Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 21/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 2636/CIV/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 21A
Ședința publică de la 14 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Florentina Dragomir
JUDECĂTOR 2: Nadia Raluca Ilie
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea apelului formulat de apelanta împotriva sentinței civile nr.634 din data de 24.06.2004 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.277/2004, în contradictoriu cu intimații: COMPANIA NAȚIONALĂ A ȘI STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, urmare a casării deciziei nr.222/A din data de 07.03.2005 pronunțate de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin decizia nr.6082 din 29.06.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr- (7385/2005), având ca obiect "revendicare imobiliară".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata Compania Națională a prin consilier juridic cu delegație la fila 6 dosar, lipsind apelanta și intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură, la data de 01.11.2009, ora 12, după terminarea ședinței, s-a restituit dosarului de fond împreună cu raportului de expertiză topo solicitat, efectuat prin comisie rogatorie, de către Curtea de Apel Oradea - Secția Civilă. De asemenea, la data de 26.11.2009, apelanta, prin avocat, a depus note de ședință, în dublu exemplar.
Intimata Compania Națională a prin consilier juridic solicită să-i fie înmânate înscrisurile ce au fost depuse de apelantă la termenul anterior, prin serviciul registratură.
Curtea comunică Companiei Naționale a, prin consilier juridic, notele scrise formulate de apelanta.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în combaterea apelului.
Intimata Compania Națională a, prin consilier juridic, solicită respingerea apelului declarat de apelanta, ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței apelantă, cu mențiunea că solicită amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor sub nr. 3078/C/2003 reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Compania Națională a și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, restituirea cotei ideale de din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în O,- și rectificarea inscripțiunii din cartea funciară 1242 O, în sensul înscrierii cotei de din dreptul de proprietatea asupra imobilului în favoarea defunctului, restul de rămânând în favoarea vechilor proprietari, cu cheltuieli de judecată.
În susținerea acțiunii a arătat că această cotă de a aparținut defunctului, moștenit de reclamantă, astfel cum rezultă din inscripția de la poziția4din CF 15137 Această cotă a fost trecută în proprietatea statului în baza Decretului nr. 111/1950, prin sentința civilă nr. 6412/1963 a fostului Tribunal Popular al Raionului O, astfel că în coala de carte funciară nou deschisă cu nr. 1242 O, apar ca titulari ai dreptului de proprietate Statul Român și Compania Națională a.
Imobilul se află în posesia acestei din urmă pârâte, care a fost notificată pentru a-l restitui, conform legii nr. 10/2001.
Prin hotărârea comitetului de direcție al acestei pârâte din data de 21.01.2003, cererea reclamantei a fost respinsă pe motiv că nu și-a dovedit dreptul de proprietate, în sensul că nu a prezentat actele care au stat la baza intabulării, motivare nelegală față de faptul că în coala de carte funciară nr. 15137 O, existat inscripția dreptului de proprietate al defunctului, respectiv pe motiv că restituirea în natură nu este posibilă, întrucât pe teren s-au ridicat construcții care nu aparțin solicitantului. Or, existența clădirilor pe terenul litigios este un fapt real, dar acestea s-au construit fără autorizație administrativă, pe de altă parte, ele nu ocupă tot terenul, în plus, în proprietatea statului s-a trecut o cotă ideală nematerializată, astfel că nu se poate ști care parte a aparținut în natură defunctului și care parte ar reveni pârâtei.
În drept a invocat prevederile art. 2 lit. d) din Legea nr. 10/2001 și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri
Prin sentința civilă nr. 113/C/2004, Tribunalul Bihora declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului București, în aplicarea dispozițiilor art. 24 pct. 8 din legea nr. 10/2001, care stabilește competența teritorială de soluționare a acesteia în favoarea tribunalului în a cărei circumscripție se află sediul unității deținătoare, în speță, a Companiei Naționale a SA.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a-III-a Civilă sub nr. 277/2004.
Prin sentința civilă nr.634/24.06.2004, pronunțată în sus-menționatul dosar, Tribunalul Bucureștia respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată, reținând că terenul revendicat se află în proprietatea SC SA, pe acesta aflându-se un imobil în care în prezent își desfășoară activitatea Compania Națională a Imprimeria de Vest și SC SRL, respectiv că, potrivit art. 18 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 9 din HG nr. 614/2001, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent atunci când imobilul a fost transformat, devenind un imobil nou în raport cu cel preluat.
Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII- Civilă și pentru Litigii de Muncă, prin decizia civilă nr. 222/A/07.03.2005, pronunțată în dosarul nr. 3597/CIV/2004, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, reținând în esență că cererea de restituire în natură a cotei ideale de se încadrează în ipoteza art. 18 lit. c), potrivit căruia măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent când imobilul a fost transformat, devenind un imobil nou în raport de cel preluat, situația în speță, având în vedere că pe terenul în litigiu, proprietara, s-a ridicat un imobil în care în prezent își desfășoară activitatea două societăți comerciale, prin urmare, în mod corect a fost respinsă acțiunea reclamantei, aceasta urmând să beneficieze de dispozițiile art. 36-40 din lege, conform hotărârii contestate, pe care Curtea a considerat-o temeinică și legală.
Prin decizia nr. 6082/26.09.2007, pronunțată în dosarul nr-, Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală a admis recursul declarat de aceeași reclamantă, a casat decizia atacată și a trimis cauza, spre rejudecarea apelului, aceleași instanțe.
În considerente a reținut că ambele instanțe, de fond și de apel, și-au întemeiat soluția de respingere a cererii de restituire în natură a cotei de 1/4 din terenul înscris în CF nr. 124 O cu nr. top. 336, formulată de prin notificare, pe dispozițiile art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, ce reglementează situația imobilului "transformat astfel încât a devenit un imobil nou în raport cu cel preluat, dacă părțile nu au convenit altfel".
Din modul de redactare a textului menționat, rezultă că, în ceea ce privește condiția "transformării" imobilului, aceasta se referă la un imobil construcție și trebuie interpretat în sensul unei modificări de structură de ordin material pentru a crea aparența unei construcții noi.
Or, reclamanta a solicitat prin notificare, restituirea în natură a unei cote de dintr-un teren înscris în CF nr. 1242 O cu nr. top. 336 preluat abuziv de stat și, prin urmar, textul legal evocat nu este aplicabil, astfel că sub acest aspect soluția instanțelor este lipsită de suport legal.
Într-adevăr, raportat la situația de fapt stabilită, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 9 și 10 din Legea nr. 10/2001 care instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv indiferent în posesia cui se află și reglementează cazurile și condițiile în care această restituire are loc, cu mențiunea că întinderea restituirii în natură depinde de titlul de proprietate prezentat de persoana îndreptățită.
În speță, reclamanta a probat cu extrasul de CF nr. 15137 O cu nr.top.7599, că autorul său era proprietarul unei cote de 1/4 din terenul de 865. diferența de 3/4 aparținând statului cu titlu de donație.
Ulterior, în baza sentinței civile nr.6412/1963 a fostului Tribunal popular al raionului O, statul și-a intabulat dreptul de proprietate și asupra cotei de 1/4 ce a aparținut lui.
Pentru aducerea la îndeplinire a menționatei sentințe a fost emisă decizia nr. 517 din 23 iulie 1965 de către fostul Comitet executiv al Sfatului
popular al orașului O în care s-a precizat, 10, înscris în CF nr. 1716 O cu nr. top. 759, aceasta reprezintă teren fără construcții în suprafață de 215. și a fost trecut în administrarea
Prin urmare, prin decizia administrativă de preluare de către stat a cotei de 1/4 din terenul în discuție, s-a precizat și cât reprezintă această cotă din întreaga suprafață de teren, precum și faptul că aceasta era liberă construcții.
Împrejurarea că ulterior, pe întregul teren de 865. au fost edificate mai multe construcții, nu era de natură a conduce la concluzia că reclamantei i se cuveneau doar măsuri reparatorii în echivalent, întrucât potrivit art. 10 (2) din Legea nr. 10/2001, i se putea restitui partea de teren rămasă liberă în limita cotei de 1/4 ce a deținut-o autorul său.
Într-adevăr, textul legal evocat, făcând aplicarea principiului restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv, limitează restituirea în natură la acea suprafață de teren care nu este ocupată de construcții sau de amenajări de utilitate publică.
În baza acestui text legal, în cauză se impune identificarea prin expertiză tehnică a terenului solicitat, a vecinătăților, a destinației actuale pentru a se putea stabili dacă acesta este liber de construcții sau de amenajări de interes public, și, pe cale de consecință, dacă se poate dispune restituirea în natură și în ce suprafață sau dimpotrivă, dacă reclamanta este îndrituită numai la măsuri reparatorii în echivalent.
Numai după administrarea acestei probe, ce se poate completa și cu alte dovezi cu înscrisuri și chiar o cercetare locală, dacă acest mijloc de probă apare necesar, se poate decide natura măsurii reparatorii la care reclamanta este îndrituită.
Apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a-VII-a, sub nr-.
La termenul de judecată din 25.08.2008, această instanță a dispus efectuarea unei expertize topografice, cu obiectivele fixate întocmai potrivit dispozițiilor instanței de recurs, vizând identificarea imobilului și stabilirea situației de fapt actuale a acestuia, precum și, dată fiind situarea imobilului în localitatea O, în interesul mai bunei administrări a justiției și în aplicarea art. 214. pr. civ. a dispus ca această probă să se efectueze prin comisie rogatorie, sens în care a înaintat dosarul Curții de Apel Oradea - Secția Civilă, pe rolul căreia a fost înregistrat sub nr-.
Prin expertiza topografică efectuată, astfel cum a fost precizată în urma obiecțiunilor formulată de apelantă, expertul a procedat la identificarea și măsurarea imobilului în suprafață de 865. arătat expres de reclamantă ca având nr. 759, înscris în CF 15137 O, ulterior trecut în CF 1242 sub nr. cadastral 336, apoi în CF nr. 86101, sub nr. cadastral 336/2, rezultând că acesta este alcătuit din:
- teren intravilan ocupat de construcții, anume hala industrială a SC, în suprafață de 675m.p. înstrăinată societății SRL;
- teren pe care se află o magazie de 15. în prelungirea magaziei restituite apelantei, dar al cărei proprietar nu se cunoaște;
- curte betonată în suprafață de 175. afectată de rețele de canalizare și alimentare cu apă, prin care se realizează accesul la hala industrială anterior amintită.
Nu au putut fi reținute obiecțiunile reclamantei referitoare la terenul cu nr. cadastral 336/3, coșul de fum și construcția, întrucât acestea nu se găsesc pe amplasamentul vechiului nr. topografic 759, indicat expres în petitul acțiunii și actele prin care face dovada proprietății, ci în întregime pe amplasamentul numărului topografic 765, ce se află în afara obiectului cauzei și a pretinsului drept al reclamantei-apelante.
A apreciat expertul că singura suprafață ce ar putea fi restituită în natură este suprafața de 15. constând în terenul de sub magazia aflată în prelungirea magaziei restituite reclamantei.
Prin note de ședință depuse la dosar la data de 26.11.2009 pentru ultimul termen de judecată fixat pentru 14.12.2009, apelanta a solicitat admiterea probei cu expertiză pentru stabilirea valorii de circulație a terenului, arătând, pe de o parte, că la acest moment cadrul procesual apare a nu mai corespunde, întrucât pârâta a vândut în întregime suprafața de teren din care ar fi putut s-o restituie pe cea revendicată, pe de altă parte, pentru că nu ne-am afla în prezența unei cereri noi, alternativa plății de despăgubiri existând și în cererea inițial adresată Imprimeriei de Vest după apariția Legii nr. 10/2001.
Rejudecând apelul după casare, potrivit dispozițiilor instanței de recurs, Curtea constată că acesta este nefondat.
Într-adevăr, se reține că soluția admiterii recursului, cu trimiterea cauzei spre rejudecare în apel, s-a pronunțat exclusiv pentru verificarea posibilității de din dreptul de proprietate asupra suprafeței de 865.p, în condițiile în care reclamanta tocmai asta a contestat, propunerea acordării de despăgubiri bănești în condițiile art. 36-40 din lege, în redactarea în vigoare la data de 21.01.2003, făcută prin hotărârea comitetului de direcție contestată.
Prin urmare, contestatoarea nu se mai poate răzgândi și solicita echivalentul în lei al terenului a cărui restituire în natură nu mai poate fi dispusă, potrivit legii, și nici solicita probe pentru determinarea valorii de circulație acestuia, atât față de dispozițiile exprese ale art. 294. pr. civ. care statuează că în apel nu se poate schimba obiectul cererii, în strânsă legătură cu cauza juridică a acesteia, cât și față de considerentele anterior expuse privitoare la exclusivitatea pretenției de restituire în natură, care a și motivat, de manieră univocă, trimiterea cauzei spre rejudecare, respectiv faptul că propunerea de acordare de despăgubiri bănești figura întocmai în cuprinsul hotărârii comitetului de direcție al unității deținătoare, neexistând interes pentru a contesta și nici temei pentru aoa nula sub acest aspect.
Se mai reține și că, față de imposibilitatea restituirii în natură a unei părți de teren corespunzătoare cotei de din dreptul de proprietate asupra imobilului în suprafață de 865. rezultată fără echivoc din expertiza topografică efectuată și întemeiată în drept pe art. 10 alin. 2 din legea în forma de la data soluționării notificării imposibilitate la care a achiesat în cele din urmă și apelanta, cu consecința că acțiunea formulată este neîntemeiată, iar reclamanta este îndreptățită la restituirea prin echivalent, conform dispozițiilor exprese ale art. 9-10 din Legea nr. 10/2001 în redactarea în vigoare la momentul notificării, este irelevant că unitatea deținătoare a vândut între timp imobilul, ca și persoana noului deținător.
În consecință, potrivit celor expuse și în aplicarea art.296 pr. civ. reținând că hotărârea comitetului de direcție contestată, prin care s-a soluționat notificarea pentru restituirea cotei de din dreptul de proprietate asupra termenului în sensul respingerii cererii de retrocedare în natură și propunerii acordării de despăgubiri bănești, este legală și temeinică, astfel cum s-a pronunțat și prima instanță, apelul declarat este nefondat și va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta cu domiciliul în O,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.634 din data de 24.06.2004 pronunțate de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr.277/2004, în contradictoriu cu intimații: COMPANIA NAȚIONALĂ A cu sediul în B, sector 1,- ȘI STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B, sector 5,-.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.12.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2 EX./20.01.2010
Jud.
Președinte:Florentina DragomirJudecători:Florentina Dragomir, Nadia Raluca Ilie
