Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 23/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 23
Ședința publică de la 21 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Adriana Elena Andronic
JUDECĂTOR 2: Georgeta Buliga
JUDECĂTOR 3: Liliana
Grefier
La ordine fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta - PRIN PROCURATOR împotriva deciziei civile nr.606 din 1.10.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, în contradictoriu cu intimata I, având ca obiect pretenții;
La apelul nominal din ședința publică se prezintă procurator pentru recurenta -, lipsă intimata I.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S- prezentat referatul cauzei de către grefier care învederează că pricina - în stadiul procesual al recursului -se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită, prin serviciul registratură procuratoarea recurentei depus memoriu explicativ și înscrisuri; au fost soluționare cererile de recuzare și de abținere formulate în cauză.
Se pune în discuția contradictorie a părților excepția de nulitate a recursului în sensul că motivele invocate nu se încadrează în cele prevăzute de art.304 alin.1-2 din Codul d e procedură civilă.
, procurator al recurentei, la cererea instanței, arată că nu are studii juridice. Precizează că retrage cererea de recuzare împotriva judecătoarei.Cu privire la excepția invocată de instanță, precizează că răspuns la excepție prin răspunsul la întâmpinare, depus în scris la dosar.
CURTEA DE APEL,
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 8410/2.07.2007 pronunțată de Judecătoria Iași în dos. nr- s- admis excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanta, prin procurator, în contradictoriu cu pârâta I, având ca obiect contravaloarea despăgubirilor materiale pentru perioada 12.10.1995 -29.01.1996, fiind prescris dreptul la acțiune.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta, prin procurator, în contradictoriu cu pârâta I având ca obiect despăgubiri materiale în valoare de 109.500 lei, daune morale în valoare de 70.000 lei, precum și aplicarea unei amenzi judiciare în temeiul dispozițiilor art.108 pct. 1 lit. ) Cod procedură civilă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că reclamanta, în calitate de moștenitoare a defunctului, a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata unei amenzi judiciare în baza art. 108 pct. 1 lit. e Cod procedură civilă, la plata de despăgubiri materiale pentru paguba cauzată prin amânarea judecății și a executării silite, la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate pentru perioada 12.10.1995 - 31.01.1996, în sumă de 3.000 RON și la plata sumei de 70.000 lei daune morale.
Instanța de fond a reținut că la termenul de judecată din 2.04.2007 reclamanta a precizat valoarea despăgubirilor materiale reprezentând echivalentul daunelor cominatorii pentru întârzierea înregistrării în carnetul de muncă, în sumă de 109.500; 6.000 lei despăgubiri materiale reprezentând c/valoarea salariilor indexate, majorate, reactualizate pentru perioada 12.10.1995 - 29.01.1996, și daune morale în valoare de 70.000 lei.
S-a mai reținut că prin sentința civilă nr.1019/13.12.2002 Tribunalul Iașia respins, ca prescrisă, cererea reclamantului în contradictoriu cu I, având ca obiect drepturile salariale neacordate în perioada 12.10.1995 - 29.01.1996, plata concediilor de odihnă și a primelor de vacanță iar, judecata capetelor de cerere privind virarea taxelor și impozitelor la bugetul asigurărilor sociale de stat și plata concediilor medicale a fost disjunsă și s-a declinat competența de soluționare în favoarea Completului de asigurări sociale al Tribunalului Iași și capătul de cerere privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă a fost disjuns și s-a declinat competența de soluționare a acestei cereri în favoarea Judecătoriei Iași.
Recursul declarat împotriva acestei sentințe civile a fost respins de către Curtea de Apel Iași prin decizia civilă nr.373/02.04.2003.
Cererea privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă sub sancțiunea daunelor cominatorii în cuantum de 500.000 lei a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la data de 13.10.2005 sub nr.20147/2005.
Acestei cereri i-au fost aduse completări la data de 13.12.2005 și respectiv 31.01.2006.
De asemenea, instanța de fond a constatat că față de data formulării pretenției reclamantei-13.12.2005 prin care a solicitat obligarea pârâtei la suma de 3.000 lei, ulterior la 2.04 2007 mărind-o la 6.000 lei, reprezentând despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate pentru perioada 12.10.1995 - 31.01.1996, a intervenit prescripția dreptului la acțiune.
Față de despăgubirile materiale, reprezentând paguba cauzată prin amânarea judecății și a executării silite în sumă de 109.500 RON, instanța de fond a constatat că acordarea acestor despăgubiri, din perioada 12.10.1995 - 31.01.1996, este condiționată de întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale iar prin sentința civilă nr.1891/2004 definitivă și irevocabilă, prin care s-a solicitat de către obligarea pârâtei I de a înregistra mențiuni în carnetul său de muncă, conform sentinței civile nr.12061/1996 și deciziei de pensionare nr. -/1996, s-a reținut că nu există culpa pârâtei în ce privește neînregistrarea acestor mențiuni iar mențiunile datorate deciziei de pensionare au fost efectuate.
La încetarea activității lui, acesta a primit carnetul de muncă pentru înscrierea mențiunilor ulterioare pe care urma să-l prezinte la pârâtă, aceasta invitându-l să se prezinte la sediul unității, mențiuni ce au operat în anul 2006 ca urmare a cererii formulate de, procuratorul reclamantei.
Prima instanță a constatat că nu există culpa pârâtei pentru neînscrierea mențiunilor în carnetul de muncă a lui, nefiind obligată în acest sens prin hotărâre judecătorească, carnetul de muncă a fost în posesia pârâtului, iar întârzierea judecății nu poate fi imputată pârâtei.
Față de cererea de obligare la plata de daune morale în sumă de 70.000 lei instanța de fond a reținut că reclamanta nu a arătat fapta săvârșită de către pârâtă care a avut drept consecință provocarea unei suferințe reclamantului, vătămarea integrității fizice sau sănătății acestuia și nici că problemele de sănătate ale defunctului au fost determinate de acțiunea pârâtei.
Prin decizia civilă nr. 606 din 1 octombrie 208 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins în principiu cererea de intervenție în interes propriu formulată de, procuratorul reclamantei și apelul declarat de apelanta prin procurator, împotriva sentinței civile nr. 8410/2.07.2007, pronunțată de Judecătoria Iași, sentință ce a fost păstrată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 222/12.10.1995 emisă de I (fila3 dosar nr.15056/02 a Judecătoriei Iași ) s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă ale reclamantului defunct în baza disp. art. 130 lit. i din Codul muncii, decizie care a fost contestată de către reclamantul defunct iar prin sentința civilă nr. 12061/1996 pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. 6867/1995 s-a admis contestația, s-a desființat decizia nr. 222/95 de desfacere contractului de muncă, sentință ce a fost atacată cu apel d e către pârâta I iar prin decizia nr. 841/12.11.1997 a Tribunalului Iașis -a respins apelul formulat de I, decizie care a fost recurată și prin decizia civilă nr. 923/19.04.2000 a Curți de Apel Iașis -a respins recursul formulat de intimata I, decizie ce a fost menținută și obligată recurenta la plata către contestator a cheltuielilor de judecată în sumă de 500.000 ROL.
S-a constatat, prin aceste hotărâri, că măsura desfacerii contractului de muncă a fost luată în timp ce contestatorul se afla în concediu medical în perioada 12.10.1995 - 31.10.1995 și ulterior 1 noiembrie 1995 - 21.11.1995 iar plângerea penală formulată de I pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 288, 291, 215 alin. 1 Cod penal referitor la actul prin care s-a dispus concediu medical a fost soluționată prin rezoluția nr. 6140-P/1997 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iași prin care s-a confirmat neînceperea urmăririi penale împotriva contestatorului.
S-a stabilit prin sentința civilă nr. 12948/19.11.2003 a Judecătoriei Iași - dosarul nr.17736/2003 (fila 80 din dosarul nr.7248/2004 a ) prin care s-a soluționat cererea de revizuire împotriva sentinței civile nr.12061/96 a Judecătoriei Iași că reclamanta nu a solicitat drepturi bănești atunci când a formulat contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă.
Astfel că motivul de apel că a atașat la dosarul prin care s-a soluționat contestația la dispoziția de desfacere a contractului de muncă un referat cu precizări privind solicitarea de despăgubiri (fila 12 dosar apel -) nu este fondat, această cerere neputând fi analizată atâta timp cât s-a stabilit definitiv și irevocabil că reclamantul nu a formulat și cerere de despăgubiri ( fila 162 dosarul nr-).
Se constată că defunctul a fost încadrat în gradul de invaliditate II, prin Decizia nr. -/29.01.1996 s-a acordat pensie pentru pierderea capacității de muncă iar prin cererea formulată la data de 4.10.2002 în dosarul nr. 15056/2002 a Tribunalului Iașia solicitat în contradictoriu cu pârâta I drepturi bănești, drepturi neacordate de la data desfacerii contractului de muncă și până la data pensionării, plata concediului de odihnă, a concediului medical, a primei de C, a primei de vacanță pentru 1995, efectuarea de mențiuni în carnetul de muncă privind anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă sub sancțiunea de daune cominatorii și virarea cotelor de contribuție la bugetul asigurărilor de stat și de sănătate, și prin sentința civilă nr. 1019/13.12.2002 a Tribunalului Iași (dosar nr. 15056/2002) s-a respins ca prescrisă acțiunea formulată de având ca obiect drepturile salariale neacordate în perioada 12.10.1995 - 29.01.1996, plata concediului de odihnă și a primelor.
Prin aceeași hotărâre s-au disjuns capetele de cerere privind virarea taxelor și impozitelor la bugetul asigurărilor sociale de stat și plata concediilor medicale stabilindu-se competența de soluționare la ribunalul Iași - Completul de Asigurări Sociale iar cu privire la cererea de efectuare a mențiunilor în carnetul de muncă s-a declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare.
Sentința civilă nr. 1019/2002 a fost recurată de iar prin Decizia nr. 373/ 2.04.2003 a Curții de Apel Iași (dosar nr. 1430/ 2003) s-a respins recursul și s-a menținut sentința Judecătoriei Iași, decizia nr. 373/203 fiind atacată cu recurs la. de către care a pronunțat decizia nr. 4678/2.06.2005 prin care s-a respins ca inadmisibil acest recurs.
În această cerere de recurs adresată reclamantul defunct a formulat recurs și la sentința civilă nr. 2751/ 13.11.2003 (dosarul nr. 5575/2003) a Tribunalului Iași, sentință prin care s-a respins cererea reclamantului având ca obiect plata îndemnizației pentru concedii medicale, de virarea cotelor sale de contribuție la bugetul asigurărilor sociale, sentință care a rămas irevocabilă prin nerecurare.
Prin sentința civilă nr. 1891/18.02.2004 a Judecătoriei Iași (dosarul nr. 17737/2003) s-a respins acțiunea formulată de în contradictoriu cu de se efectua mențiuni în cartea de muncă conform sentinței civile nr. 12061/1996 și a deciziei de pensionare nr. -/ 29.01.1996 iar prin decizia nr. 875/4.06.2004 a Curții de Apel Iași (dosarul nr. 2001/2004) s-a stabilit că recursul este calea de atac ce poate fi exercitată împotriva sentinței civile nr. 1891/ 18.02.2004 a Judecătoriei Iași, Tribunalul Iași pronunțând decizia nr. 392/13.09.2004 (dosarul nr.5029/2004) prin care s-a respins recursul împotriva sentinței civile nr. 1891/2004 a Judecătoriei Iași, pe motiv că nu se poate reține culpa intimatei privind efectuarea mențiunilor în cartea de muncă.
a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 392/13.09.2004 a Tribunalului Iași, prin decizia nr.778/27.06.2005 (dosar nr. 2870/2005) respingându-se contestația.
Tribunalul constată că în cadrul dosarului nr. 20147/2005, la data de 13.12.2005 moștenitoarea reclamantului defunct, (decedat la 17.09.2005 - fila 8 dosar nr. 20147/2005 al Judecătoriei Iași ), a făcut precizări la acțiunea formulată de către acesta prin care a solicitat să fie obligată pârâta I să plătească despăgubiri materiale pentru paguba cauzată prin amânarea judecății și a executării silite, conform deciziei nr. 923/ 2000 Tribunalului Iași, în baza art. 108 alin. 3 Cod procedură civilă și plata daunelor morale în sumă de 7.000 RON precum și despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate, pentru perioada 12.10.1995 - 31.01.1996 în sumă de 3.000 RON (filele 23-25-dosar nr.20147/2005), Judecătoria Iași pronunțând sentința nr. 3363/21.03.2006 prin care s-a respins acțiunea defunctului.
Prin decizia civilă nr. 1425/ 13.10.2006 (dosar nr. 9892/2006 Tribunalului Iași )- fila 240 dosar apel - a fost casată sentința civilă nr. 3363/21.03.2006 și s-a stabilit că nu a fost soluționată cererea completatoare a moștenitoarei, trimițându-se spre rejudecare la prima instanță, iar în ce privește efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă s-a respins ca fiind autoritate de lucru judecat.
Prin sentința civilă nr. 8410/2.07.2007 a Judecătoriei Iași (dosarul nr-) s-a soluționat această cerere completatoare formulată de către, în dos. nr. 20147/2005 - fila 25 și a fost respinsă acțiunea ca prescrisă privind c/valoarea despăgubirilor materiale pentru perioada 12.10.1995 - 31.01.1996 reprezentând c/valoarea salariilor majorate, reactualizate în sumă de 6.000 lei.
A fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea având ca obiect despăgubiri materiale în valoare de 109.500 lei (daune cominatorii) pentru întârzierea înregistrărilor mențiunilor în carnetul de muncă, daune morale în valoare de 70.000 lei precum și aplicarea unei amenzi judiciare în temeiul disp. art. 108 pct.1 lit. e Cod procedură civilă.
Această expunere este un scurt istoric al acțiunilor formulate de către și continuate de către moștenitoarea, Tribunalul urmând a analiza motivele de apel formulate împotriva sentinței civile nr. 8410/2.07.2007 a Judecătoriei Iași.
În ce privește motivul de apel, că pentru completarea cărții de muncă s-a folosit o adresă falsă, respectiv adresa nr. 8413/ 2.04.2004 din dosarul nr. 20147/2005 - fila 19 prin care pârâta a formulat precizări la cererea de efectuare a mențiunilor în cartea de muncă solicitate de defunctul, în sensul că a adus la cunoștința instanței că l-a invitat pe reclamantul defunct la sediul I cu adresa 25261/8.03.2001 pentru efectuarea mențiunilor, dar acesta nu s-a prezentat, tribunalul constată că acest motiv de apel este nefondat, nedovedindu-se că adresa nr. 8413/4.06.2004 este o adresă falsă cu atât mai mult adresa nr. 25261/8.04.20901 emisă de I (fila 22 dosarul nr. 20147/2005) arată că defunctul a fost chemat la sediul pentru efectuarea operațiunilor în cartea de muncă ca efect al desființării disp. nr. 222.
În ce privește plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxa de timbru de 1250 lei solicitată în dosarul nr-, în mod corect prima instanță nu le-a acordat, atâta timp cât a respins acțiunea reclamantei, iar daunele morale solicitate nu se justifică prin biletul de ieșire din Spitalul "Socola", conform acestui act medical, fiind în evidența Spitalului Universitar "Socola" din anul 1978, cu diagnosticul personalitate dizarmonică de tip ciclopat cu decompensări anxios-depresive și tentative autolitice.
Motivul de apel că judecata acestei cauze durează de 10 ani de zile, nu justifică acordarea daunelor morale atâta timp cât reclamantul defunct și ulterior apelanta a solicitat instanței să soluționeze diferite cereri desprinse din acțiunea inițială formulată de către defunctul prin care a formulat contestație împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr. 222/1995, cereri împotriva cărora s-au formulat toate căile de atac de către defunctul reclamant, pârâta neavând culpă în această situație.
Susținerea apelantei că a operat o perioadă de suspendare între 8.10.1997 și 19.04.21000 nu poate fi reținută de instanță atâta timp cât reclamantul defunct avea posibilitatea să formuleze cereri de despăgubiri materiale și morale de la data pronunțării sentinței civile nr.12061/18.11.1996 a Judecătoriei Iași în dosarul nr. 16867/1995, formularea căilor de atac de către intimata I împotriva acestei sentințe neducând la imposibilitatea defunctului reclamant de a formula cereri de despăgubiri desprinse din această sentință civilă.
Motivele că reclamantul nu a fost pensionat pentru limită de vârstă ci pentru incapacitate temporară de muncă, iar că reclamantul se numește și nu, nu pot fi reținute ca motive de apel, acestea fiind greșeli de dactilografiere a sentinței civile nr. 8410/2007 a Judecătoriei Iași.
Prin încheierea de ședință din 14.02.2006 (dosar nr. 20147/2005) s-a dispus amendarea conducerii C pentru nedepunerea relațiilor solicitate de către instanță în sensul ca C să depună dovezi că s-au făcut mențiuni în cartea de muncă, stabilite prin încheierea de ședință din 31.01.2006, apelanta criticând că aceste mențiuni s-au efectuat nu la cererea reclamantei ci la cererea instanței și astfel este în culpă pentru înregistrarea cu întârziere a mențiunilor în cartea de muncă.
Judecătoria Iași nu a amendat I pentru că aceasta nu a efectuat mențiunile în cartea de muncă ci pentru că nu a depus relațiile solicitate, neimpunând-se prin aceste două încheieri ca I să facă mențiuni, dimpotrivă Iaî naintat Judecătoriei Iași adresa nr. 2927/13.02.2006 prin care a menționat că procuratorul apelantei, s-a prezentat la sediul I în vederea efectuării mențiunilor în cartea de muncă dar nu avea carnetul de muncă cu dânsa, depunând și adresa nr. 3015/10.02.2006 înaintată apelantei în acest sens astfel că nu s-a dovedit culpa I în efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al defunctului, la filele 141-143 (dosarul nr.20147/2005 al Judecătoriei Iași ) depunându-se copia carnetului de muncă a defunctului cu înregistrările efectuate în data de 15.03.2006.
Motivul de apel că încheierea din 5.03.2007 a Judecătoriei Iașia fost modificată și înlocuită după termenul din 2.04.2007 iar încheierea de ședință din 30.04.2007 a fost modificată cu încheierea din 28.05.2007 (dosar nr-) nu sunt întemeiate, apelanta depunând în dosarul de apel la filele 66-67 - 2 încheieri de ședință din 5.03.2007 a Judecătoriei Iași iar în dosarul nr- al Judecătoriei Iași la fila 6 există o singură încheiere de ședință din 5 martie, încheiere care este identică cu încheierea de la fila 66 din dosarul de apel, a doua încheiere de ședință de la fila 67 din dosarul de apel, depusă de către apelantă neexistând în dosarul Judecătoriei Iași și neavând nici o influență asupra celor reținute de instanța de judecată în timpul ședinței de judecată din 5.03.2007, dimpotrivă este o precizare mai amplă a cererii completatoare formulată de reclamanta apelantă.
În ce privește încheierea de ședință din 30.04.2007, de la fila 63 din dosarul nr.- al Judecătoriei Iași, se constată că există o singură încheiere de ședință din acea dată în care s-a formulat o cerere de recuzare și s-a acordat termen la 28.05.2007, neavând nici o înrâurire asupra soluției finale pronunțate de către instanța de judecată.
Analizând motivele de apel invocate de către apelantă, Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a stabilit că este prescris dreptul la acțiune privind despăgubirile solicitate pentru perioada 12.10.1995-29.01.1996, acestea nefiind solicitate în termenul general de prescripție de 3 ani, neexistând nici o cauză care să-l împiedice pe defunctul să formuleze în termen aceste pretenții.
În mod corect Judecătoria Iașia respins ca neîntemeiate acordarea despăgubirilor materiale în valoare de 109.500 lei reprezentând daune cominatorii, pentru întârzierea înregistrării în carnetul de muncă, daune morale în valoare de 70.000 lei și aplicarea unei amenzi judiciare în baza art. 108 pct. 1 lit. e Cod procedură civilă atâta timp cât apelanta nu a făcut dovada vreunei culpe a intimatei.
La termenul din 10.12.2005 instanța, din oficiu, a invocat excepția nulității recursului, motivat de aceea ca cele arătate de recurentă în cererea formulată, nu se încadrează în motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. l - 9 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 303 alin. l Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs, iar conform art.306 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. 2,care se referă la motivele de ordine publică.
În sensul art. 303 alin.2 Cod procedură civilă,care prevede că fiecare motiv de recurs va fi arătat și dezvoltat separat, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin identificarea unuia dintre motivele de recurs prevăzute limitativ de art. 304 pct. l-9 Cod procedură civilă, iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanței, raportat la motivul de recurs arătat, regulă care se aplică fiecărui motiv în parte.
Potrivit legii, nu orice nemulțumire a părții poate duce la modificarea ori la casarea hotărârii recurate.
Deoarece recurenta a formulat drept dezvoltare a motivelor de recurs doar generalități cu privire la situația de fapt - istoricul conflictului dintre părți - criticile nu sunt susceptibile de încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute expres de art. 304 pct. l - 9 Cod procedură civilă.
Prin urmare, recursul nefiind motivat așa cum o cer dispozițiile înscrise în art.303 alin.2 Cod procedură civilă, se va constata nulitatea lui, conform art. 306 alin. Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de, prin procurator, împotriva deciziei civile nr. 606 din 1 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
27.01.2009
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Adriana Elena AndronicJudecători:Adriana Elena Andronic, Georgeta Buliga, Liliana
