Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1080/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 16.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 3: Claudiu
GREFIER -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.174/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și SC "" SA.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, în baza delegației pe care o depune, avocat, în calitate de reprezentant al intimatei - reclamante, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/03.06.2009, emisă de Baroul București (pe care o depune), lipsind intimații - pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și SC "" SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că, potrivit certificatului de moștenitor nr.4/04.02.2009, emis de pe urma reclamantei defuncte (decedată la 08.01.2009), depus la fila 10 în dosarul de apel, calitatea de reclamantă o deține, în continuare, numita, fiind introdusă în cauză de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, potrivit dispozițiilor încheierii de ședință din 06.02.2009; întrucât d-na avocat o reprezintă pe aceasta, procedura de citare este legal îndeplinită (pentru termenul din 16.06.2009, conform programului ECRIS, a fost citată reclamanta defunctă ).
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile și constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea deciziei recurate, schimbarea deciziei din apel prin respingerea acțiunii de revendicare, ca inadmisibilă, considerând că, în cauză, legea specială derogă de la norma generală. Se aplică în speță procedura reglementată de dispozițiile Legii nr.10/2001.
Intimata - reclamantă, prin avocat, având cuvântul, solicită respingerea recursului, menținerea, în totalitate, a hotărârilor pronunțate în celelalte faze procesuale, față de următoarele considerente:
Autoarea sa a obținut în anul 1998, pe calea unei acțiuni în revendicare, o parte din imobilul în litigiu, fiind într-o eroare, la acel moment, în ceea ce privește revendicarea întregului bun. Ulterior, în anul 2006, fost formulată o acțiune în revendicare, pe calea dreptului comun, pentru terenul aferent spațiului deja restituit, drept conferit de către dispozițiile art.480 din Codul Civil.
Susține că procedura prevăzută de Legea nr.10/2001 a reprezentat un beneficiu pentru persoanele îndreptățite la retrocedare și, întrucât aceste prevederi îmbracă forma legii speciale, nu pot abroga dispozițiile art.480 din Codul Civil.
Invocă, în apărare și prevederile articolului 1 din Protocolul Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul că nicio persoană nu poate fi lipsită de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și cu respectarea principiilor generale ale dreptului internațional.
Depune concluzii scrise; nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul prevederilor art.260 alin.1 din Codul d e procedură civilă,
DISPUNE
Amână pronunțarea la 23.06.2009.
Pronunțată în ședința publică azi, 16.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- -
GREFIER
Dosar nr- (1080/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ nr. 1087
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - - -
JUDECĂTOR - - - -
GREFIER -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului formulat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr.174/06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și SC "" SA.
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 16.06.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 23.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B, sub nr-, la data de 08.05.2006, astfel cum a fost completată la data de 16.06.2006, reclamanta i-a chemat în judecată pe pârâții Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, Primăria Sectorului 2 B și SC "" SA, solicitând instantei ca, prin hotararea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul teren în suprafață de 76 mp, situat în B,-, sector 2 și apartamentul situat la etajul 1 al imobilului în cauză, compus din trei camere, hol și balcon.
Prin sentința civilă nr. 661/29.01.2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 2 B și a respins acțiunea față de această pârâtă, ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie suprafața de 36,5 mp teren, aferentă spațiului comercial d e la parterul imobilului din B-, sector 2 și a respins cererea de revendicare a apartamentului de la etajul 1, ca nefondată.
Prin decizia civilă nr. 1458R/10.10.2007, Tribunalul București - Secția a IV-a civilă a respins recursul declarat de Municipiul B, prin Primar General, ca nefondat, a admis recursul declarat de reclamanta, a casat sentința recurata și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță, apreciind că se impune efectuarea unei noi expertize tehnice imobiliare, prin care să se identifice și să se evalueze apartamentul situat în B,-, etaj 1, să se identifice terenul situat sub apartamentul de la parter, restituit reclamantei prin sentința civilă nr. 21482/23.12.1998 și să se evalueze acest teren, pentru a se stabili dacă imobilul - teren și construcție - revendicat de reclamantă se identifică cu cel pentru care aceasta a primit despăgubiri.
În fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 B, sub nr-.
Prin sentința civilă nr. 8465/09.10.2008, Judecătoria Sector 2 Baa dmis acțiunea precizată; a obligat pârâtul Municipiul B să lase reclamantei în deplină proprietate și posesie apartamentul situat la etajul 1 din imobilul din B,-, sector 2, compus din 3 camere, hol, bucătărie, debara, culoar, balcon cu o suprafață utilă de 77,12 mp, precum și terenul aferent în suprafață de 133,53 mp, ce reprezintă o cotă de 25,43% din suprafața de 515 mp, precum și terenul aferent prăvăliei de la parter, în suprafață de 135,06 mp, ce reprezintă o cotă de 25,72% din suprafața de 515 mp și a omologat raportul de expertiză tehnică și completarea la raport, întocmite de expert tehnic.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin decizia civilă nr. 174 din 06.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B, reprezentat prin Primar General și a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a apreciat, sub un prim aspect, că aplicarea principiuluispecialia generalibus derogantnu exclude de la aplicare dispozițiile dreptului comun, pentru acele situații în care, în chiar cuprinsul legii speciale, se regăsesc trimiteri la legea generală.
Potrivit dispozițiilor art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, bunurile preluate de către stat fără un titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de separație. În legea specială de reparație, Legea nr. 10/2001, nu se prevede nici o interdicție, în sensul exercitării acțiunilor de drept comun, ci chiar acest act normativ conține o recunoaștere implicită a accesului la acțiunea directă în justiție. Astfel, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în vigoare la momentul pronunțării sentinței apelate (efectele Legii nr. 1/2009 producându-se doar pentru viitor și neputând retroactiva), persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau hotărârii judecătorești de restituire.
Sub un alt aspect, la fel de important, tribunalul a avut în vedere faptul că legea specială, Legea nr. 10/2001, nu poate contraveni reglementărilor internaționale în materia dreptului de proprietate, iar, în măsura în care există neconcordanțe între această lege și pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, au prioritate reglementările internaționale, astfel cum rezultă în mod expres din dispozițiile art. 20 din Constituție.
Or, potrivit art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, neputând fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii și cu respectarea principiilor generale ale dreptului internațional.
Pentru a asigura eficiență acestor dispoziții, se impune coroborarea cu dispozițiile art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, privind dreptul persoanei la judecarea cauzei sale de către o instanță independentă și imparțială, precum și cu dispozițiile art. 21 din Constituția României, potrivit cărora orice persoană se poate adresa justiției pentru apărarea drepturilor, libertăților și intereselor sale legitime, nici o lege neputând îngrădi exercitarea acestui drept, jurisdicțiile speciale administrative fiind facultative.
Nu se poate reține faptul că dispozițiile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, care prevăd posibilitatea exercitării contestației împotriva dispozițiilor emise în baza Legii nr. 10/2001, ar fi acoperitoare, în sensul art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. 21 din Constituția României, pentru asigurarea liberului acces la justiție, întrucât acest acces trebuie să fie eficient, condiție care nu este îndeplinită în cazul contestației reglementate de Legea nr. 10/2001, întrucât această lege cuprinde o serie de dispoziții care se constituie în veritabile limitări și restricții ale dreptului de proprietate, ce nu pot fi cenzurate de comisiile de aplicare, ținute să soluționeze cererile în limitele interne ale legii și, prin urmare, nici de instanțele judecătorești învestite cu judecarea contestațiilor, care sunt ținute să verifice doar aplicarea corectă a dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, în aceste condiții, un acces eficient la justiție, care să statueze asupra încălcării dreptului de proprietate al proprietarului deposedat abuziv în timpul regimului comunist și asupra modalităților reale și echitabile de reparație, prin raportare atât la legile interne, cât și la reglementările internaționale în materie, nu poate fi asigurat decât prin cererile de drept comun, adresate direct la instanțele judecătorești, perspectivă din care nu se poate aprecia că persoanei interesate nu i-ar mai fi deschisă calea de drept comun.
Sub un ultim aspect, Tribunalul a reținut că, în acord cu decizia în interesul legii nr. 33/2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție Secția Civilă, că, în cauză, nu se pun probleme în legătură cu securitatea circuitului civil, întrucât partea de imobil ce formează obiectul prezentei cauze nu a fost înstrăinată chiriașilor, în temeiul Legii nr. 112/1995. De asemenea, în acord cu practica în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului, actualitatea dreptului reclamanților și legitimă a redobândiri bunului, rezultă din demersurile efectuate de reclamantă, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, aceasta obținând, prin sentința civilă nr. 21482/12.12.1998, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu aceleași părți, restituirea spațiului comercial d e la parterul imobilului, prin această sentință, consfințindu-se, practic, preferința titlului de proprietate al reclamantului, în raport de titlul statului.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei pronunțate, iar, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, în esență, că sunt incidente, în cauză, dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, potrivit căreia bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, or, în speță, bunul este deținut de una dintre unitățile menționate de art. 21 din Legea nr. 10/2001, lege specială care derogă de la dreptul comun și, în virtutea căreia, reclamanții ar fi trebuit să urmeze procedura administrativă.
Recurentul a invocat și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, revendicarea, în condițiile dreptului comun, este inadmisibilă, cât timp o lege specială reglementează modul de restituire în natură și acordarea de despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimata - reclamantă nu a formulat întâmpinare, în termenul legal prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, dar a depus la dosar note scrise, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, în considerarea faptului că autoarea sa, defuncta, a obținut, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, o parte din imobilul aflat în B,-, sector 2, aceasta, nu pentru că nu ar fi avut dreptul la întregul imobil, ci pentru că a omis să solicite prin cererea de chemare în judecată tot ceea ce i se cuvenea.
A mai arătat intimata că, ulterior, în anul 2006, autoarea sa a solicitat, prin acțiunea în revendicare, și imobilul teren în suprafață de 76 mp, precum și apartamentul situat la etajul 1 al imobilului, din B,-, sector 2, solicitări care au fost admise prin hotărârile pronunțate în cauză.
În ceea ce privește incidența Legii nr. 10/2001, intimata a susținut că aceasta nu are caracterul unei legi organice și nu are forța juridică necesară să lipsească de efectele sale dispozițiile art. 480 Cod civil, în cauză, ea având și o speranță legitimă la redobândirea bunului imobil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului, de vreme ce, în anul 1998, autoarea sa a dobândit o parte din imobilele proprietate, pe calea acțiunii în revendicare.
În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivului de recurs invocat și analizând actele și lucrările dosarului, in raport de dispozitiile legale relevante, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că motivul de recurs invocat de recurentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, se raportează strict la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară, îndreptată împotriva unei persoane juridice, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, astfel încât acestea vor fi limitele în care se va exercita controlul de legalitate de către instanța de recurs.
Or, din această perspectivă, Curtea reține că, prin decizia civilă nr. 1458 din 10.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de recurentul - pârât Municipiul B, reprezentat prin Primarul General și s-a admis recursul declarat de recurenta - reclamantă împotriva sentinței civile nr. 661 din 29.01.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu intimații - pârâți Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, Primăria Sectorului 2 B și SC "" SA, dispunându-se casarea deciziei civile recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeași instanță.
Pentru a pronunța această soluție, în ceea ce privește recursul declarat de intimatul - pârât Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, recurs prin care se invoca inadmisibilitatea acțiunii în revendicare, în raport de prevederile legii speciale nr. 10/2001, pe care această instanță l-a apreciat ca nefondat, instanța de recurs a reținut, în esență, că Legea nr. 10/2001 nu exclude aplicabilitatea dispozițiilor art. 480 cod civil și nu impune, celor care se consideră proprietari și revendică un bun imobil preluat in mod abuziv de catre stat, obligația de a parcurge etapa administrativă, accesul liber la justiție fiind consacrat de art. 21 din Constituția României, reclamantul fiind cel care stabilește obiectul acțiunii și cauza acesteia, adică temeiul de drept al cererii deduse judecății.
Mai mult, instanța de recurs a reținut că, în cauză, nu s-a făcut dovada faptului că imobilul revendicat se încadrează într-una din situațiile prevăzute la art. 20 din Legea nr. 10/2001.
În acest context, Curtea apreciază că nu mai este posibilă, în acest stadiu procesual, reexaminarea inadmisibilității acțiunii în revendicare de drept comun, exercitată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, inadmisibilitate invocată drept motiv de recurs de către recurentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, devenind aplicabile, pentru instanța de apel - care a pronunțat decizia civilă nr. 174/6.02.2009, ce formează obiectul prezentului recurs - dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, conform cărora,în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar, pentru prezenta instanță de recurs, operând prezumția de validitate a deciziei civile nr. 1458 din 10.10.2007, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a, intrinsecă hotărârilor judecătorești irevocabile (res iudicata pro veritatae habetur), astfel încât este irelevant argumentul recurentului privind jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezvoltată în decizii de speță, obligatoriipartes.
In același sens, reținând că inadmisibilitatea acțiunii în revendicare reprezintă o veritabila problemă de drept, ce a fost soluționată în mod irevocabil de o instanta de recurs anterioară, Curtea apreciază că, în mod legal, instanțele de fond și de apel, ca instanțe de trimitere, s-au conformat dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, deja evocate, a căror natură este imperativă, intrucat soluția instanței de casare este dată în exercitarea competenței legale de control judiciar pe care o exercită instanțele superioare.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și niciun alt motiv de ordine publică, pe care instanța să fie necesar a-l pune în dezbaterea părților, din oficiu, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, împotriva deciziei civile nr. 174 din 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - pârâți Primăria Sectorului 2 B și SC "" SA.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul - pârât MUNICIPIUL B, reprezentat de PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 174 din 06.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă și cu intimații - pârâți PRIMĂRIA SECTORULUI 2 B și SC "" SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astazi, 23.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
.
Red.
Tehnodact.
Ex.2/10.07.2009
Secția a V-a Civ. -
-
Jud.sector 2. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu, Claudiu
