Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2097/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2097
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.456 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - COM SRL, cu sediul în B,-, județul B și pârâtul, domiciliat în B,-, -6,.10, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul-pârât prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimata-reclamantă Com SRL B, intimatul-pârât.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurentul-pârât, arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurentul-pârât, arată acțiunea formulată de reclamantă este însoțită practic doar de un proces-verbal, nu au fost administrate probatorii din care să rezulte vinovăția celor doi pârâți. Nu există nici un fel de notă explicativă a foștilor salariați din care să rezulte efectuarea cercetării prealabile pentru dovedirea vinovăției celor doi pârâți.
Solicită în principal admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii, iar în subsidiar, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță pentru administrarea de probe.
URTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Reclamanta - " COM" SRL Bac hemat în judecată pârâții și pentru a fi obligați la plata sumei de 6778,47 euro reprezentând prejudiciu cauzat societății reclamante.
În motivarea acțiunii a susținut aceasta că în ziua de 1 martie 2008 cei doi pârâți fiind conducători auto pe un mijloc de transport marfă care s-a deplasat în Italia în interesul reclamantei au lăsat nesupravegheată semiremorca autovehiculului de transport și au plecat la cumpărături, iar la întoarcere au constatat că aceasta dispăruse în condițiile în care în mod culpabil pârâții au părăsit locul de muncă și nu au mai asigurat integritatea autovehiculului aflat în grija lor.
A mai arătat reclamanta că semiremorca avea o valoare reziduală leasing de 20.721,02 euro, din care societatea de asigurări a plătit suma de 13.942,55 euro, rămânând de plată către societatea de leasing suma solicitată prin acțiune.
Pârâții au formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, deoarece semiremorca a fost furată pentru care s-a formulat cerere la Comisariatul de Siguranță Publică din Italia, astfel că sunt incidente disp.art. 270 alin.2 din Codul muncii, paguba pretins a fi cauzată de pârâți se datorează, altor cauze neprevăzute și care astfel nu puteau fi înlăturate, în condițiile în care nu se poate confunda locul de muncă cu mijlocul de muncă care este autovehiculul, ceea ce nu impune prezența permanentă a conducătorului auto lângă acest mijloc de transport.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri care au fost depuse de către reclamantă.
Tribunalul Buzău, prin sentința civilă nr. 456 din 4 mai 2009 a admis acțiunea și a obligat pârâții în solidar către reclamantă la plata sumei de 6778,47 euro echivalent în lei la data plății efective, cu titlu de despăgubiri, în baza art. 269 alin.3 din Codul muncii, față de atitudinea culpabilă de neglijență a pârâților.
Împotriva acestei sentințe pârâtul a declarat recurs criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând reluarea judecății.
Criticând sentința s-a susținut de către acesta că la fond, deși pârâții au solicitat probe cu interogatoriul reclamantei și înscrisuri, prima instanță a respins cererea de probatoriu și a acordat cuvântul în fond, deși probele solicitate erau necesare în cauză.
De asemenea, a invocat pretinsa culpă a pârâților în sensul că nu a asigurat paza semiremorcii, cu toate că o astfel de obligație nu poate fi realizată în mod permanent, inclusiv în timpul repausului săptămânal, iar în timpul programului de lucru nu era necesar să fie prezenți ambii pârâți, ceea ce necesita administrarea unor probe, din care să rezulte care este conducătorul auto din cei doi pârâți care se aflau în timpul de muncă.
În același timp, în mod vădit greșit instanța de fond a dispus obligarea în solidar a ambilor pârâți la despăgubiri, deși prin acțiune reclamanta nu a invocat solidaritatea, care, de altfel, pentru salariați nici nu subzistă potrivit art. 271 din Codul muncii.
Totodată, nu s-a stabilit cu certitudine nici cuantumul prejudiciului care este incert, în condițiile în care valoarea reziduală este cea de la expirarea contractului de leasing când se poate face transferul dreptului de proprietate către utilizator și care este stabilită la nivelul unui procent din valoarea contractului de leasing, în funcție de perioada derulării contractului, pentru stabilirea prejudiciului fiind astfel necesară și efectuarea unei expertize pentru evaluarea prejudiciului, care a fost respinsă de instanța de fond.
Curtea, analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, actele dosarului și dispozițiile legale ce au incidență în cauză constată că recursul este fondat.
Într-adevăr, prin nota de probe depusă în instanță la data de 4 mai 2009 (fila 39 dosar), pârâții au solicitat administrarea unor probatorii, respectiv factura de achiziție, calculul amortismentului, dovada plății făcută de asigurător, interogatoriul reclamantului, obținerea unor relații în legătură cu stadiul cercetărilor penale din Italia, înscrisuri și expertiză de specialitate pentru stabilirea valorii reale a prejudiciului prin care să se aibă în vedere și uzura acestuia.
Cu toate acestea, instanța a respins această cerere de probe și a trecut la dezbateri, încălcând astfel în mod vădit dreptul la apărare al pârâților, pronunțând așadar o sentință nelegală și netemeinică, ceea ce impune reluarea judecății de către instanța de fond prin administrarea probelor solicitate, prilej cu care instanța de trimitere va avea în vedere și celelalte critici mai sus-arătate.
Pentru considerentele expuse, Curtea va admite recursul de față în baza art. 304 și 312 Cod pr.civilă, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe de fond conform motivelor arătate mai sus.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul, domiciliat în comuna, sat, județul B, împotriva sentinței civile nr.456 din 4 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu reclamanta - COM SRL, cu sediul în B,-, județul B și pârâtul, domiciliat în B,-, -6,.10, județul B și în consecință:
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, conform considerentelor prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./04.12.2009
dosar fond- - Tribunalul Buzău
judecători fond- I;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
