Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 2200/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.2200
Ședința publică din data de 18 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Dumitru
JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC SA Membru Grup cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în municipiul C, Bulevardul, nr. 80, -. 1 județul
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Curtea verificând actele și lucrările dosarului, apreciază cauza în stare de judecată și după deliberare a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâta SC SA Membru Grup, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să fie obligată parata la plata unei sume reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale și a câte unui salariu minim pe SA, reprezentând contravaloarea aprovizionării toamnă-iarnă.
Instanța investită legal cu soluționarea litigiului, la termenul 27 februarie 2009 a reținut că reclamantul are domiciliul în județul
Față de acest aspect, întrucât în cauză erau incidente prevederile art. 284 alin. 2 Codul muncii, a admis excepția necompetenței materiale Tribunalului Constanța și pe cale de consecință a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cauza fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-.
În ședința publică din data de 22 octombrie 2009, avocatul având cuvântul pentru unitatea pârâtă, a solicitat instanței să fie sesizată Curtea Constituțională cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea 53/2003 - Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și art. 28 alin. 2 din legea 54/20033 sindicatelor.
Prin încheierea de ședință din data de 22 octombrie 2009, Tribunalul Dâmbovițaa respins cererea apărătorului pârâtei privind sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 222 și art. 282 din Legea 53/2003 - Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și art. 28 alin. 2 din legea 54/20033 sindicatelor, ca inadmisibilă.
Pârâta a invocat faptul că deși contractele colective de muncă la nivel de unitate pe care se întemeiază pretențiile reclamanților au fost încheiate de către sindicate și societate, totuși acțiunea în pretenții este formulată de salariați, iar nu de sindicat. In acest context, societatea este văduvită de dreptul de a se judeca în contradictoriu cu sindicatul.
A reținut instanța de fond că sindicatul este cel care este mandatat de salariat să îi reprezinte interesele în fața instanțelor judecătorești, în conformitate cu art. 28 din Legea nr. 54/2003 a sindicatelor, și care în conformitate cu alin. 2 din același articol nu poate introduce și nici continua vreo acțiune daca salariatul se opune acestui fapt. Ceea ce este demn de a fi reținut este faptul că în persoana salariatului se produc efectele juridice ale actului sau acțiunii formulate de sindicat în numele salariatului, pe care îl reprezintă, sindicatul neavând un interes în nume propriu în exercitarea atribuțiilor sale. S-a reținut astfel că între sindicat și societate nu există raporturi juridice directe în materia celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Mai mult decât atât, textele legale invocate de societatea pârâtă ca nefiind constituționale, nu au legătură cu cauza și sub aspectul practic al faptului ca reclamanții nu mai sunt salariații societății pârâte.
Împotriva acestei soluții pârâta SC SA Membru Grup a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.
Astfel, se arată că în litigiile de acest gen suportul demersurilor judiciare îl constituie contractele colective de muncă perfectate in urma negocierilor cu sindicatele in calitate de unici parteneri de dialog, apărarea constantă a recurentei constând în aceea că acestea au confirmat introducerea în salariul de bază a drepturilor salariale pretinse de reclamanți.
Or, in calitate de angajator subscrisa era obligată să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor în derularea - rezolvarea conflictelor de drepturi, făcând astfel imposibilă introducerea acestora in cauză la inițiativa recurentei.
Așa fiind, susține recurenta limitarea drepturilor sale este evident neconstituțională și cu efecte directe asupra dreptului la apărare a cărui limitare o provoacă.
Examinând încheierea recurată prin prisma motivelor de recurs formulate, Curtea va constata ca aceasta este legală deoarece așa cum a reținut și instanța de fond prevederile legale invocate a fi neconstituționale respectiv art. 222 și art. 282 din Legea 53/2003 - Codul muncii, a prevederilor art. 73 din Legea 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, precum și art. 28 alin. 2 din legea 54/2003 sindicatelor nu au legătură cu cauza dedusă judecații.
Susținerea recurentei ca in calitate de angajator este obligată să se supună dispozițiilor legale care nu recunosc calitatea procesuală a sindicatelor in rezolvarea conflictelor de drepturi este nefondată deoarece aceste conflicte de drepturi au la baza contractele colective de muncă semnate atât de reprezentanții recurentei cât și de reprezentanții salariaților.
In calitate de angajator astfel, recurenta este obligată să se supună dispozițiilor legale precum și contractelor colective de muncă însușite de către aceasta prin semnătură, neputându-se constata o limitare a drepturilor sale procesuale.
Dispozițiile constituționale pretins a fi încălcate prin normele legale menționate mai sus, respectiv art. 1 alin.3 si art.9, se referă la principii generale iar dispozițiile art.16 alin.1 si 2, art.20 alin.1 si 2, art.24 alin.1, art.40 alin.1, art.41 alin.5 si art.53 alin.1 și 2 din titlul II se referă la drepturile, libertățile și îndatoririle fundamentale.
Nu se poate retine ca prin articolele legale menționate mai sus a fi neconstituționale legiuitorul român a încălcat litera și spiritul constituției, cu atât mai mult cu cât acestea nu au nici o legătură cu prezenta cauză.
Față de aceste considerente, in baza disp.art. 29 din Legea nr.47/1992 republicată, Curtea va constata ca excepția invocată nu are legătura cu prezentul litigiu, urmand ca să respingă recursul împotriva încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA Membru Grup cu sediul în municipiul B, Calea, nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 22 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul în municipiul C, Bulevardul, nr. 80, -. 1 județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 noiembrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
DV
Tehnored.VD/MD
4 ex/ 23.11.2009
dosar fond - al Trib.
Președinte:Violeta DumitruJudecători:Violeta Dumitru, Cristina Mihaela Moiceanu Lucian
