Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 230/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 230
Ședința publică de la 10 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Cumpănașu
JUDECĂTOR 2: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 3: Marin Covei
Grefier: - -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din 27 februarie 2008 privind judecarea recursurilor civile formulate de reclamantul, pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, și împotriva deciziei civile nr. 217 A din 18 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 375 din 5 iunie 2007 pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC O, având ca obiect revendicare imobiliară
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile din ședința publică din data de 27 februarie 2008 au fost consemnate într-o încheiere separată care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr- din 11.01.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Județean M, Primăria mun. O, O, și, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a deciziei nr.229 din 9 iulie 1986 Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului M, să se dispună obligarea Primăriei mun. O să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 685 mp, să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.6 din 29.10.1996 și să se dispună obligarea pârâților și să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie construcția.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este proprietarul imobilului compus din construcție și teren în suprafață de 685 mp, situat în O,-, titlul de proprietate constituindu-l certificatul de moștenitor nr.779 din 07.07.1983 și extrasul nr.1184 din 17.06.1997, imobilul fiind înscris în nr.405, vol.IA.
Imobilul a trecut fără plată în patrimoniul statului, în baza Deciziei nr.229 din 9 iulie 1986 Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului M și a Decr.nr.223/1974, trecere care a constituit o preluare abuzivă, încălcând chiar prevederile Constituției în vigoare la acea dată. De altfel Decr.nr.223/1974 a încălcat dispozițiile Constituției, întrucât nu ocrotea proprietatea cetățenilor, precum și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului (art.17 pct. 1 și2 ), care prevăd că orice persoană are dreptul la proprietate și că nimeni nu poate fi lipsit, în mod arbitrar de proprietatea sa.
Încălcând actele menționate, Decr.223/1974 nu poate constitui un titlu valabil pentru stat, întrucât fac parte din patrimoniul privat al statului numai bunurile care au intrat în patrimoniul acestuia cu respectarea Constituției, a tratatelor internaționale la care România este parte și a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat, conform art.6 din Legea nr.213/1998.
Mai arată că decizia administrativă prin care se trecea în patrimoniul statului imobilul în cauză nu a fost niciodată un mod legal de dobândire a proprietății. Chiar în condițiile aplicării sale se impunea a fi îndeplinite cerințele de emitere și comunicare, comunicare care nu s-a făcut niciodată.
Terenul se află încă în proprietatea statului și este liber de orice construcții, iar acest fapt permite și obligă la restituirea acestuia în natură, conform Legii nr.247/2005.Faptul că terenul a fost închiriat pentru grădină pârâților și nu constituie o în calea retrocedării în natură. Invocă în acest sens dispozițiile art.14 din Legea 10/2001.
A mai arătat că, în mod abuziv, fără titlu valabil, Oap rocedat la vânzarea construcției, parte din acel imobil, întrucât potrivit Legii nr.112/1995 se puteau vinde numai imobilele trecute cu titlu în proprietatea statului sau a altor persoane juridice. Din acest motiv actul de vânzare este nul absolut, fiind fundat pe o cauză ilicită în sensul dispozițiilor art.948 pct.4, 966 și 968.civ. Întrucât statul nu a fost proprietar legal al imobilului, a vândut prin mandatara sa, O, ceea ce nu avea din punct de vedere legal.
A solicitat ca instanța să procedeze la compararea titlurilor autorilor de la care au fost obținute titlul său și titlul pârâților și, urmând a se constata că titlul său provine de la un "verus dominus", în timp ce al pârâților provine de la un "non dominus".
Reclamantul a depus la dosar copia deciziei nr.229 din 09.07.1986, contract de vânzare-cumpărare nr.6/ 1996, certificat de moștenitor nr.779/1983, extras nr.405 vol.I A, adresa nr.966 din 20.04.1987.
Pârâta Primăria Mun. Oaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii și excepția autorității de lucru judecat, arătând că, anterior, prin cererea ce a făcut obiectul dosarului nr.915/1997 al Judecătoriei Orșova reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu Primăria mun. O, O și și, să-i fie lăsate în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 685 mp cu casa de la numărul 37, situată pe str.-.
După casarea cu trimitere spre rejudecare s-a pronunțat sentința civilă nr.466 din 30.05.2001, rămasă definitivă și irevocabilă, sentință prin care s-a respins acțiunea în revendicare, cu motivarea că pârâții și au fost de bună-credință la cumpărarea imobilului, că încheierea contractului de vânzare-cumpărare s-a făcut ulterior soluționării cererii reclamantului pentru acordarea de despăgubiri potrivit Legii nr.112/1995.
Prin sentința nr.48/22.01.1997 a Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.60/10.02.1998 a Tribunalului Mehedințis -a stabilit cu autoritate de lucru judecat că imobilul în litigiu a fost trecut cu titlu valabil în proprietatea statului, intrând sub incidența Legii nr.112/1995, reclamantului fiindu-i acordate despăgubiri. Prin urmare nu mai este posibilă o nouă examinare a modului de preluare a imobilului.
Pe de altă parte, același imobil a făcut obiectul notificării formulate în baza Legii nr.10/2001 și care a fost soluționată prin dispoziția nr.278 emisă la data de 26 iunie 2003, stabilindu-se despăgubiri de 345.366.504 lei, ofertă ce a fost acceptată de reclamant.
A depus la dosar dispoziția nr.278 din 26.06.2003, proces-verbal din 23.06.2003, opis dosar, proces-verbal de predare-primire, adresa nr.12.067 din04.10.2005 a Primăriei mun.O, copia unei citații, copia unei cereri de chemare în judecată, copia sentinței civile nr.48/22.01.1997 a Judecătoriei Orșova, copia sentinței civile nr.466 din 30.05.2001 a Judecătoriei Orșova, copia deciziei civile nr.1951/29.04.2002 a Curții de APEL CRAIOVA, extras din legea 10/2001, copia sentinței civile din 25.11.2004 a Tribunalului Mehedinți.
Pârâții și au depus întâmpinare prin care au invocat excepția autorității de lucru judecat întrucât reclamantul a mai formulat o acțiune în revendicare și anulare a contractului de vânzare-cumpărare, acțiune ce a fost soluționată prin sentința civilă nr.466 din 30.05.2001 a Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1951/29.04.2002 a Curții de APEL CRAIOVA. Mai arată că situația invocată de reclamant face obiectul Legii nr.10/2001, iar acțiunea în revendicare nu-și mai poate urma cursul.
De asemenea, pârâții au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, pe termenul special prevăzut de Legea 10/2001.
Pârâții și au depus la dosar copia sentinței civile nr.466 din 30.05.2001 a Judecătoriei Orșova,copia deciziei civile nr.1764/06.11.2001 a Tribunalului Mehedinți și copia deciziei civile nr.1951/29.04.2002 a Curții de APEL CRAIOVA.
Pârâtul Consiliul Județean Maf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că prin hotărârea nr.67/1996 Comisia pentru aplicarea Legii nr.112/1995 a admis cererea reclamantului și a acordat despăgubiri pentru imobilul situat în-, iar această hotărâre a fost atacată în instanță.
A mai invocat excepția autorității de lucru judecat deoarece reclamantul a mai formulat în anul 1999 o acțiune în revendicare și evacuare, acțiune care a fost respinsă prin sentința civilă nr.466 din 30.05.2001 a Judecătoriei Orșova.
A depus la dosar Decretul nr.223/1974, hotărârea nr.67/1996 Comisiei pentru aplicarea Legii nr.112/1995, copia sentinței civile nr.48/22.01.1997 a Judecătoriei Orșova, copia deciziei civile nr.60 din 10.02.1998 a Tribunalului Mehedinți, copia sentinței civile nr.466 din 30.05.2001 a Judecătoriei Orșova, copia deciziei nr.1764/06.11.2001 a Tribunalului Mehedinți, copia deciziei civile nr.1951/29.04.2002 a Curții de APEL CRAIOVA.
La data de 07.02.2007, reclamantul a depus o precizare de acțiune prin care a arătat că temeiurile juridice ale acțiunii sunt: cauza ilicită în sensul dispozițiilor art.948, art.966 și 968.civ, dispozițiile Legii nr.247/2005, principiul comparării titlurilor întemeiat pe dispozițiile art.6 din Legea nr.213/1998 și lipsa de titlu valabil a pârâților.
La termenul de judecată din 27.02.2007, reclamantul a precizat că suprafața de teren revendicată de la pârâta Primăria mun. O este de 634,50 mp, iar de la pârâții este cea aferentă construcției cu destinația de locuință.
La termenul de judecată din 24.04.2007, reclamantul a precizat acțiunea în sensul că solicită pe lângă constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare și compararea și caracterizarea celor două titluri aflate în conflict, urmând să se constate că titlul său este mai bine caracterizat și prin urmare preferabil titlului pârâților.
La termenul de judecată din 29.05.2007, prin precizarea depusă la dosar, apărătorul reclamantului a arătat că reclamantul renunță la capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului, solicitând însă ca instanța să se pronunțe asupra comparării și caracterizării celor două titluri.
În dovedire, reclamantul a solicitat proba cu interogatoriu pârâtei Primăria Mun.
Pârâții nu au solicitat probe în apărare.
Prin sentința civilă nr.375/05.06.2007, Judecătoria Orșovaa respins excepția inadmisibilității acțiunii; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean M, a respins excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr.229/09.07.1986 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al județului M și acțiune în revendicare față de pârâta Primăria Municipiului O, a admis excepția autorității de lucru judecat cu privire la capetele de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.6/29.10.1996 și acțiune în revendicare față de pârâții și și a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Județean M, Primăria mun. O, O, și.
Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată întrucât, în absența îndeplinirii condiției prevăzută de art.21 din.10/2001, reclamantul nu-și mai poate realiza dreptul la restituirea în natură a imobilului în procedura administrativă reglementată de art.22 din aceeași lege, deoarece respectivul imobil nu mai este deținut de stat la data intrării în vigoare a.10/2001.
Într-o asemenea situație nu se poate nega dreptul fostului proprietar la revendicarea pe cale judecătorească a bunului preluat de stat.
În ceea ce privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Consiliul Județean M s-a motivat că, în această cauză, a fost chemat în judecată numai în capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a deciziei nr.229/09.07.1986 a Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului M, al cărui succesor este în prezent.
S-a apreciat ca neîntemeiată excepția autorității de lucru judecat în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr.6/29.10.1996 și acțiunea în revendicare formulată față de pârâții și.
S-a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 cod civil, întrucât reclamantul a chemat în judecată pârâții, și O pentru a fi obligați să-i lase în deplină proprietate și posesie terenul în suprafață de 685. cu casa nr.37 din str.- și să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.6/l996, cauza fiind soluționată prin sentința civilă nr.466/30.05.2001 a Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității absolute a deciziei nr.229/9.07.1986 s-a reținut că, deși nu există autoritate de lucru judecat, titlul statului asupra imobilului în litigiu este valabil, acest aspect fiind analizat prin sentința civilă nr.48/22.01.1997 a Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă.
În privința capătului de cerere având ca obiect revendicare s-a reținut că imobilul, casa și terenul aferent se află în posesia pârâților, și numai aceștia au calitate în cadrul acțiunii în revendicare și nu statul.
Pe de altă parte, s-a reținut că, în litigiile privind dreptul de proprietate, Statul Român este reprezentat de unitatea administrativ teritorială pe raza căreia este situat imobilul și nu de către primărie, aceasta fiind o structură funcțională, fără personalitate juridică.
Împotriva sentinței pronunțată de Judecătoria Orșova au formulat recurs reclamantul și pârâtul Consiliul Județean
Reclamantul a criticat hotărârea Judecătoriei Orșova pentru nelegalitate, în baza dispozițiilor art.304 pct.9 cod procedură civilă, pentru următoarele motive: în mod greșit s-a dispus obligarea sa la plata taxei de timbru la valoare pentru capătul de cerere având ca obiect revendicare întrucât, potrivit art.15 lit.r din leg.146/10997, aceste cereri sunt scutite de plata taxei de timbru; în mod greșit s-a dispus că recursul este calea de atac împotriva acestei hotărâri, întrucât valoarea imobilului revendicat este peste 1 miliard lei vechi; în mod greșit, s-a admis excepția autorității lucrului judecat și s-a respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului vândut pârâților, întrucât nu există identitate de cauză sau temei juridic.
S-a ignorat complet, total și absolut temeiul juridic al capătului de cerere în cauză, respectiv art.480 cod civil și art.6 din leg.213/1998, respectiv compararea de titluri; în mod greșit și fără temei legal, s-a respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității absolute a Deciziei nr.229/09.07.1986, prin care s-a trecut în patrimoniul statului, fără plată, în baza Decr.223/1974, imobilul, fără a se ține seama de caracterul abuziv al acestui decret; sentința este nelegală și prin modul în care a soluționat capătul de cerere, formulat în contradictoriu cu Primăria Municipiului O, având ca obiect revendicarea terenului în suprafață de 634,50. teren liber și distinct de terenul aferent construcției.
Consiliul Județean Mac riticat sentința pentru netemeinicie și nelegalitate deoarece, în mod greșit, s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a sa deoarece nu este succesorul Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului A arătat că, Consiliul Județean M - a fost înființat în aprilie 1992 și, nici un act normativ în vigoare nu se prevede ca actualele consilii județene ar fi succesoarele fostelor Permanente ale Executive ale Consiliilor Populare.
Intimații, și Primăria Municipiului O au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului reclamantului ca nefondat, arătând că, în mod corect, instanța de fond a reținut excepția autorității de lucru judecat întrucât, anterior, recurentul a uzat de acțiunea în revendicare de drept comun.
Intimata Primăria Municipiului Oaa rătat că, recurentul, încă de la notificarea cererii prin executorul judecătoresc, în anul 2001, mandatat mai multe persoane să-l reprezinte, că mandatarul G, la data de 25.08.2003 a acceptat oferta primăriei, optând pentru acțiuni la societăți comerciale tranzacționate pe piața de capital, imobilul notificat fiind imposibil de restituit, fiind legal înstrăinat chiriașilor.
La termenul din 04.10.2007 s-a dispus, în baza art.2821cod procedură civilă, recalificarea căii de atac, în apel, având în vedere valoarea imobilului ce face obiectul litigiului.
Prin decizia civilă nr.217 A din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, s-a respins ca nefondat apelul pârâtei Consiliul Jud. M împotriva sentinței civile nr.375/05.06.2007, pronunțată de Judecătoria Orșova.
S-a admis apelul reclamantului.
S-a schimbat parțial sentința, în sensul că s-a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.229/09.07.1986 a Biroului permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Județului M și s-a dispus restituirea taxei de timbru achitată de reclamant la instanța de fond, în cuantum de 191,40 lei, prin chitanțele emise de Primăria Mun.O; s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
A fost obligat intimatul Consiliul Județean M la 500 lei cheltuieli de judecată către apelant.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că apelul reclamantului este întemeiat în ceea ce privește critica vizând greșita sa obligare la plata taxei de timbru calculată la valoarea imobilului revendicat.
A reținut instanța că dispozițiile art.15 lit.r din Lg.146/1997, așa cum a fost modificată și completată prin Lg.12/1998, potrivit cărora sunt scutite de taxa de timbru cererile introduse de proprietarii, succesorii acestora, pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau alte persoane juridice în perioada 02 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente, sunt aplicabile și acțiunilor în revendicare întemeiate pe dispoz.art.480c.civ. dacă vizează astfel de imobile.
Referitor la critica reclamantului privind modul de soluționare a petitului privind constatarea nulității deciziei nr.229 din 09 iulie 1986, prin care s-a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului, s-a reținut că de asemenea este fondată, întrucât decretul 223/1974 contravenea Constituției din 1965 și codului civil, precum și Declarației Universale a Drepturilor Omului.
S-a arătat că deoarece acest decret 223/1974 a încălcat normele legale de preluare și ordinea publică prescrisă proprietății și drepturilor reale, este lovit de nulitate, astfel că se impune constatarea nulității acestuia.
Celelalte motive de apel invocate de apelantul reclamant s-a reținut că sunt nefondate, că în mod corect prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins capătul de cerere având ca obiect revendicarea imobilului vândut intimaților și.
Astfel, prin sentința civilă nr.466 din 30 mai 2001 Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă s-a respins acțiunea în revendicare formulată de apelant împotriva celor doi intimați, stabilindu-se cu autoritate de lucru judecat că aceștia au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, situație în care o nouă acțiune având același obiect nu mai este posibilă, dar susținerea apelantului că există o altă cauză, este nefondată.
Cât privește critica vizând greșita reținere a capătului de cerere referitor la revendicarea suprafeței de teren de 634,50 mp. în contradictoriu cu Primăria Mun. O s-a reținut că este nefondată, întrucât acest teren se află în proprietatea Statului Român, care este reprezentat de Consiliul Local pe raza căruia este situat imobilul, primăria neavând personalitate juridică în acest caz.
Referitor la apelul pârâtului Consiliul Jud. M s-a apreciat că este nefondat, că în mod judicios prima instanță a reținut calitatea sa procesuală pasivă, deoarece este succesoarea biroului permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud. M care a emis decizia ce face obiectul constatării nulității absolute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul, pârâții, Consiliul Județean M, Primăria orașului, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat reclamantul susține că decizia recurată este fără temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în sensul dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. arătând că în mod greșit i-a fost respins petitul având ca obiect revendicarea imobilului.
Arată că este incorectă motivarea instanței, în sensul că ar fi un fine de neprimire a acțiunii de față, constatarea printr-o hotărâre judecătorească anterioară a bunei credințe a intimaților pârâți la cumpărarea imobilului în cauză, cererea în revendicare fiind fundamentată pe dispoz.art. 480 civ. art.6 din Lg.213/1998 și principiile comparării titlurilor.
Susține recurentul că este irelevantă în cauză buna credință a intimaților pârâți la cumpărarea apartamentelor, întrucât în materia comparării titlurilor de proprietate, buna credință prin ea însăși, în absența unui titlu de proprietate provenind sau emanând de la adevăratul proprietar sau moștenitorul acestuia, nu poate duce la dobândirea dreptului de proprietate și deci buna credință la încheierea contractului nu îmE. legal o acțiune în revendicare ulterioară.
Recurentul mai susține că în speță buna credință a intimaților pârâți nici nu se regăsește, dovada cea mai clară în acest sens constituind-o contractul de vânzare-cumpărare prin care aceștia au cumpărat imobilul în discuție la data de 29 octombrie 1996 în timpul procesului de revendicare, iar pe de altă parte titlul vânzătorului, respectiv al statului a fost declarat nul absolut prin decizia recurată și, ca atare, desființarea titlului statului are drept consecință desființarea și a titlului subsecvent al dobânditorului de la stat.
Se mai invocă de către recurentul reclamant că nu există autoritate de lucru judecat între acțiunea în revendicare de față și acțiunea în revendicare formulată de recurent anterior, deoarece nu există identitate de cauză juridică, în prima acțiune invocându-se reaua credință a intimaților pârâți și la cumpărarea imobilului proprietatea recurentului, iar în această acțiune s-a invocat ca temei juridic o altă cauză juridică, și anume dispoz art. 480 civ. art.6 din Lg.213/1998 și principiile comparării de titluri.
Arată recurentul că numai în această acțiune a fost invocată și susținută compararea de titluri ca temei legal al petitului privind revendicarea și că în dispozitivul nici uneia din hotărârile judecătorești anterior invocate de intimații pârâți nu se dispune absolut nimic în legătură cu asemenea temei sau cauză juridică, considerentele unei hotărâri sau apărările pe care una sau alta din părți le fac neavând autoritate de lucru judecat, ci numai dispozitivul hotărârii este cel care se bucură de autoritate de lucru judecat.
Se mai susține de către recurent nelegalitatea deciziei recurate, în sensul dispoz.art.304 pct.7 pr.civ. fiind sub acest aspect nemotivată, arătând că instanța de apel a încălcat dispoz.art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. nemotivând înlăturarea cererii recurentului de a se proceda la compararea de titluri, acest lucru făcând imposibilă exercitarea controlului judiciar.
Printr-o ultimă critică recurentul arată că decizia instanței de apel este lipsită de temei legal, ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii în sensul dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. atunci când menține soluția instanței de fond de respingere a acțiunii în revendicare a terenului în suprafață de 634,50 mp.
Tribunalul Mehedinți ca instanță de apel, menținând soluția de respingere a acestui petit reține împrejurarea că intimatul Consiliul Local este cel care reprezintă Statul Român în asemenea cereri, iar nu primăria despre care se reține că nu are personalitate juridică, motivare ce echivalează cu o excepție ridicată din oficiu de către instanță, și care trebuia pusă în discuția părților, iar în cazul în care era admisă, pricina trebuia trimisă spre rejudecare.
Recurenții și au criticat decizia instanței de apel, susținând că în mod nelegal s-a modificat hotărârea instanței de fond, constatându-se nulitatea absolută a deciziei nr.229 din 09 iulie 1986 Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud. M, întrucât acest aspect a fost soluționat anterior de instanțele judecătorești, intrând sub puterea autorității de lucru judecat.
Recurenții pârâți invocă decizia nr.1951 din 29 aprilie 2002, pronunțată în dosar nr.2839/civ/2002 a Curții de APEL CRAIOVA prin care acest capăt de cerere a fost examinat, o nouă analiză a acestui aspect nemaifiind posibilă.
Recurentul Consiliul Jud. M critică hotărârile pronunțate anterior în cauză, invocând incidența dispoz.art.304 pct.9 pr.civ. arătând că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
Arată recurentul că a fost înființat în aprilie 1992, că între acesta și Biroul permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud. M nu există nici o legătură și deci nu este și nu poate fi succesorul acestuia.
Recurenta Primăria Mun.O susține nelegalitatea deciziei recurate referitor la admiterea capătului de cerere privind constatarea nulității absolute a deciziei nr.229 din 9 iulie 1986 Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud.
Recurenta arată că această soluție este lipsită de temei legal de vreme ce anterior valabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu a mai fost analizată și prin nr.48 din 22 ianuarie 1997 Jud.O, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a stabilit că imobilul a trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, intrând sub incidența Legii nr.112/1995, situație în care nu mai are posibilă o nouă analiză a valabilității titlului statului, respectiv a deciziei nr.229 din 09 iulie 1986.
Recursurile sunt fondate pentru următoarele considerente:
Verificându-se decizia recurată prin prisma criticilor invocate de recurenți se constată că soluționând pricina, instanța de apel nu a răspuns tuturor motivelor invocate de apelantul reclamant în cadrul motivelor de apel.
Se constată astfel că, deși reclamatul a invocat ca temei al acțiunii în revendicare promovată în prezenta cauză principiul comparării titlurilor, întemeiat pe dispoz.art.6 din Lg.213/1998 și lipsa de titlu valabil al intimaților pârâți, critică invocată și în cadrul motivelor de apel, Tribunalul Mehedinția menținut soluția instanței de fond, reținând existența autorității de lucru judecat cu privire la acest petit, fără însă a răspunde motivului de apel formulat.
Incidența acestei excepții a fost stabilită de instanță ținându-se seama de sentința civilă nr.466 din 30 mai 2001 Judecătoriei Orșova, rămasă definitivă și irevocabilă, prin care s-a respins acțiunea în revendicare, formulată de reclamant împotriva acelorași pârâți și, și prin care s-a stabilit că aceștia au fost de bună credință la încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Or, prezenta acțiune în revendicare formulată de recurentul reclamant împotriva intimaților pârâți este întemeiată pe dispoz. art.480 civ. ceea ce presupune că pentru soluționarea sa, instanța va trebui să compare titlurile de proprietate ale părților.
Potrivit reglementărilor legale în materie, în cazul conflictului între titluri, se distinge după cum provin de la același autor sau de la autori diferiți, în acest ultim caz procedându-se la compararea drepturilor autorilor de la care provin titlurile, dându-se eficiență titlului ce provine de la autorul al cărui drept este preferabil, soluție ce se întemeiază pe principiul "nemo plus juris ad alium transferre potest quam ipse habet" (nimeni nu poate da mai mult decât are).
Criteriul anterior menționat este consacrat și în teoria dreptului, astfel că, dacă într-un eventual proces de revendicare autorul uneia dintre părți ar fi triumfat împotriva autorului celeilalte părți, atunci acela dintre adversarii care dețin titlul său de la autorul care ar fi triumfat, are câștig de cauză.
În speță, soluționarea acestui petit prin reținerea ut singuli a bunei credințe a pârâților la încheierea actului -cu consecința incidenței lucrului judecat- este greșită, buna credință prin ea însăși neavând relevanță privind cererea în revendicare imobiliară prin compararea de titluri, pricina trebuind a fi soluționată potrivit temeiului juridic invocat.
De asemenea, verificându-se considerentele deciziei recurate, se constată că instanța de apel, răspunzând la critica vizând greșita respingere a petitului privind revendicarea suprafeței de 634,50 mp. teren, în contradictoriu cu Primăria Mun. O, a reținut că această pârâtă nu are personalitate juridică în acest caz.
Or, această motivare echivalează cu o excepție care însă nu a fost pusă în discuția părților de către instanța de apel, încălcându-se astfel principiile ce guvernează procesul civil, respectiv principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare.
Se mai constată că motivând hotărârea, instanța de apel se pronunță asupra legalității Decretului 223/1974, menționând că acesta contravenea Constituției din 1965, încălcând normele legale de preluare și ordine publică prescrise proprietății și drepturilor reale, fiind lovit de nulitate, astfel că se impune constatarea nulității acestuia.
În dispozitivul hotărârii, instanța de apel se pronunță asupra deciziei nr.229/9 iulie 1986 Biroului Permanent al Comitetului Executiv al Consiliului Popular al Jud. M, petit cu care de altfel instanța fusese sesizată prin cererea de chemare în judecată.
Este evidentă însă existența unei contradicții între considerentele hotărârii și dispozitivul acesteia, ceea ce afectează decizia cu nulitatea.
De menționat că examinarea aspectelor susmenționate pentru prima dată în recurs nu este posibilă, întrucât s-ar încălca principiul beneficiului triplului grad de jurisidicție al părților, iar neanalizarea unor critici invocate în apel reprezintă o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din CEDO, așa cum stabilit și instanța de contencios european a drepturilor omului, în cauza Buzo contra României (hotărârea din 04 martie 2008).
Referitor la celelalte motive invocate în recurs de părți, se constată că este de prisos a fi examinate, câtă vreme pricina este trimisă spre rejudecare, urmând însă a fi avute în vedere cu ocazia soluționării apelului.
Așa fiind, urmează ca potrivit art.312 alin.5 pr.civ. recursurile formulate în cauză să fie admise.
Se va casa decizia atacată, trimițându-se cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți pentru soluționarea pricinii în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de reclamantul, pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN M, PRIMĂRIA MUNICIPIULUI O, și, împotriva deciziei civile nr. 217 din 18 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 375 din 5 iunie 2007, pronunțată de Judecătoria Orșova în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâta SC O, având ca obiect revendicare imobiliară
Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 10 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
24.03.2008
Red.jud.-
Tehn.MC/4 ex.
Președinte:Maria CumpănașuJudecători:Maria Cumpănașu, Sorin Drăguț, Marin Covei
