Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 14 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 2: Silvia Pană
JUDECĂTOR 3: Carmen Georgeta
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții - pârâți G și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 741/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, și și intimații - pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General și
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul - pârât G, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale din 20.01.2009, aflată la fila 86 din dosar, intimatul - reclamant, reprezentat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/09.12.2008, lipsind recurentul - pârât Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, intimații - reclamanți G, și și intimații - pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General și
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se prezintă avocat colaborator al apărătorului intimaților - reclamanți, G, și, care învederează instanței faptul că doamna avocat este în imposibilitate de prezentare la acest termen de judecată și solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Reprezentantul intimatului - reclamant depune declarația dată de numitele și, pe propria răspundere, autentificată sub nr. 1092/06.06.2006, prin care arată că este una și aceeași persoană cu și comunică un exemplar al acesteia reprezentantului recurentului - pârât
Părțile prezente, prin reprezentanți, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererilor de recurs.
Reprezentantul recurentului - pârât G solicită admiterea recursurilor formulate de partea pe care o reprezintă și de Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, modificarea în tot a deciziei civile nr. 741/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă și menținerea ca fiind legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond. Fără cheltuieli de judecată. Continuând, arată că înscrisul depus în ședința publică de astăzi de către reprezentantul intimatului - reclamant nu dovedește identitatea dintre numiții și. Totodată, susține că reclamantul nu și-a dovedit calitatea procesuală, nedepunând la dosar titlul de proprietate a imobilului pentru care se solicită revendicarea. Mai susține că nu a putut fi întocmită cartea funciară.
Reprezentantul intimatului - reclamant solicită respingerea recursului formulat de recurentul - pârât G, ca neîntemeiat și menținerea deciziei civile nr. 741/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă. De asemenea, având cuvântul pe susținerile reprezentantului recurentului - pârât, în sensul că reclamantul nu și-a dovedit calitatea procesuală, arată că nu i s-a pus în vedere să facă dovada achitării integrale a prețului, iar recurentul este terț față de această convenție. Totodată, arată că nu este întemeiat motivul de recurs referitor la procesul - verbal emis de Comisia pentru înființarea cărților Funciare cu privire la imobilul în litigiu, iar recurentul nu a înțeles să conteste actul în sine. Fără cheltuieli de judecată.
Totodată, solicită respingerea recursului formulat de recurentul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca nelegal și netemeinic.
CURTEA,
Pentru a da posibilitatea depunerii de concluzii scrise, față de dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 21.04.2009
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
-
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 21 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
CURTEA,
În aceeași compunere și pentru aceleași motive, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererilor de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 28.04.2009
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER
-
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 226R
Ședința publică de la 28 aprilie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulate de către recurenții - pârâți G și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 741/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, și și intimații - pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General și
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14.04.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 21.04.2009 și la data de 28.04.2009, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 7915/28.11.2007 Judecătoria Sectorului 5 Bar espins excepția inadmisibilității acțiunii formulata de reclamantii, G, și, ca neîntemeiată, a admis excepția lipsei calității procesua1e active, a respins cererea de chemare în judecată formulată împotriva pârâților Primăria Municipiului B, prin Primarul General, G, Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind formulata de persoane fără calitate procesuală activă, si a respins cererea pârâtului G privind cheltuielile de judecata, ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea formulată reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului B, SC SA și G, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului situat în B-, sector 5, să oblige pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul amintit, cu obligarea acestora plata cheltuielilor de judecată, in motivarea acțiunii arătându-se că imobilul situat în B- a fost dobândit de autorul comun, conform contractului de vânzare cumpărare 43685, iar prin Decretul nr. 92/1950 imobilul a fost naționalizat, că imobilul a fost preluat cu încălcarea prevederilor Constituției de la 1948, că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 213/1998 stabilesc cu claritate problema valabilității preluării imobilelor de către stat, astfel încât, imobilul în cauză, neieșind niciodată din proprietatea reclamanților, nu putea fi transmis în mod valabil de către stat pârâților.
Prima instanță a reținut că pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, având în vedere că imobilul nu se află în posesia sau proprietatea sa, ca pârâta Primăria Municipiului Baf ormulat, de asemenea, întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând excepția lipsei de interes și excepția inadmisibilității în ceea ce privește primul capăt de cerere, motivat de faptul că Legea nr. 247/2005 a statuat că toate imobilele din perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 au fost preluate în mod abuziv, iar instanța nu mai poate să constate altceva decât ceea ce prevede legea, precum si excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, având în vedere existența unei legi speciale (Legea nr. 10/2001) care reglementează modul de restituire și acordarea de despăgubiri, ca pârâtul Gaf ormulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei de interes a reclamanților pentru lipsa titlului de proprietate arătând că aceștia nu au făcut dovada existenței unui titlu de proprietate în patrimoniul autorului lor, precum si excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, și, întrucât aceștia nu au făcut dovada calității de moștenitori de pe urma defunctului, si, de asemenea, excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că nu sunt îndeplinite cerințele principiului unanimității, iar pe fondul cauzei pârâtul a solicitat respingerea acțiuni ca nefondată.
Prima instanță a mai reținut că la termenul din data de 24.10.2007 reclamanții a formulat o cerere precizatoare, arătând că acțiunea în revendicare este admisibilă, întrucât Legea 10/2001 nu reglementează raporturile dintre proprietarul deposedat și cumpărătorul persoană fizică de la stat, în cadrul acțiunii în revendicare și că acest raport juridic este supus dispozițiilor Codului civil, ca la același termen de judecată, reclamanții au formulat o cerere de completare a cadrului procesual pasiv, prin care au învederat că înțeleg să își îndrepte acțiunea și împotriva Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în temeiul art. 132 pr.civ. menționat ca atare în încheierea de ședință din 24.10.2007.
De asemenea, prima instanță a reținut că Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor, a formulat note de ședință prin care a invocat: excepția lipsei de interes în ce privește nevalabilitatea titlului statului, întrucât dispozițiile legale nu mai fac distincție între imobilele preluate de stat cu sau fără titlul excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, întrucât statul poate fi reprezentat de către acest Minister doar în categoriile de raporturi juridice în care e parte în mod nemijlocit, iar în cauza de față bunul nu e de, interes național, calitatea procesuală pasivă revenind Primăriei Municipiului B excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că Legea nr. 10/2001 instituie o procedură administrativă prealabilă și obligatorie pentru restituirea în natură sau acordarea de măsuri reparatorii; excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, având în vedere că aceștia nu au depus la dosarul cauzei o copie de pe contractul de vânzare cumpărare în baza căruia să își întemeieze dreptul de proprietate.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, imobilul a cărui revendicare se solicită, situat în B,-, sector 5, fost dobândit de către pârâtul G și în baza contractului vânzare-cumpărare nr. 43685/1998 (fila 5) încheiat cu pârâta Primăria Municipiului B (prin mandatar SC SA), în baza Legii nr. 112/1995, că de pe urma defunctului, decedat la data de 13.12.1959 au rămas ca moștenitori, conform certificatului de moștenitor nr. 31/1996 (fila 8), următoarele persoane (fiică), (fiică), (fiu), (fiu), (fiu), a (fiică), (fiu), ca la data de 02.06.2002 a decedat (certificat deces fila 64), fiul acesteia fiind reclamantul (fila 63), ca, decedată la data de 16.05.1990, a avut ca moștenitor pe (certificat de moștenitor nr. 911 din 25.06.1990 fila 57), în calitate de legatar universal, ca a decedat la data de 06.07.1996, legatarul său universal fiind (certificat de moștenitor nr. 365 din 04.11.1996 fila 58), ca a decedat la data de 28.12.1993, moștenitorii acestuia fiind, soție supraviețuitoare, și, fiică (certificat de moștenitor nr. 402 din 09.03.1994 fila 9), ca reclamantul este fiul defunctului (certificat naștere fila 74), ca (fiul defunctului ) a decedat la data de 02.11.1979 (certificat de deces fila 65), reclamanta fiind fiica acestuia (certificat de naștere fila 67 și certificat de căsătorie fila 66), ca a, fiica defunctului, a decedat la data de 04.03.1977 (certificat de deces fila 68), ca reclamantul G este fiul defunctului (certificat naștere fila 73).
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, instanța a reținut că nu are relevanță în cadrul acțiunii în revendicare împrejurarea că reclamantul a urmat sau nu calea instituită de Legea nr. 10/2001. Acțiunea în restituirea imobilelor preluate abuziv de stat întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 este diferită de acțiunea în revendicare pe calea dreptului comun, iar finalitatea urmărită de legiuitor la adoptarea acestei legi nu o reprezintă instituirea unei forme de revendicare de la unitățile deținătoare ale imobilelor preluate abuziv de statul român, ci repararea daunelor produse de acesta proprietarilor ale căror bunuri imobile au fost preluate abuziv, ca acest caracter reparator rezultă din întreg cuprinsul legii, obiectul acesteia fiind reprezentat de acordarea de măsuri reparatorii, în natură sau în echivalent.
Prima instanța a mai reținut ca deși dispozițiile art. 22 alin. 5 din legea nr. 10/2001 prevăd că nerespectarea termenului de 6 luni prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent, legiuitorul nu a urmărit să îngrădească exercitarea acțiunii în revendicare, ca in situația în care imobilul nu se mai află în proprietatea statului fostul proprietar nu este obligat să urmeze procedura de obținere a unor despăgubiri de la Statul Român ci are posibilitatea intentării acțiunii în revendicare împotriva proprietarului, altul decât Statul Român, ca Legea nr. 10/2001 este o lege specială, dar care nu derogă de la prevederile art. 480 Cod civil, ci de la prevederile art. 998-999 Cod civil, care reglementează răspunderea delictuală pentru faptele ilicite, ca poate fi considerată inadmisibilă acțiunea în revendicare întemeiată pe Codul civil atunci când există deschisă o altă acțiune în justiție, reglementată printr-o lege specială, pentru obținerea aceleiași finalități restituirea în natură a bunului și recunoașterea aceluiași drept, respectiva dreptului de proprietate, însă Legea nr. 10/2001 nu dă proprietarului deposedat de statul comunist o asemenea cale procedurală specială de restabilire a însuși dreptului de proprietate, atunci când imobilul a fost deja vândut către chiriași, astfel ca, în contextul art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, nu există pentru proprietarul deposedat o altă cale juridică de a-și stabili proprietatea și de a obține restituirea în natură a bunului.
Cu privire la celălalt motiv al excepției inadmisibilității, invocat de pârâtul G, instanța a constatat ca prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată de toți moștenitorii autorului.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active, prima instanța a reținut că acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului cere restituirea acesteia de la cel la care se găsește, ca temeiul juridic al cererii în revendicare îl constituie dreptul de proprietate afirmat de reclamant, astfel încât în cadrul unei acțiuni în revendicare este necesar ca reclamantul să justifice calitatea sa de proprietar asupra bunului, prin dovada dreptului său de proprietate, pentru a se constata identitatea dintre persoana celui ce pornește acțiunea și titularului dreptului în raportul juridic dedus judecății, ca in cauză, din înscrisurile depuse la dosar, instanța a constatat că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, asupra imobilului situat în B-, sector 5, deși pe parcursul judecății li s-a pus în vedere să depună titlul de proprietate al acestuia. Reclamanții au depus la dosarul cauzei o copie a procesului-verbal din 14.06.1946 emis de Comisia pentru înființarea Cărților funciare, cu privire la imobilul din strada - și nr. 13 (filele 10-11), înscris parțial ilizibil, ca deși li s-a solicitat, în ședința publică din 24.10.2007, să înfățișeze originalul procesului-verbal de carte funciară menționat, reclamanții nu s-au conformat solicitării instanței, deși potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură civilă, partea care a depus un înscris în copie certificată este datoare să aibă asupra sa la ședință originalul înscrisului sau să-l depună mai înainte în păstrarea grefei, sub pedeapsa de a nu se ține seama de înscris.
Având în vedere că reclamanții nu au prezentat originalul procesului-verbal de carte funciară și nu au înfățișat nici titlul de proprietate al autorului lor, care să ateste existența în patrimoniul acestuia a dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, instanța a reținut că nu este justificată în cauză calitatea lor procesuală activă, si, chiar în condițiile în care reclamanții ar fi prezentat originalul procesului-verbal de carte funciară, un astfel de act nu ar fi valorat titlu de proprietate, căci, în această materie, prin "titlu" se înțelege în scrisul doveditor al temeiului juridic de dobândire a dreptului de proprietate.
Având în vedere efectul admiterii excepției lipsei calități procesuale active, prima instanța a apreciat nu se mai impune analizarea celorlalte excepții puse în discuție.
Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a respins ca neîntemeiată cererea pârâtului G de acordare a unor astfel de cheltuieli, întrucât acesta nu a făcut dovada efectuării acestora, nedepunând nici un înscris în acest sens.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, iar prin DC 741/14.05.2008 Tribunalul Baa dmis apelul, a desființat în parte sentința civilă apelată și a trimis cauza spre rejudecarea fondului aceleiași instanțe.
Au fost menținute dispozițiile privind respingerea excepției inadmisibilității.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de apel a retinut ca in mod greșit prima instanță a apreciat că nedepunerea titlului de proprietate invocat de către reclamanți determina lipsa de calitate procesuală activă a acestora.
Astfel, nedovedirea dreptului de proprietate invocat nu determina lipsa de calitate a celui care pretinde acest drept, ci lipsa de temeinicie a cererii sale, întrucât dovada dreptului de proprietate și prevalenta acestuia în raport cu dreptul pretins de partea adversa este chiar obiectul acțiunii în revendicare și vizează fondul cauzei.
S-a mai retinut ca in cauza sunt aplicabile prevederile art. 23 din Lg. 10/2001 in sensul ca proba dreptului de proprietate este una simplificata, conform noii reglementari.
Astfel, în ce privește imobilele preluate de stat exista o reglementare derogatorie de la dreptul comun sub aspect probatoriu, în sensul că pentru aceste imobile mențiunea din actul normativ de preluare a faptului că imobilul aparține unei anume persoane atrage aplicarea unei prezumții simple ca imobilul respectiv a fost proprietatea acelei persoane, prezumție care poate fi însă răsturnată. În prezenta cauză însă aceasta prezumție nu a fost răsturnată, ci, dimpotrivă, a fost întărită prin prezentarea unui proces-verbal de înființare a cărților funciare în care imobilul figurează ca fiind proprietatea autorului reclamanților.
Ca atare, în prezenta cauză reclamanții au făcut dovada că dreptului de proprietate al autorului lor asupra imobilului în litigiu.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs paratii Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor si G, criticand decizia instantei de apel in principal pentru gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale active.
Recurenta Ministerul Finantelor reia considerentele avute in vedere de instanta de fond la momentul solutionarii exceptiei, apreciind ca nu exista identitate între persoana reclamanților și titularul dreptului afirmat în acțiune.
Paratul a formulat si o alta critca a hotararii, prin care se apreciaza ca instanta de apel, in mod nelegal a constatat transmiterea calitatii procesulale pasive prin contractul de cesiune depus la dosar.
Astfel se arata ca rin p. acest contract nu se cesioneaza drepturile litigioase din prezenta cauza, ci numai pentru actiunile pe care le va intreprinde pe viitor cesionarul in numele si pentru cedent;
Se mai arata ca actul susmentionat nu isi produce efectele atata vreme cat nu s-a facut dovada achitari integrale a pretului de 150.000 euro.
In ipoteza in care se va considera valabil acest contract de cesiune, recurentul mai arata ca motivele de apel au fost formulate si depuse in cauza la data de 19.03.2008 de catre care nu mai avea calitatea de apelant-reclamant cata vreme isi cesionase la data de 25.01.2008 drepturile.
In acest context, de valabilitate a contractului, de calitate procesuala in proces, recurentul considera ca motivele de apel ar fi trebuit depuse de catre cesionarul care preluase calitatea de apelant-reclamant de la data de 25.01.2008 si nu de.
Cat priveste gresita solutionare a exceptiei lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor se mai arata ca desi nstanta de apel a luat act si a retinut prin Decizia recurata faptul ca instanta de fond a pus in vedere reclamantilor sa prezinte originalul procesului-verbal de carte funciara, iar acestia au refuzat, s-a apreciat totusi ca reclamantii au facut dovada dreptului de proprietate.
In urma anlizei actelor si lucrarilor dosarului, a deciziei recurate, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea retine urmatoarele:
Actiunea in revendicare imobiliara este o actiune reala, petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau solicita restituirea acestuia de la posesorul neproprietar.
Prin urmare, in materia revendicarii imobiliare dovada calitatii procesuale active coincide in mare masura cu dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul cauzei.
Cat priveste modalitatea de dovedire a dreptului de proprietate, Curtea retine ca prin Decizia nr. 33/ 9.06.2008 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii s-a stabilit ca in aceasta materie partile nu pot opta intre aplicarea legii speciale si normele de drept comun, incident in cauza fiind principiul de drept " specialia generalibus derogant".
Prin urmare, in mod corect a retinut instanta de apel aplicabilitatea in cauza a prevederilor Lg. 10/2001 cat priveste dovedirea existentei si intinderii dreptului de proprietate.
Astfel, in cuprinsul normelor legii speciale s-a reglementat in mod diferit, derogatoriu de la dreptul comun modalitatea de dovedire a dreptului de proprietate, instituindu-se chiar o prezumtie a existentei acestui drept in patrimoniul persoanei de la care a fost preluat bunul respectiv.
Prevederile art. 24 din Lg. 10/2001 se coroboreaza si cu dispozitiile art. 23.1 din Normele Metodologice de interpretare si aplicare a Lg. 10/2001 in cuprinsul carora se arata ca dovada dreptului de proprietate in aceasta materie poate fi facuta si cu alte probatorii inafara de acte translative de proprietate, respective prin actul de preluare a bunului in proprietatea statului, precum si prin orice acte ce atesta detinerea proprietatii de catre persoana indreptatita sau de catre mostenitaorii acesteia.
de cele mai sus retinute, Curtea apreciaza ca adresa privind situatia juridica a imobilului, din cuprinsul careia rezulta ca bunul a fost preluat de la autorul reclamantilor, coroborata cu procesul-verbal de carte funciara din 14.06.1946 unde se mentioneaza calitatea de proprietar a aceleiasi persoane, fac dovada deplina a dreptului de proprietate asupra imobilului in cauza.
Dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza a fost transmis in patrimonial reclamantilor, conform certificatelor de mostenitor depuse la dosarul cauzei, astfel incat Curtea retine ca in cauza s-a facut dovada calitatii procesuale active a reclamantilor.
Cat priveste critica formulata de recurentul G privind gresita introducere in cauza a cesionarului -, Curtea o apreciaza ca fiind nefondata avand in vedere ca in cuprinsul contractului de cesiune de drepturi nr. 117/2008 se prevede in mod expres ca cesionarul urmeaza sa se substituie in toate drepturile cedentului, precum si ca masurile reparatorii " constand in restituire in natura sau, dupa caz, prin echivalent ", vor reveni integrat cesionarului.
Contractul de cesiune de drepturi litigioase este o varietate a contractului de vanzare-cumparare, fiind guvernat de aceleasi reguli generale, astfel incat transferal dreptului de proprietate are loc la momentul realizarii acordului de vointa dintre partile contrsctante, iar in situatia cand obiectul contractului il reprezinta drepturile litigioase asupra unui teren, acesta trebuie sa imbrace forma autentica.
Prin urmare, neachitarea unei parti din pret la momentul incheierii contractului nu are drept efect nevalabilitatea acestuia, ci naste un drept de creanta in patrimoniul vanzatorului, care mai are la indemana si o actiune in rezilierea contractului, pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale.
Pentru aceste considerente, Curtea in temeiul disp. art 312.pr.civila urmeaza sa respinga cele doua recursuri ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții - pârâți G și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 741/14.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, G, și și intimații - pârâți Primăria Municipiului B prin Primar General și
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28.04.2009.
PRESEDINTE JUDECATOR JUDECATOR
- - - - -
GREFIER
-
Red. SP/ 26.05.2009
2 ex.
Tribunalul București, Secția a V-a Civilă
Judecători: și
Președinte:Mihaela ParaschivJudecători:Mihaela Paraschiv, Silvia Pană, Carmen Georgeta
