Jurisprudenta revendicare imobiliară. Încheierea /2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică de la 28 ianuarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Georgeta Stegaru
JUDECĂTOR 2: Andreea Vasile
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta pârâtă SC & SA împotriva sentinței civile nr. 863/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelanta pârâtă SC & SA prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.13/2009, aflată la fila 20 din dosar, intimata - reclamantă, personal și intimații - reclamanți, prin mandatar, cu procură aflată la filele 54, 58 și 59 din dosarul de apel.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentantul apelantei - pârâte SC & SA depune în scris și formulează oral cerere de suspendare a judecății dosarului de față, în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, cu termen de judecată la 10.02.2005. Apreciază că de soluția ce se va pronunța în acest dosar depinde soluția din această cauză. Arată că prin acțiunea ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă, s-a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate al intimaților - reclamanți. În susținerea acestei cereri depune certificat de grefă eliberat la data de 26.01.2010 în dosarul nr. nr- aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă.
Mandatarul intimaților - reclamanți, apreciază că este imorală cererea părții adverse și arată că se opune admiterii cererii de suspendare formulată în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă.
Intimata - reclamantă, personal achiesează la concluziile formulate de către mandatarul intimaților - reclamanți,.
Mandatarul intimaților - reclamanți, arată că se încearcă tergiversarea cauzei de către apelanta - pârâtă și subliniază că intimații - reclamanți sunt proprietarii acestui teren.
Curtea deliberând cu privire la cererea de suspendare a judecării prezentei cauze în temeiul art.244 pct.1 Cod procedură civilă formulată de către apelanta - pârâtă, o apreciază ca neîntemeiată și o respinge, în considerarea pe de o parte a caracterului facultativ al suspendării în baza art.244 pct.1 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, apreciind că prin raportare la limitele devoluțiunii determinate de motivele de apel concret formulate, soluționarea apelului pendinte nu depinde de existența unui drept ce s-ar stabili în litigiul la care apelanta - pârâtă face referire.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC & SA solicită încuviințarea probei cu înscrisuri și expertiza topografică.
În ceeace privește proba cu înscrisuri, precizează că dorește să dovedească că firma nu este posesorul terenului, ci doar un simplu detentor precar.
Totodată, arată că expertiza topografică trebuie să stabilească dacă există identitate între terenul revendicat de către reclamanți și cel deținut de pârâtă. Precizează că obiectivul expertizei solicitate este acela de a se stabili dacă din actele existente rezultă că autorii reclamanților au deținut terenul pe care îl revendică în acest moment.
Mandatarul intimaților - reclamanți, învederează că toate probele se află deja la dosarul cauzei și formulează concluzii de respingere a probei cu înscrisuri și a probei cu expertiză topografică, probe ce au fost solicitate de partea adversă.
De asemenea, apreciază că prezenta cale de atac este recursul, în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001, față de care există doar două stadii procesuale în litigiile întemeiate pe acest act normativ, respectiv: fond și recurs.
La interpelarea Curții, în sensul de a preciza valoarea terenului, mandatarul intimaților - reclamanți arată că aceasta nu are relevanță, atâta timp, cât Legea nr. 10/2001 prevede calea de atac a recursului.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC & SA, potrivit dispozițiilor art.281 Cod procedură civilă și a împrejurării că prezenta cauză are ca obiect acțiunea în revendicare și nu este o acțiune întemeiată în baza Legii nr. 10/200, apreciază că prezenta cale de atac este apelul.
Curtea deliberând asupra calificării prezentei căi de atac, constată că obiectul litigiului îl constituie acțiunea în revendicare de drept comun, formulată de către reclamanți ca și proprietari ce au dobândit această calitate în temeiul Dispoziției nr. 8662/2007 emisă de Primăria Municipiului B, în condițiile Legii nr. 10/2001, îndreptată împotriva apelantei - pârâte, în legătură cu care s-a susținut că ocupă terenul ce face obiectul deciziei.
Luând act de valoarea terenului revendicat, astfel cum rezultă din expertiza efectuată la data de 27.06.2008, respectiv 39.768.600 lei și de împrejurarea că, potrivit art.2821Cod procedură civilă este suspendată calea de atac a apelului numai în situația litigiilor a căror valoare este de sub 100.000 lei, apreciază că este apel calea de atac căreia îi este supusă hotărârea în care Tribunalul Bucureștis -a pronunțat ca instanță de fond și nu recurs, astfel cum s-a susținut de către intimații - reclamanți.
Mandatarul intimaților - reclamanți învederează că părțile pe care le reprezintă nu înțeleg să mai solicite alte probe.
Curtea, deliberând cu privire la probele solicitate de către apelanta - pârâtă, apreciază că proba cu înscrisuri pe aspectul legat de statutul apelantei - pârâte de locatar al imobilului revendicat, nu sunt utile soluționării cauzei, în condițiile în care acest statut al apelantei - pârâte este stabilit prin sentința apelată și nu este contestat de vreuna dintre părți.
În ceeace privește stabilirea prin expertiză a amplasamentului terenului revendicat, raportat la cel ocupat de apelanta - pârâtă, Curtea apreciază că probatoriul existent la dosar cu privire la acest aspect este suficient, fiind depusă chiar și expertiza extrajudiciară (la care apelanta - pârâtă a făcut anterior referire în litigiu) și în care s-a stabilit amplasamentul terenului intimaților - reclamanți, raportat la terenul ce aparține locatorului SC SA.
Față de cele anterior reținute, Curtea apreciază că nu se mai justifică administrarea unei noi expertize pe același aspect.
Cât privește stabilirea împrejurării dacă autorii intimaților au deținut teren pe același amplasament ce le-a fost atribuit în proprietate în condițiile Legii nr. 10/2001, Curtea apreciază că nu este unul care să intereseze soluționarea litigiului de față, litigiu în care nu se dezbate legalitatea actului de stabilire a dreptului de proprietate.
Pentru motivele anterior expuse, Curtea va respinge solicitarea de probe formulată de apelanta - pârât, prin reprezentant.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC & SA arată că identitatea terenurilor nu a fost stabilită. Totodată, învederează că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a părții pe care o reprezintă, subliniind că aceasta nu are calitatea de posesor neproprietar, ci de detentor precar.
Curtea, deliberând, dată fiind poziția de apelantă a SC & SA, care înțelege să invoce această excepție, o califică ca motiv de apel d e ordine publică, urmând a fi soluționată odată cu apelul.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat și nici probe de administrat, acordă cuvântul cu privire la cererea de apel.
Reprezentantul apelantei - pârâte SC & SA solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 863/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, a căror dovadă o va depune în situația în care instanța va dispune amânarea pronunțării.
Intimata - reclamantă, personal solicită respingerea apelului promovat de către partea adversă, cu cheltuieli de judecată.
La interpelarea Curții, mandatarul intimaților - reclamanți, învederează că nu are studii juridice.
Curtea, având în vedere că mandatarul intimaților - reclamanți, nu are studii juridice, constată că acesta nu are dreptul să pună concluzii orale în fața instanței, putând însă depune concluzii scrise.
Mandatarul intimaților - reclamanți, învederează că nu solicită amânarea pronunțării, ci respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea apelantei - pârâte să facă dovada cheltuielilor de judecată solicitate, urmează a dispune amânarea pronunțării asupra cererii de apel.
DISPUNE:
Amână pronunțarea asupra cererii de apel la data de 04.02.2010.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 33A
Ședința publică de la 4 februarie 2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - - -
JUDECĂTOR - - -
GREFIER - - -
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de către apelanta pârâtă SC & SA împotriva sentinței civile nr. 863/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații reclamanți,.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.01.2010 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.02.2010, când, în aceeași compunere, a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra apelului civil de față:
Prin cererea pe rolul Judecătoriei sectorului 2 B sub nr. 1122/300/30.01.2008, reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC SA au solicitat obligarea pârâtei să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul teren în suprafață de 9480 mp situat în B,-, sector 2, dar și obligarea acesteia la plata de daune moratorii de 5000 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu data introducerii cererii de chemare în judecată și până la eliberarea terenului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a arătat în esență că reclamanții sunt proprietarii terenului situat în B,-, sector 2, imobilul fiind dobândit în baza Legii 10/2001, conform dispoziției 8682/27.08.2007 emisă de Primăria Municipiului B și a Protocolului de predare preluare nr. 18365/3.09.2007 emisă de Consiliul General al Municipiului B -; imobilul are nr. cadastral 16769 înscris în CF cu nr. 76534 localității B sector 2.
Pârâta posedă terenul și îl folosește fără a deține vreun titlu de proprietate sau alt titlu locativ, anterior imobilul fiind proprietate de stat și ocupat inițial de SC SA aflată sub autoritatea Consiliul General al Municipiului
De asemenea s-a susținut că pârâta refuză să elibereze terenul.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 480.civ.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată, pentru considerentul că deține terenul situat în B,-, sector 2 în calitate de locatar, în baza contractului de locațiune din data de 2.12.2005 încheiat cu SA.
Terenul situat la adresa sus menționată se află - în susținerea pârâtei - prin efectul Legii în proprietatea SC SA, fostă societate de stat, actualmente privatizată, având capital integral privat, respectiv în temeiul art. 20 alin. 2 din Legea 15/1990.
Terenul este deținut de SC SA fiind evidențiat în patrimoniul său în baza deciziei consiliului popular al Municipiului B nr. 425/31.03.1972, a deciziei consiliului popular al Municipiului B nr. 411/30.03.1973 și a cererii de transfer a fondurilor fixe eliberată de Consiliul Popular al Sectorului 2 B din 29.01.1989. Astfel, SC SA are în proprietate și terenul situat în Municipiului B-, sector 2 fiind în curs eliberarea titlului de proprietate în baza HG 834/1991, iar în această calitate SA a încheiat contractul de locațiune din data de 2.12.2005 cu, în calitate de locatar, având ca obiect folosința terenul situat în municipiului B-, sector 2.
Pe de altă parte, a arătat pârâta, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei - respectiv dispoziția de restituire și protocolul de predare preluare - nu există nici un fel de referire la terenul situat în-, sector 2, ci aceste documente se referă la un teren situat la adresa str. - - Fabrica de fără număr, sector 2 iar în încheierea de intabulare se menționează imobilul din-, sector 2.
Acest aspect, precum și alte motive, fac obiectul cercetării judecătorești în cadrul dosarului - al Judecătoriei sectorului 5 B prin care se solicită constatarea nulității absolute a dispoziției de restituire și protocolului de predare primire.
La solicitarea pârâtei, care a contestat valoarea provizorie stabilită de reclamanți, instanța, în temeiul dispozițiilor alt. 5 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cuprinse în Ordinul nr.780/C/1999 al Ministrului Justiției,s-a dispus efectuarea unei expertize tehnice evaluatorii a imobilului revendicat, stabilindu-se de către expert o valoare de piață de 39.768.600 lei.
Prin sentința civilă nr.7510/10.09.2008, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 2 B și s-a declinat competența de soluționare a cauzei civile având ca obiect revendicare, privind pe reclamanții, și și pe pârâții A, în favoarea Tribunalului București - Secția Civilă.
După declinare, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr. 38664/2008.
La data de 17.04.2009, pârâta &, a formulat cerere prin care a solicitat suspendarea judecății cauzei, în temeiul art. 244 punctul 1.proc.civ. până la soluționarea definitivă și irevocabilă a pricinii ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a Civilă (în care s-a solicitat constatarea nulității absolute a Dispoziției de restituire nr. 8682/2007 emisă de și a protocolului de predare-preluare a terenului nr. 18365/2007 încheiat între și reclamanți).
Prin încheierea de ședință din data de 17.04.2009, tribunalul a respins cererea de suspendare astfel formulată.
Prin sentința civilă nr. 863/06.06.2009 pronunțată de Tribunalul București secția a IV-a civilă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanți, dispunându-se obligarea pârâtei la a lăsa reclamanților, în deplină proprietate și liniștită posesie, imobilul teren în suprafață de 9480. situat în B,-, sector 2.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut în esență că:
Reclamanții au învestit instanța cu o acțiune în revendicare, prin compararea titlurilor.
Reclamanții se prevalează de titlul de proprietate reprezentat de Dispoziția nr. 8682/27.08.2007 emisă de Primăria Municipiului B, protocol de predare-primire nr. 18365/03.09.2007.
Potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, (4) Decizia sau, după caz, dispoziția de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietății persoanei îndreptățite asupra acestuia, are forța probantă a unui înscris autentic și constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităților de publicitate imobiliară."
Cu referire la forța dispoziției ca titlu executoriu, tribunalul a reținut că nu poate fi opusă pârâtei, care are calitatea de terț.
În ce o privește pe pârâtă, s-a reținut că aceasta nu poate opune un titlu de proprietate; ea deține terenul în baza Deciziei Consiliului popular al Municipiului B nr. 42531.03.1972, Deciziei Consiliului popular al Municipiului B nr. 411/30.03.1973 și a Cererii de transfer a fondurilor fixe eliberată de Consiliul Popular al sectorului 2
Cum chiar Primăria Municipiului Baa preciat că aceste înscrisuri nu valorează titlu de proprietate, a emis dispoziția de restituire în natură în favoarea reclamanților.
Instanța a constatat astfel că pârâta nu poate opune un titlu de proprietate valabil, acordând preferință titlului de proprietate exhibat de reclamanți.
Pentru aceste motive, în baza art. 480C.civ. a fost apreciată întemeiată acțiunea reclamanților.
Potrivit art. 5803.proc.civ. a fost apreciată ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanți privind plata unor daune cominatorii pe zi întârziere.
În temeiul art. 274 alin. 1.proc.civ. a fost obliga pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3750 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta.
În motivarea apelului se susține în esență că:
În mod greșit instanța a respins cererea de a dispune, în baza art. 244 pct. 1.pr.civ. suspendarea cauzei până la soluționarea pricinii ce face obiectul dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă.
Susține apelanta că se impunea suspendarea prezentei cauze întrucât titlul de proprietate invocat de reclamanții din prezentul dosar face obiectul unei acțiuni în constatarea nulității absolute promovată de SC SA, fiind astfel îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 pct. 1.
SC SA este posesorul de drept al terenului ce face obiect prezentului litigiu, iar SC & SA deține terenul situat în-, sector 2 în baza unui contract de locațiune încheiat cu SA.
Deși SC & SA nu este reclamant în litigiul vizând anularea titlului de proprietate al reclamanților, efectele hotărârii ce se va pronunța în acel dosar se vor răsfrânge asupra societății apelante, impunându-se astfel, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului nr- aflat pe rolul Tribunalului București, Secția a V-a civilă.
Apelanta reproșează instanței de fond că în mod nelegal a respins cererea de administrare a probei cu expertiza tehnică.
Așa s-a arătat în întâmpinarea formulată și în concluziile scrise, reclamanții nu au făcut dovada faptului că terenul pe care îl revendica este cel deținut de către societatea apelantă.
În înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamanți, respectiv Dispoziția de restituire și Protocolul de predare-preluare nu exista nici un fel de referire la terenul situat în-, sector 2; aceste documente se referă la un teren situat la o altă adresă, și anume str. - - Fabrica de, fără număr, sector 2, iar în încheierea de intabulare se menționează imobilul din-, sector 2, în timp ce apelanta deține imobilul din-, sector 2.
Instanța, a respins nemotivat cererea formulată de către pârât privind efectuarea unei expertize tehnice care să stabilească identitatea dintre cele două terenuri, menționând ulterior în decizia atacată că s-ar fi administrat "proba cu expertiza tehnică administrată la judecătorie". Într-adevăr, la judecătorie se efectuase o expertiză tehnică evaluatorie prin care fusese stabilită valoarea de piață a imobilului la suma de 39.768.600 lei (cum de altfel se reține și în sentința atacată - a se vedea pagina 2 paragraful 8), și nu o expertiză tehnică având ca obiect stabilirea identității între două terenuri.
O altă critică formulată de apelantă este în sensul că instanța a reținut greșit situația de fapt și a aplicat eronat legea.
În acest sens, se arată că instanța a reținut greșit situația de fapt, confundând calitatea apelantei cu cea SC SA.
La pagina 4 din sentința atacată se menționează în mod greșit astfel: "În ceea ce o privește pe pârâtă, tribunalul reține că aceasta nu poate opune titlul de proprietate, ci deține terenul în baza Deciziei Consiliului Popular al Municipiului B nr. 42531.03.1972, a Deciziei Consiliului Popular al Municipiului B nr. 411/30.03.1973 și a Cererii de transfer a fondurilor fixe eliberată de Consiliului Popular al sectorului 2 B".
În realitate, SC SA este cea care stăpânește în calitate de posesor terenul în baza actelor menționate de către instanța, societatea apelantă deținând terenul din- în calitate de detentor precar, în baza unui raport juridic de locațiune cu SC SA.
În speță nu este îndeplinită premisa esențială a acțiunii în revendicare, și anume ca pârâtul să se pretindă proprietar; societatea pârâtă apelantă a arătat că deține imobilul în calitate de detentor precar, în sensul art. 1853 Cod civil, stăpânirea materială fiind exercitată pentru altul și nu pentru sine, în baza unui contract de locațiune încheiat cu SC SA care are calitatea de locator și posesor de drept al terenului.
Conform definiției unanim acceptate în doctrina juridică, acțiunea în revendicare este o acțiune reală prin care pretinsul proprietar neposesor cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
Altfel spus, prin acțiunea în revendicare, ca acțiune petitorie, se tinde la stabilirea directă a existenței dreptului de proprietate în contradictoriu cu cel ce exercita posesia sub nume de proprietar, fiind diferită de acțiunea în evacuare.
& SA nu poate fi considerată că deține posesia asupra terenului, definită ca o stare de fapt generatoare de efecte juridice care constă în stăpânirea materială sau exercitarea unei puteri de fapt, cu intenția și voința de a se comporta, față de ceilalți, ca proprietar sau titular al unui drept real, urmând ca instanța să respingă acțiunea în revendicare ca neîntemeiată.
Mai precizează apelanta că instanța a indicat greșit calea de atac căreia îi este supusă Sentința nr. 836/2009, prin raportare la prevederile art. 282 ind. 1.pr.civ.
Întrucât acțiunea în revendicare este o acțiune reală și petitorie, aceasta nu face parte din categoria cererilor ce intră sub incidența art. 2821Cod procedură civilă, astfel că în Sentința nr. 836/2009 a fost greșit indicată calea de atac, hotărârea fiind supusă căii de atac a apelului.
Intimații-reclamanți au formulat întâmpinare în cauză, prin aceasta arătând în esență că este nefondată critica formulată prin primul motiv de apel pentru că suspendarea reglementată prin art. 244 pct. 1.pr.civ. are caracter facultativ, astfel încât este lăsată la aprecierea instanței luarea unei asemenea măsuri. ce formează obiectul dosarului - vizează alte părți decât cele din prezentul litigiu, respectiv o altă societate decât apelanta, și nu poate conduce la o altă soluție în ce privește acțiunea în revendicare îndreptată împotriva pârâtei-apelante care are calitate de detentor precar.
Se mai susține că, în situația suspendării judecății în litigiul pendinte, reclamanții intimați ar fi grav prejudiciați pentru că deși dețin Dispoziția de retrocedare (emisă în baza Legii 10/2001)încă din anul 2007, ei nu au putut intra în posesia terenului care este ocupat abuziv de către apelanta-pârâtă.
Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, arată intimații că este nefondat pentru că, în ipoteza în care aceasta nu ar ocupa terenul reclamanților (de la numărul poștal 21) se ridică întrebarea de ce sunt afectați prin hotărârea judecătorească apelată, care face referire la imobilul de la nr. 21.
Identificarea imobilului revendicat s-a realizat - în susținerea intimaților - prin expertiza tehnică efectuată în fața Judecătoriei sector 2 B, expertul desemnat identificând imobilul de la nr. 21 înainte de a proceda la evaluarea acestuia.
În ce privește motivul de apel prin care se susține reținerea greșită a situației de fapt, arată intimații că este nefondat în condițiile în care acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, iar societatea pârâtă ocupă imobilul în fapt. Nu are relevanță juridică calitatea în care pârâta ocupă și folosește ternul, respectiv că ar fi posesor sau detentor precar.
Referirea instanței de fond la decizia Consiliului Popular al Municipiului B și la cererea de transfer de fonduri fixe eliberată de Consiliul Popular sector 2, se arată că a fost făcută în contextul aprecierii probelor depuse de reclamanți, prin raportare la petitul cererii de chemare în judecată.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv: cerere de chemare în judecată a titularului dreptului formulată de SC SA în dosarul nr- aflat pe rolul Tribunalului București secția a III-a civilă; contract de locațiune nr. 018/24.01.2006; raport de expertiză topografică efectuată în dosarul nr- al Tribunalului București.
În ședința publică din data de 28.01.2010, apelanta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de împrejurarea că aceasta nu are calitatea de posesor neproprietar, ea fiind numai detentor precar al imobilului revendicat.
Analizând excepția astfel invocată (calificată la același termen ca motiv de apel d e ordine publică) Curtea constată caracterul ei neîntemeiat, pentru considerentele ce succed:
Legitimarea procesuală pasivă - condiție de exercițiu al acțiunii civile - presupune existența unei identități între persoana chemată în judecată și aceea despre care se pretinde că ar fi obligată în raportul juridic dedus judecății.
În privința pârâtei-apelante este satisfăcută această identitate în condițiile în care reclamanții au afirmat că ocupă fără drept terenul pe care ei îl dețin în proprietate.
Aprecierea asupra existenței sau neexistenței obligației (corelative dreptului pretins de reclamanți) detentorului precar de a înceta să mai ocupe/folosească imobilul în litigiu vizează chiar fondul acțiunii în revendicare pendinte, iar nu condiția legitimării procesuale pasive. Dealtfel, chiar criticile formulate prin motivele de apel relativ la soluția dată pe fondul pricinii vizează acest aspect, așa încât împrejurarea menționată urmează a fi analizată ca o apărare de fond, corespunzător motivelor de apel menționate.
Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și de limitele stabilite prin art. 295 alin. 1.pr.civ. Curtea constată caracterul nefondat al acestuia.
Considerentele avute în vedere sunt următoarele:
Indicarea - de către instanța de fond - a unei căi de atac diferite de cea căreia îi este supusă în realitate sentința atacată nu este de natură a afecta temeinicia sau legalitatea acestei hotărâri în condițiile în care calificarea caii de atac efectiv exercitate este supusă verificării instanței de control judiciar - corespunzător exigențelor art. 84 coroborat cu art. 129 alin. 5 din pr.civ - această din urmă instanță nefiind ținută de mențiunile pe care instanța inferioară le inserează (pe acest aspect) în hotărârea pronunțată.
Calea de atac promovată de către societatea pârâtă împotriva sentinței civile nr. 863/2009 a Tribunalului Bucureștia fost înregistrată pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - instanță de control judiciar - ca fiind apel, astfel că nu se poate reține existența vreunei vătămări a drepturilor procesuale ale acestei părți ca urmare a erorii (materiale) constând în menționarea de către instanța de fond a recursului ca fiind calea de atac căreia i-ar fi fost supusă hotărârea pe care a pronunțat-
În privința criticii aduse soluției date de prima instanță cererii pârâtei-apelante de suspendare a cursului judecății pe temeiul prevederilor art. 244 pct. 1.pr.civ. Curtea constată că menționata normă procedurală reglementează un caz de suspendare facultativă, situație în care instanța are facultatea de a aprecia în ce măsură o asemenea solicitare corespunde rigorilor după care trebuie să se deruleze procesul civil.
Ținând seama că prin art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale este stabilit imperativul finalizării procedurilor judiciare în termene rezonabile, dar și acela al asigurării unui proces echitabil, Curtea apreciază că, în condițiile în care reclamanții se prevalează în speță de un drept de proprietate - ce este garantat prin legea fundamentală - conferit de un titlu valid, iar contestarea (într-un alt litigiu) a valabilității acestui titlu nu este de natură a lipsi dreptul real al reclamanților de vreunul dintre atributele conferite prin art. 480.civ. luarea unei măsuri precum cea solicitată de apelanta-pârâtă ar fi venit în contradicție cu menționatele norme juridice, finalitatea ei fiind aceea de a temporiza posibilitatea titularului dreptului de valorificare a acestuia corespunzător atributelor legal conferite.
Relevantă în aprecierea temeiniciei cererii de suspendare formulată de pârâtă era - cum corect a reținut prima instanță - și împrejurarea că această parte nu este participant în procesul în raport de care s-a solicitat suspendarea judecății, pentru că în aceste condiții nu s-ar putea reține că în respectivul litigiu pârâtei i s-ar stabili vreun drept de natură a influența soluționarea litigiului pendinte.
Este real că instanța fondului, analizând situația societății pârâte, nu a avut în vedere calitatea acesteia de locatar conferită de contractul de locațiune încheiat cu SC SA, însă această împrejurare nu este de natură a schimba soluția de admitere a cererii de revendicare, soluție ce va fi menținută de instanța de apel - corespunzător caracterului devolutiv al acestei căi de atac - pentru considerentele care succed:
Reclamanții sunt titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 9480. situat în B, str. -, potrivit Dispoziției nr. 8682/2007 emisă de Primarul General al Municipiului B, această Dispoziție având valoare juridică de titlu de proprietate potrivit prevederilor art. 25 alin. 4 din Legea 10/2001 coroborat cu art. 645.civ.
Identificarea acestui teren a fost făcută - potrivit mențiunilor din Dispoziția nr. 8682/2007 - prin expertiza topografică anexă la titlul de proprietate, iar ulterior s-a atribuit terenului respectiv numărul poștal 21, menționat ca atare în documentația întocmită în vederea îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară (intabulare).
Societatea pârâtă a manifestat o atitudine inconsecventă cu privire la împrejurarea dacă ocupă sau nu acest teren deținut în proprietate de reclamanți, respectiv s-a apărat pe de o parte în sensul că același teren este deținut în mod legitim de SC SA, care i-a transmis folosința prin contractul de locațiune de care se prevalează, iar pe de altă parte s-a apărat susținând că terenul pe care îl ocupă în fapt ar fi amplasat la numărul poștal 23 și, ca atare, nu s-ar suprapune cu terenul reclamanților.
Din perspectiva primei apărări a apelantei-pârâte, Curtea constată că deși prin raportare la numerele poștale care se regăsesc în documentele ce probează dreptul de proprietate al reclamanților și respectiv în contractul de locațiune exhibat de pârâtă pare a nu exista o identitate între terenul ocupat de aceasta din urmă și cel revendicat de reclamanți, din ansamblul probelor administrate - respectiv raportul de expertiză întocmit în cauză de exp. și raportul de expertiză ce s-a întocmit în dosarul nr- al Tribunalului București (cauză în care locatorul SC SA a invocat nulitatea titlului reclamanților) - reiese fără echivoc faptul că imobilul ce poartă în prezent nr. 21 purtat anterior nr. 23, iar terenul restituit reclamanților prin Dispoziția nr. 8682/2007 se suprapune în întregime pe terenul aflat în administrarea și folosința SC SA situat în str. -, sector 2.
Astfel, constată Curtea că identitatea între terenul revendicat și cel în privința căruia apelanta susține că locatorul SC SA ar fi posesor legitim este stabilită cu certitudine în speță.
Mijlocul juridic prin care proprietarul lipsit de posesia bunului asupra căruia poartă acest drept poate atinge finalitatea obținerii exercițiului liber și neîngrădit al dreptului este acțiunea în revendicare promovată împotriva celui ce îi acest drept.
În condițiile în care prin acțiunea pendinte reclamanții tind la o finalitate precum cea menționată, calitatea de detentor precar a pârâtei - dată de contractul de locațiune încheiat cu posesorul SC SA - nu poate constitui un impediment în analiza dreptului pretins de reclamanți.
În lumina conținutului pe care art. 480.civ. îl conferă dreptului de proprietate și a garanției date acestui drept prin art. 44 din Constituția României, noțiunea de "posesor neproprietar" utilizată de teoreticieni în definirea acțiunii în revendicare nu poate fi interpretată restrictiv, astfel cum susține apelanta, pentru că într-o asemenea interpretare acțiunea în revendicare - menită să asigure exercitarea de către proprietar a tuturor atributelor conferite prin art. 480.civ. - ar fi lipsită de eficiență în raport de persoane care, fără a se pretinde posesori, uzurpă cel puțin unul dintre atributele menționate.
Dreptul de folosință (atribut al celui de proprietate) pretins de apelantă, dat de statutul de locatar al imobilului în litigiu, nu poate fi apreciat ca unul legitim în condițiile în care - astfel cum reiese din susținerile apelantei însăși -locatorul SC SA nu deține un titlu actualde proprietate care să îl fi îndreptățit să transmită atributul folosinței reclamat prin acțiunea în revendicare pendinte.
Având în vedere considerentele expuse și dispozițiile legale menționate, Curtea apreciază că este legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță atât în ce privește fondul pricinii cât și în ce privește cererea de suspendare a judecății pe temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1.pr.civ.
Pe cale de consecință, în conformitate cu prevederile art. 296.pr.civ. Curtea va respinge apelul astfel susținut, ca nefondat.
În ce privește solicitarea intimaților, formulată în condițiile art. 274.pr.civ. de acordare a cheltuielilor de judecată, Curtea constată că aceștia nu au depus - corespunzător obligației care le revenea în baza art. 1169.civ. - dovezi care să permită stabilirea cuantumului acestora, situație față de care urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată, această cerere a intimaților.
Văzând și dispozițiile art. 299 și urm. pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-apelate, ca nefondată.
Respinge apelul formulat de către apelanta-pârâtăSC & SAcu sediul în B,- P,. 1, sectorul 1 împotriva sentinței civile nr. 863/05.06.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în contradictoriu cu intimații reclamanți, și toți cu domiciliul ales la Avocat în B,- A, sectorul 2, ca nefondat.
Respinge cererea intimaților de acordare a cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - -
GREFIER
- -
Red. GS
Tehnored. AP
7 ex. / 26.01.2010
Secția a IV-a civilă
Jud. fond:
Președinte:Georgeta StegaruJudecători:Georgeta Stegaru, Andreea Vasile
