Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 212/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 212/
Ședința publică din 26 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTORI: Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Eleonora Spiridon
- -
Grefier - - -
S-au luat în examinare, recursurile civile declarate de:
1. recurenții reclamanți, și, toți domiciliați în C, strada - nr. 1, - 25,. 3,. 17, județul C,
2. recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C prin PRIMAR, cu sediile în-, județul C,
3., cu sediul în-, - 18, parter, județul C,
împotriva deciziei civile nr. 590/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, reprezentat de, cu sediul în b-dul -. - nr. 18, județul C, și, ambii domiciliați în C,-, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.06.2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.06.2008, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La 27 ianuarie 1998, printr-o cerere adresată Judecătoriei Constanța, reclamanții și auchemat în judecată pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C, Statul Român prin Ministerul Finanțelor și C, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în C,- (fost 152) compus din casă cu parter și etaj și teren aferent în suprafață de 321,99 mp, imobil trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951.
În motivarea cererii reclamanții au susținut că sunt moștenitorii autorului, decedat la data de 29.03.1985, conform actelor de stare civilă anexate.Acesta a devenit proprietarul imobilului situat la adresa mai sus indicată, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică la data de 28.08.1945.
Prin sentința civilă nr. 3885/1961 imobilul a trecut în proprietatea statului în temeiul Decretului nr. 111/1951, deși în realitate acesta nu a fost niciodată părăsit de către proprietarul său, acesta fiind efectiv alungat prin violență și amenințări de către Statul Român.
Prin sentința civilă nr. 10394/1998, Judecătoria Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a se pronunța în acest fel a reținut instanța de fond că statul a exhibat un titlu de proprietate constituit de o sentință civilă pronunțată cu respectarea dispozițiilor Decretului nr. 111/1951.
Prin decizia civilă nr. 1021/1999 Tribunalul Constanțaa respins apelul ca nefondat, reținând că în cauză statul a deținut imobilul cu titlu legal și că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr. 265/2000 Curtea de APEL CONSTANȚAa admis recursul, a casat decizia civilă și sentința Judecătoriei Constanțaa stabilit competența de soluționare în primă instanță a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.
Printr-o cerere formulată la 17 aprilie 2000 reclamanții și-au completat obiectul acțiunii în sensul că au solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 29059/03.11.1997 încheiat între C și și, pentru fraudă la lege.
Prin sentința civilă nr. 760/13.11.2000 tribunalul a admis acțiunea reclamanților, în sensul că a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților imobilul situat în C,- (fost 152), compus din casă cu parter și etaj și terenul aferent în suprafață de 321, 99 mp și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare nr. 29059/1997 încheiat între. și și.
În considerentele sentinței s-a reținut că statul nu poate invoca proprietatea unui imobil în baza unui titlu nul; buna credință a dobânditorilor nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate ex contractu.
Procedându-se la compararea titlului reclamantei și a titlului pârâților, instanța a dat preferință titlului reclamantei reținând că titlul statului a fost nelegal constituit, iar nulitatea contractului de vânzare-cumpărare se întemeiază pe cunoașterea de către pârâți lipsei calității de proprietar a vânzătorului, fiind încheiat prin fraudarea art. 1 alin. 4-6 din Normele Metodologice privind aplicarea Legii nr. 112/1995.
Prin decizia civilă nr. 53/C/31.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA instanța a admis apelurile civile declarate de apelanții - pârâți Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar, C, și și Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat în tot sentința civilă apelată, în sensul că a respins acțiunea reclamanților ca nefondată.
A reținut instanța de apel că actul de vânzare-cumpărare încheiat între C și apelanții este conform dispozițiilor Legii nr. 112/1995, iar la data perfectării contractului subdobânditorii cu titlu oneros ai imobilului au fost de bună-credință, iar dreptul lor este ocrotit de dispozițiile art. 46 alin. 2 al Legii nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 3384/26.04.2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de reclamanți, iar cauza a fost trimisă Tribunalului Constanța pentru rejudecarea apelurilor, reținându-se competența acestei instanțe conform art. 2 lit. b din Legea nr. 219/2005.
Rejudecând apelurile, prin decizia civilă nr. 590 din 11 decembrie 2007 Tribunalul Constanța, cu opinie majoritară, a respins apelurile formulate de apelanții Consiliul Local C, Municipiul C și a admis apelul formulat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și apelul formulat de pârâții și. A schimbat în parte sentința civilă nr.760/13.11.2000 pronunțată de Tribunalul Constanța, în sensul că a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP C și a respins acțiunea față de acest pârât ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Prin aceeași hotărâre, instanța a respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare - cumpărare nr. 29059/1996 încheiat între C și și ca nefundat și a respins acțiunea în revendicare numai în ceea ce privește apartamentul de la parter cumpărat de familia și. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței civile apelate.
La pronunțarea acestei hotărâri, judecătorii au reținut, în esență, că preluarea imobilului de către stat s-a făcut fără un titlu valabil, conform Decretului nr. 111/1951, dar pentru că pârâții cumpărători au fost de bună credință la încheierea actului, titlul lor este preferabil titlului exhibat de reclamanți.
Reținând că restituirea în natură a apartamentului dobândit de pârâți cu bună - credință nu mai este posibilă, iar reclamanții sunt privați de dreptul lor de proprietate asupra acestei locuințe, pentru acoperirea prejudiciului suferit reclamanți, instanța a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți să obțină valoarea de circulație a imobilului înstrăinat de stat.
În ceea ce privește apelul Statului Român, tribunalul a considerat că litigiul se poartă asupra unui imobil care aparține unității administrativ teritoriale Municipiul C și se află în administrarea C, astfel că, față de dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, acesta nu are calitate procesuală pasivă, neavând obligația de restituire.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, și și pârâții Municipiul C prin Primar, Consiliul Local C și
În recursul formulat, reclamanții au criticat soluția tribunalului conform art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, susținând că în mod greșit instanța nu a procedat la compararea titlurilor părților și nu a dat preferință titlului lor, în condițiile în care legea aplicabilă raportului juridic este legea de la momentul introducerii acțiunii, respectiv art. 480 din Codul civil, iar nu legea specială, Legea nr. 10/2001. Susțin reclamanții că art. 46 din legea specială nu poate fi aplicat la acțiunea în revendicare, pentru că s-ar ajunge la situația absurdă în care, neexercitarea unei acțiuni în revendicare în termenul de 1 an prevăzut de text, ar putea duce la o uzucapiune de 1 an în favoarea pârâtului, iar acțiunea în revendicare ar fi paralizată de buna credință a cumpărătorului.
Pârâții Municipiul C prin Primar și Consiliul Local C au criticat decizia sub aspectul reținerii nevalabilității titlului statului. Apreciază pârâții că titlul statului, care este o hotărâre judecătorească intrată în puterea lucrului judecat, validitatea sa nu mai poate fi discutată de către o altă instanță de judecată.
În recursul său, pârâta Cac riticat legalitatea soluției recurate cu privire la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român. Susține că obligația stabilită de instanță privind despăgubirea reclamanților pentru apartamentul vândut revine Statului Român, care are calitate procesuală chiar și numai pentru opozabilitatea hotărârii. De asemenea, invocă greșita reținere a nevalabilității titlului statului.
Analizând legalitatea hotărârii recurate în raport cu criticile părților, Curtea constată următoarele:
Cu privire la valabilitatea titlului statului;
Imobilul proprietatea autorului reclamanților a fost preluat prin sentința civilă nr. 3885/1961 a Tribunalului Popular al Orașului C, dată în aplicarea Decretului nr. 111/1951.
Recurenții pârâți Consiliul Local C, Municipiul C și C au susținut valabilitatea preluării imobilului în temeiul acestui act normativ, cu consecința dobândirii legale a dreptului de proprietate al statului.
Asupra valabilității titlului statului, Curtea reține că art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, care conferă instanțelor judecătorești competența de a cerceta valabilitatea titlului, prilejuiește cercetarea acestei valabilități din perspectiva conformității actului normativ de preluare cu Constituția în vigoare la momentul preluării, cu tratatele internaționale la care România era parte și chiar cu legile în vigoare la data preluării de către stat a imobilului.
Dezvoltând această analiză, în mod corect instanța de apel a considerat că Decretul nr. 111/1951 a fost neconstituțional în raport cu Constituția din 1948, care în art. 8 recunoscut și a garantat proprietatea particulară. Un act normativ care prevedea trecerea unui bun proprietate privată în patrimoniul statului pentru că nu fuseseră efectuate acte de administrare timp de un an - cu ignorarea caracterului perpetuu al proprietății - era contrar principiului constituțional înscris la art.8 și nu putea să producă efecte valabile.
Instanța de apel a interpretat și a aplicat corect la speță prevederile art. 6 din legea nr. 213/1998 și, din această perspectivă, recursul pârâților Consiliul Local C, Municipiul C și C nu sunt întemeiate.
Cu privire la acțiunea în revendicare și aplicarea raportului dintre dreptul comun și Legea nr. 10/2001;
În urma procesului desfășurat între părți și prin neexercitarea recursului cu privire la această soluție, s-a stabilit în mod irevocabil faptul că pârâții au încheiat cu bună-credință contractul de vânzare-cumpărare asupra unei părți din imobilul în litigiu, neexistând la acel moment nici o notificare sau alt demers al reclamantei, care să atenționeze asupra nevalabilității titlului statului.
De aceea, acțiunea în nulitatea contractului de vânzare-cumpărare promovată de reclamanți a fost respinsă, irevocabil, ca nefondată.
Reținând această situație de fapt, instanța de apel a considerat în mod
Corect că ea are consecințe juridice în operațiunea de comparare a titlurilor de proprietate prezentate de părți.
În cauză, se reține că prin contractul de vânzare - cumpărare nr.
29059 /1996, statul, în calitate de proprietar aparent, care preluase abuziv imobilul litigios de la adevăratul proprietar, a înstrăinat acest bun conform Legii nr. 112/1995 pârâților, care îl dețineau din anul 1988, în calitate de chiriași.
Practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție a confirmat constant că, în conflictul de interese legitime dintre adevăratul proprietar și subdobânditorul de bună credință al bunului său imobil, a fost preferat cel din urmă.
Recunoașterea prevalenței interesului subdobânditorului de bună credință a fost impusă în baza unor rațiuni cu o aplicare mult mai largă și care au creat un adevărat principiu, de preocuparea pentru asigurarea securității circuitului civil si a stabilității raporturilor juridice.
Din punct de vedere juridic, soluția si-a aflat suportul in rațiuni de ordin pragmatic, concretizate in principiul validității aparenței de drept, a cărui esență este exprimată prin adagiul "error communis facit jus".
Cum incidenta acestui principiu, subsecvent întrunirii cumulative a condițiilor privind eroarea cu privire la calitatea de proprietar a vânzătorului, care trebuie să fie comună, unanimă si invincibilă, buna credință a subdobânditorului și caracterul oneros al actului încheiat intre proprietarul aparent și terțul subdobânditor, a fost confirmat în speță, în mod corect s-a dat preferință titlului cumpărătorilor.
Cu privire la calitatea procesuală a Statului Român;
Curtea Europeană a reținut în cazurile și Porteanu contra României că "vânzarea de către stat a bunului unei persoane, către un terț de bună credință, constituie o privare de proprietate, iar statul "nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a reacționa în timp util și cu coerență în ceea ce privește problema de interes general pe care o constituie restituirea sau vânzarea imobilelor intrate în posesia sa în virtutea decretelor de naționalizare".
S-a mai reținut că, nu se cuvine ca o persoană care a beneficiat de o hotărâre definitivă, favorabilă, să suporte consecințele faptului că sistemul legislativ și judiciar intern a dus la coexistența a două hotărâri definitive, confirmând dreptul de proprietate al unor persoane diferite asupra aceluiași bun (cauza Raicu vs. România, hotărârea din 19 octombrie 2006).
Reținând, prin acestea, că Statul Român este răspunzător de prejudiciul creat prin privarea reclamanților de proprietatea asupra apartamentului din C,-, înstrăinat pârâților, Curtea constată că în mod greșit tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a statului.
În aceste condiții, cum soluționarea acțiunii în revendicare cu referire la pârâtul Statul Român a fost făcută prin aplicarea greșită a Decretului nr. 31/1954, în temeiul art. 304 pct. 9 și art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul reclamanților și recursul C și, casând în parte decizia recurată, va trimite cauza la tribunal pentru rejudecarea cererii reclamanților în contradictoriu cu Statul Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile formulate de reclamanți, și, toți domiciliați în C, str. - nr. 1, - 25,. 3,. 17, județul C și de pârâta, cu sediul în-, - 18, parter, județul C, împotriva deciziei civile nr. 590/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, reprezentat de, cu sediul în b-dul -. - nr. 18, județul C, și, ambii domiciliați în C,-, județul
Respinge recursul formulat de MUNICIPIUL C prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, cu sediile în-, județul
Casează în parte decizia recurată și trimite cauza la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea acțiunii în revendicare în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2008.
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă | Ptr. JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici Eleonora Spiridon și, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, |
Grefier,
- -
Jud.fond -
Jud.apel.- -
Tehnored.PD - 1.08.2008
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
CĂTRE,
TRIBUNALUL CONSTANȚA - SECȚIA CIVILĂ
Vă înaintăm alăturat, spre competentă soluționare, dosarul cu numărul mai sus rubricat, privind pe recurenții reclamanți, și, toți domiciliați în C, str. - nr. 1, - 25,. 3,. 17, județul C, recurenții pârâți CONSILIUL LOCAL C și MUNICIPIUL C prin PRIMAR, cu sediile în-, județul C, cu sediul în-, - 18, parter, județul C, împotriva deciziei civile nr. 590/11.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimații STATUL ROMÂN prin MINISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR, reprezentat de, cu sediul în b-dul -. - nr. 18, județul C, și, ambii domiciliați în C,-, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară, întrucât prin decizia civilă nr. 212/C pronunțată de Curtea de APEL CONSTANȚA în data de 26 iunie 2008, s-a respins recursul declarat de MUNICIPIUL C prin PRIMAR și CONSILIUL LOCAL, s-a casat în parte decizia recurată și s-a trimis cauza la Tribunalul Constanța pentru rejudecarea acțiunii în revendicare în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor.
Dosarul conține 56 file și are atașate:
- dosar nr- al Tribunalului Constanța (61 file);
- dosar nr. 416/C/2001 al Curții de APEL CONSTANȚA (163 file);
- dosar nr. R 1818/2000 al Tribunalului Constanța (107 file);
- dosar nr. 3604/1999 al Curții de APEL CONSTANȚA (26 file);
- dosar nr. 117/1999 al Tribunalului Constanța (39 file);
- dosar nr. 1678/1998 al Judecătoriei Constanța (75 file);
- dosar nr- al Înaltei Curți de Casație și Justiție (88 file)
PREȘEDINTE DE COMPLET, GREFIER,
- - - -
2 ex./ 22.08.2008.
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici Eleonora Spiridon
