Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 05 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Pană
JUDECĂTOR 2: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 3: Mihaela Paraschiv
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 945/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și SC NORD SA.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta - reclamantă, personal și asistată de avocat, care depune în ședință publică împuternicirea avocațială nr. -/18.08.2009 și intimatul - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL, reprezentat de consilier juridic, care depune în ședință publică delegație, lipsind intimatul - pârât SC NORD SA.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că prezenta cerere de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, iar intimații - pârâți au fost citați cu copia motivelor de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, constând în istoricul de rol fiscal pentru imobilul situat în B,-, sector 1, precum și practică judiciară, pe care le depune la dosarul cauzei și comunică un exemplar al acestora reprezentantului intimatului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL.
Reprezentantul intimatului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL nu se opune cererii de probatorii formulată de recurenta - reclamantă.
Curtea deliberând, încuviințează proba cu înscrisuri solicitată de recurenta - reclamantă.
Părțile prezente, prin reprezentanți învederează că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Reprezentantul recurentei - reclamante solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 945/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, modificarea în tot a hotărârii recurate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. Continuând, arată că hotărârea recurată nu este motivată în drept, fiind încălcate dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă. De asemenea, arată că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Precizează că prin contractul de împrumut garantat cu ipotecă, autentificat sub nr. 39827/11.11.1939 de Tribunalul Ilfov, Secția notariat, încheiat cu s-a lăsat Societății Generale de Gaz și Electricitate din B, cu destinația de a face plățile către antreprenor. Astfel, arată că împrumutul a fost acordat pentru ca proprietarii terenului să-și edifice pe acesta o construcție, împrumut ce a fost garantat inclusiv cu imobilul ce urma să se construiască. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul intimatului - pârât MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 945/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă și menținerea hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Curtea dispune închiderea dezbaterilor și reține în pronunțare cererea de recurs.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera, față de dispozițiile art. 260 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să dispună amânarea pronunțării asupra cererii de recurs.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de recurs la data de 12.01.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 22R
Ședința publică de la 12 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 945/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și SC NORD SA.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 05.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.01.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberand asupra recursului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 B la data de 16.09.2008 sub nr- reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul B prin Primarul General și SC Nord SA, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie cota indiviză de 1/2 din subsolul imobilului din B,-, sect. 1.
Prin sentința civilă nr. 2114/09.02.2009, pronunțată de Judecătoria Sector 1 B în dosar nr-, s-a respins acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții Municipiul B prin Primar General și SC Nord SA, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, analizând actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civila nr. 618/9.06.1995 Tribunalul București secția a III-a civilă a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâtele SC Nord si Consiliul Local al Municipiului B să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în B,-, parter, sect. 1.
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală pornită de proprietarul neposesor împotriva posesorului neproprietar constituind cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate si presupune având în vedere aceste caracteristici prin raportare la art. 1169 civ dovada dreptului de proprietate al celui care o formulează. Din analiza întregului material probatoriu nu rezulta existența subsolului conform susținerilor reclamantei potrivit cărora imobilul a fost prevăzut din construcție cu subsol..
La data de 11.05.2009, reclamanta a declarat apel în termen împotriva sentinței civile nr. 2114/09.02.2009 pronunțată de Judecătoria Sector 1 B, criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
"În fapt: prin cererea de chemare în judecată a solicitat ca pârâții Municipiul B prin Primarul General și " Nord SA, să fie obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie cota indiviză de 1/2 din subsolul imobilului din B,-, sector 1 motivat de următoarele:
În anul 1939 cu actul de vânzare-cumpărare autentificat cu procesul verbal nr. 39827/11.11.1939 autorul apelantei-reclamante, a dobândit în indiviziune cu. de la Societatea Generală de Gaz și Electricitate (unde lucrau ca funcționari), parcela nr. 27 în suprafață de 321 mp, situată în B, Parcul (. ),-.
Ulterior, între cei doi coindivizari, și Societatea Generală de gaze și Electricitate SA a intervenit contractul de împrumut cu ipotecă autentificat sub nr. 39827/11.11.1939 prin care aceștia contractau un împrumut în cuantum de 739.500 lei pentru edificarea pe terenul indiviz de 321 mp a unei construcții formată din subsol, parter și etaj. În acest sens a fot emisă de către Primăria Mun. B, autorizația de construire nr. 49J/07.10.1940 pentru edificarea unei construcții compusă din subsol, parter si etaj.
După edificarea construcției, autorului acesteia, i-a revenit in proprietate parterul imobilului, păstrându-se starea de indiviziune cu privire la subsolul imobilului și la suprafața de teren de 321 mp.
Prin relațiile fumizate de către Direcția de Impozite si Taxe a Sectorului 1 B, la matricola suburbiei 8E, poziția 182, pentru imobilul din-, parter, compus din construcție si teren în suprafață de 160 mp, a figurat înscris numitul până în anul 1971 când imobilul a fost expropriat în baza Decretului nr. 535/1970 apreciindu-se că este motiv de utilitate publică "necesitatea asigurării de către stat a unor spații de locuit adecvate unor funcții de conducere din aparatul de partid și stat."
Prin sentința civilă nr. 618/09.06.1995 pronunțată de către Tribunalul București Secția a III a civilă in dosarul nr. 3199/1995 prin admiterea acțiunii În revendicare imobiliară, apelantei-reclamante din prezenta cauza i-a fost retrocedat în natură imobilul din-, parter compus din construcție si cota indiviză de teren cu excepția cotei indivize de 1/2 din sub solul imobilului.
Face precizarea că deși imobilul era prevăzut din construcție cu subsol, actele de proprietate cu care și-a justificat calitatea procesuală activă in fața Tribunalului București nu menționau existența subsolului construcției. Ulterior pronunțării acestei hotărâri a reușit să obțină de la Serviciul Acte Administrative autorizația de construire a imobilului din care rezultă că autorul său în indiviziune cu deținea și subsolul imobilului.
Acestea au fost rațiunile care au condus la formularea cererii de chemare în judecată.
Fără să țină cont de probatoriul administrat in cauză, instanța de fond a respins acțiunea cu motivarea că "din întregul material probatoriu nu rezulta existenta subsolului".
Or, apelanta reclamanta a probat dreptul său de proprietate cu actele de proprietate ale autorului său, respectiv: I) actul de vânzare-cumpărare autentificat cu procesul verbal nr. 39827/11.11.1939 din care rezulta că a dobândit în indiviziune cu. de la Societatea Generală de Gaz și Electricitate (unde lucrau ca funcționari ), parcela nr. 27 în suprafață de 321 mp, situată în B, Parcul (. ),-; 2) Autorizația de construire nr. 49J /07.10.1940 emisă de Primăria Mun. B în care se observă că s-a autorizat edificarea construcției compusă din subsol, parter si etaj; Cererea pentru emiterea autorizației înregistrată la Primăria Mun. B - serviciul cadastru sub nr. 92 J/01.11.1938 în care se specifica ce lucrări sunt solicitate la autorizare, respectiv subsol, parter si etaj precum si schița anexată acestei cereri În care se observă subsolul imobilului.
În completarea probatoriului, la fond s-a efectuat o expertiza tehnică construcții de către expert care a identificat subsolul imobilului demonstrându-se în acest fel că imobilul are în compunerea sa inițială și subsol care există și în prezent.
Instanța de fond a înlăturat fără nici o justificare acest probatoriu pronunțând astfel a hotărâre nelegală motiv pentru care solicită admiterea prezentului apel.
În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.282 si urm. din Codul d e Procedura civilă."
Prin decizia civila nr. 945/26.06.2009 pronuntata de Tribunalul B - Sectia a V-a Civila apelul a fost respins ca nefondat.
Pentru a hotari astfel instanta de apel a retinut urmatoarele:
"Prima instanță a reținut corect situația de fapt în cauză privind redobândirea de către reclamantă a dreptului de proprietate asupra parterului imobilului situat în B,-, parter, sect. 1 prin hotărâre judecătorească.
În ceea ce privește prezenta cerere de revendicare a cotei de din subsolul aceluiași imobil, Tribunalul reține că într-adevăr apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra acestei cote în patrimoniul autorului sau în momentul preluării abuzive a imobilului.
Astfel, imobilul a fost preluat de stat prin Decretul de expropriere nr. 535/1970 în a cărui anexă (la nr. 31) este trecut ca titular al dreptului de proprietate asupra imobilului expropriat autorul reclamantei,. În această anexă la rubricile "adresa imobilului ce se expropriază" este trecut imobilul din-, apartamentul 1, parter. De asemenea, Tribunalul mai reține că din actele dosarului, rezultă că autorul reclamantei și au dobândit prin credit - vânzare - cumpărare terenul de 321 mp, în cote egale, iar din contractul de împrumut garantat cu ipoteca (fila 20 dosar) rezulta că cei doi coproprietari ai terenului au contractat un împrumut pentru efectuarea unei construcții pe această parcelă. Acest înscris nu conține însă nicio precizare privind compunerea construcției ce se va edifica.
Autorizația de construire depusă (fila 29) face dovada că vânzătorul terenului Direcția Generală de Gaze și Electricitate a obținut autorizarea în construirea imobilului compus într-adevăr din subsol, parter, etaj.
Dar din niciun act aflat la dosar nu rezultă că autorul reclamantei a dobândit un drept de proprietate asupra subsolului, sau că între acesta și celălalt coindivizar a intervenit un partaj asupra construcției prin care autorul reclamantei să fi obținut o cotă parte din subsol. Hotărârea judecătorească (fila 53 dosar fond) este declarativă și nu constitutivă de drepturi și se referă la parter.
Față de aceste considerente, reținând că apelanta nu face dovada existenței în patrimoniul autorului la momentul preluării abuzive a imobilului în compunerea solicitată, în temeiul art.296 pr.civ. Tribunalul va respinge apelul ca nefondat."
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, invocand urmatoarele:
"Un prim aspect este acela că hotărârea recurată nu este motivă în drept, astfel fiind încălcate disp. art. 261 alin. 1 pct. 5, Cod proc civ.
Analizând considerentele deciziei civile recurate se observă că instanța de apel nu a indicat nici un temei de drept al soluției adoptate și care să dovedească textele legale pe care și-a întemeiat soluția, modul cum au fost acestea interpretate și aplicate. O astfel de situație este de natură a face imposibilă cunoașterea raționamentului juridic, eventualele sale erori de interpretare și de aplicare a legii, precum și stabilirea unei corespondente între temeiurile de drept și consecințele juridice pe care acestea le-ar presupune. În aceste condiții controlul judiciar nu poate fi exercitat sub aspectul verificării încălcării sau aplicării greșite a legii. Sancțiunea lipsei unui temei legal în fundamentarea soluției adoptate este prevăzută de art. 304 pct. 9 teza ICp roc civ, ca motiv care conduce la admiterea recursului.
Motivarea în fapt și în drept a hotărârilor judecătorești este o condiție de valabilitate a acestora (dispozițiile art. 261 proc civ. fiind imperative și nu dispozitive) și constituie o garanție a unui proces echitabil, cu respectarea obligației de respectare a dreptului la apărare, care impune la rândul său ca orice soluție a unei instanțe să fie motivată.
Un alt aspect este acela că, în mod greșit, se reține de către instanța de apel faptul că "apelanta reclamantă nu a făcut dovada existenței dreptului de proprietate asupra acestei cote în patrimoniul autorului sau în momentul preluării abuzive a imobilului."
Instanța de judecată are ca obligație esențială (art. 129 c proc civ) să stăruie pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză și stabilirea, pe baza probelor administrate, a faptelor și aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În speță hotărârea nu este nici temeinică și nici legală, actele deduse judecății fiind interpretate greșit, cu schimbarea înțelesului vădit neîndoielnic al acestora (încălcând art. 304 pct. 8 proc civ).
Cu cererea nr. 49J/31.10.1938, Societatea Generală de Gaz și Electricitate din B, solicită aprobarea de a construi pe proprietatea mea din strada Q, grupul 18, nr. 27 construcțiile formate din subsol, parter și etaj, precum și împrejmuire, conform planurilor anexate.
Referitor la aceasta, arăt că prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 39827/11.11.1939, de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat și transcris în registrul de transcripțiuni sub nr. 17095/11.11.1939, numiții (autorul subsemnatei) și, au dobândit în indiviziune și cu drepturi egale parcela nr. 27, în suprafață de 321 mp situată în B, Parcul (. )-, identificată cu nr. 27, de la Societatea Generală de Gaz și de Electricitate din B ().
Prin contractul de împrumut garantat cu ipoteca, autentificat sub nr. 39827/11.11.1939, de Tribunalul Ilfov, Secția Notariat, încheiat cu, numiții și, în mod solidar, în calitate de "debitori", "declară că pentru facerea unei construcții" pe terenul proprietatea acestora, situat în B, Parcul,-, pe parcela cu nr. 27, au împrumutat suma de 739.500 lei, pe care au lăsat-o în mâinile Societății Generale de Gaz și Electricitate din B cu destinația de a face plățile către antreprenor.
La cererea formulată de societate în anul 1938, s-a eliberat autorizația de construire nr. 49J/07.10.1940, în baza căreia s-au executat construcțiile pentru care a fost contractat împrumutul. Societatea a obținut autorizația și a lucrat ca mandatar al celor doi debitori pentru plata antreprenorului, având mandat irevocabil în acest scop .
Conform art. 6 din acest contract de ipoteca, pentru garantarea împrumutului debitorii declara în mod expres că prin acest act constituie ipoteca de prim în favoarea Societății De Gaz și Electricitate din B SA, "asupra întregului imobil, teren și construcțiuni", proprietatea acestora.
De asemenea, în art. 12 din contract, se specifică următoarele: "în caz de înstrăinare voluntară sau forțată a imobilului - afară de transmisiuni succesorale - de către subscrisul debitor, înainte de plata integrală a împrumutului, toate ratele și sumele datorate, în baza prezentului contract, devin imediat și anticipat exigibile.".
Ori, din interpretarea acestor articole ale contractului de împrumut, reiese cu claritate faptul că acest împrumut a fost acordat pentru ca proprietarii terenului să-și edifice pe acesta o construcție, împrumut ce a fost garantat inclusiv cu imobilul ce urma să se construiască. Ori este îndeobște recunoscut faptul că nu poți constitui o garanție reală (ipoteca) decât în calitate de proprietar. Concluzia logică este aceea că cei doi codebitori au devenit proprietarii construcției, chiar dacă aceasta a fost autorizată de societatea respectivă care a lucrat ca mandatar al debitorilor și dezvoltător al proiectului.
Dreptul acestora de proprietate asupra construcției a fost recunoscut de către, având în vedere că articolul 12 din contract vorbește despre vânzarea unui bun viitor, ori dreptul de a vinde un bun (în dreptul civil) aparține doar proprietarului bunului respectiv.
În această situație, este cert că numiții erau proprietari ai construcției ce urma a fi edificată în baza autorizației nr. 49J/1940 pe terenul situat în B, Parcul,-, pe parcela cu nr. 27.
Într-adevăr, așa cum a reținut și instanța, în contractul de împrumut nu se descrie construcția ce urma a fi edificată pe teren, dar aceasta, deoarece la data la care a fost încheiat contractul de împrumut nu era încă eliberată autorizația de construire și nu se putea descrie componența unui imobil înainte de a fi autorizat.
În ceea ce privește afirmațiile instanței precum ca autorizația de construire face doar dovada că vânzătorul terenului a obținut autorizarea în construirea imobilului compus din subsol, parter, etaj, arăt faptul că aceasta a fost emisă pe numele vânzătorului terenului din următoarele motive: în data de 19.10.1938, a fost înregistrată la Registratura Generală a Primăriei Sectorului I, cererea privind eliberarea unei autorizații de construire pentru edificarea unei construcții compusă din subsol, parter și etaj + împrejmuire, conform planurilor ce au fost anexate (exista plan autorizat pentru subsol), de către Societatea Generală de Gaz și Electricitate din B, pe terenul proprietatea acesteia din str. Q, grupul 18, parcelarea - parcela nr. 27.
Această cerere a fost formulată de către Societatea Generală de Gaz și Electricitate din B, având în vedere că la acea dată această instituție era proprietara terenului sus menționat.
Ulterior, în anul 1939, Societatea Generală de Gaz și Electricitate din B vinde terenul către numiții și P, iar autorizația se eliberează în anul 1940, pe numele fostului proprietar, deoarece în numele acestuia fusese formulată cererea pentru eliberare și acesta dezvolta în numele debitorilor proiectul imobiliar.
Autorizația nr. 49J/07.10.1940, a fost eliberată pentru construcția unui corp de clădire cu subsol, parter, etaj, plătindu-se pentru fiecare în parte taxele de construcție.
O dovadă în plus a faptului că autorul meu, a fost proprietar și al subsolului, este și procesul-verbal nr. 746 pentru impunerea veniturilor din proprietățile clădite pentru perioada de recensământ 1942-1946, unde la rubrica descrierea imobilului este menționat: casa de locuit tip cu subsol, parter și etaj. era în comun cu proprietarul.
De asemenea, exista depus la dosarul cauzei și un certificat de grefă, în care se arată faptul că a fost radiată ipoteca instituită asupra imobilului ca urmare a achitării în integralitate a împrumutului ce a fost acordat de către. Radierea ipotecii, astfel cum rezulta din certificatul din 14.12.194, dovedește faptul că dreptul de proprietate al celor doi debitori nu mai era afectat de nici o sarcină.
Faptul că la momentul preluării în baza Decretului 535/1970, în anexa la rubricile "adresa imobilului ce se expropriază" este trecut imobil din-,. 1, parter, fără să fie trecut și subsolul, nu este decât o dovadă a unei preluări abuzive, fără titlu, de către Stat a imobilului respectiv.
Este de notorietate faptul că la vremea respectivă preluările în fapt erau mult mai ample și includeau toate anexele unei gospodarii, subsoluri și mansarde, în acte descrierea imobilelor preluate fiind destul de vaga și necuprinzând toate corpurile de clădiri.
Omisiunea de a fi trecut în anexa de preluare a imobilului și subsolul nu are drept consecință faptul că autorul meu nu a avut în proprietate această parte a clădirii.
Este inexplicabil cum în baza unora și acelorași acte sunt considerată proprietară a apartamentului de la parter, acțiunea mea în revendicare fiind admisă, iar apoi mi se refuza recunoașterea drepturilor pentru subsolul imobilului, deși instanța constată că imobilul a avut subsol prin construcție (în acest sens fiind făcută dovada cu expertiza tehnică specialitatea construcții, cu planurile autorizate și cu însăși autorizația de construire). Mergând pe logica instanței, printr-un raționament dus la absurd, ar însemna că subsolul nu aparține nici debitorilor, pentru ca a fost autorizat pe numele vânzătoarei, nici acesteia din urma, întrucât a fost realizat pe cheltuiala debitorilor. O astfel de situație contravine însă principiilor accesiunii imobiliare conform căreia proprietarul terenului este prezumat ca proprietar al construcției până se dovedește contrariul. În speță, nu numai că nu s-a dovedit contrariul, ci s-a dovedit chiar că lucrările au fost efectuate pe proprietatea debitorilor și pe cheltuiala acestora, contractând în acest sens un împrumut de la societatea vânzătoare a terenului care s-a comportat în continuare doar ca mandatară a acestora și creditoare cu garanție reală sub forma ipotecii asupra imobilului care devenea, pe măsura edificării, proprietatea debitorilor.
Înțelesul și implicațiile juridice ale actelor juridice care au făcut obiect al cercetării judecătorești au fost greșit interpretate, fiind înlăturat înțelesul vădit neîndoielnic al acestora, ceea ce a condus la o hotărâre nelegală și netemeinică, care nu respecta adevărul în cauză.
Față de cele expuse și față de dispozițiile art. 480.civ. dreptul de proprietate al cărui titular a fost autorul meu, transmis prin succesiune către mine, este cel care permite admiterea acțiunii, astfel cum a fost formulată, cu privire la lăsarea în deplină proprietate și liniștită posesie dreptului de proprietate asupra cotei de din subsolul clădirii.
Astfel, din coroborarea tuturor acestor probe aflate la dosarul cauzei, rezultă indubitabil că autorul meu a fost proprietar atât al apartamentului nr. 1 de la parter, precum și a subsolului imobilului respectiv.
De altfel, vă a reține și atitudinea constantă a pârâților care nu au formulat întâmpinare și nu au propus probe, ceea ce dovedește acceptarea de către aceștia a justeței cererii mele și lipsa oricărei opoziții față de aceasta."
Analizand lucrarile dosarului, curtea retine urmatoarele:
Din probele administrate in cauza rezulta ca imobilul constructie din B,-, sect. 1 are in compunere si subsol.
Din actele care fac dovada proprietatii autorului reclamantei asupra imobilului rezulta ca acesta a dobandit impreuna cu terenul de la adresa mentionata, fiecare dintre acestia avand o cota de asupra terenului.
Totodata, pe acest teren a fost edificata constructia existenta in prezent, compusa din subsol, parter si etaj. Or, in conditiile in care nu s-a facut nici o proba contrara, iar dreptul de proprietate asupra constructiei a fost dobandit ca efect al accesiunii imobiliare artificiale, urmeaza a se aplica prezumtia prevazuta de art. 492.civ. in sensul ca ambii proprietari ai terenului au devenit si proprietari ai constructiei, in aceesi cota in care erau si proprietari ai terenului, respectiv in cota de fiecare.
Din probele administrate rezulta ca, ulterior, intre cei doi coproprietari a intervenit o intelegere in sensul ca apartamentul de la parter a figurat in proprietarea exclusiva a autorului reclamantei, iar apartamentul de la etaj a figurat in proprietatea exclusiva a numitului.
Nu rezulta insa din probe ca asupra subsolului sa fie intervenit vreo intelegere intre proprietari in sensul partajarii acestuia sau atribuirii lui deplina proprietate doar unuia dintre acestia. Ca urmare, in lipsa unei probe contrare, se poate prezuma ca subsolul a ramas in coproprietatea celor doi mentionati mai sus, in cote de fiecare.
Ulterior, apartamentul apartinand autorului reclamantei a fost expropriat prin decretul 535/22.12.1970. constructiei nu a fost mentionat in anexa la decretul de exproprietare mentionat, insa acesta a fost preluat in fapt de catre stat, dovada in acest sens fiind imprejurarea ca, ulterior exproprierii, autorul reclamantei nu a mai figurat in rolul fiscal ca fiind proprietar sau coproprietar al vreunei parti din constructie sau teren. De altfel, in ceea ce priveste terenul, nici acesta nu a fost mentionat expres in anexa la decretul de expropriere, insa a facut obiectul exproprierii potrivit dispozitiilor normative cuprinse in decret.
In plus, ca regula, subsolul unei cladiri apartinand mai multor proprietari, prin functia pe care o indeplineste, constituie parte comuna a cladirii, fiecare dintre proprietarii spatiilor aflate in proprietate exclusiva avand si cota parte corespunzatoare din dreptul de proprietate asupra partilor comune ale imobilului. Ca atare, cota parte din partile comune ale constructiei corespunzatoare dreptului de proprietate asupra apartamentului de la parter ce a apartinut autorului reclamantei trebuie sa urmeze soarta bunului principal, respectiv soarta apartamentului de la parter.
Mai mult, in prezenta cauza, din raportul de expertiza realizat in fata primei instante rezulta ca bucataria apartamentului aflat la parterul constructiei este situata la subsolul constructiei. Totodata, din acelasi raport de expertiza rezulta ca pentru proprietarul parterului accesul in subsol se face prin propriul apartament, in timp ce pentru proprietarul apartamentului de la etaj accesul in subsol se realizeaza din exterior, situatie care confirma imprejurarea ca subsolul cladirii a fost astfel conceput incat sa permita folosirea subsolului de catre proprietarii ambelor apartamente din cladire, ceea ce intareste prezumtia ca subsolul a apartinut in coproprietate ambilor proprietari ai constructiei si terenului pe care constructia este edificata.
In consecinta, fata de cele retinute, curtea constata ca in mod eronat instanta de apel a interpretat actele de proprietate depuse la dosar si in mod eronat a aplicat in cauza dispozitiile legale retinand ca autorul reclamantei nu ar fi dobandit un drept de proprietate asupra subsolului.
Ca atare, curtea constata ca este justificata cererea reclamantei de obligare a paratului la lasarea in proprietate a cotei parti din subsol aferente apartamentului de la parterul imobilului, cu atat mai mult cu cat paratul, in executarea hotararii prin care s-a dispus restituirea apartamentului de la parter, a emis dispozitia nr. 1405/1995 prin care a inteles sa execute hotararea numai in ceea ce priveste strict parterul imobilului, fara a tine seama de partile in folosinta comuna pe care le avea in posesie si care erau aferente apartamentului de la parter si fata a tine macar seama de imprejurarea ca una din dependintele apartamentului de la parter - bucataria - este situata la subsolul constructiei. Totodata, dispozitia sus-mentionata a fost modificata prin dispozitia 1796/1995, dispunandu-se restituirea si a cote de teren aferente, fara insa a se mentiona si cota aferenta din partile comune ale imobilului.
Insa, in ceea ce priveste determinarea in concret a cotei ce revine reclamantei din partile de folosinta comuna ale imobilului si implicit asupra subsolului, aceasta nu poate fi determinata de instanta in raport cu paratul, ci cu celalalt coproprietar al imobilului, respectiv proprietarul apartamentului de la etaj. Cum in prezenta cauza acesta nu a fost chemat in judecata, pentru ca drepturile acestuia sa nu fie prejudiciate, instanta va determina doar generic cota de drept asupra subsolului ce face obiectul litigiului prin sintagma "cota parte din subsol aferenta apartamentului de la parter".
In consecinta, curtea va admite recursul si, modificand in tot decizia recurata, va admite apelul si, schimband in tot sentinta apelata, va admite actiunea in parte si va obliga paratele sa lase reclamantei in deplina proprietate si linistita posesie cota-parte din subsolul imobilului din B,-, sector 1, aferenta apartamentului de la parterul imobilului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr. 945/26.06.2009, pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și SC NORD SA.
Modifică în tot decizia pronunțată în apel în sensul că:
Admite apelul: schimbă în tot sentința pronunțată în sensul că:
Admite acțiunea în parte.
Obligă petentele să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie cota-parte din subsolul imobilului din B,-, sector 1, aferentă apartamentului de la parterul imobilului.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astazi, 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - -
GREFIER
- -
Red. MS/Tehnored. AP
2 ex. / 18.02.2010
Secția a V-a civilă/Jud. apel:,
Opinie separată în sensul respingerii recursului ca nefondat.
Președinte:Silvia PanăJudecători:Silvia Pană, Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv
