Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 22/2010. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE NR. 22
Ședința publică de la 03 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Stela Popa JUDECĂTOR 2: Ionela Vîlculescu
- - - - judecător
Grefier: - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -6,.1,.3,.11, județ M împotriva sentinței civile nr.274 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-,.2,.1,.4,.17, județ M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -.5,.3,.7, județ M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -A3,.3,.9, județ M și " DE S", cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul M, având ca obiect "pretenții".
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat OG, pentru apelantul reclamant, lipsind intimații pârâți, și " DE S".
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință.
Instanța a pus în discuția apărătorului apelantului reclamant cererea formulată la termenul anterior de intimatul pârât " DE S", privind obligația apelantului reclamant de a depune la dosarul cauzei dovada achitării taxei de timbru la valoarea pretențiilor solicitate.
Avocat OG, pentru apelantul reclamant, a susținut că acesta beneficiază de scutire de la plata taxei de timbru conform art.5 lit.s din Legea nr.146/1997, așa cum s-a reținut și de instanța de fond prin încheierea de ședință din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-.
Instanța a respins cererea de obligare a apelantului pârât la plata taxei de timbru, constatând că apelantul reclamant este scutit de la plata taxei de timbru, având în vedere obiectul cererii cu care acesta a investit instanța de fond și dispozițiile art.5 litera s din legea nr.146/1997.
Apreciind cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului civil de față.
Avocat OG, pentru apelantul reclamant, a arătat că articolul publicat in cotidianul "Informația de S" la pagina 11nu este un plamflet, făcând în mod concret referire la reclamant prin asocierea cu imaginea unui animal.
A pus concluzii de admitere a apelului și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu obligarea intimaților pârâți la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, și,Informația de S", solicitând pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care pârâții să fie obligați la acordarea despăgubirilor în sumă de 500.000 euro, ca urmare a încălcării drepturilor prevăzute de art.3 și 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în fapt, la data de 07.11.2008, în cotidianul,Informația de S" la pag.11, sub semnătura pârâților și, a fost publicat un articol așa zis pamflet, cu titlul, cu cenușe în cap", articol ce prezenta alături de fotografia de prim plan a unui porc, fotografia reclamantului și care se referă evident la persoana sa.
precizat reclamantul că, la momentul sesizării instanței are calitatea de director al cancelariei prefectului M, consilier local al Municipiului DTS iar ca funcții politice este vicepreședinte al Filialei Ma P NL, în perioada campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din 30.11.2008, fiind director de campanie al filialei.
A susținut că prin publicarea articolului susmenționat, i s-a adus un prejudiciu personal, moral și profesional, suferind traume de natură psihică, și oprobriul colegilor din administrația publică locală și din partidul pe care îl reprezintă precum și să inspire sentimente de îndoială în ceea ce privește moralitatea și integritatea acțiunilor sale, din partea publicului cititor, fiind supus astfel unui tratament degradat și inuman.
De asemenea, a apreciat că prin respectivul articol i-a fost încălcat dreptul la viața intimă, familială și privată, prevăzut de art.26 din Constituția României precum și drepturilor consacrate de art.3 din CEDO, prin postarea imaginii sale pe fundalul articolului publicat alături de fotografia porcului.
În drept s-au invocat disp.art.2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâtul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. A susținut că articolul publicat în cotidianul "Informația de S" pe data de 7 noiembrie 2008 este un pamflet - care nu face referiri la fapte și persoane determinate ci la anumite tipologii și situații criticabile și că plasarea fotografiei reclamantului în subsolul paginii este independentă de text, nu constituie fotografia principală a materialului, imaginea ce ilustrează pamfletul fiind aceea a unui porc.
A mai susținut că în cuprinsul articolului s-au făcut mențiuni exprese că nu se referă la politicieni adevărați.
Prin sentința civilă nr.274 din 6 octombrie 2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Mehedinția respins acțiunea.
Preluând definiția dată tratamentelor inumane și tratamentelor degradante în jurisprudența CEDO - instanța a reținut că pentru a fi incluse în sfera de aplicare a art.3 din Convenție aceste tratamente trebuie să atingă un nivel minim de gravitate, acesta fiind relativ și depinzând de ansamblul circumstanțelor cauzei precum are fi durata tratamentului și efectele psihice asupra victimei și în anumite cazuri sexul, vârsta, starea de sănătate a victimei.
Analizând declarațiile martorilor audiați în cauză, instanța a reținut că prin publicarea articolului și a fotografiei reclamantului acesta a suferit un prejudiciu moral, dar acest prejudiciu este lipsit de intensitatea și gravitatea necesară pentru a avea caracterul unui tratament inuman și degradant, așa cum este el definit de art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
A mai reținut instanța că în articol există mențiunea că "orice asemănare între personajele acestui pamflet și persoanele din fotografii este pur întâmplătoare" și că "orice asemănare între întâmplările povestite și fapte potențial reale reprezintă o pură coincidență".
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul solicitând schimbarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Motivând apelul, reclamantul a arătat că hotărârea e fost dată cu încălcarea dispozițiilor art.3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului întrucât din cuprinsul articolului publicat de pârâți rezultă cu evidentă referire la persoana sa și intenția autorilor de a-i prejudicia imaginea publică.
A invocat apelantul și existența unor contradicții între considerentele sentinței care rețin pe de o parte că prin publicarea articolului reclamantul a fost puternic afectat fiind umilit, iar pe de altă parte, s-a apreciat că asemenea prejudicii nu se înscriu în categoria tratamentelor inumane sau degradante.
Apelantul a indicat jurisprudența CEDO în materie respectiv hotărârea dată în cauza Irlanda contra Regatului Unit, din 18 01 1978, prin care s-a reținut că un tratament aplicat unei persoane urmează se califica degradant atunci când creează acesteia un sentiment de teamă, de neliniște și de inferioritate, de natură aou mili, de aoî njosi, de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și psihică și că pentru califica un tratament ca fiind degradant se impune a se analiza dacă scopul apliocării lui este umilirea sau înjosirea victimei și dacă prin efectele produse a fost atinsă personalitatea acesteia în mod incompatibil cu art.3 din Convenție.
Raportându-se tot la jurisprudența CEDO apelantul a arătat că potrivit acesteia încălcarea art.3 din Convenție. se analizează nu numai din perspectiva tratamentelor degradante pentru cazurile în care victimele se află în stare privativă de libertate, ci și al comportamentului unui particular față de altul.
A mai arătat reclamantul dă, deși pârâții ca jurnaliști se bucură de libertatea de exprimare garantată de art.10 din Convenție, inclusiv prin admiterea unei posibile doze de exagerare, sau chiar de provocare - totuși, exercitarea acestei libertăți este subordonată condiției ca ziariștii să acționeze cu bună credință astfel încât să ofere informații exacte și demne de crezare cu respectarea deontologiei profesionale, ceea ce pârâții în mod evident nu au respectat.
Intimatul - a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului susținând în esență că articolul este un pamflet care satirizează aspecte negative din viața socială și nu se referă la persoana reclamantului, că textul este independent de fotografiile afișate pe aceeași pagină și că revine editorului obligația de a explica fotografiile.
Apelul este fondat.
Prima instanță s-a limitat la a prelua definițiile date în jurisprudența CEDO tratamentelor inumane și degradante și a enumera criteriile după care se apreciază gravitatea lor și a concluziona în final că prejudiciul adus reclamantului prin publicarea articolului este lipsit de intensitatea și gravitatea necesară pentru a se reține încălcarea art.3 din Convenție.
Prima instanță nu a făcut distincția între tratamentele inumane și tratamentele degradante spre a reține ce tratamente se pun în discuție în speță și nu a arătat argumentele ce au dus la concluzia că prejudiciul adus reclamantului nu are gravitatea cerută pentru încadrarea tratamentelor în discuție în sfera de aplicare a art.3 din Convenție - limitând motivarea hotărârii la considerente teoretice.
Totodată, prima instanță nu s-a raportat și la încălcarea art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce reglementează dreptul la respectarea vieții private și de familie - reclamantul invocând, prin acțiunea sa, încălcarea acestui drept, mai exact a componentei vieții private personale ce cuprinde și dreptul la imagine, susținând că prin publicarea fotografiei sale alături de textul articolului intitulat " cu în cap" publicat în cotidianul "Informația de S" și imaginea unui porc - imaginea sa a fost grav afectată.
În considerentele sentinței nu se analizează textul articolului și nici apărarea pârâților potrivit căreia articolul este un pamflet și nu îl vizează pe reclamant.
Reclamantul a susținut că articolul se referă la persoana sa, pe de o parte pentru că este asociat fotografiei sale publicată pe aceeași pagină, iar pe de altă parte pentru că face referiri la calitatea sa de consilier local la ilegalități săvârșite în această calitate și la presupusele sale relații imorale cu cealaltă persoană vizată de articol, iar pârâții au susținut că articolul este un pamflet pentru că satirizează tipologii umane și aspecte negative ale societății.
Articolul în discuție nu este un pamflet întrucât nu cuprinde date cu caracter de generalitate prin care se înfierează tare morale, concepții politice, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter - cu intenții moralizatoare. Articolul cuprinde date concrete privitoare la persoane determinate atât prin referirea la funcțiile publice ale acestora, cât și a activități concrete desfășurate în virtutea funcțiilor deținute sau profitând de aceste funcții, acțiuni ce ar avea caracter ilegal și imoral, iar pe aceeași pagină apar fotografiile persoanelor avizate fără nici o altă explicație care să le disocieze de textul articolului.
Textul articolului conține referiri lipsite de echivoc cu privire la persoana reclamantului în partea din articol intitulată "Cetățeanul " în care este descris ca "un biet politruc scrobit cu pretenții de elevat, supranumit din, care latră a pagubă, lipit de fel de fel de somități, afacerist de, care a operat șmenuri în slujba administrației locale și a dat tunuri în umbra unui biet moșneag legat de scaun". Mai este numit "intelectual de casă al grohăitoarei " cu în cap" - cealaltă persoană vizată de articol - realizatoare de emisiuni TV în cadrul cărora era invitat reclamantul.
Deși articolul cuprinde o mențiune expresă că nu se referă la politicieni adevărați, adaugă imediat că vrea "să meargă drept la Ť.", ceea ce presupune atacarea unor persoane determinate iar nu a unor "tipologii asociate".
De altfel, în apărarea formulată pârâții nu au arătat în concret ce tipologii ori tare sociale au înfierat și nici articolul nu cuprinde judecăți de valoare critice cu valabilitate demonstrată ori însoțite de argumentația logică a autorului, ci declarații factuale - a căror veridicitate trebuia dovedită.
Textul conține expresii insultătoare,jignitoare la adresa reclamantului și a fost publicat în scopul de a-l umili și înjosi pe reclamant, de a-i atinge personalitatea într-un mod incompatibil cu dispozițiile art.3 din Convenție.
Relevante sunt în acest sens și declarațiile martorilor potrivit cărora percepția publică a fost că articolul a vizat în mod evident persoana reclamantului și că acesta a suferit un grav prejudiciu de imagine prin referirile textului la presupuse acțiuni ilegale dar și relații imorale ale acestuia. Au mai arătat martorii că după apariția articolului reclamantul nu a mai apărut în cadrul unor emisiuni TV interactive de teamă de a nu fi atacat în direct cu întrebări legate de aspectele semnalate și că poziția sa în cadrul formațiunii politice din care face parte a avut de suferit.
Prin urmare, gravitatea prejudiciului moral cauzat reclamantului - a fost demonstrată - prin diminuarea statutului social - a reputației acestuia, a afectării imaginii sale atât în raport cu publicul cât și în familie și față de sine.
În cauza Irlanda contra Regatului Unit, din 18 01 1978, Curtea a statuat cu valoare de principiu că un tratament aplicat unei persoane are a fi calificat "degradant" atunci când creează acesteia sentimente de teamă, de neliniște și de inferioritate, de natură aou mili și a o înjosi și eventual de a-i înfrânge astfel rezistența fizică și morală.
Deși în cele mai multe spețe, Curtea Europeană a analizat încălcarea art.3 din Convenție din perspectiva tratamentelor degradante pentru cazurile în care victimele se aflau într-o situație privativă de libertate și vizau comportamentul agenților statului, în jurisprudența Curții s-a statuat asupra încălcării art.3 și în cazul comportamentului unui particular față de altul - cum este cazul în speță.
de față impune realizarea unui just echilibru între dreptul consacrat de art.10 din Convenție - ce garantează dreptul la liberă exprimare - pe de o parte și a dreptului la reputație al persoanelor vizate care, ca element al vieții private este protejat de art.8 al Convenției.
Această din urmă dispoziție poate impune adoptarea a unor măsuri pozitive apte să garanteze respectul efectiv al vieții private chiar și în relațiile dintre indivizi.
Curtea a statuat că deși "libertatea de exprimare, este un drept important, nu este nelimitat".
Conform alin.2 al art.10 - din Convenție, exercitarea libertății de opinie poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică pentru . protecția reputației sau a drepturilor altora.
Exercitarea libertății ziariștilor este subordonată condiției ca ziariștii să acționeze cu bună credință, astfel încât să ofere informații exacte, demne de crezare, cu respectarea deontologiei profesionale.
În speță se are în vedere atitudinea subiectivă a pârâților în raport atât cu adevărul celor afirmate cât și cu scopul demersului jurnalistic respectiv, dacă au urmărit să informeze opinia publică asupra unor chestiuni de interes public, îndeplinindu-și astfel datoria de a difuza informații și idei asupra unor subiecte de interes general, sau au avut doar intenția de a afecta în mod gratuit reputația reclamantului.
Faptul de a pune în atenția publică, în mod direct, persoane determinate implică obligația pârâților de a furniza o bază facturală suficientă.
Afirmații referitoare la fapte determinate în absența oricăror dovezi care să le susțină nu se bucură de protecția art.10.
Pentru toate aceste considerente, se apreciază că faptele pârâților constând în publicarea unui articol defăimător la adresa reclamantului - i-au cauzat acestuia un prejudiciu moral - care potrivit art.998-999 civ.și art.3 din Convenție trebuie reparat prin plata de despăgubiri bănești corespunzătoare.
Privitor la valoarea acestor despăgubiri, se apreciază că suma de 500.000 Euro cerută de reclamant este disproporțională în raport de consecințele publice negative suferite și se estimează despăgubirile, în limita rezonabilă a marjei de estimare, raportat și la un precedent judiciar în strânsă legătură cu cauza de față, la 5000 Euro, sumă ce urmează a se achita la valoarea în lei de la data plății.
Față de considerentele arătate și în baza art.296 pr.civ. urmează a se admite apelul, a se schimba sentința în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâților la plata către reclamant a echivalentului în lei a sumei de 5000 Euro la data plății, cu titlu de daune morale.
În baza art.274 pr.civ. se obligă intimații către apelant și la plata cheltuielilor de judecată în apel, în sumă de 1000 lei reprezentând onorariu apărător.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -6,.1,.3,.11, județ M împotriva sentinței civile nr.274 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-,.2,.1,.4,.17, județ M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -.5,.3,.7, județ M, cu domiciliul în Dr.Tr.S,-, -A3,.3,.9, județ M și " DE S", cu sediul în Dr.Tr.S,-, județul M, având ca obiect "pretenții".
Schimbă sentința apelată.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamantul și obligă pârâții către reclamant la echivalentul în lei al sumei de 5000 Euro la data plății.
Obligă intimații la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 03 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
16.02.2010
Red.jud.-
Tehn.MC/7 ex.
Președinte:Stela PopaJudecători:Stela Popa, Ionela Vîlculescu
