Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 225/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 6263/2001)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 225/2008
Ședința publică de la 20 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nicoară
JUDECĂTOR 3: Augustin Mândroc
Grefier: - -
Pe rol se află pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții și, Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice H împotriva deciziei civile nr. 1767/2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr. 5780/2000.
Se constată că s-au depus la dosarul cauzei, prin serviciul registratură la data de 19.06.2008, concluzii scrise formulate de către recurenții și intimatul reclamant.
dezbaterilor și concluziile părților au avut loc la termenul de judecată din 13 Iunie 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării întocmită la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursurilor civile de față,
Prin sentința civilă nr. 247/2000 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar nr. 647/1999 a fost admisă în parte cererea formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul român reprezentat prin Ministerul Finanțelor, Consiliul local H, H, și, s-a constatat că reclamantul este proprietarul imobilului înscris în Cf 1115 H nr. top 172/1 situat în H str. - nr. 46 și al imobilului înscris în CF 1108 H nr. top 819/8/1 și 819/9/1 situat în H str. - nr. 38.
S-a dispus restituirea în natură a acestor imobile și obligarea pârâților să le lase în deplină proprietate.
S-a dispus totodată restabilirea situației anterioare de carte funciară, evacuarea necondiționată a pârâților și
-//-
din imobilul de la nr. 38 și restrângerea spațiului pe care pârâta îl posedă în imobilul cu nr. 38, iar pârâtele și îl posedă în imobilul de la nr. 46.
A fost respins capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare nr. 645/1/P din 11 martie 1976 și nr. 38 din 1 august 1983.
Pârâții au fost obligați să plătească în solidar reclamantului 5.212.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilele revendicate de reclamant au fost proprietatea acestuia trecând în proprietatea statului cu încălcarea dispozițiilor art. 1 și 2 din Decretul nr. 92/1950.
Referitor la constarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr. 645/1/P/11.03.1976 instanța a considerat că reclamantul nu a făcut dovada identității dintre imobilul revendicat situat în H str. - nr. 38 și imobilul cumpărat de pârâții. S-a constatat că pârâtele titulare a contractelor de închiriere ocupă un spațiu excedentar contractelor de închiriere încheiate cu
Cererea privind constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare nr. 645/1/P din 11 martie 1976 și nr. 38/1 august 1983 fost apreciată ca fiind lipsită de interes.
Prin decizia civilă nr. 1767/2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 5780/2000 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de pârâții, și DGFP H împotriva sentinței primei instanțe.
În considerentele hotărârii s-a arătat că în mod legal și temeinic instanța de fond a constatat că reclamantul are un drept de proprietate asupra imobilelor în litigiu și că din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că imobilul pârâților se găsește situat pe aceeași stradă cu cel revendicat de reclamant însă la nr. 38.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții, și DGFP
Prin recursul formulat pârâții au solicitat casarea sentinței și a deciziei și respingerea acțiunii formulate de reclamant față de ei, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În expunerea motivelor de recurs se arată că imobilul în care locuiesc este situat în H str. - la nr. 38 iar soluția instanțelor de evacuare a acestor pârâți este contradictorie în condițiile în care totuși s-a constatat că titlul lor de proprietate este valabil.
Susțin că imobilul a fost cumpărat de la stat cu mult înainte de apariția Legii nr. 112/1995 respectiv prin contractul de vânzare cumpărare nr.
138/1974 de către și care apoi l-au vândut pârâților cu titlu oneros și cu bună credință.
-//-
Precizează, de asemenea, că prin ordinul prefectului nr. 2243/1997 s-a recunoscut pârâților dreptul de proprietate pentru terenul aferent imobilului din litigiu în suprafață de 700 mp, ordin care nu a fost anulat.
Consideră că imobilul cumpărat și cel revendicat este unul și același iar împrejurarea că datorită unor erori administrative s-au inversat nr. topografice nu poate duce la o altă concluzie.
Recursul nu este motivat în drept.
La rândul său, prin recursul declarat DGFP H pentru Ministerul Finanțelor în calitate de reprezentant al pârâtului Statul român a criticat hotărârea recurată pentru faptul că instanța nu a reținut lipsa calității sale procesual pasive în condițiile în care în revendicările imobiliare calitatea procesuală pasivă aparține Consiliului local de la locul situării imobilului. Solicită exonerarea de plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul a solicitat respingerea recursului arătând că evacuarea pârâților este legală din moment ce imobilul a fost preluat abuziv de stat și toate actele subsecvente de transmitere a proprietății sunt lovite de nulitate.
Verificând decizia atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Chiar dacă recursul pârâților nu este motivat în drept, Curtea constată că aspectele critice invocate cu referire la identitatea între imobilul revendicat și cel vândut pârâților și la existența validă a titlului în baza căruia acești pârâți dețin imobilul pun practic în discuție nelegalitatea hotărârii cu referire la îndeplinirea cerințelor art. 480 Cod civ. de natură să justifice cererea reclamantului de revendicare a acestui imobil.
Astfel, susținerile și argumentele recurenților se subsumează motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. impunându-se respingerea ca nefondată a excepției de nulitate a recursului promovat de pârâții.
Pe fond, Curtea reține că prin sentința civilă nr. 735/10.10.2002 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar civil nr. 934/2000 rămasă irevocabilă, s-a stabilit că obiectul contractului de vânzare cumpărare între numiții și pe de o parte și pârâții pe de altă parte, l-a constituit apartamentul situat în H- dispunându-se efectuarea cuvenitelor rectificări în CF nr. 1094/1 și 1108.
Așa cum s-a arătat, hotărârea menționată este irevocabilă bucurându-se de efectele specifice ale puterii lucrului judecat.
Fundamentul puterii lucrului judecat este prezumția absolută de adevăr în sensul că hotărârea judecătorească exprimă adevărul cu privire la o situație juridică iar ceea ce a format obiectul unei judecăți se impune într-o manieră imperativă în toate litigiile viitoare.
-//-
Trebuie observat că și jurisprudența CEDO, în interpretarea și aplicarea disp. art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului statuează că acest articol protejează inclusiv punerea în practică a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii care, într-un stat care respectă supremația dreptului nu poate rămâne fără urmare în detrimentul unei părți. Astfel, hotărârea trebuie pusă în practică de autoritățile publice pentru a se evita nesiguranța juridică și incertitudinea pentru subiectele de drept privite de aplicarea sa.
În raport de toate acestea și dând cuvenita eficiență principiului puterii lucrului judecat, Curtea constată fondată susținerea pârâților recurenți în sensul identității între imobilul pe care l-au cumpărat de la familia și cel pe care îl revendică reclamantul.
Se constată de asemenea că pârâții dețin un contract de vânzare încheiat încă din anul 1976 cu privire la imobilul revendicat dar și ordin al prefectului de atribuire a terenului aferent. Data la care s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare exclude orice dubiu asupra bunei credințe a cumpărătorilor iar nevalabilitatea contractului pentru alte motive nu a fost demonstrată.
Întrucât pârâții dețin un titlu de proprietate valabil cu privire la imobilul solicitat de reclamant, Curtea apreciază că în speță cerințele acțiunii în revendicare fondate pe art. 480 Cod civ. nu sunt îndeplinite. Acțiunea în revendicare este definită ca fiind acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar. Ori, această din urmă calitate nu se poate regăsi în persoana pârâților care nu sunt simpli posesori ai imobilului ci proprietari.
Jurisprudența Curții de la Strasbourg (cauza Raicu contra României) a stabilit că persoanele care și-au dobândit bunurile cu bună credință nu trebuie să fie aduse în situația de a suporta ponderea responsabilității statului care a confiscat în trecut aceste bunuri. Altfel s-ar încălca criteriul proporționalității, dobânditorul bunului neavând la îndemână o acțiune care să ducă la acordarea unei compensații cu o valoare apropiată, în mod rezonabil, de valoarea imobilului. Ca atare, în speță, art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO nu ar putea fi aplicat în favoarea reclamantului cu privire la imobilul revendicat de la nr. 38 deoarece ar tinde la lipsirea pârâților de un bun dobândit cu bună credință și cu titlu oneros, cu consecințe asupra securității raporturilor juridice, principiu de asemenea consacrat de jurisprudența CEDO.
Față de toate reținerile de mai sus, Curtea apreciază că în speță reclamantul nu se poate prevala de disp. art. 480 Cod civ. pentru a obține admiterea capetelor de cerere ale acțiunii care îi vizează pe pârâții, apărând ca întemeiat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
-//-
Fondat se constată a fi și motivul invocat de pârâtul Statul român prin Ministerul Finanțelor prin DGFP. Într-adevăr în prezentul litigiu acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, neavând nici o atribuție sau obligație în legătură cu imobilele revendicate, calitatea sa de pârât în cauză nefiind justificată de nici un text legal. Și în privința recursului acestui pârât Curtea reține ca fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Având în vedere cele ce preced, în temeiul art. 312 Cod pr. civ. Curtea va admite recursurile pârâților, va modifica în parte decizia recurată, va admite apelurile declarate de pârâți și va schimba în parte sentința primei instanțe în sensul că va respinge în întregime acțiunea civilă formulată de reclamant împotriva celor trei pârâți.
Întrucât aceștia nu mai au calitate de părți căzute în pretenții, față de prevederile art. 274 Cod pr. civ. urmează să fie înlăturată dispoziția instanțelor de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată către reclamant la fond și în apel.
Vor fi menținute în rest dispozițiile celor două hotărâri.
În baza art. 274 Cod pr. civ. reclamantul va fi obligat să plătească pârâților și cheltuielile de judecată justificate în toate instanțele, respectiv 110 lei.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge excepția nulității recursului.
Admite recursurile declarate de pârâții, și Statul român prin Ministerul Finanțelor reprezentat de DGFP H împotriva deciziei civile nr. 1767/2001 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 5780/2000.
Modifică în parte decizia atacată și admite apelurile declarate de pârâții, și Statul român prin Ministerul Finanțelor prin DGFP H împotriva sentinței civile nr. 247/2000 pronunțată de Judecătoria Hațeg în dosar nr. 647/1999 și în consecință:
Schimbă în parte sentința în sensul că respinge în întregime acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâților, și Statul român.
Înlătură dispoziția de obligare a acestor pârâți la plata de cheltuieli de judecată către reclamant la fond și în apel.
Menține în rest dispozițiile sentinței și ale deciziei atacate.
-//-
(continuarea dispozitivului deciziei civile nr. 225/2008 dată în dosar nr- - nr. în format vechi 6263/2001)
Obligă reclamantul să plătească pârâților și 110 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 20.06.2008.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
- -
semn. conf. art. 261.
vicepreședintele curții de apel
Grefier,
- - -
semn. conf. art. 261.
grefier șef -
Red.
Tehnored. 2 ex/11.07.2008
-,
-
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nicoară, Augustin Mândroc
