Jurisprudenta revendicare imobiliară.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- NR. 373/
Ședința publică din 27 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Daniel Radu JUDECĂTOR 2: Jeana Dumitrache
JUDECĂTOR 3: Florina Andrei
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de, domiciliată în Pitești, str.- -, -.A,.12, județul A - moștenitoarea reclamantului - în prezent decedat, împotriva deciziei civile nr.163 din 29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în data de 20.02.2009, când cererile părților au fost consemnate în încheierea din acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Deliberând, asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.7032/1996, reclamanții, și au chemat în judecată pe pârâta pentru a fi obligată să le respecte dreptul de proprietate asupra terenului de 7.000, situat în V satului M, comuna, teren cu vecinătățile indicate în acțiune și care face parte dintr-o suprafață mai M asupra căreia le-a fost reconstituit dreptul de proprietate, eliberându-li-se titlul de proprietate depus la dosar, iar din acest teren pârâta ocupă fără drept terenul în litigiu.
Pârâta a formulat cerere reconvențională în contradictoriu și cu Comisia Județeană A de aplicare a Legii nr.18/1991, solicitând constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr.66692/12.03.1995, emis reclamanților pentru terenul în litigiu, cu motivarea că i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra acestuia în anul 1993, prin hotărâre judecătorească, iar cea mai M parte a terenului constituie curtea și grădina casei sale.
Judecătoria Pitești, prin sentința civilă nr.5964/09.07.1999 a admis în parte acțiunea, respectiv pentru suprafața de 4.975. cu vecinătățile indicate, respingând ca nefondată cererea reconvențională.
Pentru pronunța această sentință, judecătoria a reținut, în esență, că reclamanții au făcut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului revendicat, provenit de la autoarea lor, iar pârâta, care ocupă o suprafață de 8.238, are titlul de proprietate doar pentru suprafața de 2.190, precum și faptul că nu există motive de nulitate a titlului de proprietate al reclamanților.
Prin decizia civilă nr.1728/16.10.2001, Tribunalul Argeșa admis apelul formulat de pârâtă și schimbat în parte sentința instanței de fond, în sensul că a respins și acțiunea reclamanților ca prematur formulată, reținând că aceștia nu au făcut dovada titlului lor de proprietate.
Recursul formulat de reclamanți împotriva acestei decizii a fost admis de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia civilă nr.1245/R/19.06.2002, prin care s-a casat decizia tribunalului și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului, reținându-se necesitatea completării probelor în condițiile în care ambele părți invocă un titlu de proprietate asupra terenului în litigiu, însă aceste titluri sunt neclare și incomplete, iar soluția instanței de apel nu se poate întemeia pe incertitudinea titlului reclamanților.
Rejudecând cauza, Tribunalul Argeș, prin decizia civilă nr.1505/13.10.2003, admis apelul formulat de către pârâtă împotriva sentinței civile nr.5962/09.07.1999 și a schimbat această sentință în parte, în sensul că a respins acțiunea reclamanților, menținând în rest aceeași sentință și obligându-i pe reclamanți la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel a reținut, după efectuarea unei noi expertize tehnice, care a fost ulterior completată, că judecătoria a pronunțat hotărâre nelegală, deoarece nu a dat eficiență sentinței civile nr.4436/1993 prin care s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că pârâta este singura îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu.
S- mai reținut că pârâta a făcut dovada titlului său de proprietate și asupra terenului de 2.893. dobândit prin actul sub semnătură privată din 23.03.1983, act în baza căruia aceasta a stăpânit continuu terenul, care nu se afla în anul 1990 în patrimoniul statului și deci nu făcea obiectul Legii nr.18/1991.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal, reclamanții criticând-o pentru nelegalitate sub motivele prevăzute de art.304 pct.9 și 10 Cod procedură civilă, arătând, în esență, că sentința civilă nr.4436/1993 nu le este opozabilă și nu constituie titlu de proprietate în lipsa unui proces-verbal de punere în posesie, iar actul sub semnătură privată nu face dovada dreptului de proprietate al pârâtei pentru terenul de 2.893.
Au arătat și faptul că, în situația în care se consideră că actele menționate constituie titlu de proprietate pentru pârâtă, din compararea titlurilor părților rezultă că titlul invocat de către reclamanți este mai reprezentativ, deoarece terenul este intravilan și reclamanții sunt deținătorii inițiali ai acestuia, iar dacă cererea reconvențională privind nulitatea acestui titlu a fost respinsă, rezultă că titlul reclamanților a fost confirmat.
S-a invocat și faptul că decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, iar mențiunea referitoare la sentința nr.4436/1993 și la posesia continuă este străină cauzei, în condițiile în care autoritatea de lucru judecat și uzucapiunea nu au fost invocate și nu au relevanță în cauză.
În consecință, reclamanții au solicitat admiterea recursului și modificarea deciziei tribunalului în sensul respingerii recursului pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 1233/R/06.10.2005, Curtea de APEL PITEȘTIa admis recursul declarat de reclamanții, și, casat decizia civilă nr.1505/13.10.2003 pronunțată de Tribunalul Argeș și a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În adoptarea acestei soluții, Curtea a reținut că instanța de apel nu ținut seama de dispozițiile deciziei de casare cu privire la completarea probelor administrate în cauză și nu a ținut seama în rejudecarea apelului, de toate motivele de recurs invocate de reclamanți.
În rejudecare, apelanta-pârâtă a solicitat suplimentarea probatoriului cu o expertiză tehnică de specialitate, probă încuviințată de instanță cu obiectivele menționate prin încheierea de ședință din 26.04.2006.
Pentru efectuarea lucrării s-a numit prin tragere la sorți exp., care ulterior a fost înlocuit cu exp., acesta fiind înlocuit la rândul său cu exp..
Ca urmare a cererii de înlocuire din motive medicale, expertul a fost înlocuit cu expertul, expert care a depus toate diligențele pentru efectuarea lucrării, lucrare care nu a putut fi finalizată din vina apelantei- pârâte care, ori nu s-a prezentat la data la care părțile au fost convocate pentru efectuarea măsurătorilor ori nu a permis accesul expertului în interiorul proprietății sale pentru a măsura terenul în litigiu, expert, pe care aceasta l-a recuzat de mai multe ori.
La termenul de judecată din 30.06.2008, apelanta-pârâtă a arătat că nu mai insistă în efectuarea expertizei tehnice.
Având în vedere că de la încuviințarea expertizei au trecut doi ani, văzând cererile formulate de expertul cauzei, numărul limitat de expertul topo, cât și punctul de vedere al apelantei-pârâtei la cererea căreia s-a încuviințat efectuarea unei noi expertize de specialitate, instanța a revenit asupra probei cu expertiza dispusă în cauză.
La termenul de judecată din 22.09.2008, apelanta-pârâtă a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr.4436/1993 pronunțată de Judecătoria Pitești, uzucapiunea, arătând că terenul de 5800 îl stăpânește de 37 ani și excepția lipsei calității procesuale active, susținând că moștenitorii au vândut tot terenul din punctul în litigiu.
Instanța a respins excepția autorității de lucru judecat pentru considerentele expuse prin încheierea din 22.09.2008 și în temeiul art.137 alin.2 Cod procedură civilă unit cu fondul celelalte două excepții invocate.
Prin decizia civilă nr.163 din 29 septembrie 2008, Tribunalul Argeș - Secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale active, a admis apelul declarat de pârâta-reclamantă împotriva sentinței civile nr.5962/09.07.1999 pronunțată de Judecătoria Pitești, sentință pe care a schimbat-o în parte în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții-pârâți (decedat, cu moștenitorul ), și. A fost menținută în rest sentința.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților-pârâți s-a constatat că nu este fondată, întrucât cu titlul de proprietate nr.66692/15.03.1995 au făcut dovada că sunt titularii dreptului pretins, iar apărările apelantei-pârâte potrivit cărora aceștia au vândut tot terenul pe care l-au dobândit în calitate de moștenitori ai defunctei nu sunt susținute de nici o probă din dosar.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut, în urma comparării titlurilor de proprietate ale părților, că mai bine caracterizat este cel aparținând apelantei-pârâte pentru următoarele considerente:
Terenul în litigiu în suprafață de 3798 a fost dobândit de apelanta-pârâtă prin înscrisul sub semnătură privată din 23.03.1983, de autoarea reclamanților (), act în baza căruia apelanta a stăpânit continuu acest tren, încă de la data întocmirii înscrisului și până în prezent.
De asemenea, acest înscris stat la baza validării apelantei-pârâte în temeiul Legii nr.18/1991 prin Hotărârea Comisiei Județene de Fond Funciar A nr.104/1991, astfel cum aceasta a fost modificată prin sentința civilă nr.4436/29.03.1993.
În consecință, Comisia Locală de Fond Funciar era obligată să pună efectiv în posesie pe pârâta-reclamantă asupra terenului cu care aceasta fusese validată (1,16 ha.) și nu să procedeze la punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate în favoarea reclamanților-pârâți pentru același teren.
Ca atare, întrucât terenul în litigiu se afla la data de 01.01.1990 în posesia apelantei-pârâte și nu în patrimoniul, reclamanții nu puteau beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
Față de aceste considerente, tribunalul a reținut că apelanta-pârâtă a făcut pe deplin dovada dreptului de proprietate pentru terenul în litigiu, motiv pentru care în baza art.296 Cod procedură civilă a admis apelul așa cum s-a arătat.
Împotriva deciziei civile nr.163/29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă a declarat recurs, în termen legal, moștenitoarea reclamantului, numita, care a criticat hotărârea atacată pentru următoarele motive:
- decizia recurată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în cauză fiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă;
În dezvoltarea acestui motiv de recurs se arată că instanța de apel nu a prezentat nici o justificare privind suprafața de 1177 identificată în raportul de expertiză prin punctele 12-K-I-10-E-11-12.
- hotărârea pronunțată în apel s-a dat cu încălcarea legii și astfel sunt incidente dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, deoarece din terenul revendicat în suprafață de 4975 din care pentru suprafețele de 2893 și 905 este mai reprezentativ titlul recurentei, iar pentru suprafața de 1177, conform raportului de expertiză, pârâta-reclamantă nu a prezentat nici o justificare.
Se mai susține în dezvoltarea acestui motiv de recurs că titlul recurentei este emis în anul 1993, iar al pârâtei în anul 2000 (procesul verbal nr.429) și este ilegal, întrucât a fost emis după eliberarea titlului recurentei și mai mult suprafața din litigiu este situată în intravilanul localității și a fost deținută inițial de reclamantă.
- decizia recurată este nelegală și sub aspectul că pentru suprafața de 1177 identificată în raportul de expertiză prin punctele 12-K-I-10-E-11-12, pârâta-reclamantă nu a prezentat nici un înscris.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei instanței de apel, în sensul respingerii apelului ca nefondat.
La dosarul cauzei reclamanta a depus și concluzii scrise.
Pârâta-reclamantă a formulat întâmpinare și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În recurs au fost administrate probe cu înscrisuri ce au fost depuse atât de recurenta -, cât și de intimata.
Verificând decizia civilă atacată atât prin prisma criticilor formulate în recurs, cât și din ansamblul lucrărilor de la dosar, Curtea reține următoarele:
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prima critică este nefondată, întrucât hotărârea atacată din apel cuprinde motivele pe care se sprijină decizia luată de judecători, fiind analizat întreg probatoriul ce a fost coroborat în cauză în raport de obiectul acțiunii (revendicare) și obiectul cererii reconvenționale (constatarea nulității absolute a titlului de proprietate).
Curtea constată că a fost analizat probatoriul de tribunal pentru întreaga suprafață din litigiu și nu separat, ceea ce nu echivalează cu o nemotivare a hotărârii de către instanța de apel.
Decizia civilă recurată cuprinde motivele de fapt și de drept pe care se sprijină hotărârea pronunțată de judecători, în speță nefiind incidente dispozițiile art.304 pct.7 Cod procedură civilă.
A doua critică este nefondată, deoarece în mod corect instanța de apel a concluzionat că pentru terenul în litigiu care se suprapune, titlul de proprietate al pârâtei-reclamante este mai bine caracterizat decât al autoarei recurentei, ().
La această concluzie s-a ajuns având în vedere că pârâta-reclamantă a dobândit terenul din litigiu prin înscrisul sub semnătură privată din 23.03.1983 de la autoarea recurentei, () și a stăpânit în mod continuu acest teren, încă de la data întocmirii înscrisului și până în prezent.
Înscrisul sub semnătură privată menționat mai sus a stat la baza validării pârâtei-reclamante în temeiul Legii nr.18/1991, prin hotărârea nr.104/1991 a Comisiei Județene de Fond Funciar A, modificată prin sentința civilă nr.4436/29.03.1993.
Trebuie precizat și faptul că terenul din litigiu la data de 01.01.1990 se afla în posesia pârâtei-reclamante și nu în patrimoniul, astfel că reclamanții nu puteau beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate pentru acest teren.
În cauză nu sunt incidente prevederile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, instanța de apel pronunțând o decizie legală.
Ultima critică este nefondată, întrucât recurenta face vorbire, ca de altfel în tot recursul, despre un raport de expertiză întocmit în cauză, din care rezultă că pentru suprafața de 1177, pârâta-reclamantă nu a prezentat nici un înscris, fără să se aibă în vedere că instanța de apel a considerat în mod corect cel mai relevant raportul de expertiză așa cum a fost completat întocmit de expert, care a găsit în urma măsurătorilor că terenul din litigiu are doar 3798
Pentru această suprafață de teren menționată mai sus, pârâta-reclamantă a prezentat mai multe înscrisuri cu care a dovedit proprietatea.
În concluzie, Curtea constată că instanța de apel a pronunțat o hotărâre legală și că ultima critică din recurs este nefondată.
Pentru toate aceste considerente, în baza art.312 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de - (moștenitoarea reclamantului ), împotriva deciziei civile nr.163/29 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de (moștenitoarea reclamantului ), domiciliată în Pitești, str.- -, -.A,.12, județ A (moștenitoarea reclamantului-pârât, în prezent decedat), împotriva deciziei civile nr.163 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș - Secția civilă, intimați fiind reclamanții-pârâți, domiciliată în L,-, județ T, domiciliat în L,--10, județ T, pârâta-reclamantă, domiciliată în comuna, sat M, nr.251, județ A și pârâta COMISIA JUDEȚEANĂ DE FOND FUNCIAR A, cu sediul în Pitești, nr.1, județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/26.03.2009.
Jud.apel:.
.
Jud.fond:.
Președinte:Daniel RaduJudecători:Daniel Radu, Jeana Dumitrache, Florina Andrei
