Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 22/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 22/A/2008
Ședința publică din 10 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1739 din 07.09.2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâții COMUNA, PRIN PRIMAR, și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, având ca obiect pretenții- despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului apelant, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 7 ianuarie 2008, prin registratura instanței, reclamantul apelant a depus la dosar scurte precizări cu privire la chestiunile puse în discuție la termenul anterior de judecată.
De asemenea, se constată că la data de 9 ianuarie 2008, prin registratura instanței, reprezentantul reclamantului apelant a depus la dosar o cerere prin care solicită strigarea cauzei la ora 11,00.
Totodată, se constată că la data de 9 ianuarie 2008, prin registratura instanței, pârâții intimați Consiliul Local al comunei și Primarul comunei au depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, în vederea depunerii actelor solicitate la termenul anterior de judecată.
Reprezentantul reclamantului apelant arată că se opune amânării cauzei și depune la dosar procesul verbal de adjudecare la licitație publică încheiat la data de 05.06.2000, în baza căruia a fost vândut imobilul.
Curtea, după deliberare, respinge cererea de amânare a cauzei formulată în scris de către pârâții intimați Consiliul Local al comunei și Primarul comunei, care nu este justificată în nici un fel, și revine asupra solicitărilor adresate pârâților intimați Consiliul Local al comunei și Primarul comunei la termenul anterior de judecată.
Nefiind cereri în probațiune de formulat, probe de administrat, excepții ori chestiuni prealabile de invocat, curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului apelant solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței apelate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de apel depus la dosar, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 240/09.02.2007 a Tribunalului Sălaj, dosar nr-, s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Consiliul Local al comunei și Comuna, prin primar, având ca obiect pretenții.
Hotărârea a fost desființată prin decizia civilă nr. 182/23.05.2007 a Curții de Apel Cluj, dosar nr-, iar cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
În considerentele deciziei instanței de apel s-a arătat că, deși reclamantul a indicat că temeiul juridic al acțiunii sale îl constituie contractul de vânzare-cumpărare, tribunalul a soluționat cauza pe motivul neîntrunirii cerințelor răspunderii civile delictuale, conform art. 998 și art. 999. civ. schimbând cauza pretențiilor reclamantului, determinând necercetarea fondului litigiului.
În rejudecare, prin sentința civilă nr. 1739/07.09.2007 a Tribunalului Sălaj, dos-, s-a respins, ca nefondată, acțiunea introdusă de reclamantul, pentru plata despăgubirilor civile.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 210.000 lei reprezentând beneficiul nerealizat prin imposibilitatea folosirii complexului zootehnic din localitatea, potrivit contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat în luna iunie 2000.
Actul încheiat între părți a avut ca obiect vânzarea-cumpărarea complexului zootehnic din localitatea, pentru prețul total de 334.500.000 ROL, ce urma să fie achitat în rate până la data de 25.12.2000, sumă din care reclamantul a plătit 160.000.000 ROL.
Din conținutul contractului rezultă obligațiile corelative ale părților, respectiv asigurarea căilor de acces, întabularea imobilului în CF a comunei, achitarea integrală a prețului și încheierea actului autentic în scopul întabulării dreptului de proprietate al cumpărătorului.
Din extrasul CF 756, nr. top. 133/a/1/33/b reiese că imobilele în litigiu, compuse din teren intravilan și complex zootehnic, au fost înscrise în CF în baza titlului de proprietate nr. 29377/75103/06.07.1999, precum și prin accesiune imobiliară, cu încheierea nr. 5903/2000.
În contract se stipulează că suma de 30.000.000 ROL din valoarea prețului va fi folosită pentru refacerea drumului de acces la imobilul în litigiu.
În cuprinsul actului se enumeră o serie de supraedificate și utilitățile pentru deservirea acestora (casă de apă, puțuri, rezervor dejecții, stâlpi de alimentare cu curent electric, căi de acces, cântar).
Primăria s-a obligat ca, până la încheierea în formă autentică, să rezolve problema căilor de acces la toate utilitățile, dar și cumpărătorul declară că a achiziționat imobilul la prețul și în condițiile "prezentului contract", cunoscând situația de fapt și de drept a acestuia, declară că își asumă orice risc ce ar decurge prin cumpărarea imobilului.
În funcție de dispozițiile art. 969 și art. 1073. civ. este de observat că, în lipsa formei autentice - necesară în cazul înstrăinării terenurilor - actul sub semnătură privată întocmit între părți nu poate avea decât semnificația unei promisiuni bilaterale de vânzare-cumpărare.
Prin urmare, obligațiile principale ale pârâtei sunt de a preda bunul vândut și de a încheia act de întabulare, în sensul art. 981. civ.
Pârâtele au adus la îndeplinire obligația de predare a bunului, iar cea de-a doua este afectată de o condiție suspensivă, ce depinde exclusiv de voința reclamantului, aceea de plată a ultimei rate, de achitare integrală a prețului.
Reclamantul nu și-a executat propria obligație nici până în prezent, astfel că și partea pârâtă poate invoca cu succes excepția de neexecutare a contractului.
Obligațiile subsidiare asumate de pârâtă vizează întabularea dreptului ei de proprietate în CF, care s-a produs încă din anul 2000 ( 29 și 30 dosar acvirat), iar clauza referitoare la rezolvarea problemei căilor de acces nu este explicitată în conținutul contractului.
Nu se prevede care este răspunderea vânzătorului dacă nu va executa această obligație, care, aparent, excede conținutului obișnuit al unui act de vânzare-cumpărare.
Din actele și lucrările dosarului se reliefează faptul că este vorba despre anumite bazine și pompe de apă care se găsesc la mare distanță de ferma agrozootehnică, nu sunt întabulate în favoarea comunei, fiind amplasate pe terenuri atribuite altor persoane în baza Legii nr. 18/1991.
Or, obligația asumată de vânzător nu este una de rezultat, ci doar o simplă obligație de diligență (de a face tot ce este posibil pentru asigurarea accesului) fără a fi menționată o răspundere de natură pecuniară față de cumpărător, care a înțeles să-și sume riscul ce ar decurge din cumpărarea imobilului.
Poate tocmai de aceea reclamantul a înțeles să nu mai achite diferența de preț, așa încât în acest moment sunt incerte perfectarea contractului în formă autentică și transferul dreptului de proprietate, nefiind în măsură să demareze vreo afacere pe imobilul care, estimativ, i-ar fi adus un anumit beneficiu.
Trebuie observat că, potrivit art. 1085. civ. debitorul nu răspunde decât de daunele-interese care au fost prevăzute sau au putut fi prevăzute la încheierea contractului, când neîndeplinirea obligației nu provine din culpa sa.
Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, reclamantul, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii acțiunii formulate și obligarea pârâților la plata sumei de 210.000 lei cu titlu de despăgubiri; în subsidiar, cere desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în baza art. 297 alin. 1.pr.civ.
În motivare, apelantul susține că sentința atacată este nelegală și netemeinică, deoarece instanța a procedat la o interpretare greșită a clauzelor contractuale, golindu-le de conținut, și nu în sensul în care își realizează efectele juridice.
Deși se stabilește că pârâta s-a obligat să rezolve căile de acces, totuși se conchide că nu există o legătură de cauzalitate între neîndeplinirea obligațiilor și prejudiciul ce i-a fost creat.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile, aspect care a fost tranșat prin decizia civilă nr. 182/2007 a Curții de Apel Cluj, ca și prin decizia civilă nr. 985/2004 a aceleiași instanțe.
Se arată că pârâta poate invoca excepția de neexecutare a contractului, dar concluzia este greșită, deoarece prin sentința civilă nr. 2981/2006, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea acesteia pentru rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare.
Prin întâmpinare ( 11-12), cei doi intimați solicită respingerea apelului și păstrarea sentinței, ca fiind legală și temeinică.
Arată că însuși reclamantul se află în culpă pentru neexecutarea propriei obligații de plată integrală a prețului, a cunoscut situația de fapt și de drept a imobilului, asumându-și riscul încheierii actului.
Greșit învederează apelantul că aceștia s-au obligat la întabularea căilor de acces, clauza din contract făcând referire doar la "rezolvarea" problemei căilor de acces la toate utilitățile.
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor invocate de reclamant, se constată că apelul este nefondat.
Învestirea primei instanțe cu soluționarea acțiunii reclamantului având ca obiect plata de despăgubiri civile s-a făcut prin cererea de chemare în judecată introdusă la Judecătoria Zalău, la data de 08.09.2005, dar, în raport de valoarea pretențiilor, de 10.000.000 RON, s-a declinat competența de rezolvare a pricinii în favoarea Tribunalului Sălaj.
Deși în fața tribunalului, la data de 26 mai 2006 ( 65), reclamantul și-a micșorat pretențiile la suma de 210.000 RON, această instanță a rămas legal învestită, potrivit prevederilor art. 181.pr.civ.
Așa cum corect s-a reținut în hotărârea atacată, fundamentul juridic al acțiunii promovată de reclamant este reprezentat de dispozițiile art. 1073-1086. civ. solicitând ca, în baza principiilor ce reglementează răspunderea civilă contractuală, pârâții să fie obligați la plata daunelor-interese pentru prejudiciul ce i-a fost adus, în concret, beneficiul nerealizat din cauza imposibilității de a folosi complexul zootehnic din satul.
În conformitate cu nr. 11/27.04.2000, prin care s-a decis vânzarea la licitație publică a complexului zootehnic din localitatea, construcții și teren în suprafață de 2,25 ha, prin procesul-verbal întocmit la data de 5 iunie 2000 ( 19 dosar curte), cu ocazia licitației publice desfășurată în acest scop, imobilul a fost adjudecat în favoarea reclamantului, pentru prețul de 334.500.000 ROL.
Ca atare, în luna iunie 2000 fost încheiat și actul sub semnătură privată intitulat "contract de vânzare-cumpărare" ( 15-16 dosar nr. 5350/2005 al Judecătoriei Zalău ), prin care consiliul local și primăria din comuna s-au obligat să-i vândă reclamantului întregul drept de proprietate asupra imobilelor cunoscute sub denumirea "Complexul Zootehnic ", dobândit de vânzători în baza Legii nr. 18/1991, compus din construcții (care sunt enumerate), precum și toate utilitățile (fiind menționate: casa de apă, puțuri, rezervor dejecții, conductă de alimentare și evacuare a apei, căi de acces la toate aceste utilități, stâlpi de alimentare cu energie electrică, transformator de curent electric și cântar) și suprafața de 2 ha și 25 ari teren.
Una dintre clauzele inserate în contract ce se dezbate în dosar este cea conform căreia "primăria se obligă ca, până la semnarea în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare, la notariat, va rezolva și problema căilor de acces la toate utilitățile".
Prețul a fost fixat la suma de 334.500.000 ROL, din care s-a achitat în avans suma de 20.000.000 ROL, urmând ca diferența să fie eșalonată astfel: câte 50.000.000 ROL în lunile iulie 2000 - noiembrie 2000, și o finală de 64.500.000 ROL în decembrie 2000, rate scadente la data de 25 fiecărei luni.
De asemenea, în act a fost menționată o destinație specială a sumei de 30.000.000 ROL, ce "se va folosi pentru refacerea drumului".
Importantă este și precizarea făcută în contract de către reclamant, în sensul că are cunoștință despre situația de drept și de fapt a imobilului cumpărat și își asumă orice risc ce ar decurge prin cumpărarea imobilului.
Predarea posesiei s-a făcut chiar la data redactării actului, așa cum rezultă din clauza finală cuprinsă în contract, ca și din declarațiile consemnate în încheierea de ședință din 13 decembrie 2007.
Vânzătorul s-a obligat ca, până la plata ultimei rate, să își întabuleze în CF dreptul de proprietate, pentru a putea transfera valabil acest drept către cumpărător.
Între părți s-au purtat deja mai multe procese în care s-au invocat drepturi și obligații născute din antecontractul de vânzare-cumpărare intervenit în luna iunie 2000 (și care, așa cum bine stabilește prima instanță, nefiind perfectat în formă autentică, nu a avut ca efect transferul dreptului de proprietate de la vânzători la cumpărător).
Astfel, o primă acțiune a fost inițiată de către Primăria comunei, în încercarea de a obține obligarea cumpărătorului la plata prețului restant, de 174.500.000 ROL, respinsă prin sentința civilă nr. 6340/22.10.2002 a Judecătoriei Zalău, astfel cum a fost modificată în recurs, prin decizia civilă nr. 985/18.10.2004 a Curții de Apel Cluj, dată în dosar nr. 9719/2004 ( 17-18 dosar judecătorie).
În considerentele deciziei instanței de recurs s-a statuat că Primăria comunei și-a întabulat în CF dreptul de proprietate în luna martie 2002, trenurile învecinate imobilului în litigiu au fost atribuite, în temeiul Legii nr. 18/1991, unor terțe persoane, la fel și terenurile pe care se află bazinele și pompele de apă, iar accesul la construcțiile înstrăinate nu a fost asigurat de către cea care și-a asumat obligația. În schimb, în cuprinsul hotărârii se mai reține că promitenta vânzătoare a deschis un alt drum de acces la complexul zootehnic, paralel cu cel desființat, care este din pământ și necesită amenajări prin pietruire și executarea unui podeț peste șanțul de la marginea șoselei.
Acțiunea intentată de către Primăria comunei a fost respinsă întrucât promitentul cumpărător a opus excepția de neexecutare a contractului, care s-a dovedit a fi întemeiată.
Aceeași promitentă vânzătoare a înaintat oad oua acțiune civilă împotriva lui, în dosar nr. 3922/2006 al Judecătoriei Zalău ( 5-6 dosar nr- al Curții de Apel Cluj ), pentru rezilierea contractului de vânzare-cumpărare încheiat între părți, respinsă și aceasta prin sentința civilă nr. 2981/12.10.2006.
Hotărârea de mai sus nu a fost atacată cu apel și a rămas irevocabilă, iar în motivarea soluției se arată că, pe baza deciziei civile nr. 985/2004 al Curții de Apel Cluj, se reține o culpă în sarcina primăriei, în neexecutarea obligației de întabulare a dreptului său de proprietate până în luna decembrie 2000, rezilierea nu operează în speță, ci, eventual, doarrezoluțiunea, însă reclamanta nu și-a precizat acțiunea în sensul de a se dispune o astfel de rezoluțiune.
Una dintre criticile apelantului constă în aceea că hotărârile irevocabile pronunțate între părți până în acest moment se impun în speță pentru a determina, în sarcina intimatelor, nerespectarea culpabilă a obligațiilor pe care și le-au asumat prin contract.
Este adevărat că starea de fapt și de drept, ambele descrise în decizia civilă nr. 985/2004 a Curții de Apel Cluj, nu pot fi ignorate în prezentul litigiu, ce are același izvor juridic, însă concluziile anterioare ale instanțelor judecătorești nu se impun, automat, pentru a determina cu certitudine elementele de fapt și de drept incidente în speță, nu înlătură atributul acestei instanțe, în actualul dosar, de a cenzura întrunirea tuturor cerințelor de angajare a răspunderii civile contractuale în persoana pârâtelor.
Aceasta pentru că respingerea acțiunii înaintată de Primăria comunei, prin decizia civilă nr. 985/2004 a Curții de Apel Cluj, pentru executarea obligației de plată a prețului de către cumpărător, s-a făcut pe temeiul excepției de neexecutare a contractului ridicată de acesta, ceea ce înseamnă, în realitate, o suspendare temporară a drepturilor și obligațiilor reciproce născute din contract.
acțiunii prin intermediul acestui mijloc de apărare nu a produs efecte juridice în planul celorlalte drepturi și obligații ale părților contractante pe care legea le recunoaște, în scopul de a obține executarea în natură a obligației, de bunăvoie sau silit, ori executarea prin echivalent.
O altă hotărâre de care se prevalează apelantul, în memoriul său, este decizia civilă nr. 182/23.05.2007 a Curții de Apel Cluj, care, însă, este chiar decizia intermediară pronunțată în apel, în primul ciclu procesual al cauzei, prin care s-a desființat sentința civilă nr. 240/2007 și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Sentința civilă nr. 2981/12.10.2006 a Judecătoriei Zalău nu tranșează nici o problemă de drept între părți, având în vedere că respinge acțiunea în reziliere intentată de Comuna pe motiv că nu a fost precizată ca o acțiune în rezoluțiune.
Din cele relevate mai sus se constată că, până la exercitarea acestei acțiuni civile, în data de 08.09.2005, promitentul cumpărător a rămas în pasivitate, nu a efectuat nici un fel de demersuri în vederea executării în natură a obligației de transmitere valabilă a dreptului de proprietate, dar nu a solicitat nici rezoluțiunea contractului, nu a urmărit încetarea în vreun fel a efectelor produse de acest act juridic de înstrăinare, cu consecința restabilirii situației anterioare.
Nici prin acțiunea de față nu cere executarea în natură, silită, a antecontractului de vânzare-cumpărare, nici desființarea convenției intervenite între părți, ci doar daune-interese reprezentând echivalentul acoperirii prejudiciului ce i-a fost creat, prin punerea sa în imposibilitate de a folosi și exploata bunul vândut, din cauza conduitei culpabile a intimatelor.
Susține, în esență, că, întrucât nu are cale de acces la construcțiile și utilitățile ce i-au fost înstrăinate de către pârâte, în concret la puțurile, bazinele și pompele de apă (așa cum a precizat expres prin scriptul de la fila 15 din dosarul de apel), iar drumul propus de Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 este neamenajat și neutilizabil, a suferit o importantă pagubă materială prin pierderea profitului pe care l-ar fi realizat dacă ar fi putut beneficia de surse de finanțare europene, în scopul creșterii de găini ouătoare.
Beneficiul de care a fost lipsit acesta, învederează reclamantul, a fost evaluat pe perioada decembrie 2000 - septembrie 2005 (fără să fie pusă în discuție o eventuală prescripție a dreptului material la acțiune, care, evident, nu poate fi discutată în calea de atac a reclamantului împotriva sentinței prin care a obținut judecarea pe fond a tuturor pretențiilor), a făcut obiectul unui prim raportul de expertiză întocmit de ing. ( 39-42 dosar judecătorie), apoi a unei expertize mai complexe, depusă la filele 101-105 dosar - al Tribunalului Sălaj.
Aceste lucrări de specialitate evidențiază împrejurarea stării avansate de uzură a complexului zootehnic ce a fost vândut reclamantului, precum și că, până la data înstrăinării, a fost folosit la creșterea vacilor, schimbarea destinației acestuia, în sensul creșterii și exploatării găinilor ouătoare, necesitând investiții majore, evaluate de ing. la suma de 40.000 Euro.
Desigur că, pentru a stabili în sarcina pârâtelor întrunirea cumulativă a tuturor condițiilor răspunderii civile contractuale, potrivit art. 1073 și următoarele civ. reclamantul este ținut să dovedească întinderea prejudiciului cauzat și caracterul cert al acestuia, fapta ilicită constând în neexecutarea culpabilă de către pârâte a obligațiilor asumate.
Prejudiciul produs trebuie să fie cert, sigur, atât în privința existenței, cât și a posibilității de evaluare. Se observă că reclamantul a pretins doar beneficiul nerealizat, adică profitul net pe care l-ar fi obținut prin comercializarea găinilor ouătoare, dar acesta are doar caracter ipotetic, eventual și nesusceptibil de evaluare efectivă, câtă vreme, pentru a intra în posesia fondurilor europene, reclamantul trebuia să facă investiții majore proprii la complexul zootehnic, în vederea schimbării destinației pe care a avut-o până la acea dată, să probeze că ar fi câștigat, cu certitudine, aceste surse de finanțare. nu a administrat nici un fel de dovezi în afara expertizelor ce estimează, teoretic, profitul pe care l-ar fi putut încasa, doar pe temeiul declarațiilor acestuia, nesusținute de probe.
Pe de altă parte, pentru a cere pârâtelor îndeplinirea propriilor obligații, neexecutarea culpabilă reprezentând temeiul acțiunii în plata de despăgubiri, ar fi trebuit ca el însuși, până la data intentării acțiunii în justiție, să-și fi executat propria îndatorire de plată integrală a prețului sau să se declare de aoa duce la îndeplinire, ceea ce nu s-a întâmplat. De la momentul pronunțării deciziei civile nr. 985/2004 a Curții de Apel Cluj, nu a înțeles să mai achite nici oap rețului datorat pentru imobil, rămânând și la acest moment restant cu mai mult de J din prețul stipulat, respectiv 174.500.000 ROL. Nu s-au contestat apărările pârâtelor, confirmate de altfel de înscrisurile aflate la filele 31-34 dosar judecătorie, ce atestă că din totalul de 334.500.000 ROL promitentul cumpărător a plătit un avans de 20.000.000 ROL, apoi 65.000.000 rol în intervalul octombrie 2001 - decembrie 2001 (mult după scadența întregului preț), iar suma de 75.000.000 ROL a fost achitată în zilele de 2 august și, respectiv, 27 decembrie 2000. Apelantul nu a efectuat nici o plată în perioada lunilor iulie, septembrie, octombrie și noiembrie 2000.
Este corectă și sublinierea făcută în întâmpinare de către cele două intimate, potrivit căreia acestea nu s-au obligat nicidecum să "întabuleze" căile de acces (aflate pe alte terenuri decât cele vândute reclamantului, situație de fapt pe care acest a cunoscut-o și și-a asumat-o la data redactării contractului), așa cum arată apelantul în memoriul său, ci doar să "rezolve" problema căilor de acces la utilități.
Știind că aceste căi de acces la puțurile, bazinele și pompele de apă erau asigurate pe un drum pietruit, utilizat de mai mulți ani, reclamantul a fost de acord, așa cum rezultă indubitabil din conținutul contractului, ca suma de 30.000.000 ROL din prețul datorat să fie alocată pentru "refacerea drumului". Un drum nou de acces i-a fost propus lui după ce a fost eliberat titlul de proprietate, în temeiul Legii nr. 18/1991, unei terțe persoane asupra terenului afectat de vechiul drum pietruit, așa cum recunoaște și apelantul prin scriptul de la fila 15 dosar curte, însă nu a înțeles să contribuie la cheltuielile de amenajare pentru a-l face practicabil.
Or, în aceste circumstanțe, are loc exonerarea de răspundere civilă a pârâtelor, neexecutarea obligației de a-i facilita accesul la utilitățile vândute fiind rezultatul și a propriei conduite culpabile a reclamantului, care nu și-a îndeplinit obligația de plată a sumei de bani necesare refacerii și amenajării drumului de acces. Este vorba de acea "cauză străină" care a determinat neexecutarea obligației de către debitor, reglementată în art. 1082. civ.
Apoi, nu se poate susține neîndeplinirea obligației de întabulare în CF a imobilului vândut, de către intimate, înscriere ce a operat în CF 756, nr. top. 133/a/1/33/b, teren de 22.500 mp și complex zootehnic, prin încheierea nr. 5903/2000 ( 30 dosar judecătorie), dată situată în interiorul termenului prevăzut în contract pentru plata ultimei rate a prețului, menționată ca și dată a încheierii contractului în formă autentică.
Emiterea titlurilor de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 asupra terenurilor învecinate complexului zootehnic, ca, de altfel, și pentru terenul pe care se află vechiul drum de acces, nu poate fi apreciată ca o culpă a pârâtelor vânzătoare în contextul în care acestea, prin intermediul comisiei locale de aplicare a legilor fondului funciar nu au făcut altceva decât să respecte legislația în vigoare, să aplice prevederile imperative în materia reconstituirii dreptului de proprietate, iar obligația particulară asumată de acestea, de a-i crea condiții de acces pe o altă cale, a presupus și contribuția pecuniară proprie a reclamantului, ignorată de către acesta.
În consecință, observând că reclamantul nu a dovedit prejudiciul și nici vinovăția pârâtelor, în baza art. 296.pr.civ. apelul acestuia se va respinge, sentința atacată fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1739 din 07.09.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
5 ex./15.01.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
