Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 15.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Antonela Cătălina Brătuianu
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela
GREFIER - -
Pe rol judecarea cererilor de recurs formulate de recurentul-pârât și de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 641 din 06.05.3009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-pârât, prin avocat cu împuternicirea avocațială nr. - din 11.06.2009 la dosar, recurentul-pârât,personal, intimatul-reclamant prin avocat, cu împuternicirea avocațială depusă la fila 21 dosar recurs.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Reprezentantul recurentului-pârât, depune la dosarul cauzei chitanța CEC seria - nr.- din data de 25.11.2009 cu care face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1022 lei precum și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Reprezentantul intimatului-reclamant, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în cadrul căruia înțelege să depună copia sentinței civile de divorț și partaj bunuri comune nr.51 din 05.01.2005 pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 B, în dosarul nr.13636/2004 precum și copia certificatului de grefă din 25.03.2009 emis de Judecătoria Sectorului 3 B în dosarul nr-.
Reprezentantul recurentului-pârât, se opune încuviințării probei cu înscrisuri pentru intimatul-reclamant, considerând că înscrisurile solicitate de acesta, nu au nici o relevanță pentru soluționarea cauzei de față.
Recurentul-pârât, personal, se opune la încuviințarea probei cu înscrisuri solicitată de intimatul-reclamant, apreciind că respectivele înscrisuri nu au nici o relevanță în cauza de față cu atât mai mult, cu cât, acțiunea ce face obiectul cauzei de față, a fost introdusă cu mult timp după pronunțarea sentinței civile nr.51 din 05.01.2005.
Reprezentantul intimatului-reclamant, învederează instanței că a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile menționate mai sus, doar pentru a dovedi existența unor bunuri în masa partajabilă.
Curtea, deliberând, asupra probei cu înscrisuri solicitată de intimatul-reclamant, va încuviința proba, urmând a aprecia asupra relevanței respectivelor înscrisuri, cu ocazia deliberării.
Reprezentantul intimatului-reclamant, depune actele solicitate în cadrul probei cu înscrisuri, comunicând câte un exemplar și reprezentantului legal al recurentului-reclamant.
Reprezentantul recurentului-pârât, solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de conținutul înscrisurilor ce i-au fost comunicate astăzi în ședință publică.
Reprezentantul intimatului-reclamant, învederează instanței că înscrisurile depuse astăzi nu reprezintă înscrisuri noi pentru recurentul-.reclamant deci, nu se impune amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Recurentul-pârât, personal, se opune admiterii cererii de amânare a cauzei formulată de reprezentantul recurentului-reclamant.
Curtea, deliberând asupra cererii de amânare a cauzei formulată de recurentul-reclamant pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de intimatul-reclamant, constată că înscrisul depus astăzi de acesta respectiv, sentința civilă de divorț și partaj bunuri, include ca parte chiar pe recurentul-reclamant astfel încât, urmează a respinge cererea de amânare formulată de acesta.
Părțile prezente, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat și solicită cuvântul pe cererea de recurs.
Curtea, având în vedere că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Recurentul-pârât, personal, solicită admiterea propriului recurs astfel cum a fost formulat și motivat, cu cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. În susținerea recursului său, arată că instanța de apel a pronunțat o decizie cu încălcarea și aplicarea greșită a legii respectiv, a dispozițiilor art. 274 alin.1 pr.civ. atunci când a respins apelul său formulat împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond privind obligarea reclamantului de a-i plăti cheltuielile de judecată efectuate la fond și respectiv cheltuielile sale ocazionate cu judecarea apelului.
Reprezentantul recurentului-pârât, solicită admiterea recursului său astfel cum a fost formulat și motivat, casarea deciziei civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatului-reclamant, pune concluzii de respingere a recursului formulat de recurentul-pârât, întrucât la fila 136 dosar fond, există o încheiere de ședință prin care au fost admise probele, inclusiv cele referitoare la ieșirea din indiviziune, pentru care s-a solicitat încuviințarea probei cu expertiză. După efectuarea și depunerea raportului de expertiză pârâtul a solicitat încuviințarea unei contraexpertize deci, sub acest aspect hotărârea instanței de apel este corectă. Cu privire la recursul formulat de recurentul-pârât, precizează că solicită respingerea acestuia, menținerea deciziei civile ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, depunând totodată și concluzii scrise.
Recurentul-pârât, personal, solicită admiterea recursului formulat de recurentul-pârât.
CURTEA
Pentru a da posibilitate tuturor părților să depună concluzii scrise,
DISPUNE
Amână pronunțarea pentru data de 22.12.2009 în cauza ce are ca obiect soluționarea cererilor de recurs formulate de recurentul-pârât și de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 641 din 06.05.3009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dată în ședința publică de azi, 15.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
DOSAR NR-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI -SECȚIA a IX-a CIVILĂ ȘI PENTRU
CAUZE PRIVIND PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.554.
Ședința publică de la 22.12.2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE - - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - -
GREFIER - -
Pe rol se află pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de recurentul-pârât și de recurentul-pârât împotriva deciziei civile nr. 641 din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Dezbaterile pe fondul cererilor de recurs au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2009, când părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie și când Curtea, având nevoie de timp pentru delibera și pentru da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 22.12.2009 - data pronunțării prezentei decizii civile.
CURTEA
La data de 04.11.2005, pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Baf ost înregistrataacțiuneaformulată de reclamanții, și împotriva paratului, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să fie obligat să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 mp teren, reprezentând 1/4 din terenul de 800 mp, situat în B, str. - cu, sector 4.
În subsidiar au solicitat obligarea pârâtului la plata unui echivalent bănesc stabilită în considerarea valorii bunului imobil revendicat.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat ca sunt proprietarii unei cote de 1/4 din terenul în suprafața de 800 mp, situat în B, str. - cu, sector 4, ca urmare a decesului defunctei căreia i-a revenit o cota de 1/4 din dreptul de proprietate asupra întregului teren, în calitate de soție supraviețuitoare a defunctului. Acesta fusese anterior căsătorit și a avut din prima căsătorie o fiica, numită căreia i-a revenit o cota de 1/4 asupra terenului. a decedat în anul 1991 și în anul 1994 s-a eliberat certificatul de moștenitor nr. 1629/23.06.1994 eliberat de notariatul de Stat Sectorul 3 în care erau menționați moștenitori si, iar în masa succesorală era cuprinsă întreaga suprafața de teren situată în B, str. - cu, sector 4.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 526 din 28.11.1996 autentificat la BNP, si au vândut pârâtului terenul în suprafața de 800 mp. Reclamanții au aflat ulterior de situația terenului și prin sentința civilă nr. 785/11.02.2004 a Judecătoriei Sectorului 4 B s-a constatat nul absolut certificatul de moștenitor nr. 1629/23.06.1994 în partea privind dezbaterea succesiunii defunctei cu privire la cuprinderea în masa succesorala rămasa de pe urma defunctei a cotei de 1/4 din teren, constatându-se ca moștenitor al defunctei decedata la 3.05.1985 este, sora acesteia. a decedat la 28.04.1990, având ca moștenitori pe reclamantele, si prin reprezentarea lui, decedata în 1995, reclamantul, unicul fiu al acesteia. In aceste condiții se solicită revendicarea suprafeței de 200 mp ce reprezintă 1/4 din întreaga suprafață deținută de pârâtul.
La data de 28.11.2005, pârâtul a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamanților, solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă, întrucât nu s-a respectat regula unanimității, cu motivarea ca asupra întregului teren pe care l-a cumpărat de la si, reclamanții sunt în indiviziune cu vânzătorii, având asupra acestuia o cota de 1/4, iar vânzătorii restul de 3/4. A solicitat, ca în situația în care se resping excepțiile, să cheme în garanție pe și pentru a răspunde pentru evicțiune, în baza prevederilor codului civil.
La data de 24.01.2006, reclamanții, în temeiul art. 132 raportat la art. 134 Cod procedură civilă, au modificat cererea de chemarea in judecată solicitând instanței în contradictoriu cu pârâții să se constate: 1. inopozabilitatea față de reclamanți a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 526/28.11.1996, contract încheiat între pârâți; 2. obligarea pârâtului la predarea către reclamanți a terenului asupra căruia deține în indiviziune dreptul de proprietate; 3. să se dispună, în situația respingerii punctului 2, partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctului, respectiv terenului situat în B, str. - cu, sector 4, bun deținut de pârâtul și asupra căruia reclamanții au cota de 1/4, iar pârâții au cota de 3/4 și să se dispună ieșirea din indiviziune asupra terenului prin atribuirea în proprietate a unuia din pârâți; 4. în situația respingerii capătului 3, obligarea pârâților la despăgubiri; 5. în situația respingerii primelor capete de cerere sale lase în deplina proprietate și liniștită posesie suprafața de 200 mp, iar în situația în care restituirea nu este posibilă să fie obligat pârâtul la echivalent bănesc.
Instanța a dispus citarea în cauză a numiților și ca pârâți si chemați în garanție.
La data de 14.02.2006, pârâtul a depus întâmpinare la cererea de modificare a acțiunii prin care a invocat aceleași excepții, insistând asupra faptului că este un cumpărător de bună-credință, a încheiat actul de vânzare-cumpărare cu un moștenitor aparent, invocând principiul "error communis facit jus". Solicită menținerea actului sau de dobândire, întrucât a avut convingerea sinceră că si sunt moștenitorii întregii suprafețe de teren.
La 17.03.2006, pârâții au depus o cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanții prin care au solicitat ieșirea din indiviziune asupra contravalorii imobilului și obligarea lor în solidar la plata către reclamanți a contravalorii cotei ce le revine din imobil, așa cum este stipulat în contractul de vânzare-cumpărare, motivând că au fost de bună-credință, necunoscând existenta altor moștenitori, fiind chemați în judecată după 7 ani de la dezbaterea succesiunii defunctei. Cererea reconvențională a fost legal timbrata și la aceiași dată pârâții au depus întâmpinare solicitând timbrajul acțiunii, apreciind acțiunea inadmisibilă pe capetele 1, 2 si 5. Pe capătul 4 al acțiunii modificate arată că nu se aplică regulile din instituția răspunderii civile delictuale, iar pârâtul apreciază că nu are calitate procesuală pasivă în toate capetele de cerere a acțiunii.
La data de 21.03.2006 instanța a dispus unirea excepțiilor cu fondul cauzei, având în vedere că sunt necesare probe de administrat.
Prin raportul de expertiza având ca obiectiv evaluarea imobilului situat în B, str. - cu, sector 4 și depus la dosar la data de 25.07.2006, valoarea de circulație a întregului teren a fost stabilită de expert ca fiind de 9.921.600.000 lei ROL. iar ulterior, răspunzând obiectivului dispus din ofiiciu de a evalua imobilul la valoarea de circulație din momentul vânzării, a stabilit o valoare de circulație a terenului la 28.11.1996, actualizata cu coeficientul de inflație, de 3.505.203.000 lei ROL pe baza indicilor obținuți de la Institutul Național de Statistica, la 15.02.2007.
Pârâtul a solicitat o nouă expertiză care să evalueze imobilul, cerere încuviințată de instanța și s-a discutat ca expertul să fie autorizat - Asociația Națională a din România.
Expertiza a fost depusă în cauză la 08.06.2007, expertul G stabilind o valoare a terenului la data vânzării actualizată cu indicele de inflație de 477.690 RON.
Au fost formulate obiecțiuni din partea expertului parte G, pentru pârâtul, care a apreciat valoarea terenului la data vânzării actualizată cu coeficientul de inflație la 152.042 lei RON, iar la 26.06.2007, de expertul parte al reclamanților, care a stabilit valoarea actualizata a terenului la 580.806 lei RON, obiecțiuni admise de instanța, la care expertul a răspuns la 08.10.2007.
Prinsentința civilă nr. 6558/23.11.2007, Judecătoria Sectorului 4 Bar espins excepțiile lipsei calității procesuale active, a inadmisibilității acțiunii și a lipsei calității procesuale a aparatului, ca neîntemeiate, a respins cererea pârâților-reclamanți si de renunțare la judecarea cererii reconvenționale, a admis în parte acțiunea principală modificată formulată de reclamanții-pârâți: și, în contradictoriu cu pârâții, și și în parte cererea reconvenționala formulată de pârâții-reclamanți și, a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului teren în suprafața de 800 mp, situat în B,-, sector 4, cu o valoare de circulație actualizată la nivelul anului 2007 de 477.690 RON, conform cotelor succesorale ale părților, a atribuit în deplină proprietate, în indiviziune, imobilul teren în suprafață de 800 mp, situat în B,-, sector 4, pârâților-reclamanți și și, având in vedere că pârâții-reclamanți primesc bunuri peste valoarea cotei lor succesorale, în indiviziune, de 3/4 a dispus obligarea acestora în solidar la plata către reclamanții-pârâți a sultelor, reprezentând valoarea cotei succesorale a fiecăruia, respectiva câte 1/12 din valoarea imobilului, astfel, a obligat pe si, în solidar, să plătească reclamanților, și câte 39.807 lei fiecăruia, a "respins celelalte capete de cerere ale acțiunii principale modificată, ca neîntemeiate, a obligat pârâții-reclamanți la 18,33 lei, reprezentând cheltuieli de judecată respectiv taxa timbru, a admis în parte cererea pârâtului de plata a cheltuielilor de judecată și a obligat reclamanții parați la 600 lei, reprezentând onorariu expert către pârâtul.
Instanța de fond a reținut ca pârâții și nu puteau să vândă pârâtului decât 3/4 din suprafața de 800 mp, întrucât asupra întregului teren se aflau în indiviziune cu reclamanții, aceștia dobândind in indiviziune cota de 3/4 din teren.
Pe aspectul excepțiilor invocate de pârâtul, privind atât acțiunea inițială cât și cererea modificatoare, pe lipsa calității procesuale active, cât și a inadmisibilității acțiunii în revendicare, instanța le-a apreciat neîntemeiate și, pe cale de consecința, au fost respinse ca atare.
Cu privire la cererea reconvențională instanța de fond a reținut că pârâții, înainte de încheierea dezbaterilor și acordarea cuvântului pe fond, au depus la dosar o declarație că renunță la cererea reconvențională formulată la termenul din 21.03.2006 în contradictoriu cu reclamanții, însă instanța de fond a apreciat că nu poate lua act de această renunțare, întrucât s-a intrat in dezbaterea fondului înca din data de 16.05.2006, când au fost încuviințate pentru părți proba cu înscrisuri și expertiza tehnica imobiliara.
Pe fondul cauzei, instanța a admis capătul 3 al acțiunii modificate formulate de reclamanți și a dispus ieșirea din indiviziune, întrucât, în cazul vânzării bunului indiviz nu se poate cere constatarea nulității, sau anularea actului de înstrăinare și nu se poate intenta o acțiune în revendicare dacă cumpărătorul a intrat în posesia bunului, drepturile indivize urmând să fie apărate pe calea acțiunii de partaj.
Instanța de fond a apreciat că expertiza efectuată de G este judicios întocmită, cu explicații clare privind stabilirea valorii de circulație a terenului la data vânzării și totodată prin aplicarea coeficientului de actualizare a acestei valori, ținând seama de variația cursului de schimb interbancar și nu a prețurilor de consum care se aplică altor valori și, pe cale de consecință, a omologat raportul de expertiză al expertului G.
Instanța de fond a admis în parte atât acțiunea principala modificată și în parte cererea reconvențională, a dispus ieșirea din indiviziune asupra terenului ce formează obiectul cauzei cu o valoare de circulație la nivelul anului 2007 de 477.690 lei RON, prin omologarea expertizei G, conform cotelor succesorale ale părților, atribuind în deplina proprietate, în indiviziune, pârâților imobilul și având în vedere că aceștia primesc bunuri peste valoarea cotelor succesorale, de 3/4, a dispus obligarea in solidar, potrivit art. 741, art. 742 cod civil raportat la 6735Cod procedură civilă, a sultelor reprezentând valoarea cotelor succesorale a fiecăruia, respectiv 1/12 din valoarea imobilului; a respins celelalte capete de cerere din acțiunea _principala modificată ca neîntemeiate; a obligat pârâții-reclamanți, în temeiul 274 Cod procedură civilă la plata cheltuieli de judecata, respectiv taxa timbru și a admis în parte cererea pârâtului de restituire a cheltuielilor de judecată.
De asemenea, instanța a obligat reclamanții la 600 lei RON reprezentând onorariu expertiză omologată în cauză, către paratul, având în vedere ca cererile împotriva lui au fost respinse ca neîntemeiate si nu a căzut în pretenții față de reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, calificat de instanță ca fiindapel, reclamanții, pârâtul și chematul în garanție, cereri înregistrate pe rolul Tribunalului București - Sectia a IV-a Civilă sub nr-, la data de 23.02.2008.
În apelul lor reclamanții, si, au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei instanței de fond în vederea administrării de probe noi, respingerea cererii de obligare a reclamanților la plata sumei de 600 lei reprezentând onorariu de expert către pârâtul, cu cheltuieli de judecata.
Cu privire la fondul cererii de ieșire din indiviziune, au arătat că soluția instanței de fond este netemeinică și nelegală având în vedere că a omologat un raport de expertiză în cadrul căruia coeficienții indicați chiar de către expertul care a realizat-o au fost omiși, rezultatul formulei de calcul fiind unul total greșit, fapt ce a condus la prejudicierea reclamanților cu suma de aproximativ 100.000 lei.
Un alt motiv pentru care au înțeles să critice soluția instanței de fond este acela ca în mod greșit instanța a dispus ca obiectiv stabilirea valorii de circulație a terenului în raport de data la care s-a realizat vânzarea dintre pârâții si, deoarece stabilirea valorii de piață a imobilului în raport de valoarea sa din anul 1996 și actualizarea cu indicele de inflație în raport de anul 2007, când s-a efectuat expertiza, este total greșită și a condus la diminuarea valorii bunului de împărțit.
Cu privire la obligarea recurenților-reclamanți la plata sumei de 600 lei către pârâtul, reprezentând onorariul de expert, s-a arătat că instanța de fond în mod netemeinic i-a obligat la aceasta suma, deoarece expertiza a fost realizată cu privire la "capătul de cerere având ca obiect ieșire din indiviziune, cerere în care pârâtul nu are calitatea de pârât.
În apelul său, chematul în garanție -, a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegala si netemeinica, întrucât deși prin chiar întâmpinarea depusă de către acesta în data de 21.03.2006, a solicitat anularea acțiunii introductive de instanța ca și a cererii modificatoare ca insuficient timbrată, aceasta excepție nu a fost pusă în discuția părților prin hotărârea atacată nici nu există mențiune despre această excepție, reclamanții pârâți nu si-au precizat valoric pretențiile dar, la ultimul termen de judecata, respectiv la data de 23.11.2007, reclamanții au depus o taxa de timbru chiar peste voința judecătorului fondului, fără însă ca apelantul să cunoască la ce valoare a fost calculată această taxă dacă ea îndeplinește condițiile legale.
A mai susținut că, deși menționează în motivarea hotărârii atacate faptul ca pârâtul a formulat o cerere de chemare în garanție, judecătorul fondului uită să se pronunțe asupra acesteia, nici în motivarea hotărârii și nici în dispozitivul acesteia neregăsindu-se soluții referitoare la aceasta cerere.
Nelegală este, după opinia apelantului-chemat în garanție și poziția judecătorului fondului în ceea ce privește, în primul rând, unirea cu fondul a tuturor excepțiilor invocate prin întâmpinări dar, mai ales soluțiile găsite în motivarea respingerii acestor excepții.
Cât privește respingerea cererii acestuia de renunțare la judecarea cererii reconvenționale, a susținut apelantul că si în acest caz instanța de fond a încălcat normele exprese, imperative, ale Codului d e procedură civila.
Apelantul-chemat în garanție a mai arătat că, contestă validarea de către instanța de judecată a concluziilor raportului de expertiză efectuată de G, deși concluziile acestuia sunt în opoziție cu obiectivele stabilite chiar de către instanța, deoarece se reține valoarea de circulație la nivelul anului 2007, deși inițial, chiar instanța solicitase stabilirea valorii de circulație a terenului la momentul vânzării (28.11.1996) și actualizarea la zi a acelei sume și nu valoarea de circulație la zi.
A susținut apelantul și că admiterea punctului 3 al cererii modificatoare, prin atribuirea către acesta în natură a imobilului, constituie un titlu de proprietate asupra terenului, în condițiile în care acest teren are deja un proprietar înscris în cartea funciară în baza unui contract de vânzare-cumpărare autentic, necontestat.
În apelul său, pârâtul - a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, singura excepție pe care a ridicat-o, solicitând instanței de apel admiterea acestei excepții, iar ca urmare respingerea acțiunii în revendicare imobiliară astfel cum a fost modificată, ca inadmisibilă față de pârât.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților pe care a ridicat-o prin ambele întâmpinări este o excepție de fond, absolută și peremptorie, iar potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 proc.civ. instanța trebuia să se pronunțe mai întâi asupra acestei excepții care face de prisos cercetarea în fond a pricinii, întrucât la datele când pârâtul a solicitat instanței să se pronunțe asupra acestei excepții, la dosar existau toate dovezile necesare pentru a se putea pronunța asupra excepției invocate și nu mai era nevoie să se mai administreze și alte dovezi în afara celor existente.
Un alt motiv de apel se referă la faptul că în mod greșit instanța de fond a admis numai în parte cererea pârâtului de obligare a reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2103,50 lei, obligându-i pe aceștia numai la plata sumei de 600 lei.
A solicitat a se constata că a cheltuit efectiv această sumă de 2103,50 lei cu expertizele pe care a fost nevoit să le facă datorită faptului că instanța de fond a refuzat să se pronunțe pe excepție înainte de a intra în fondul cauzei - așa cum avea obligația potrivit dispozițiilor art. 137 alin. 1 proc.civ. și a menținut în mod cu totul nejustificat ca pârât în această cauză, astfel că a fost obligat să își facă toate apărările posibile și pe fondul cauzei, a fost nevoit să plătească onorarii de experți, expertiză extrajudiciară pentru a combate susținerile primului expert, onorariu pentru expertul parte care l-a asistat în cea de-a doua expertiză, toate aceste cheltuieli fiind dovedite cu documentele existente la dosar.
La data de 15.01.2009 a fost atașat raportul de expertiză imobiliară efectuat de către expertul, din dispoziția instanței de apel.
La data de 24.03.2009 au fost atașate răspunsurile la obiecțiunile formulate de către părți la raportul de expertiză tehnică imobiliară efectuat în apel.
Prindecizia civilă nr. 641 din 06.05.2009,Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins excepția lipsei de interes a apelurilor declarate de apelanții, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului, precum și de către apelantul -, ca neîntemeiate și a respins apelurile declarate de apelanții, în nume propriu și în calitate de moștenitor al defunctului, precum și de -, împotriva sentinței civile nr. 6558/23.11.2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 B în dosarul nr-, ca nefondate.
A fost admis apelul formulat de către apelantul-reclamant și a schimbat în parte sentința civilă apelată, în sensul că a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului - teren în suprafață de 800, situat În B,-, sectorul 4, cu o valoare de circulație de 474.736 Euro, în echivalent lei, conform cotelor succesorale ale părților, omologând raportul de expertiză imobiliară efectuat de expertul.
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantul, a sumei de 118.684 Euro, în echivalent lei la data plății cu titlu de sultă.
A fost respinsă cererea pârâtului - de obligare a reclamantului la plata sumei de 600 lei, onorariu expert.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Au fost obligați fiecare dintre intimații-apelanți ( și ) la plata a câte 2005 lei către apelantul-reclamant, reprezentând cheltuieli de judecată.
Asupra excepțiilor lipsei de interes invocate de către apelanții-reclamanți față de apelurile exercitate de către pârâții și, tribunalul a constatat că sunt neîntemeiate, având în vedere ca prin motivele invocate de către aceștia din urmă prin apelurile formulate critică dispoziții ale sentinței apelate prin care au fost instituite obligații în sarcina acestora în favoarea apelanților-reclamanți, fiind vorba despre existența unui interes prezent și legitim al acestora de a avea posibilitatea de a critica în apel aceste dispoziții ale primei instanțe.
Asupra apelului formulat de către reclamanți, tribunalul a constatat ca se impune restabilirea prin ieșirea din indiviziune a situației anterioare vânzării respectiv aducerea imobilului, în valoare la masa partajabilă, iar nu a prețului actualizat, astfel cum s-a solicitat în cauză de către apelanții-pârâți, pentru a se respecta dreptul de proprietate al coproprietarilor prejudiciați în sensul că la data partajului urmează a fi avută în vedere valoarea de circulație actuală a imobilului, de la data efectuării partajului, fără a se avea în vedere faptul ca anterior ar fi fost înstrăinat de către unul dintre coindivizari fără acordul celorlalți.
Ttribunalul a constatat ca prin raportul expertiză tehnică efectuat de către expertul a fost stabilită valoarea actuală de circulație a imobilului la suma de 474.736 Euro, iar sulta cuvenită tuturor apelanților-reclamanți fiind de 118.684 Euro, corespunzătoare cotei de 1,4 din acest teren, fără a li se imputa copartajanților o creștere sau o scădere a valorii terenului, cu excepția împrejurărilor care au determinat aceste modificări de valoare din cauze independente de părți.
Faptul că în prezent prețul primit, chiar actualizat, nu s-ar ridica la același nivel cu valoarea actuală de circulație a terenului nu poate fi imputat apelanților-reclamanți care prin modul în care în care terenul a fost înstrăinat au fost prejudiciați, iar respectarea dreptului acestora privind cota de 1/4 nu s-ar putea realiza decât prin această modalitate de evaluare a terenului în cauză.
De asemenea s-a considerat întemeiată și critica apelanților-reclamanți privind modul în care prima instanță a dispus obligarea acestora la plata către apelantul-pârât la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că expertiza tehnică efectuată în cauză la cererea acestuia din urmă nu privea decât raporturile existente între apelanții-reclamanți și pârâții, pârâtul neavând decât calitatea de terț cumpărător, chemat în judecată de către reclamanți doar cu privire la capetele de cerere vizând contractul de vânzare-cumpărare și restituirea terenului în limita cotei reclamanților, iar nu asupra partajului, astfel încât a fost înlăturată această obligație a reclamanților în raport de pârâtul,
Asupra apelului formulat de către pârâții și, tribunalul a constatat că sunt nefondate, având în vedere că sunt nefondate criticile vizând netimbrarea acțiunii principale având ca obiect revendicarea, neluarea în considerare de către prima instanță a cererii reclamanților de renunțare la judecată față de pârâtul, nepronunțarea de către prima instanță asupra cererii de chemare în garanție formulată de către acesta din urmă, precum și modul în care prima instanță a dispus unirea cu fondul cauzei în temeiul art. 137 alin. 2 proc.civa excepțiilor invocate de către pârâți prin întâmpinări, având în vedere ca acțiunea în revendicare nu a fost admisă, nefiind prejudiciați apelanții, prin nesoluționarea cererii de chemare în garanție de asemenea nefiindu-le produs vreun prejudiciu pentru a putea fi criticată de către aceștia.
De asemenea, tribunalul a reținut că în mod corect a stabilit prima instanță ca apărătorul reclamanților nu a avut mandat special de a renunța în numele acestora la cererea vizând pe pârâtul, fiind vorba despre un act de dispoziție care depășea limitele contractului de asistență juridică acordat avocatului acestora, iar soluționarea excepțiilor lipsei de calitate procesuală pasivă și a inadmisibilității acțiunii în anularea contractului de vânzare-cumpărare și a acțiunii vizând revendicarea, a reținut că era dependentă de stabilirea calității fiecăreia dintre părți și de temeinica acțiunii pe fondul său, iar prin analizarea aplicării principiului unanimității și înlăturarea acestuia de la aplicare din această cauză în mod corect de către prima instanță se antama atât soluția asupra excepțiilor, cât și asupra fondului celor două capete de cerere.
Nefondată a fost apreciată și critica vizând greșita respingere ca neîntemeiată a excepției lipsei de calitate procesuală pasivă a pârâtului de către prima instanță, având în vedere ca această excepție a privit exclusiv capetele de cerere vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare și revendicarea imobiliară, iar nu și partajul, precum și critica vizând modul în care a fost respinsă cererea apelanților.", pârâți privind renunțarea la soluționarea cererii reconvenționale, față de poziția procesuală a reclamanților care nu și-au exprimat în mod expres acceptul asupra acestei cereri.
Critica vizând împrejurarea ca motivarea sentinței apelate ar fi străină de obiectul pricinii este nefondată având în vedere ca în mod corect prima instanță s-a considerat învestită din partea reclamanților și cu cererea de a se considera inopozabil față de aceștia contractul încheiat între pârâți.
Criticile din apelul pârâtului au fost apreciate ca nefondate, întrucât s-a constatat ca în mod corect a reținut prima instanță ca în cauză sunt aplicabile regulile recunoscute unanim în practică și doctrină în materia vânzării imobilului aflat în stare de indiviziune, iar aplicarea regulii unanimității în această materie pentru a înlătura posibilitatea coindivizarilor prejudiciați printr-o astfel de vânzare-cumpărare, fără acordul acestora, ar deveni excesivă și ar restrânge accesul acestora la justiție și la valorificarea cotei indivize recunoscută în mod legal și irevocabil.
Critica vizând neobligarea reclamanților la plata către acest pârât a tuturor cheltuielilor de judecată constând în onorariile de expertiză s-a considerat de asemenea nefondată, având în vedere ca acest pârât nu putea contesta valoarea imobilului sub aspectul partajului, ci doar sub aspectul revendicării, împrejurare care însă nu s-a pus în discuția părților, fiind acceptată efectuarea unei expertize de evaluare la cererea acestui pârât, deși privea exclusiv partajul, iar faptul efectuării acestor cheltuieli nu putea astfel imputat reclamanților, un rezultat favorabil în omologarea noii expertizei vizând exclusiv pe pârâții, nefiind îndeplinite condițiile culpei procesuale a reclamanților în raport de pârâtul.
În temeiul art. 274 proc.civ. tribunalul a dispus obligarea fiecăruia dintre intimați, și, la plata a câte 2005 lei către apelantul-reclamant, care a preluat calitatea procesuală de apelant-reclamant conform contractului de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru, timbru judiciar, onorariu de expertiză și onorariu de avocat conform chitanțelor fiscale atașate în apel d e către apelantul-reclamant.
La data de 25.06.2009, -, în termen legal a formulatrecursîmpotriva Deciziei civile nr. 641A/06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a IV a civilă, întemeiat pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 proc. civ. susținând că instanța de apel a încălcat și a aplicat greșit dispozițiile art. 274 alin. 1 proc. civ. atunci când a respins apelul formulat împotriva hotărârii de fond privind obligarea reclamantului de a-i plăti cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat la fond, precum și atunci când nu i-a acordat cheltuielile de judecată efectuate în apel.
A arătat recurentul că deși prin întâmpinare a ridicat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a solicitat de 3 ori admiterea acestei excepții (fila. 68, fila. 72 și fila 105 vol. 1 dosar fond) cu consecința respingerii ca inadmisibile față de mine a acțiunii în revendicare imobiliară astfel cum a fost modificată,instanța de fond nu s-a pronunțat asupra ei așa cum cer dispozițiile art. 137 alin. 1 proc. civ., ci a unit-o cu fondul și l-a menținut în continuare în proces, astfel că în această situație, a fost nevoit să administreze probe în apărarea sa.
A mai arătat că expertiza tehnică a fost ceruta de reclamanți ( și ceilalți) și de pârâții astfel cum rezultă din încheierea din 16.05.2006 de la fila 136 vol. I dosar fond, iar ceea ce a solicitat recurentul, a fost să se efectueze o contraexpertiză care să răspundă la obiectivul stabilit de instanță din oficiu, dar și care să țină cont de situația juridică a terenului la data de 28.11.2006 și de facilitățile existente la gardul terenului.
Prin solicitarea unei contraexpertize la expertiza efectuată de, recurentul nu a făcut altceva decât să își exercite dreptul la apărare în condițiile în care era menținut în continuare în proces în calitate de pârât, iar împotriva lui erau formulate două capete de cerere dintre care unul (nr. 5) solicita obligarea la plata unui echivalent bănesc al terenului la valoarea de circulație.
A mai arătat recurentul că susținerea instanței potrivit căreia aspectul revendicării nu ar fi fost pus în discuția părților, este greșită deoarece capetele de cerere nr. 2 și nr. 5 au fost menținute de reclamanți pe tot parcursul judecății la fond, el a formulat întâmpinare împotriva acestor capete de cerere și le-a combătut, a formulat și concluzii scrise asupra lor, iar în dispozitivul sentinței de fond instanța a respins aceste capete de cerere, or, dacă ele nu ar fi fost puse în discuția părților - așa cum susține instanța de apel - instanța de fond nu ar fi putut să se pronunțe asupra lor.
Arată recurentul că, din moment ce instanța de fond a respins celelalte capete de cerere ale acțiunii principale modificate ca neîntemeiate, printre care se numără capetele de cerere nr. 2 și nr. 5 care erau îndreptate împotriva sa, mai ales că prin capătul de cerere nr. 5 i se cerea să plătească reclamanților un echivalent bănesc stabilit în considerarea valorii de circulație a terenului, este evident că reclamanții au căzut în pretenții față de el - așa cum prevede art. 274 alin. 1 proc. civ..: astfel încât soluția obligării lor la plata cheltuielilor de judecată către recurentul-pârât este perfect legală.
La data de 20.05.2009, pârâtul-apelant a declaratrecursîmpotriva Deciziei civile nr. 64l/06.05.2009 pronunțată în apel d e catre Tribunalul București, solicitând ca în temeiul pct. 5 al art. 304 Cpc, constatând că au fost încălcate norme procedurale ce se sancționează cu nulitate de către art 105, alin. 2, să se dispună casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
A motivat recurentul că prin întâmpinarea depusă în data de 21.03.2006, a solicitat anularea acțiunii introductive de instanța ca și a cererii modificatoare ca insuficient timbrate, însă aceasta excepție nu a fost pusă în discuția părților, reclamanții pârâți nu si-au precizat valoric pretențiile dar, la ultimul termen de judecata, respectiv la data de 23.11.2007, reclamanții au depus o taxa de timbru chiar peste voința judecătorului fondului, fără însă să se cunoască la ce valoare a fost calculată aceasta taxa și daca ea îndeplinește condițiile legale.
Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 proc.civ. recurentul a arătat că instanța de fond, iar apoi instanța de apel s-au aflat în confuzie cu privire la cuprinsul cererii reconvenționale întrucât deși solicitase în mod expres "ieșirea din indiviziune asupra contravalorii imobilului. înstrăinat", instanța de fond a "admis in parte cererea reconvențională" și, cu toate acestea, a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobil, ignorând cu desăvârșire faptul că imobilul aparține altei persoane.
Față de greșita interpretare a cererii reconvenționale, considerăm că și instanța de apel s-a aflat în aceeași confuzie, reținând în considerentele deciziei recurate (fila 7 alin. 3 din decizie) ca: al treilea capăt al acțiunii formulate de reclamanți are același obiect ca si cererea reconvențională ", schimbând astfel natura și înțelesul cererii reconvenționale.
În temeiul pct. 9 al art. 304 Cpc, a solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare instanței de apel, deoarece obiectul dosarului îl putea constitui doar un drept de creanță al comoștenitorilor pentru cota lor din contravaloarea imobilului înstrăinat și nicidecum o restituire ipotetica a imobilului în posesia și proprietatea pârâților.
A mai arătat recurentul că în situația în care cele două hotărâri judecătorești rămân irevocabile, terenul în suprafața de 800 va avea doi proprietari:, în temeiul contractului de vânzare cumpărare și, prin hotărâre judecătorească, ceea ce ar conduce la o situație inadmisibilă din punct de vedere juridic și că ficțiunea juridică a celor două instanțe despre care vorbeam mai sus, a condus practic la ieșirea din indiviziune la nivelul anului 2009, ceea ce a atras după sine stabilirea unei sulte la valoarea de circulație actuala a terenului, soluție nejuridică și inechitabilă pentru recurentul, deoarece sulta acordată la valoarea de circulație de astăzi, depășește de multe ori suma totala încasată de noi la momentul vânzării întregului teren, soluția instanței neproducând o reparație echitabilă ci, din contră, un dezechilibru grav.
Intimatul- reclamant nu a formulat întâmpinare față de cele două recursuri, obiect al prezentei cauze, însă a depus la dosar concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursurilor ca nefondate.
Analizând materialul probator administrat în cauză, văzând criticile formulate prin ambele recursuri și examinând decizia recurata, Curtea urmează a constata că aceasta este în parte nelegală,astfel cum se va arăta în continuare:
Criticile aduse de recurentul prin motivele de recurs pot fi încadrate doar în parte în dispozițiile pe temeiul cărora acesta și-a întemeiat recursul.
Primul motiv de recurs se încadrează în dispozițiile art.304 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit căruia se poate cere modificarea unei hotărâri când instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2 Cod procedură civilă.
Conform acestei norme, se vor declara nule actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcționar necompetent, numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Critica recurentului, întemeiată pe aceste dispoziții legale și care vizează faptul că acțiunea în revendicare, astfel cum ea a fost modificată la punctele 2 și 5 nu este suficient timbrata, nu este fondată, întrucât prin modalitatea în care a fost soluționată cauza sub acest aspect, recurentului nu i s-a creat niciun prejudiciu.
Aceasta deoarece recurentul-pârât a căzut în pretenții în raport cu intimatul reclamant numai sub aspectul soluționării capătului de cerere privind ieșirea din indiviziune, nu și al aceluia având ca obiect revendicarea imobilului, cerere care de altfel nu a fost admisă de instanță.
Cea de-a doua critică a recurentului este întemeiată pe nelegalitatea prevăzută de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă, susținându-se că ambele instanțe, interpretând greșit actul juridic dedus judecății, au schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neandoielnic al acestuia.
În argumentarea acestei susțineri, recurentul arată că instanțele de fond au făcut o confuzie atunci când, deși prin cererea - reconventionala s-a solicitat ieșirea din indiviziune asupra contravalorii imobilului înstrăinat, s-a admis în parte și s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobil.
Această susținere nu poate fi primită de C, întrucât pe de o parte, motivul de modificare prevăzut de dispozițiile legale anterior menționate poate fi invocat atunci când se apreciază că s-a încălcat principiul înscris în art. 969 alin. 1 Cod civil, potrivit căruia convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, ori cererea -“reconventionala cu care a fost investită instanța nu are natura unui astfel de act juridic, iar pe de altă parte, Curtea a constatat că în mod corect judecătorul fondului și-a exercitat rolul activ, în temeiul art. 129 Cod procedură civilă, dând calificare exactă cererii.
Curtea arată că instanța este cea care face caracterizarea acțiunii și nu partea care a introdus-o, nefiind ținută să se orienteze după sensul literar sau juridic al termenilor folosiți, ci după cel pe care reclamantul( pârâtul-reconvențional) a înțeles să-l atribuie acelor termeni, după natura dreptului și scopului urmărit prin exercitarea actiuniii în justiție.
Instanța de recurs apreciază ca legală soluția dată în apel și sub aspectul modalității în care s-a dispus cu privire la ieșirea din indiviziune asupra imobilului, aspect criticat în mod nefondat de recurentul, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Curtea nu poate achiesa la punctul de vedere al acestuia, potrivit căruia greșit i-a fost atribuit în întregime imobilul-teren în suprafață de 800, situat în B, strada - cu, nr. 50 sector 4, în condițiile în care contractul de vânzare-cumpărare nr. 526/1996 încheiat cu pârâtul își produce în continuare efectele juridice.
Aceasta deoarece înstrăinarea realizată de și, care au dispus nu doar de cota lor ideală, ci de întregul bun aflat în indiviziune cu reclamantul-intimat, nu trebuie să aducă atingere acestora din urmă, în condițiile în care nu au ratificat ulterior contractul.
Dacă instanța sesizată cu ieșirea din indiviziune, atribuie la partaj bunul copartasului-vânzător(în speța de față ), contractul rămâne valabil și cumpărătorul devine proprietar exclusiv în mod retroactiv.
Recurentul critică în mod nefondat și faptul că a fost obligat să plătească sultă intimatului-reclamant în raport de valoarea de circulație a terenului stabilită la nivelul anului 2009, ceea ce în opinia sa este inechitabil, întrucât este cu mult mai mare această valoare decât cea încasată la momentul vânzării.
Curtea arată că pentru aplicarea corectă a principiului respectării dreptului de proprietate al coproprietarilor prejudiciati, care nu și-au exprimat acordul la înstrăinare, este echitabil că evaluarea imobilului în litigiu să se realizeze strict prin raportare la concursul dintre cerere și ofertă de la data efectuării partajului și nu prin actualizarea pretului platit coindivizarului-vânzător de terțul-cumpărător la data vânzării.
Numai în raport de valoarea de circulație a bunului la data partajarii se poate face o justă și echitabilă împărțeală, evitându-se păgubirea unora sau altora dintre coindivizari, deoarece această valoare reprezintă o evaluare obiectivă a drepturilor de proprietate asupra unor anumite bunuri, la o anumită dată.
Pe de altă parte,este de precizat ca prețul constituie, in general, o indicație a valorii relative date bunurilor sau serviciilor de către un anumit cumpărător / vânzător,in anumite situații particulare.
Recurentul a criticat soluția instantei de apel, in raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 sub aspectul Cod procedură civilă, sub aspectul neacordării cheltuielilor de judecată.
Solicitarea și implicit acordarea cheltuielilor de judecată, în condițiile art. 274 și următoarele civ Cod Penal se realizează în cazul reclamantului, în funcție de admiterea în tot sau în parte a cererii principale, iar în cazul paratului de respingere a cererilor părții adverse. Temeiul juridic al acordării acestor cheltuieli este culpa procesuala, în sensul că partea care a pus în mișcare sistemul judiciar fără să aibă temei legal, este vinovată că a determinat partea adversă care nu datorează nimic, să realizeze cheltuieli cu apărarea sa procesuala și, în consecință, este ținută să i le acopere. Prin urmare, textul de lege invocat instituie prezumția de culpă procesuala a celui ce cade în pretenții, pentru că dacă debitorul din raportul juridic ce face obiectul judecății și-ar fi respectat obligația, creditorul obligației nu ar fi trebuit să suporte sarcinile pecuniare ale unui proces.
Cu alte cuvinte, pe temeiul răspunderii civile delictuale, partea ce câștiga litigiul are dreptul de a obține de la adversar, în cadrul cheltuielilor de judecată, sumele pe care le-a plătit cu titlu de onorariu de avocat, taxe de timbru, onorariu expertiza (fapta ilicita săvârșită de cel care a pierdut procesul constând în declanșarea litigiului ).
Astfel, se poate observa că decizia instanței asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, depinde de soluția pronunțată pe cererea principală. Prin urmare, cererea pentru acordare a cheltuielilor de judecată are caracter accesoriu, rezolvarea sa depinzând de cea a acțiunii principale.
În cauza dedusă judecății, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant nu a fost admisă în raport de pârâtul.Având în vedere faptul că cererile împotriva acestuia au fost respinse ca neantemeiate, ceea ce înseamnă că nu a căzut în pretenții față de reclamanți, îi sunt datorate cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia soluționării prezentei cauze.
Nu poate fi îmbrățișat punctul de vedere al instanței de apel potrivit căruia pârâtul nu ar fi putut contesta valoarea terenului sub aspectul partajului, ci doar sub aspectul revendicarii, cât timp acesta avea calitate procesuala pasivă în raportul juridic având ca obiect obligarea sa la plata către reclamant a unui echivalent bănesc stabilit în considerarea valorii de circulație a terenului, situație care îl obliga să nu stea în pasivitate procesuala, ci să solicite administrarea unor probe în combaterea pretențiilor reclamantului.
Pentru aceleași considerente, decizia instanței de apel va fi modificată și în sensul înlăturării dispoziției de obligare a intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecata către apelantul-reclamant.
Având in vedere cele ce preced,in temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul paratului, va admite recursul paratului, modificând decizia instanței de apel, in sensul ca va admite apelul acestuia, obligand reclamantul la plata catre paratul a sumei de 2103,5 lei cheltuieli de judecata.
Va fi inlaturata din cuprinsul deciziei recurate dispozitia de obligare a intimatului-parat la plata cheltuielilor de judecata catre apelantul-reclamant, iar celelalte dispozitii ale sentintei apelate si ale deciziei recurate vor fi mentinute.
Cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecata in recurs va fi respinsa ca neantemeiata, intrucat recursul acestuia a beneficiat de scutirea platii taxei de timbru, avand in vedere faptul ca a criticat decizia instantei de apel numai sub aspectul neacordarii cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 641 din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Admite recursul declarat de pârâtul împotriva deciziei civile nr. 641 din 06.05.2009 pronunțată de Tribunalul București -Secția a IV-a Civilă în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Modifică în parte decizia recurată.
Admite apelul pârâtului formulat împotriva sentinței civile nr. 6558/23.11.2007 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă reclamantul la plata către pârâtul a sumei de 2.103,5 lei cheltuieli de judecată.
Înlătură din cuprinsul deciziei recurate, dispoziția de obligare a intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată către apelantul-reclamant.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate și deciziei recurate.
Respinge cererea recurentului de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
-
Red. / Tehnored. / 2 ex.
Secția a IV-a civilă
Jud. apel:,
Președinte:Antonela Cătălina BrătuianuJudecători:Antonela Cătălina Brătuianu, Melania Stanciu, Mihaela
