiedice comunicarea dintre cele două societăți, fie direct, la adresa de e-mail, ce apare înscrisă în josul paginii și care se prezumă a nu se fi schimbat, fie indirect, prin lichidator, persoană în privința căreia nu se poate susține aceeași teză, nu pot fi considerate, în sensul dispozițiilor legale, împrejurări mai presus de voința părții și care să o fi împiedicat pe aceasta să obțină înscrisurile pe baza cărora solicită revizuirea hotărârii.
Pe de altă parte, Curtea reține și faptul că pe parcursul soluționării cauzei, revizuenta pârâtă nu a invocat niciodată împrejurarea că s-ar afla în imposibilitate de a mai depune alte acte decât cele pe care a înțeles să le prezinte în justificarea poziției sale procesuale, imposibilitate pe care o menționează numai cu ocazia formulării cererii de revizuire, aspect care devine relevant în raport de actul la care s-a făcut anterior referire și care a fost depus la dosar odată cu întâmpinarea la cererea de chemare în judecată.
Susținerile formulate în apel, legate de respingerea cererii de efectuare a unei expertize pe temeiul căreia ar fi avut posibilitatea să dovedească utilizarea efectivă a mărcii, atât de către ea, cât și de către cedentă, sunt în mod evident circumscrise unei teze probatorii care a fost dezvoltată numai în calea de atac a revizuirii.
Teza probatorie asupra căreia instanța care a judecat fondul, în apel, s-a pronunțat prin încheierea din 27.10.2005, a fost însăși cea a dovedirii situației de fapt, a utilizării mărcii, pe baza înscrisurilor pe care a înțeles să le depună până la acel moment.
Acest lucru este confirmat și prin conținutul expertizei extrajudiciare ce a fost efectuată de expert tehnic - și care a fost folosită în cauză de către revizuentă, analiza efectuată de către acest expert limitându-se la actele aflate în dosar, pe baza cărora a concluzionat asupra folosirii efective a mărcii, atât de către vechiul titular cât și de cel nou, constatare contrazisă de instanța care a judecat apelul.
Prin urmare, nu se poate considera că împrejurarea învederată în susținerea cererii de revizuire ar fi fost una obiectivă, mai presus de voința sa, de natură să o împiedice de a folosi înscrisuri considerate ca fiind determinante în soluționarea pe fond a cauzei.
În aceste condiții, în mod corect cererea de revizuire a fost respinsă, în cauză nefiind îndeplinită condiția de admisibilitate a acestei căi de atac, anume aceea ca înscrisul (înscrisurile) să nu fi putut fi înfățișat dintr-o împrejurare mai presus de voința părții.
Odată constată ca nefiind îndeplinită această condiție, restul argumentelor pe baza cărora prima instanță a respins cererea de revizuire nu mai prezintă importanță și nu se mai impuneau a fi analizate, deoarece toate condițiile de admisibilitate a unei cereri de revizuire întemeiate pe art. 322 pct. 5 Cod procedură civilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ.
Aspectul legat de respingerea cererii ca nefondate rămâne unul cu semnificație procedurală, deoarece, chiar dacă soluția legală, în raport de dispozițiile art. 326 alin.3 Cod procedură civilă era una de inadmisibilitate, nu se justifică admiterea apelului și schimbarea pe acest temei a hotărârii.
În acest context, restul criticilor apelantei în legătură cu contradictorialitatea hotărârii, în raport de perioada considerată relevantă în analiza decăderii, cum și absența din hotărâre a unei analize punctuale, pe fiecare din înscrisurile prezentate, nu se mai impun a fi analizate, așa cum nu se impunea a fi analizate nici de către prima instanță.
Față de cele reținute, Curtea, găsind neîntemeiate criticile aduse sentinței prin motivele de apel, va respinge ca nefondat apelul, în baza art. 295 Cod procedură civilă.
În ce privește cererea formulată de intimată, de amendare a apelantei pentru exercitarea cu rea-credință a drepturilor procesuale, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, având în vedere că revizuirea unei hotărâri reprezintă o cale legală de atac iar respingerea acesteia este urmarea unei interpretări asupra căreia numai instanța era chemată să se pronunțe, neexistând premisa prevăzută de art. 108 alin.1 pct.1 lit. a Cod procedură civilă, ca cererea să fie vădit netemeinică.
În ce privește cererea de amendare pe temeiul art. 108 alin.1 pct. 1 lit. b Cod procedură civilă, Curtea apreciază că măsura amendării apelantei pentru exercitarea cu rea-credință a cererii de recuzare putea fi dispusă de completul care a soluționat cererea de recuzare, aplicarea sancțiunii de către completul recuzat putând căpăta, în percepția părții, o semnificație negativă, din perspectiva obiectivității acestuia, în absența unei norme clare, previzibile, care să reglementeze aplicarea acestei sancțiuni, aspecte față de care cererea va fi respinsă ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta revizuentă - -, cu sediul în F,--9, județ V, împotriva sentinței civile nr. 187/29.01.2008 a Tribunalului București Secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu -, cu sediul în focșani,-,. V și cu OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI, cu sediul în B,-, sector 3.
Respinge cererea intimatei - de amendare a apelantei ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
.red./5 ex.
10.04.2009
Tribunalul București S. a IV-
Președinte:Andreia Liana ConstandaJudecători:Andreia Liana Constanda, Elena Viviane Tiu
