Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIE NR. 213
Ședința publică de la 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Andronic Adriana Elena
JUDECĂTORI: Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta Gheorghiu
-
GREFIER:
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea M în contradictoriu cu intimata, având ca obiect - revendicare imobiliară - contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 466 din data de 19.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel Iași în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 13 mai 2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi și pentru a se depune la dosar concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 20.05.2009, când ulterior deliberării,
CURTEA DE APEL:
Asupra contestației în anulare de față;
Prin sentința civilă nr. 15117/18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta M.
Obligă pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 44 mp teren identificată între punctele de frântură 24,15,14,13,24 conform schiței anexă la răspunsul privind obiecțiunile la concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
proprietățile părților și, pe cale de consecință, stabilește linia de hotar pe aliniamentul 25,13,14 conform schiței anexă la răspunsul privind obiecțiunile la concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâta să ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe terenul proprietatea reclamantei.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei M se constată că aceasta este neîntemeiată având în vedere concluziile raportului de expertiză și declarațiile martorului ce se coroborează și cu înscrisurile justificative de proprietate a celor 2 părți.
În consecință, se va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei se reține, în urma administrării probei cu raportul de expertiză tehnică în specialitatea topometrie coroborat cu declarația martorului, că pârâta deține fără titlu din terenul proprietatea reclamantei (dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat la BNP la data de 09.08.2006) suprafața de 44 mp teren identificată între punctele de frântură 24,15,14,13,24 conform schiței anexă la răspunsul privind obiecțiunile la concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
În consecință, văzând prevederile art.480 cod civil se va obliga pârâta să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei suprafața de 44 mp teren.
În ceea ce privește limita de graniță între proprietăți aceasta este pe aliniamentul 25,13,14 conform schiței anexă la răspunsul privind obiecțiunile la concluziile raportului de expertiză întocmit de către expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre astfel încât, văzând prevederile art.584 Cod civil se va dispune grănițuirea proprietăților părților pe aliniamentul anterior precizat.
Întrucât pe terenul revendicat de către reclamantă pârâta are amplasat un gard de sârmă, potrivit mențiunilor expertului topometrist și a declarației martorului, va fi obligată pârâta să ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe terenul proprietatea reclamantei.
Tribunalul Iași prin decizia civilă nr. 416 din 11.06.2008 s-a pronunțat după cum urmează:
Respinge apelul declarat de pârâta M, împotriva sentinței civile nr. 15117/ 18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr-.
Admite apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 15117/ 18.12.2007 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă pârâta să ridice gardul de plasă de sârmă amplasat pe terenul proprietatea reclamantei și de pe aliniamentul determinat de punctele 24,16, 12,9,6,3, individualizate pe schița anexă la răspunsul la obiecțiuni formulate la expertiza, cu respectarea servituții de trecere asupra terenului delimitat de punctele 25,13,4, 3,7, 25.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2038 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
restul dispozițiilor sentinței atacate ce nu contravin prezentei decizii.
Obligă intimata-apelantă M la plata sumei de 550,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către apelanta.
Pentru a se pronunța astfel instanța de apel a reținut următoarele:
În ce privește apelul declarat de reclamanta - apelantă, acesta este fondat numai pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare,
Reclamanta a investit instanța de fond cu o cerere având ca obiect revendicarea suprafeței de 130,65. teren p., grănițuirea proprietății și obligarea pârâtei să ridice gardul din plasă de sârmă care îi împiedică accesul pe proprietatea ei.
Prin cererea de apel, reclamanta-apelantă critică hotărârea primei instanțe sub aspectul omisiunii acesteia de a se pronunța asupra delimitării suprafeței de 60. individualizată p. în schița-anexă la răspunsul la obiecțiuni de punctele 16,24,13,43,6,9 și 12 precum și faptul că instanța nu a stabilit concret limita de grănițuire dintre proprietăți și nu grănițuiește restul proprietății de calea de acces, nestabilind nici punctele de unde pârâta să -și ridice gardul; apelanta mai critică și neacordarea în totalitate a cheltuielilor de judecată.
Instanța de control judiciar constată că din răspunsul expertului la obiecțiunile formulate de părți rezultă că la data măsurătorilor efectuate, pârâta nu precizat că a mutat limita de sud a proprietății, lăsând un loc de parcare iar pentru a recupera terenul s-a extins în partea de nord a proprietății, astfel că terenul proprietatea pârâtei, depășea distanțele trecute în schița-anexă la contractul de vânzare - cumpărare nr. 3449/ 1998 cu suprafața de 44. teren p. ocupat din proprietatea reclamantei, delimitat de punctele 24,15,14,13 din schița -anexă la răspunsul la obiecțiuni, precum și suprafața de 60. delimitatăp. de punctele 16,24,13,43,6,9 și 12- din aceeași schiță - reprezentând suprafața ocupată din calea de acces stabilită conform sentinței civile nr. 5767/2003.
Așadar, cum din concluziile la răspunsul la obiecțiunile formulate la expertiză reiese că atât terenul ocupat din proprietatea reclamantei cât și din calea de acces a acesteia se datorează amplasării greșite a gardului de către pârâtă pe latura de nord, instanța urmează să o oblige pe aceasta să ridice gardul din plasă de sârmă amplasat pe terenul proprietatea reclamantei de pe aliniamentul determinat de punctele 24,16,12,9,6, și 3 din schița-anexă la răspunsul la obiecțiuni, cu respectarea servituții de trecere asupra terenului delimitat de punctele 25, 13, 4,3, 7,25.
Cât privește critica reclamantei vizând grănițuirea aceasta nu poate fi reținută de instanță întrucât prima instanță s-a pronunțat corect asupra acestui capăt de cerere, stabilind linia de hotar dintre proprietăți pe aliniamentul 25,13,14, din schița -anexă, soluție ce urmează a fi păstrată și de instanța de apel.
Apelul declarat de pârâta-apelantă este nefondat.
Verificând criticile invocate de pârâtă în cererea de apel, instanța de control judiciar constată că acestuia nu i-au fost încălcate drepturile procesuale.
Instanța de fond a încuviințat pentru pârâtă administrarea tuturor probelor solicitate de aceasta, proba cu înscrisuri, cu interogatoriul reclamantei și proba testimonială, reclamanta fiind citată cu mențiunea "la interogatoriu" pe tot parcursul judecății cauzei și neprezentându-se a dat eficiență dispozițiilor art. 225 Cod procedură civilă; pârâta a fost decăzută din proba cu martori pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de dispozițiile art. 170 Cod procedură civilă.
În consecință, pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, a respins apelul declarat de pârâtă, a admis apelul declarat de reclamantă și a schimbat în parte sentința atacată, potrivit dispozitivului prezentei hotărâri, păstrând restul dispozițiilor ce nu contravin prezentei.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, a obligat intimata apelantă M să plătească reclamantei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs M.
Prin decizia civilă nr.466 din 19 noiembrie 2008 Curții de Apel Iași se respinge ca inadmisibil recursul formulat de M împotriva deciziei civile nr.416 din 11 iunie 2008 Tribunalului Iași.
Pentru a hotărî astfel Curtea reține că obiectul litigiului este sub - lei, hotărârea pronunțată de Judecătoria Iași este supusă doar recursului, care potrivit art.2 pct.3 Cod procedură civilă se soluționează de tribunal.
Constatându-se că în cauză s-a soluționat deja un recurs, chiar sub denumirea greșită de apel, recursul promovat apare ca inadmisibil.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare M pentru următoarele motive:
Prin cererea introductivă a instanță, contestatoarea a fost chemată în judecată de către reclamanta.
În mod nelegal și netemeinic Judecătoria Iașia admis cererea acesteia.
În dispozitivul sentinței s-a precizat că hotărârea este supusă recursului.
Drept consecință contestatoarea a formulat recurs.
Tribunalul Iașia calificat însă cererea contestatoarei ca fiind apel, astfel că a soluționat cauza ca atare.
În această situație hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind pronunțată de o instanță necompetentă care a fost alcătuită din 2 judecători, în condițiile în care contestatoarea nu are nicio culpă.
În aceste condiții li s-a încălcat dreptul la apărare, la un proces echitabil și la un recurs efectiv, iar hotărârea instanței de fond, deși nelegală și netemeinică a rămas validă în mod indirect, nefiind supusă controlului judiciar, iar pe de altă parte hotărârea instanței de apel a fost una nelegală, fiind pronunțată de o instanță necompetentă.
Instanța de recurs a săvârșit o greșeală materială atunci când a soluționat recursul.
Greșeala materială constă în aceea că în cauză nu s-a soluționat vreun recurs, Tribunalul Iași, ca instanță de control funcționând doar ca instanță de apel, în complet de doi JUDECĂTORI: Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta Gheorghiu
Dacă s-ar fi soluționat un recurs, completul trebuia să fie alcătuit din 3 judecători, deci completul de la tribunal a fost nelegal constituit.
Reprezentarea instanței Curții de Apel cum că în cauză s-a soluționat deja un recurs este astfel una eronată.
Pentru ca un recurs să fie efectiv soluționat se impune a se respecta prevederile legale referitoare la competența materială, norme de ordine publică, iar instanța de judecată să delibereze în complet legal constituit.
Contestatoarea și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art.318 al.1 Cod procedură civilă.
Contestația în anulare este nefondată.
Susține contestatoarea că soluția dată în recurs este rezultatul unei greșeli materiale.
Potrivit art.318 al.1 Cod procedură civilă teza 1, hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Această primă ipoteză din art.318 Cod procedură civilă are în vedere greșeli materiale indirecte, în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pe această cale neputând fi remediate eventualele greșeli de judecată, respectiv de interpretare a dispozițiilor legale.
Aceasta deoarece admisibilitatea sau nu a unei căi de atac este rezultatul unor interpretări ale dispozițiilor legale referitoare la căile de atac, ceea ce nu ține de aspectele formale ale recursului ce pot fi invocate pe calea unei contestații în anulare.
Critica vizând greșita compunere a completului de judecată ce a soluționat la Tribunalul Iași, calificarea greșită de către această instanță a căii de atac exercitate de pârâta-contestatoare și criticile vizând soluțiile date pe fond de cele două instanțe nu pot face obiectul analizei deoarece recursul a fost soluționat pe excepție.
Drept urmare se va respinge ca inadmisibil recursul.
Având în vedere că intimata nu a făcut dovada întinderii cheltuielilor de judecată, respectiv a cuantumului onorariului de avocat, cererea de obligare a contestatoarei la plata acestor cheltuieli va fi respinsă.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge contestația în anulare formulată de M împotriva deciziei civile nr.466 din 19.XI.2008 a Curții de Apel Iași, pe care o menține.
Respinge cererea de obligare a contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată formulată de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR 2: Buliga Georgeta Gheorghiu
Grefier,
Red.
Tehnored.
Curtea de Apel Iași:
-
-
-
16.VI.2009.-
2 ex.-
Președinte:Andronic Adriana ElenaJudecători:Andronic Adriana Elena, Buliga Georgeta Gheorghiu
